Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Progrese, sau nu, în transpunerea Directivei Whistleblowing
01.07.2022 | Raluca-Andreea MOCANU

Secţiuni: Lege 9, Opinii, Proiecte legislative, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Raluca-Andreea Mocanu

Raluca-Andreea Mocanu

Situația actuală: „un pas înainte, doi pași înapoi!”

Miercuri, 29 iunie, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat proiectul de lege privind protecţia avertizorilor în interes public. Această inițiativă legislativă, care avea la origini scopul de a transpune în legislația națională Directiva EU 2019/1937 (cunoscută și sub numele de „Directiva Whistleblowing), a suferit în ultimii doi ani numeroase modificări, unele fericite iar altele mai puțin fericite din perspectivă juridică.

În lumina ultimelor modificări aduse, respectiv amendamentele introduse pe 28 iunie de către Comisia Juridică, au apărut în presă multiple reacții menite să atragă atenția, fapt ce m-a determinat să subliniez la rândul meu, impactul pe care acest proiect legislativ, în forma adoptată, îl poate avea și, mai ales, efectele sale asupra companiilor.

Posibile efecte ale modificărilor proiectului de lege – vești bune sau vești proaste pentru companii

Fără a reitera problematica deja dezbătută în mass-media, mă voi orienta spre a sublinia efectele practice ale unora dintre modificări aduse, după cum urmează:

Legea adoptată de Parlament aproape a eliminat posibilitatea raportării anonime, deși este absolut evident faptul că protecția juridică acordată pentru rapoartele anonime poate crește șansele de a descoperi în timp util încălcări ale legislației. După cum rezultă din Directivă, modalitatea de reglementare privind înregistrarea obligatorie a rapoartelor anonime a rămas a fi o decizie pentru fiecare stat membru, însă abordarea românească actuală este de neînțeles.

În concret, s-a ajuns în acest impas prin modificarea art. 11 alin. (1) lit. b) din Lege care prevedea posibilitatea clasării raportărilor dacă „raportarea este transmisă anonim și nu conține suficiente informații referitoare la încălcări ale legii, care să permită analizarea și soluționarea raportării, iar persoana desemnată a solicitat completarea acesteia în termen de 15 zile, fără ca această obligație să fie îndeplinită” transformată acum în posibilitatea de a clasa raportarea dacă aceasta „este transmisă anonim”.

Cu alte cuvinte, la o primă vedere înregistrarea rapoartelor anonime pare să fi rămas obligatorie, însă posibilitatea de a clasa aceste sesizări este discreționară și va genera, indiscutabil, reducerea eficienței mecanismelor de raportare internă.

Pe de altă parte însă, intenția legiuitorului este devoalată de eliminarea cu totul a alin. (2) al art. 6 din Lege care prevedea că „raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului în interes public se examinează și se soluționează, în măsura în care conține suficiente informații referitoare la încălcări ale legii.”, care generează imposibilitatea concretă de a formula, examina sau soluționa o sesizare anonimă.

Astfel, legiuitorul mută atenția de pe actul de avertizare pe avertizor, iar în practică se va ajunge ca în loc să fie cercetate conținutul sesizărilor și încălcările legii, în scopuri benefice atât sectorului public cât și celui privat, să fie cercetați avertizorii, deturnând scopul Directivei.

O altă modificare alarmantă este cea a eliminării principiului bunei-credințe prevăzut de art. 4 lit. f) din Lege cu motivarea că „nu sunt prevăzute principii în Directivă”[1]. În mod evident, această justificare nu face decât să ridice întrebarea: de ce se elimină doar acest principiu și nu întreg articolul, dacă impedimentul este neprevederea acestora în Directivă.

Tot în ceea ce privește abaterile de la Directivă, proiectul de lege lărgește domeniul de aplicare al Directivei cu privire la încălcările care fac obiectul raportării. Este adevărat că Directiva a lăsat posibilitatea statelor membre să sporească protecția în temeiul legislației naționale, însă abordarea legiuitorului este extrem de largă.

Astfel, domeniul este extins la orice încălcare a legii, la orice norme de conduită sau etică profesională. Aceasta nu este tocmai o veste bună pentru companii, deoarece poate duce la numeroase rapoarte cu privire la orice subiect, care vor trebui să fie înregistrate și cercetate.

Nici pentru Statul Român nu pare să fie favorabilă această formă a proiectului de lege, având în vedere că deja s-au anunțat în spațiul public posibile sesizări către Comisia Europeană pentru modul în care a fost transpusă Directiva referitoare la avertizorii de integritate, în sensul condiționării fondurilor europene în cazul României.[2]

Nu în ultimul rând, nu pot să nu îmi exprim dezacordul și îngrijorarea cu privire la modificarea adusă articolului 21 din Lege care nu a făcut decât să complice și mai mult poziția destinatarului normei juridice. Chiar și din poziția avocatului pus în situația de a interpreta cauza de exonerare prevăzută la alin. (2), constatăm că exprimarea, care se prezintă astfel: „Avertizorul în interes public care efectuează o raportare sau divulgare publică a unor informații privind încălcări ale legii nu încalcă dispozițiile legale sau clauzele contractuale privind divulgarea de informații și nu răspunde pentru raportarea sau divulgarea publică a unor astfel de informații, cu condiția să fi efectuat o raportare sau divulgare publică în condițiile prezentei legi și să fi avut motive întemeiate să creadă că raportarea sau divulgarea a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări a legii. Dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5) rămân aplicabile.”, este nejustificat de alambicată, chiar tinzând spre un nonsens, prin comparație cu forma anterioară amendamentelor Comisiei Juridice.

Concluzii

Având în vedere cele criticate, pot concluziona că la prima citire această nouă versiune a proiectului de lege nu pare favorabilă nici măcar companiilor. Cu toate acestea, dacă ne referim la scopul final al acestor prevederi, anume de a crea cadrul legal pentru a identifica și remedia în timp util încălcările interne, consider că adoptarea proiectului legislativ poate fi calificat drept un pas înainte, cel puțin din perspectivă temporală, dar care vine concomitent cu o regresiune sonoră.


[1] A se vedea pct. 50 din Raportul asupra Proiectului de Lege privind protecția avertizorilor în interes public emis de Comisia Juridică, disponibil aici
[2] A se vedea comunicatul de presă al EPPO, disponibil în limba engleză aici


Raluca-Andreea Mocanu, Associate Mareș & Mareș

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti