Nu e târziu!
01.07.2022 | Adriana RUȘĂȚEANU

Adriana Rușățeanu

Mi-e lacrimă cuvântul și mă doare
C-am strâns în el atâta drob de sare,
Atâtea vise preschimbate-n fluturi
Ce-au fost cândva frumoase începuturi.

Dar fluturii albi s-au înălțat în zbor
Și au lăsat în mine atâta dor…
Prea multe cioburi în palma mea am strâns
Și prea multe întrebări fără răspuns.

Prea multe drumuri ce n-au dus nicăieri,
Prea multe răni ce au provocat dureri.
Pe toate le-am ascuns în poezie,
Ca fiecare rând, balsam să-mi fie.

Prin versuri aduc fluturii înapoi
Și îi leg la carul meu doi câte doi
Iar cioburile din palmele mele,
Le-adun pe rând și le preschimb în stele.

Și îmi fac curaj s-o iau de la-nceput,
Căci alte drumuri am de străbătut
Și noi povești așteaptă să le scriu
Că-n viață nu e niciodată prea târziu.

Avocat Adriana Rușățeanu