Secţiuni » Arii de practică » Business » Construcţii
Construcţii
CărţiProfesionişti

Certificatul de urbanism – act administrativ sau operațiune material-tehnică? Raportul certificat de urbanism – autorizație de construire
05.07.2022 | Timeea IVAN

Secţiuni: Articole, C. administrativ, Construcții, JURIDICE NEXT, Selected, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust
Timeea Ivan

Timeea Ivan

În contemporaneitatea noastră, administrația publică joacă un rol extrem de important în viețile tuturor, fiind omniprezentă în mediul cotidian. Cu toate acestea, mai puțin cunoscute sunt formele de activitate ale acesteia.

1. Formele de activitate ale administrației publice

Administrația publică prezintă patru forme în ceea ce privește exercitarea activității sale, respectiv actul administrativ, operațiunea material-tehnică, faptele material-juridice și, nu în ultimul rând, actele politice. Din perspectiva importanței pe care o manifestă expres în raport cu domeniul dreptului administrativ, interes deosebit trezesc doar primele două categorii de forme ale exercitării activității, întrucât faptele material-juridice sunt, de fapt, o coroborare între actul administrativ și operațiunea material-tehnică, scopul lor efectiv nefiind acela de a produce efecte juridice, însă, în pofida acestui fapt, producând totuși efecte juridice, dar acest lucru în baza legii. În ceea ce privește actele politice, acestea se află în direct raport cu domeniul politic, astfel prezentând interes în mod special pentru domeniul dreptului constituțional. Revenind la cele două categorii principale menționate anterior, în raport de acestea se va discuta și despre natura juridică a certificatului de urbanism. Actele administrative sunt acele acte al căror emitent este un organ (sau mai multe organe) ale administrației publice, emise cu scopul expres de a produce efecte juridice. Noi, particularii, ne aflăm în prezența actelor administrative constant, fie că suntem conștienți sau nu de acest aspect. Actele administrative interferează, de asemenea, cu domeniul dreptului civil, cu titlu de exemplu- în contextul redactării unei succesiuni, atunci când activul succesoral este determinat pe baza unui titlu de proprietate, în acest caz, titlul de proprietate fiind actul administrativ, acesta producând în mod direct efecte juridice, respectiv dreptul de proprietate asupra unui teren. În ceea ce privește operațiunile material-tehnice, acestea sunt „acele forme de activitate care nu produc, în sine, niciun efect juridic, ele pregătind un act administrativ, conferindu-i caracter executoriu sau servind la îndeplinirea formalităților de publicitate a actului deja emis”[1]. Astfel, operațiunile material-tehnice nu produc, în sinea lor, efecte juridice, acestea având totuși un rol extrem de important în ceea ce priveşte realizarea formalităților de publicitate ale unui act administrativ emis anterior, în vederea pregătirii unui act administrativ pentru ca acesta să fie emis și, nu în ultimul rând, în ceea ce privește conferirea caracterului executoriu actului administrativ. Din perspectiva caracterului executoriu, acesta este, alături de unilateralitate, obligativitate și privilegiul de jurisdicție, o particularitate a actului administrativ, un act putându-se bucura de caracterul executoriu sau, așa cum mai este numit, privilegiul prealabilului, numai dacă îndeplinește o serie de condiții specifice. O primă condiție este reprezentată de faptul că actul administrativ trebuie să fie, în mod necesar, un act individual, ci nu act normativ sau particular, adică acesta trebuie să aibă un subiect determinat, ci nu determinabil, la fel ca în cazul actelor normative. O altă condiție care trebuie îndeplinită este reprezentată de faptul că administrația publică trebuie să fie creditor, ci nu debitor, un exemplu inerent acestei condiții este acela al procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Existența unei norme legale care să prevadă caracterul executoriu al unui act administrativ este, de asemenea, o condiție esențială și, nu în ultimul rând, actul administrativ în cauză trebuie să fie susceptibil de executare materială, astfel, în acest sens, cu titlu de exemplu, autorizația de construire este un act administrativ susceptibil de executare materială, întrucât, în urma emiterii ei, este necesară realizarea unor acțiuni ulterioare pentru a se ajunge la scopul efectiv, respectiv acela de a se edifica o construcție.

2. Actul administrativ și operațiunea material-tehnică- diferența esențială. Certificatul de urbanism – între act administrativ și operațiune material-tehnică. Raportul certificat de urbanism – autorizație de construire.

Diferența fundamentală dintre actul administrativ și operațiunea material-tehnică este deductibilă chiar din definițiile celor două forme ale activității administrației publice. Cu toate acestea, este necesară numirea efectivă a acesteia, respectiv faptul că actul administrativ este susceptibil de a produce efecte juridice, pe când operațiunea material-tehnică nu este susceptibilă de a produce efecte juridice, aceasta prezentând o importanță deosebită pentru domeniul dreptului administrativ dintr-o altă perspectivă, pe care am menționat-o anterior. Astfel, certificatul de urbanism este „actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului, caracteristicile zonei în care se găsește imobilul (amplasamentul), cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite, precum şi lista avizelor şi acordurilor necesare în vederea autorizării executării lucrărilor de construcții”[2]. Din acest punct de vedere, certificatul de urbanism nu este susceptibil de a produce efecte juridice, din perspectiva conținutului său, acesta având rolul de a informa solicitantul în vederea tuturor detaliilor privitoare la executarea unor lucrări de construcții, așadar nu produce vreun efect juridic în mod direct, fapt pentru care certificatul de urbanism este considerat a fi operațiune material-tehnică. În ceea ce privește posibilitatea ca un certificat de urbanism să facă obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, acest lucru nu este posibil, actul administrativ, fiind susceptibil de a produce efecte juridice, fiind singurul care poate să facă obiectul unei acțiuni în contencios- în speță, dintre certificatul de urbanism și autorizația de construire, autorizația, fiind considerată act administrativ, este cea care poate să facă obiectul unei acțiuni în contencios. Cu toate acestea, legalitatea certificatului de urbanism nu este de neglijat, ea putând fi verificată, în baza art. 18 alin. (2) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în instanță. În raport cu cele anterior menționate, jurisprudența nu este caracterizată printr-o practică uniformă, în consecință, soluțiile instanțelor de judecată privitor la natura juridică a certificatului de urbanism sunt împărțite, unele considerând acest certificat ca fiind un act administrativ, iar altele considerând a fi operațiune material-tehnică. Raportul dintre certificatul de urbanism și autorizația de construire reprezintă un aspect căruia este necesar a i se acorda o importanță aparte, întrucât practica neunitară a instanțelor în ceea ce privește natura juridică a certificatului de urbanism se află în strânsă legătură cu acest raport. Așadar, doctrinar, certificatul de urbanism este considerat a fi operațiune material-tehnică, tocmai din perspectiva faptului că nu este susceptibil de a produce efecte juridice, acestea fiind atribuite autorizației de construire, care, per a contrario, este considerată a fi act administrativ. Din perspectiva posibilității de a face obiectul unei acțiuni introduse în contencios administrativ, autorizația este cea care poate, în conformitate cu cele anterior menționate, să facă obiectul unei acțiuni în contencios, pe când, certificatul de urbanism, nefiind considerat act administrativ, nu are această posibilitate. Cu toate acestea, există anumite situații în care certificatul de urbanism este considerat a fi act administrativ, în consecință anumite situații în care certificatul de urbanism este susceptibil de a produce efecte juridice în mod autonom, chiar conform doctrinei- “ Ori de câte ori acest certificat cuprinde interdicții ori alte limitări care îl împiedică pe solicitant să ajungă la actul final al procesului decizional administrativ (în acest caz, autorizația de construire), el trebuie considerat act administrativ, căci efectele sale juridice devin autonome”[3]. Așadar, situațiile în care certificatul de urbanism cuprinde condiții limitative sau interdicții care au drept efect împiedicarea solicitantului de a ajunge la actul final, respectiv la actul care este susceptibil de a produce efecte juridice în mod direct – în speță, autorizația de construire – acesta trebuie considerat a fi act administrativ, întrucât, în acest context, și el devine susceptibil de a produce efecte juridice în mod autonom. Drept consecință, în aceste situații, respectiv situațiile în care certificatul de urbanism este considerat și el a fi act administrativ, acesta poate face, la fel ca autorizația de construire, obiectul acțiunii în contencios, autorizația reprezentând regula de bază, pe când situațiile în care certificatul de urbanism cuprinde limitări sau interdicții reprezentând excepția de la regulă.

Așadar, chiar dacă problematica naturii juridice a certificatului de urbanism este încă una supusă discuției, cel puțin din punctul de vedere al jurisprudenței, luând în considerare practica neunitară a instanțelor de judecată, există, din punct de vedere doctrinar, o certitudine – faptul că certificatul de urbanism este, în general, considerat a fi operațiune material-tehnică, în anumite situații, pe care le-am specificat anterior, existând posibilitatea de a fi considerat și act administrativ, iar autorizația de construire este considerată a fi act administrativ, fiind susceptibilă de a produce efecte juridice întotdeauna, în mod direct, cu toate acestea, din punct de vedere jurisprudențial, opiniile fiind împărțite, acest fapt fiind condiționat și de cazuistica diversă.


[1] Ovidiu Podaru, DREPT ADMINISTRATIV, Vol. 1. Actul administrativ. Repere noi pentru o teorie altfel. Tomul 1. Noțiune, Ediția a 2-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, anul apariției – 2022, p. 4
[2] Art. 27 al. (1) din Norma metodologică de aplicare a Legii 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare din 19.12.2001
[3] Ibidem.


Timeea Ivan
Studentă – Facultatea de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti