Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. imposibilitatea instanțelor de prelungire/neprelungire a dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice în cazul persoanelor care săvârşesc fapta de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe
06.07.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: C. contravențional, CCR, Drept constitutional, Drept penal, Drepturile omului, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 666 din 4 iulie 2022 a fost publicată Decizia nr. 130/2022 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 111 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Petrişor Nicolae în Dosarul nr. 12.566/231/2018/a1 al Judecătoriei Focşani – Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.811D/2018.

În opinia autorului excepției, dispoziţiile legale criticate nu permit instanţei de judecată să facă o apreciere in concreto a circumstanţelor cauzei penale, prin analiza circumstanţelor personale şi a celor reale ale inculpatului, şi să dispună, în consecinţă, prelungirea sau neprelungirea dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice. În schimb, în cazul infracţiunilor foarte grave, cum este infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută la art. 192 alin. (2) şi (3) din Codul penal, legiuitorul permite instanţei de judecată să aprecieze în funcţie de toate circumstanţele cauzei şi ale făptuitorului şi să dispună prelungirea dreptului analizat.

Pentru acest motiv, se susţine că dispoziţiile legale criticate creează discriminare între persoane care săvârşesc fapta de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută la art. 336 alin. (1) din Codul penal, şi cele care comit alte infracţiuni ce au legătură cu regimul circulaţiei pe drumurile publice, instanţei de judecată nefiindu-i permis să se pronunţe asupra dreptului celor dintâi de a conduce pe drumurile publice, prin prelungirea sau neprelungirea posibilităţii exercitării acestui drept până la pronunţarea unei hotărâri definitive. Astfel, se susţine că pentru o faptă foarte gravă, respectiv cea de ucidere din culpă a uneia sau a mai multor persoane, care ar putea fi săvârşită tot sub acţiunea alcoolului, instanţa de judecată, în mod neconstituţional, respectiv discriminatoriu, are posibilitatea legală de apreciere in concreto a situaţiei personale a făptuitorului şi de a decide dispunerea prelungirii/neprelungirii dreptului acestuia de a conduce pe drumurile publice, în timp ce, în cazul persoanelor aflate în ipoteza invocată de autorul excepţiei, textele criticate nu permit această apreciere.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, raportate la cele ale art. 336 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins:

– „Art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi la art. 102 alin. (4) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.”;

– Art. 336 alin. (1) din Codul penal: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține căreţine că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate prin raportare la critici similare, Curtea Constituţională pronunţând, în acest sens, mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, şi Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 28 ianuarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Prin Decizia nr. 698 din 31 octombrie 2019, precitată, paragrafele 12-15, Curtea a reţinut, în esenţă, că dreptul de a conduce autovehicule şi dreptul de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă drepturi fundamentale şi că suspendarea exercitării dreptului de a conduce şi reţinerea permisului de conducere sunt distincte sub aspectul regimului juridic.

Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce reprezintă o sancţiune contravenţională complementară, care se dispune pe timp limitat, având ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege, şi care se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.

Totodată, Curtea a constatat că reţinerea permisului de conducere, în accepţiunea dată de art. 97 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, este o măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţistul rutier în cazurile expres prevăzute de actul normativ menţionat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.117 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010). Potrivit art. 113 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, măsura reţinerii permisului durează până la rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori până la anularea procesuluiverbal de constatare a contravenţiei, având, deci, caracter temporar.

De asemenea, Curtea a precizat că reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective […]”. În acelaşi sens, instanţa de contencios constituţional a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia procedura cu caracter administrativ prin care se retrage imediat şi temporar permisul de conducere reprezintă o măsură menită să înlăture din circulaţia pe drumurile publice pe cel care ar prezenta un pericol public pentru ceilalţi participanţi la trafic (a se vedea Hotărârea din 28 octombrie 1999, pronunţată în Cauza Escoubet împotriva Belgiei, paragraful 33).

De asemenea, prin Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, precitată, Curtea Constituţională a statuat, referitor la dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, că aceste texte de lege nu instituie niciun fel de discriminare între conducătorii de autovehicule cărora li se aplică şi aceia care, din culpă, au provocat accidente din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, cărora li se poate elibera dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie în anumite condiţii, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti