Secţiuni » Arii de practică » Business » Proprietate intelectuală
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti

ADN-ul creației în A.I. Dreptul de autor asupra artei generative
05.07.2022 | Marius STANCIU, Sorin NICULESCU

Secţiuni: Articole, Cyberlaw, Dreptul proprietatii intelectuale, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Marius Stanciu

Marius Stanciu

Sorin Niculescu

Sorin Niculescu

INTRODUCERE

Inteligența artificială („AI”) și algoritmii își fac loc, fără să realizăm, în tot mai multe produse sau servicii pe care le utilizăm. Fie că ne referim la algoritmii extrem de puternici pentru plasare de reclame care sunt prezenți pe platformele de social media, boxele inteligente care ne controlează casa printr-o simplă comandă vocală sau la AI-ul care ne procesează fotografiile, ne întâlnim cu aceste tehnologii în majoritatea timpului.

Totuși, AI-ul a ajuns într-un punct în care începe să poată înlocui capacitățile umane. Ceea ce este de interes pentru această lucrare este capacitatea de creare a artei. Desigur, era de așteptat ca AI-ul să fie capabil să decidă unde sunt trimise anumite colete în depozite, să aibă capacitatea de a face conexiunea dintre anumite cuvinte dintr-o limbă și de a le traduce în alta și multe alte asemenea tipuri de aplicații ce nu implicau ideea de creație, ci doar de luarea unor decizii logice bazate pe învățare.

Astfel, încă din anul 2016, arta generativă a luat naștere prin publicarea piesei „Daddy’s Car”, o creație ce a fost datorată AI-ului deținut de Sony Computer Science Laboratories. Această lansare a condus la numeroase întrebări cu privire la drepturile de autor conexe unei asemenea opere. Ceea ce va fi relevant ulterior este că aceasta a fost realizată prin utilizarea de ustensile software bazate pe AI, nefiind compusă în integralitate de către AI-ul Sony.

Ceea ce marchează cu adevărat începutul creaților realizate de AI este că în 2018 este publicată o pictură la care nicio ființă umană nu a avut o contribuție cu excepția programării inițiale a AI-ului și descrierea ulterioară a operei: Portretul lui Edmond de Belamy, din La Famille de Belamy.

În cele ce urmează, ne vom concentra atenția numai asupra artei vizuale, fiind cea care este cel mai des întâlnită în creațiile generative.

FORME DE ARTĂ GENERATIVĂ VIZUALĂ

În acest moment, există următoarele modalități prin care arta vizuală este creată de AI sau cu ajutorul acesteia: (i) metoda text-to-image, (ii) utilizarea uneltelor bazate pe AI, prin realizarea unui algoritm care să integreze într-o imagine în mod aleatoriu elemente create anterior sau (iii) programarea AI-ului care creează de unul singur arta vizuală.

Metoda text-to-image presupune existența unui AI care preia informația introdusă de utilizator, de exemplu „un peisaj montan cu lac și frunze ruginii”, și utilizează baza de imagini Google pentru a selecta și interpreta imaginile în așa fel încât să obțină o operă vizuală cât mai corespunzătoare elementelor introduse ca text.

Uneltele AI funcționează într-o manieră asemănătoare, numai că în locul introducerii de date sub formă de text de către utilizator, acesta poate realiza o schiță pentru ca AI-ul să o interpreteze și să utilizeze același mecanism descris anterior. Prin intermediul programelor precum NVIDIA Canvas, utilizatorul poate selecta unealta „copaci”, spre exemplu, pentru a trasa peisajul până la obținerea unei variante finale ce poate avea chiar aspectul unei fotografii.[1]

O altă formă utilizată din ce în ce mai des în domeniul artei în format exclusiv electronic este crearea unor elemente vizuale precum fundaluri, personaje de bază, accesorii și alte asemenea care sunt apoi introduse într-un algoritm pentru ca acesta să realizeze combinații aleatorii între acestea pentru a ajunge la o multitudine de variante utilizând aceleași elemente.

Ultima dintre variante este, desigur, ca AI-ul să realizeze independent și aleatoriu o creație vizuală.

DREPTUL DE AUTOR ȘI ARTA GENERATIVĂ

Conform art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, sunt protejate de drepturi de autor „operele originale de creație intelectuală […] oricare ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea și destinația lor”.

Așadar, se pot observa două condiții esențiale ca autorul unei opere să se poată bucura de protecția dreptului de autor: (i) opera trebuie să fie originală, să nu fie reprodusă după o operă deja existentă și (ii) acea operă să fie rezultatul unui efort intelectual.

Grăitor pentru această problemă este exemplul disputei dintre fotograful britanic David Slater și Wikimedia Commons („Wikimedia”) care a stârnit o prelungită dezbatere atât în Regatul Unit, cât și în S.U.A. cu privire la cele două condiții comune în majoritatea legislațiilor relevante. David Slater deținea o fotografie pe care o maimuță și-a făcut-o de una singură. Astfel, având în vedere că animalele nu pot fi subiect al drepturilor de autor, a fost analizat dacă acea fotografie aparține domeniului public sau fotograful ar putea avea drepturile asupra acesteia.

Concluzia noastră este că într-adevăr David Slater ar putea fi considerat deținător al dreptului de autor. În fapt, se presupune că fotograful ar fi lăsat intenționat camera de fotografiat la îndemâna mamiferului, iar aceasta a urmat, din întâmplare, planul lui David Slater. Deci, având în vedere că este o operă originală, iar fotograful a contribuit prin plănuirea contextului în care aceasta să fie realizată, sunt îndeplinite cele două condiții.

Toată această dezbatere poate fi transpusă, prin analogie, în ceea ce privește drepturile de autor ale artei realizate de către AI. Se poate observa cu precădere în ipoteza creațiilor text-to-image și cele prin care se utilizează instrumente AI pentru creații că ambele condiții sunt îndeplinite:

1. Deși este utilizată o bază de date care conține imagini ce sunt protejate de drepturi de autor, AI-ul are doar un proces de învățare din acestea și nu le alipește într-o modalitate tip colaj. Astfel, este realizată o operă originală.

2. Cât despre procesul intelectual, AI-ul va realiza doar lucrarea ce ține de indicațiile utilizatorului. În ipoteza în care utilizatorul dorește o imagine care să conțină elemente abstracte, ce nu sunt întâlnite în realitate, este cert că procesul creativ a fost realizat de către acesta, iar AI-ul a fost doar metoda prin care creația a prins formă.

Același aceeași concluzie o putem trage cu ușurință și în legătură cu arta creată prin utilizarea aleatorie a mai multor elemente printr-un algoritm pentru crearea unei imagini complete, desigur, cât timp este deținut dreptul de autor asupra fiecărui element utilizat.

După cum se poate observa din exemplul de mai sus, operele vor fi originale deoarece, deși procesul este aleatoriu, fiecare totalitate de elemente va avea un punct de diferențiere față de următoarea. Din punctul de vedere al contribuției intelectuale a autorului, din nou, este cert că procesul închipuit de acesta, incluzând elementele pentru care deține drepturi, îndeplinește condiția ca operele să reprezinte o creație intelectuală.

În schimb, ceea ce este incert este dacă o imagine creată exclusiv de AI ar putea aduce în patrimoniul programatorului un drept de autor asupra operei.

PROGRAMAREA ADN-ULUI UNUI AI

Problematica ultimei modalități de a crea artă generativă este gradul de independență pe care un AI îl are cu privire la ceea ce urmează a fi creat. Desigur, un AI va trebui să aibă ca sursă un cod creat de o persoană, dar referitor la drepturile de autor trebuie avut în vedere gradul de implicare a programatorului în creația finală.

Vom avea în vedere două exemple în care sunt create piese vizuale de care o ființă umană nu ar fi capabilă: creația The Next Rembrandt și jocul video bazat pe generare automată No Man’s Sky.

The Next Rembrandt a fost creat prin analiza de către un AI a unui număr de 346 de opere ale pictorului Rembrandt. Programul, prin indicațiile inițiale și alcătuirea bazei de date de către programator, a reușit să învețe stilul pictorului și să creeze o proprie interpretare a ceea ce ar fi o operă realizată de acesta.

În cazul operei The Next Rembrandt, considerăm că nu poate fi avută în vedere ipoteza în care ar exista drepturi de autor în patrimoniul programatorilor pentru această creație. Sigur, aceștia pot înregistra soluția tehnică prin care s-a ajuns la rezultatul vizual, dar nu a existat niciun proces creativ din partea acestora. Spre deosebire de metodele prezentate anterior, aici nu au fost folosite elemente proprii și nu s-a adus niciun aport de creație în realizarea imaginii.

Ne putem imagina situația în care, prin aceeași metodă de analiză a operelor pictorului Rembrandt, programatorii ar fi transmis comenzi cu caracter creativ către AI în așa fel încât să reiasă o operă proprie programatorului. Spre exemplu, programatorul își putea imagina o piesă în care să existe anumite personaje imaginate de acesta, o ipostază în care aceste personaje să se afle sau orice astfel de aspect de bază, pentru ca apoi să comande AI-ului să realizeze lucrarea respectivă. În acest fel, procesul creativ ar fi fost efectuat de către programator și s-ar fi îndeplinit condiția ca opera să fie o creație intelectuală. Or, în realitate programatorii nu au avut niciun aport artistic, ci doar tehnologic.

Cel de-al doilea exemplu relevant în această analiză, universul din jocul video No Man’s Sky, cu excepția unor elemente tipizate ce țin de experiența utilizatorului, este creat exclusiv prin generare automată de conținut, dar care are totuși la bază un ”ADN” mai bine definit din punctul de vedere al creației artistice decât The Next Rembrandt.

Astfel, universul generat pe măsură ce utilizatorii explorează spațiul poate ajunge la proporții inimaginabile. Mai exact, algoritmul pe care este fundamentat No Man’s Sky poate genera până la 18,000,000,000,000,000,000 planete unice de dimensiuni ce pot fi proporționale cu planetele din sistemul nostru solar, cu faună și floră proprie, unice pentru fiecare dintre acestea.

Deși întreg procesul este automatizat, în acest caz sunt oferite instrucțiuni clare către program prin care se creează modele specific gândite cu scopul de a se întrepătrunde coerent, nefiind un proces în integralitate aleatoriu. Asemănător exemplului anterior în care elemente create individual sunt integrate într-o singură lucrare, procedeul utilizat de programatori este conceput pentru a nu avea ca fundament hazardul. Într-o ipoteză în care totul ar fi creat aleatoriu, funcționalitățile și aspectul general al No Man’s Sky nu ar avea nicio coerență.

Ceea ce este deosebit față de simpla combinare a unor elemente primare este că în No Man’s Sky există două straturi de elemente ce sunt integrate. În primă fază, se creează elementele individuale precum fauna și flora, terenul etc., urmând ca elementele generate să fie integrate în formațiuni complexe.

Oricum, programatorii au avut intenția de a crea un univers comprehensiv, echilibrat, fără a lăsa responsabilitatea generării numai în seama algoritmului. Astfel, o imagine precum cea de mai sus putem considera că este rezultatul unei creații intelectuale, iar originalitatea este oferită atât prin concept și imagine, cât și prin elementele ce le conține opera.

CONCLUZIE

Este indubitabil că discuțiile despre puterea pe care o poate avea AI-ul asupra drepturilor vor începe să se intensifice. Arta, în general, este rezervată în integralitate umanității și de aceea legislația consideră că doar oamenii pot fi subiecți ai dreptului de autor. Regatul Unit al Marii Britanii a apropiat umanitatea de tehnologie și a reglementat expres situația operelor generate prin intermediul calculatorului sunt protejate de dreptul de autor care va intra în patrimoniul persoanei ce a făcut suficiente demersuri pentru ca acea operă să ia ființă.

Considerăm că este imperios dialogul cu privire la AI, atât în domeniul proprietății intelectuale, cât și în celelalte ramuri ce ne ghidează viața. O întârziere în acest demers va conduce fără dubiu la conflicte de opinii ce vor apărea mult prea târziu în comparație cu evoluția constantă și rapidă a tehnologiilor generative de artă.


[1] Disponibil aici


Marius Stanciu, Partener Buju Stanciu & Asociații
Sorin Niculescu, Consilier Buju Stanciu & Asociații

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti