Secţiuni » Arii de practică » Business » Concurenţă
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-149/21 P, Fakro/Comisia. Recurs. Concurență. Respingerea unei plângeri de către Comisia Europeană. Lipsa interesului Uniunii Europene. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
01.07.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CJUE, Concurență, Dreptul Uniunii Europene, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor.

Fakro sp. z.o.o este o societate de drept polonez activă în domeniul fabricării de ferestre și accesorii pentru acoperiș. În cursul lunii iulie 2016, aceasta a depus o plângere la Oficiul pentru protecția concurenței și consumatorilor, Polonia, care, după ce a constatat că neregulile sesizate aveau implicații la nivel european, s-a declarat incompetent și a notificat Comisia Europeană.

La data de 30 aprilie 2007, Comisia a deschis din oficiu o anchetă cu privire la piața Uniunii Europene a ferestrelor pentru acoperiș, în principal în baza informațiilor furnizate de Fakro, transmise de respectivul Oficiu. În cursul lunii ianuarie 2009, Comisia a considerat însă că probele furnizate nu indicau existența unui comportament anticoncurențial, dispunând clasarea respectivei anchete.

La data de 12 iulie 2012, Fakro a adresat o plângere Comisiei, denunțând existența, încă din anul 2001, a unui abuz de poziție dominantă, în sensul articolului 102 TFUE, din partea mai multor societăți aparținând grupului VELUX și RoofLITE, pe piața ferestrelor pentru acoperiș din Uniunea Europeană, Elveția, Norvegia, Rusia și Ucraina. În cursul anului 2015, Comisia a informat Fakro despre intenția de a respinge plângerea.

Prin decizia din data de 14 iunie 2018[1], Comisia a respins plângerea formulată de Fakro, motivat de faptul că nu exista un interes suficient al Uniunii pentru a continua examinarea aspectelor invocate în cuprinsul acesteia, raportat la probabilitatea limitată de a se stabili o încălcare a articolului 102 TFUE și la caracterul disproporționat al continuării investigațiilor necesare.

Prin cererea depusă la grefa Tribunalului la 29 august 2018, Fakro a introdus o acțiune prin care a solicitat anularea decizie în litigiu. Polonia a fost admisă să intervină în această procedură în susținerea concluziilor formulate de Fakro. Prin hotărârea din data de 16 decembrie 2020[2], Tribunalul a respins acțiunea în integralitate.

Împotriva acestei hotărâri Frakro a formulat recurs la data de 5 martie 2021.

Prin intermediul primului motiv, recurenta a susținut că Tribunalul a încălcat articolul 105 alineatul (1) TFUE coroborat cu articolul 102 TFUE, reținând că, în primul rând, Comisia nu a săvârșit o eroare vădită prin aprecierea interesului Uniunii de a continua examinarea cazului ca fiind scăzut și prin respingerea plângerii în temeiul priorității reduse. Acest aspect a vizat patru critici specifice prin intermediul cărora Fakro a pretins că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că:

– a interpretat în mod eronat noțiunea de probabilitate limitată de a stabili pretinsa încălcare;

– a considerat că Comisia nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a apreciat că întinderea investigațiilor necesare ar fi fost disproporționată în raport cu probabilitatea stabilirii pretinsei încălcări;

– a omis să verifice dacă Comisia a pus în balanță criteriile în funcție de care este evaluat interesul suficient din partea Uniunii în a continua investigațiile, respectiv impactul pretinsei încălcări asupra funcționării pieței interne, probabilitatea de a se putea stabili existența acestei încălcări și amploarea investigațiilor necesare și

– a considerat că anumite criterii nu sunt admisibile pentru evaluarea interesului Uniunii, cum ar fi favorizarea dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii originare din statele membre care au aderat la Uniune după anul 2004, împrejurarea că investigația în cauză privea mai multe state membre, refuzul autorităților naționale de concurență de a acționa și nivelul insuficient al protecției jurisdicționale la nivel național

În al doilea rând, în cadrul primului motiv de recurs, Fakro a reproșat Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept estimând că cele două canale de distribuție a ferestrelor pentru acoperișuri (vânzări de investiții și alte vânzări) nu constituie prestări echivalente.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta a afirmat că Tribunalul a încălcat principiul bunei administrări prevăzut de articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale coroborat cu principiul dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, cu principiul dreptului la o cale de atac efectivă (articolul 47 din cartă) și cu articolul 102 TFUE. În susținerea acestui motiv Fakro a reproșat Tribunalului interpretarea greșită potrivit căreia, pe de o parte, durata procedurii în fața Comisiei sau lipsa unei decizii pe fond nu a avut efect asupra posibilității sale de a se prevala de drepturile sale fundamentale și, pe de altă parte, Comisia nu a încălcat principiul imparțialității motiv pentru care constatarea lipsei unui interes al Uniunii în speță nu se baza pe considerații discriminatorii.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta a susținut că Tribunalul a încălcat efectului util al articolului 102 TFUE coroborat cu articolul 17 alineatul (1) TUE, articolul 105 TUE, principiul bunei administrări și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă prin faptul că a statuat că Comisia nu avea competența exclusivă de a desfășura procedura, că aceasta nu era ținută să analizeze situația Fakro din punctul de vedere al posibilității efective de a invoca drepturile care fac obiectul plângerii în fața Comisiei și că recurenta dispunea de posibilitatea de a formula căi de atac la autoritățile naționale de concurență și la instanțele din statele membre în care au fost săvârșite pretinsele încălcări în paralel cu examinarea plângerii sale de către această Comisie.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, recurenta a susținut că Tribunalul a încălcat articolul 296 TFUE prin interpretarea sa greșită și prin constatarea potrivit căreia Comisia nu a încălcat obligația de motivare referitoare la „fighting brand” și la rabaturile la investiții.

Prin hotărârea pronunțată la data de 30 iunie 2022[3], Curtea a considerat că niciunul dintre cele patru motive de recurs nu poate fi admis, astfel că a respins recursul în integralitatea sa.


[1] Decizia C(2018) 3864 final.
[2] Hotărârea din 16 decembrie 2020, Fakro/Comisia (T‑515/18, nepublicată, EU:T:2020:620).
[3] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba polonă dar și în limba franceză pot fi accesate aici.


Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti