Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept constituţional
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. criteriile de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant persoanele ale căror acţiuni au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989
29.06.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 631 din 27 iunie 2022 a fost publicată Decizia nr. 220/2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 și art. 3^1 lit. c) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 și pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Christian-Emilian Herbay în Dosarul nr. 9.093/3/2017 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 241D/2019.

În opinia autorului excepției, sunt neconstituționale sintagmele „în perioada 14-22 decembrie 1989” şi „până la fuga dictatorului” din cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, precum şi sintagma „şi altele asemenea” din cuprinsul art. 31 lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014.

Astfel, cu privire la sintagmele „în perioada 14-22 decembrie” şi „până la fuga dictatorului”, autorul excepţiei susţine că acestea contravin principiului egalităţii prin faptul că exclud de la beneficiul dreptului acordării titlului de Luptător cu Rol Determinant persoanele ale căror acţiuni au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în intervalul cuprins între 22 decembrie, ora 12.00-25 decembrie 1989, fără ca, în realitate, situaţia persoanelor aflate în aceste două categorii să difere în esenţă pentru a justifica deosebirea de tratament juridic. Susţine că prin reglementarea sintagmelor mai sus menţionate legiuitorul, pe de o parte, a eliminat, în mod nejustificat, din categoria celor susceptibili de a fi recunoscuţi drept Luptători cu Rol Determinant persoanele care în perioada 22-25 decembrie 1989 au avut un rol determinant la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, care şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, care au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită ce aparţineau regimului totalitar, în intervalul cuprins între fuga dictatorului şi judecarea acestuia. Pe de altă parte, susţine că dispoziţiile legale criticate instituie un privilegiu nejustificat persoanelor care au avut un rol determinant la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în perioada 14-22 decembrie 1989, până la fuga dictatorului, în defavoarea celor care, după fuga dictatorului şi până la 25 decembrie 1989, au avut un rol la fel de important şi determinant pentru victoria revoluţiei, punându-şi viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, ocupând şi apărând obiectivele de importanţă deosebită care au aparţinut regimului totalitar. Aşa fiind, autorul excepţiei consideră că diferenţa de tratament juridic creată de legiuitor între revoluţionarii care au avut un rol determinant, punându-şi viaţa în pericol, ocupând şi apărând obiective de importanţă deosebită care au aparţinut regimului totalitar, până la 22 decembrie 1989, ora 12.00, şi cei care au întreprins aceleaşi acţiuni determinante pentru victoria revoluţiei, ulterior acestui moment şi până la 25 decembrie 1989, nu se bazează pe criterii obiective şi raţionale, aceştia neaflându-se în situaţii diferite, raportat la scopul urmărit de legiuitor. În consecinţă, prin discriminarea şi prin privilegiile astfel create, dispoziţiile criticate contravin principiului demnităţii umane, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie.

Autorul excepţiei învederează că, potrivit Legii nr. 42/1990, precum şi potrivit dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, cei care în perioada 14-25 decembrie 1989 au luptat cu merite deosebite pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 beneficiau de cinste şi gratitudine din partea statului. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, legiuitorul modifică modalităţile şi condiţiile de acordare a titlurilor pentru cinstirea celor care au luptat pentru victoria revoluţiei, prin instituirea unui tratament diferenţiat între cei care s-au remarcat prin fapte deosebite anterior sau ulterior momentului marcat de fuga dictatorului, respectiv 22 decembrie, ora 12.00. În acest context legislativ arată că prin această modificare, constând în introducerea nejustificată a unui criteriu temporal nou, se creează o stare de insecuritate juridică în rândul destinatarilor Legii nr. 42/1990 şi, respectiv, celor ai Legii nr. 341/2004, de natură a contraveni principiului legalităţii şi principiului securităţii juridice, deoarece, după 25 de ani de la producerea unor evenimente, statul impune destinatarilor unor norme juridice, care beneficiau de gratitudine din partea acestuia, dovada îndeplinirii unei condiţii suplimentare pentru a putea beneficia în continuare de aceeaşi recunoştinţă din partea aceluiaşi stat.

Cu privire la neconstituţionalitatea sintagmei „şi altele asemenea” din cuprinsul art. 31 lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate nu îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi de dispoziţiile Legii nr. 24/2000, lăsând loc arbitrarului, întrucât legiuitorul enumeră, exemplificativ, Opera din Timişoara, Comitetul Central şi comitetele judeţene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română şi Radiodifuziunea Română, continuând prin sintagma „altele asemenea”, fără a menţiona un criteriu obiectiv şi raţional de apreciere a importanţei deosebite a unei anumite structuri care a aparţinut regimului totalitar. Apreciază astfel că este încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât legiuitorul, în lipsa unor criterii clare, obiective şi raţionale de apreciere cu privire la importanţa pe care o anumită structură a regimului totalitar o avea la acel moment, conferă comisiei abilitate cu soluţionarea cererilor din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (SSPR), comisiei parlamentare şi instanţei de contencios administrativ prerogativa de a aprecia, de la caz la caz, dacă o anumită structură avea sau nu importanţă deosebită.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) pct. 3 şi art. 31 lit. c) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 20 iulie 2004, precum şi prevederile art. I pct. 4 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroiimartiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014.

Din examinarea criticilor formulate, precum şi din dinamica legislativă în materie, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 şi art. 31 lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 şi, respectiv, prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, care au următorul cuprins normativ:

– Art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3:

„ Pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri: […]

b) Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989:

3. Luptător cu Rol Determinant – atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care, în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului.”;

– Art. 31 lit. c):

„ În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: […];

c) obiective de importanţă deosebită – clădirile de importanţă deosebită, în care se găseau structurile regimului totalitar şi alte clădiri publice: Opera din Timişoara, Comitetul Central şi comitetele judeţene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română şi Radiodifuziunea Română şi altele asemenea;”.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor susţineri similare, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, Decizia nr. 228 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 8 august 2019, Decizia nr. 296 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 9 august 2019, Decizia nr. 299 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 19 august 2019, şi Decizia nr. 559 din 7 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2021, decizii prin Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, prin jurisprudenţa mai sus menţionată, Curtea a reţinut că Legea nr. 341/2004 reglementează modalităţile de manifestare a recunoştinţei faţă de eroii-martiri, persoanele care au avut un rol determinant pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi luptătorii participanţi la acţiunile desfăşurate pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi a grijii faţă de urmaşii eroilor-martiri, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987. Curtea a subliniat că în memoria celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de recunoaştere a meritelor celor care s-au remarcat în mod deosebit în lupta pentru răsturnarea regimului totalitar, ca recompensă a societăţii pentru contribuţia adusă la înfăptuirea Revoluţiei din 1989, a fost adoptată Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 23 august 1996, cu modificările şi completările ulterioare. Această lege stabilea titlurile care puteau fi acordate luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, după cum urmează: „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, precum şi drepturile ce se cuveneau beneficiarilor acestor titluri. Legea nr. 341/2004 a abrogat Legea nr. 42/1990, însă a menţinut unele dintre soluţiile legislative anterioare. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989” se referă, în Legea nr. 341/2004, la trei categorii, şi anume: „Luptător Rănit”, „Luptător Reţinut” şi „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”. Acordarea titlurilor se făcea prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 au fost modificate şi completate unele dispoziţii din Legea nr. 341/2004, care stabilesc categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi drepturile corespondente deţinerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de „Erou-Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi „Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989”, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989”, în noua formă a legii, se referă la patru categorii, şi anume: „Luptător Rănit”, „Luptător Reţinut”, „Luptător cu Rol Determinant” şi „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite”. În acest sens, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite se vor acorda în condiţiile legii, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului şi titular al brevetului de atestare a titlului, acordat de către Preşedintele României, prin decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea Decizia nr. 299 din 7 mai 2019, precitată, paragrafele 16 şi 17).

Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 31 lit. c) din Legea nr. 341/2004, formulată din perspectiva unei lipse de claritate şi previzibilitate, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii. Totodată, Curtea a reţinut că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru Pidhorni împotriva României, paragraful 35, şi Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Sud Fondi – S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragraful 109). Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Având în vedere aceste considerente, Curtea a observat că textul de lege criticat, formulat cu o precizie suficientă, defineşte obiectivele de importanţă deosebită ca fiind clădirile de importanţă deosebită în care se găseau structurile regimului totalitar şi alte clădiri publice: Opera din Timişoara, Comitetul Central şi comitetele judeţene sau municipale ale partidului, Televiziunea Română şi Radiodifuziunea Română şi altele asemenea. Chiar dacă textul de lege criticat nu cuprinde o listă exhaustivă a obiectivelor socotite de legiuitor ca fiind „de importanţă deosebită”, din definiţia legală a noţiunii se pot stabili trăsăturile generale pe care legiuitorul le-a considerat necesare pentru a încadra un obiectiv în categoria obiectivelor de importanţă deosebită pentru victoria revoluţiei. Prin urmare, nu se poate primi critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, iar omisiunea legiuitorului de a proceda la o enumerare expresă şi limitativă a obiectivelor de importanţă deosebită este de natură a produce confuzie în rândul destinatarilor legii (a se vedea Decizia nr. 299 din 7 mai 2019, paragrafele 22 şi 23).

Curtea observă că prin Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, paragrafele 26-29, cu privire la natura drepturilor instituite prin Legea nr. 341/2004, instanţa de contencios constituţional a reţinut că recunoştinţa ori respectul ce se cuvin anumitor persoane, pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii, nu trebuie raportate la conţinutul art. 1 alin. (3) din Constituţie, izvorul acestora regăsindu-se, mai degrabă, în însăşi obligaţia morală a întregii societăţi de a-şi manifesta gratitudinea faţă de aceste persoane. Curtea a conchis că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989.
De asemenea, cu privire la susţinerile referitoare la diferenţa de tratament juridic creată de legiuitor între revoluţionarii care au avut un rol determinant, punându-şi viaţa în pericol, ocupând şi apărând obiective de importanţă deosebită care au aparţinut regimului totalitar, până la 22 decembrie 1989, ora 12.00, şi cei care au întreprins aceleaşi acţiuni determinante pentru victoria revoluţiei, ulterior acestui moment şi până la 25 decembrie 1989, prin prisma sintagmelor „în perioada 14- 22 decembrie 1989″ şi ” până la fuga dictatorului” din cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Curtea, examinând cele două criterii presupus a fi arbitrare, a constatat că legiuitorul şi-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură. Astfel, deşi nu se poate exclude, a priori, ca astfel de criterii să fie susceptibile de critici rezonabile, legiuitorul nu a acţionat în mod arbitrar prin limitarea includerii în categoria de Luptător cu Rol Determinant doar a persoanelor care şi-au pus viaţa în pericol în perioada 14-22 decembrie 1989 şi până la momentul fugii dictatorului şi a excluderii persoanelor care, astfel cum susţine autorul excepţiei în cauză, în perioada 22-25 decembrie 1989, au avut un rol determinant la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, care şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, care au ocupat şi apărat obiectivele de importanţă deosebită ce aparţineau regimului totalitar, în intervalul cuprins între fuga dictatorului şi judecarea acestuia. Aceasta deoarece nu se poate nega că, în ciuda complexităţii evenimentelor Revoluţiei Române din 1989, momentul fugii dictatorului a reprezentat un moment cu o importanţă aparte în derularea acestora. Chiar dacă, în principiu, este posibil ca o reglementare, prin natura ei generală, să genereze aplicări care nu sunt conforme cu scopul urmărit la adoptarea ei, aceasta nu înseamnă că se transformă într-o reglementare arbitrară, lipsită de obiectivitate şi, deci, susceptibilă de a fi considerată că se situează în conflict cu prevederile art. 16 din Constituţie. În condiţiile în care obligaţia având ca obiect recunoştinţa ori respectul ce se cuvine anumitor persoane pentru aportul lor deosebit la dezvoltarea societăţii este de natură morală şi îi revine societăţii, în întregul ei, legiuitorul, originar sau delegat, se bucură, în ceea ce priveşte conţinutul determinat al reglementării, de o marjă de apreciere relativ întinsă.

Totodată, prin Decizia nr. 296 din 7 mai 2019, paragrafele 21, 22 şi 24, Curtea a învederat faptul că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi a stabilirii condiţiilor şi criteriilor de acordare. Ca atare, indemnizaţia se acordă în condiţiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015. Curtea a constatat că, deşi temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, acesta nu constituie totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi, astfel, de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

În fine, referitor la susţinerile privind lipsa unor criterii clare, obiective şi raţionale în baza cărora comisiile abilitate cu soluţionarea cererilor din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (SSPR), comisia parlamentară şi instanţa de contencios administrativ să aprecieze, de la caz la caz, cu privire la importanţa pe care o anumită structură a regimului totalitar o avea la acel moment, Curtea apreciază că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti