Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal în cazul actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale
04.07.2022 | Marius PETER

Secţiuni: Drept penal, Lege 9, Opinii, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Marius Peter

Marius Peter

În ultima perioadă, mediul juridic a fost animat de dezbateri interesante cu privire la efectele Deciziei nr. 358/2022, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. 1 Cod penal, decizie pronunțată la 26.05.2022 și publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9.06.2022 (în continuare Decizia nr. 358/2022), prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 155 alin. 1 Cod penal sunt neconstituționale.

Dezbaterile generate de pronunțarea acestei soluții, dezbateri care din câte se pare sunt departe de a se fi epuizat, au ca principală temă identificarea efectelor pe care Decizia nr. 358/2022 le va genera atât în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, cât și în cauzele în care au fost pronunțate soluții definitive de condamnare (în cazul celor din urmă, din perspectiva posibilității exercitării unor căi extraordinare de atac).

De la început trebuie menționat că Decizia nr. 358/2022 nu face altceva decât să lămurească Decizia nr. 297/2018 pronunțată la 26.04.2018 de Curții Constituționale și publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018 (în continuare Decizia nr. 297/2018), decizie referitoare la prevederile aceluiași art. 155 alin. 1 din Codul penal, iar în contextul în care legiuitorul nu a intervenit, potrivit prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituție, în termenul de 45 de zile de la publicare, instanțele de judecată au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale declarate neconstituționale.

Prin urmare, pe de o parte se pune problema modalității de aplicare a prevederilor art. 155 alin. 1 Cod penal, în cazul faptelor de natură penală comise anterior sau ulterior Deciziei 297/2018, dar care nu au fost judecate definitiv până la adoptarea OUG nr. 71/2022, pentru modificarea art. 155 alin. 1 Cod penal, iar pe de altă parte, se pune problema dacă poate fi identificat un remediu juridic pentru cauzele care au avut ca obiect fapte penale comise anterior sau ulterior Deciziei 297/2018, și care au fost judecate definitiv până la adoptarea OUG nr. 71/2022, dar în care prevederile art. 155 alin. 1 Cod penal au fost greșit aplicate, raportat la intenția Curții Constituționale, exprimată prin Decizia nr. 297/2018.

Particularitatea acestei probleme constă în principal în aceea că deși prin Decizia nr. 297/2018, s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 155 alin. 1 Cod penal încă din 25.06.2018, legiuitorul a intervenit prin OUG nr. 71/2022, în sensul adoptării unei norme în acord cu prevederile Constituției, doar la 30.05.2022, iar în tot acest interval de timp, instanțele de judecată au făcut, în cea mai mare parte, o greșită aplicare a instituției întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

În concret, se pune problema dacă vidul legislativ intervenit în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în perioada iunie 2018 – mai 2022, poate fi interpretat ca fiind lege penală mai favorabilă în sensul prevederilor art. 5 Cod penal, atât pentru cauzele aflate încă pendinte, cât și pentru cauzele în care s-au pronunțat hotărâri definitive.

Principiul aplicării legii penale (sau contravenționale) mai favorabile este consacrat la nivel constituțional, fiind prevăzut expres la art. 15 alin. 2 din Constituție și a fost preluat în materie penală, de prevederile art. 5 Cod penal, cu denumirea marginală de aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, iar potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 Cod penal, dispozițiile alin. 1 se aplică și actelor normative ori a prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

Prin urmare, se constată că în aplicarea instituției legii penale mai favorabile, legiuitorul a făcut o distincție clară între legile penale, ca acte normative din categoria celor menționate de art. 73 din Constituție, pe de o parte (art. 5 alin. 1 Cod penal), iar pe de altă parte, actele normative ori a prevederile din acestea declarate neconstituționale și ordonanțele de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse (art. 5 alin. 2 Cod penal).

Având în vedere problema propusă spre dezbatere, respectiv natura juridică a vidului legislativ din perioada iunie 2018 – mai 2022 în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, din perspectiva art. 5 Cod penal, ca urmare a constatării neconstituționalității prevederilor art. 155 alin. 1 Cod penal, este evident că tema în discuție are ca obiect condițiile de aplicare a prevederilor art. 5 alin. 2 Cod penal, prevederi care impun în o condiție suplimentară față de prevederile art. 5 alin. 1 Cod penal, și anume condiția ca pe timpul cât norma declarată neconstituțională a fost în vigoare, să fi cuprins dispoziții penale mai favorabile.

Cu alte cuvinte, spre deosebire de modificările aduse legii penale în procedura parlamentară, în cazul modificărilor legislative survenite ca urmare a constatării neconstituționalității unor dispoziții din legea penală, sunt incidente prevederile art. 5 Cod penal, doar dacă în perioada în care norma penală declarată neconstituțională s-a aflat în vigoare a fost mai favorabilă, prin raportare la perioada de după încetarea efectelor acesteia.

Considerăm important de menționat că prevederile art. 5 alin. 2 Cod penal au trecut testul de constituționalitate prin analiza făcută în Decizia nr. 180/2019, pronunțată de Curtea Constituțională la 28.03.2019, decizie prin care s-a constatat că dispozițiile respective sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Prin considerentele acestei decizii, instanța de contencios constituțional a explicat raționamentul pentru care distincția ce se impune a fi făcută în considerarea condiției legale de la alin. 2 al art. 5 Cod penal este conformă cu prevederile Constituției.

Sub acest aspect, considerăm relevante aprecierile Curții în sensul că de la regula activității normei penale sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepţii se aplică în situaţiile de tranziţie determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracţiune este săvârşită sub imperiul legii penale anterioare, însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale. […] Introducerea în cuprinsul art. 5 alin. 2 din noul Cod penal a reglementării referitoare la actele normative constatate ca fiind neconstituţionale, a fost apreciată de doctrină şi s-a arătat că dacă în perioada cât a fost în vigoare, dispoziţia penală a produs efecte mai favorabile, aceste efecte sunt menţinute. Aşadar, în virtutea Legii fundamentale, deciziile Curţii Constituţionale sunt de imediată şi generală aplicare, devenind opozabile erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce înseamnă că nu se aplică doar raporturilor juridice născute ulterior acestui moment, ci tuturor situaţiilor juridice în desfăşurare, care nu au fost definitiv judecate până la data publicării. Singura excepţie o reprezintă situaţia actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale care reprezintă lege penală mai favorabilă, în sensul art. 15 alin. 2 din Constituţie reflectat în art. 5 alin. 2 din Codul penal.

Prin aceeași decizie Curtea a arătat că nu poate fi primită critica potrivit căreia ar fi afectate dispoziţiile art. 147 din Constituţie referitoare la deciziile Curţii Constituţionale, deoarece, până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale de drept substanţial, acestea s-au bucurat de prezumţia de constituţionalitate. Prin urmare, acestea au fost în vigoare şi au produs efecte juridice depline până la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curţii Constituţionale, conform art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală. În plus, întrucât potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, nu poate fi înlăturată de la aplicare într-o cauză pendinte o normă penală mai favorabilă pe considerentul că ulterior aceasta a fost declarată neconstituțională, deoarece, aşa cum s-a arătat, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, lege penală mai favorabilă poate fi orice lege indiferent daca aceasta a fost eliminată din fondul activ al legislaţiei prin abrogare, modificare sau declarare ca neconstituţională. Aceasta reprezintă esenţa principiului neretroactivităţii legii, deoarece, câtă vreme nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită avută anterior intrării în vigoare a legii noi care interzice acea conduită (tocmai pentru că acel subiect nu avea cum să prevadă ce va reglementa în viitor legiuitorul cu privire la comportamentul său normal şi firesc în cadrul ordinii de drept în vigoare la data respectivă), tot astfel nu se poate pretinde din partea unui subiect de drept o conduită care să nesocotească prezumţia de constituţionalitate a legii, pe motiv că ulterior aceasta ar putea fi răsturnată. Cu alte cuvinte, este absurd să se pretindă unui subiect de drept că o anumită conduită sau anumite relaţii sociale reglementate de o normă legală nu mai sunt legale/valide ori sunt inexistente, deoarece norma care le materializa a fost declarată neconstituţională. Şi în această ultimă situaţie, subiectul de drept, ca de altfel orice subiect de drept, nu avea cum să prevadă că ulterior norma legală va fi declarată neconstituţională. Prin urmare, principiul neretroactivităţii legii înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie face imposibilă aplicarea retroactivă a oricărei legi penale sau contravenţionale care are caracter mai aspru şi nu are niciun fel de importanţă dacă acest caracter a fost dat de intervenţia Curţii Constituţionale printr-o decizie de admitere sau de intervenţie a autorităţii legiuitoare prin abrogarea sau modificarea normei penale mai blânde.

Cu alte cuvinte, instanța de contencios constituțional face o interpretare a prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituție, potrivit cărora de la data publicării, deciziile [Curții Constituționale] sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. În aprecierea Curții, caracterul general obligatoriu al deciziilor publicate comportă, în materia aplicării legii penale mai favorabile, o excepție, concretizată prin ultraactivarea legii penale mai favorabile, chiar declarată ca fiind neconstituțională, dar nu se face nici un fel de derogare de la aplicarea doar pentru viitor a deciziilor Curții, soluțiile legislative rezultate neputând să retroactiveze, chiar dacă în urma constatării neconstituționalității unei norme penale de drept substanțial, acestea ar fi mai favorabile favorabile.

Prin urmare, revenind la tema propusă dezbaterii, pentru a se verifica dacă vidul legislativ intervenit prin constatarea neconstituționalității prevederilor art. 155 alin. 1 Cod penal, constituie un temei pentru aplicarea prevederilor art. 5 Cod penal, se impune o verificare a condiției impuse de prevederile art. 5 alin. 2 Cod penal, respectiv se impune a se verifica dacă prevederile art. 155 alin. 1 Cod penal, puteau fi apreciate ca fiind lege penală mai favorabilă, prin raportare la soluția legislativă ulterioară, când aceste prevederi și-au încetat efectele, în sensul prevederilor art. 147 alin. 1 din Constituție.

În concret, potrivit prevederilor art. 155 alin. 1 Cod penal, în forma anterioară publicării Deciziei nr. 297/2018, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză. După publicarea Deciziei nr. 297/2018, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 358/2022, art. 155 alin. 1 Cod penal, a fost declarat neconstituțional, iar pe cale de consecință norma penală nu mai prevede nicio modalitate de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Or, făcând o comparație simplă între cele două soluții legislative, respectiv cea în care cursul prescripției răspunderii penale se întrerupe prin efectuarea oricărui act de procedură, și cea în care cursul prescripției răspunderii penale nu se întrerupe, este evident că soluția mai favorabilă este cea din urmă, respectiv cea de după publicarea Deciziei nr. 297/2018 și nicidecum cea din perioada în care prevederile declarate neconstituționale, adică art. 155 alin. 1 Cod penal, s-au aflat în vigoare, în sensul prevederilor art. 5 alin. 2 Cod penal.

În concluzie, deoarece soluția legislativă prin care se reglementa în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, respectiv prevederile art. 155 alin. 1 Cod penal, în timpul când acestea s-au aflat în vigoare, nu constituie o lege penală mai favorabilă, prin raportare la perioada în care acestea și-au încetat efectele, opinăm în sensul că în aceste situații nu pot fi incidente prevederile art. 5 alin. 2 Cod penal, ceea ce înseamnă că efectele Deciziei nr. 297/2018, în interpretarea dată acesteia prin Decizia 358/2022, se vor produce doar pentru viitor în temeiul prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituție, cauzelor pendinte la data de 25.06.2018 și ulterior, sau pentru faptele comise începând cu această dată și până la data de 30.05.2022, data publicării OUG nr. 71/2022.

De asemenea, s-ar putea pune problema ca aceste decizii să-și producă efectele și cu privire la cauzele judecate definitiv, doar dacă hotărârea de condamnare poate fi supusă revizuirii, în condițiile prevăzut de art. 453 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală

Pe de altă parte, dacă admitem că efectele Deciziei nr. 297/2018 se produc doar pentru viitor, potrivit prevederilor art. 147 alin. 4 din Constituție (fără ca aceasta să atragă incidența prevederilor art. 5 Cod penal), există o mică probabilitate, în opinia noastră, ca în cazul rejudecării cauzei ca urmare a admiterii în principiu a contestației în anulare, întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) Cod procedură penală (în cazul hotărârilor de condamnare rămase definitive ulterior datei de 25.06.2018), să se constate îndeplinite condițiile prescripției răspunderii penale, având în vedere că, cel puțin de principiu, nefiind incidente prevederile art. 5 Cod penal, în aceste situații, actele întreruptive ale prescripției răspunderii penale, efectuate până la data de 25.06.2018, rămân valabile.

Judecător Marius Peter, Curtea de Apel Alba Iulia

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti