Secţiuni » Jurisprudenţă » Curţi de apel
Jurisprudenţă Curţi de apel

Curtea de Apel Alba Iulia. Cerere de redeschidere a procesului penal. Citare care nu a oferit garanţia încunoștiințării reale a inculpatului despre proces. Admisibilitate
25.07.2022 | Florin RADU

Secţiuni: Content, Jurisprudență Curți de Apel, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Florin Radu

Florin Radu

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECTIA PENALA

Dosar nr. (…)

DECIZIA PENALĂ Nr. 472/2022

                              Şedinţa publică de la 16 iunie 2022

                          Completul compus din:

                             PREŞEDINTE (…)

                             Judecător (…)

                          Grefier (…)

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de procuror (…)

Pe rol se află soluţionarea apelului declarat de persoana condamnată (…), împotriva sentinței penale nr. 394/13.04.2022, pronunțată de Judecătoria Deva în dosar nr. (…).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă: – pentru persoana condamnată apelantă, apărătorul ales, avocat (…); – prin videoconferință, persoana condamnată intimată (…), aflată în Penitenciarul Deva, asistată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat (…).

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care: Apărătorul ales al condamnatului apelant depune la dosarul cauzei extras al unei hotărâri pronunțate în materie, de C.J.U.E.

Întrebate fiind părţile şi reprezentanta Ministerului Public, arată că nu au cereri de formulat, împrejurare faţă de care instanţa acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al condamnatului apelant solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi în rejudecare să se dispună admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere că apelantul a părăsit ţara cu scopul de a-şi găsi de lucru în străinătate şi nu pentru a se sustrage de la urmărirea penală. Arată că persoana condamnată a dat o declaraţie în faţa organelor de urmărire penală, iar acesta a apreciat că poate părăsi ţara, știindu-se nevinovat, iar la dosar nu există nicio dovadă că acesta s-a sustras de la judecarea cauzei.

De asemenea, apreciază că deşi organele judiciare au depus eforturi în a îndeplini procedura de citare, culpa pentru faptul că apelantul nu a fost prezent la proces nu poate fi reţinută în sarcina persoanei condamnate, cu precizarea, vizavi de hotărârea pronunţată de C.J.U.E., că orice persoană condamnată care nu a fost legal citată, are dreptul la redeschiderea procesului, cu excepţia când există dovada clară că persoana condamnată s-a sustras deliberat de la urmărire penală.

Concluzionând, solicită admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, pentru ca persoana condamnată să poată achita prejudiciul către persoana vătămată.

Avocat (…), apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana condamnată intimată, solicită admiterea apelului declarat de persoana condamnată, cu consecinţa admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere aspectele învederate în susținerea apelului.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de condamnat şi menţinerea hotărârii penale atacată ca fiind temeinică şi legală, apreciind că cererea de redeschidere a procesului penal este inadmisibilă, câtă vreme condamnatul a avut cunoștință despre procedurile penale desfăşurate împotriva lui, fiind audiat în calitate de suspect şi de inculpat, iar acesta personal a indicat adresa la care să îi fie comunicate actele de procedură, fiindu-i adusă la cunoștință obligația de a comunica orice modificare a adresei.

În replică, apărătorul ales al condamnatului apelant, arată că acesta nu şi-a modificat domiciliul, în condițiile în care, la acest moment, nu are o adresă, în sensul că locuieşte într-o baracă, aflată în afara unei localități din străinătate.

Condamnatul intimat (…), având ultimul cuvânt, arată că nu ştie cine este apelantul.

CURTEA DE APEL,

Asupra apelului penal de faţă,

Prin sentința penală nr. 394/13.04.2022 pronunțată de Judecătoria Deva a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petent, condamnat prin sentința penală nr. 259/2019 a Judecătoriei Deva, definitivă prin neapelare la data de 25.03.2019.

În baza 275 al. 2 C. pr. pen, petentul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor către stat în cuantum de 100 lei. În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva, persoana condamnată a formulat, prin avocat ales, o cerere de redeschidere a procesului ce a făcut obiectul dosarului penal nr. (…), finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 259/2019 a acestei instanțe, definitivă prin neapelare la data de 25.03.2019.

În motivare, condamnatul a arătat, în esență, că a fost audiat în calitate de inculpat în data de 06.07.2018, iar în cursul aceluiași an a plecat în Spania pentru a desfășura activități lucrative, iar de atunci nu a revenit în România. A mai arătat că, abia prin adresa nr. 638/6A/ 20.12.2021, a fost informat oficial prin apărător, că a suferit o condamnare la 1 an închisoare cu executare.

A mai precizat faptul că, deși instanța de judecată a făcut demersuri în vederea citării acestuia, situația personală a condamnatului nu a permis acest lucru, iar din cauza situației materiale precare, a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța.

Petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție, prin sentința penală nr. 259/26.02.2019, pronunțată de Judecătoria Deva, definitivă prin neapelare la data de 25.03.2019.

În cauză a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 461/25.03.2019 de către Judecătoria Deva, precum şi ordinul de interzicere a părăsirii ţării. Judecata în fond a cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Deva şi în care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 raportat la art. 228 alin 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a din Codul Penal, s-a realizat în condițiile în care în dosarul penal nr. (…), al Parchetului de pe lângă Judecătoria Deva, prin ordonanţa din data de 04.07.2018, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de numitul (…), prin ordonanţa din data de 06.07.2018 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale faţă de acesta, iar la data de 2 06.07.2018, i s-a adus la cunoştinţă calitatea de inculpat, fiind audiat în această calitate.

În cursul judecăţii pe fond, mandatele de aducere și citaţiile emise au arătat că petentul condamnat nu mai locuia la respectiva adresă, iar familia acestuia a refuzat primirea actelor de procedură.

Contrar celor susţinute de petent, s-a apreciat că acesta avea cunoştinţă de existenţa procedurilor penale care îl priveau, fiind prezent în fața organelor de cercetare penală la debutul fazei de urmărire penală, prilej cu care i-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile de natură penală, pentru care ulterior a fost trimis în judecată.

S-a constatat respectarea de către organele judiciare a dispoziţiilor art. 108 alin. 2 Cod de procedură penală, având ca obiect aducerea la cunoştinţa inculpatului a obligaţiei exprese impuse de art. 108 alin. 2 lit. b) Cod de procedură penală privind comunicarea în scris, în termen de 3 zile, a oricărei schimbări a adresei, cu menţiunea că, în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, citaţiile şi orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.

Cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, petentul a luat la cunoştinţă de această obligaţie menţionată expres în preambulul respectivei declaraţii.

Pretinsa nelegală citare a inculpatului în faza de cameră preliminară, respectiv judecată, nu a putut fi reţinută în cauză, inculpatul având obligaţia procedurală, adusă la cunoştinţă de organele de cercetare penală cu ocazia aducerii la cunoştinţă a calităţii de inculpat de a comunica în scris orice schimbare a adresei, atrăgându-i-se atenţia că în cazul neîndeplinirii aceste obligaţii, citaţiile şi orice acte comunicate la prima adresă rămân valabile şi se consideră că le-a luat la cunoştinţă.

S-a constatat că la data la care petentul a fost audiat în calitate de inculpat în cursul urmăririi penale, acesta a indicat o adresă pentru a-i fi comunicate actele de procedură, adresă la care a fost ulterior citat atât în faza camerei preliminare, cât şi în cea a judecăţii.

Împrejurările invocate de condamnat în sensul că a fost în imposibilitate obiectivă de a încunoștiința organele judiciare, raportat la situația materială precară (susțineri nedovedite), nu pot constitui în concret un element care să atragă reţinerea unei situaţii de judecare în lipsă, atâta timp cât a fost citat la adresa indicată expres în vederea comunicării actelor de procedură.

În jurisprudenţa constantă a instanţelor, s-a apreciat că în cazul în care condamnatul a fost audiat în faza de urmărire penală, sub calitatea de suspect sau inculpat, luând la cunoştinţă de obligaţia de a anunţa orice schimbare de domiciliu nu se poate reţine faptul că petentul nu ar fi avut cunoştinţă de procesul penal demarat împotriva sa în condiţiile în care a fost citat la domiciliul indicat care corespundea cu cel existent în evidenţele Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, pasivitatea sa neputând constitui temei al redeschiderii procesului penal, iar petentul nu a indicat existenţa vreunui caz de natură a justifica rezonabil lipsa sa de la judecarea cauzei (C.A. Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr. 819 din 24 iunie 2014, nepublicată şi decizia nr. 954 din 10 septembrie 2014, nepublicată; C.A. Timişoara, Secţia penală, decizia nr. 233 din 23 februarie 2015, nepublicată).

Potrivit dispoziţiilor art. 466 C. pr. pen, s-a apreciat că persoana condamnată a cunoscut că a fost cercetată şi că împotriva sa s-a desfăşurat un proces penal, fiind audiată în cursul urmăririi penale, precum şi citată în mod legal în cursul judecăţii, context în care nu se poate considera că a avut loc o judecată a cauzei în lipsă în sensul art. 466 C. pr. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel persoana condamnată, solicitând desființarea acesteia, cu consecința admiterii cererii de redeschidere a procesului penal şi trimiterea cauzei la Judecătoria Deva în vederea judecării cauzei.

În expunerea scrisă a motivelor de apel, au fost invocate în esență, următoarele argumente: – inculpatul nu și-a schimbat domiciliul, în sensul legii, acesta a plecat din țară la muncă fără să aibă un domiciliu stabil pe care sa-l poată indica autorităților, astfel că nu a avut cunoștință de procesul penal care se afla pe rol și nu a putut uza de calea de atac a apelului pentru a se putea apăra; – redeschiderea procesului penal este esențială în ce privește situația sa juridică, acesta dorește să fie reprezentat la proces de un avocat și intenționează realizarea unei împăcări cu persoana vătămată și achitarea prejudiciului.

Deliberând asupra apelului de faţă prin prisma motivelor invocate de către persoana condamnată și a dispozițiilor legale incidente în materie, Curtea constată următoarele:

La data de 06.07.2018, persoana condamnată a fost ascultată în calitate de inculpat de către organul de cercetare penală din cadrul Poliţiei Municipiului Deva. În preambulul declarației, inculpatul a specificat faptul că de când s-a născut a locuit permanent în municipiul Deva; în ultimele trei luni nu a avut un domiciliu stabil, locuind la barăcile din zona (…), locație unde a mai stat și în cursul anului 2017; în prezent (data audierii, n.n.), este o persoană fără adăpost.

Cu toate acestea, la rubrica destinată domiciliului și adresei unde locuiește efectiv, organul de cercetare penală a consemnat adresa menționată în cartea de identitate, anume (…).

Inculpatul a arătat că nu recunoaște fapta reținută în sarcina sa, însă este de acord să se împace cu persoana vătămată. La aceeași dată, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile calității de inculpat, încheindu-se în acest sens proces verbal.

Instanța a fost sesizată cu rechizitoriu la data de 17.07.2018. Primul termen de judecată, după parcurgerea fazei de cameră preliminară, a fost stabilit la 25.09.2018. Pe parcursul procedurii în cameră preliminară și după începerea judecății, procesele verbale de predare a înștiințărilor pentru termenele de judecată acordate în cauză au fost restituite cu mențiunea ”destinatarul nu mai locuiește la adresă”.

Inculpatul a fost citat cu mandat de aducere, din procesele verbale încheiate cu ocazia aducerii la îndeplinire rezultând că acesta nu mai locuiește la adresa declarată. Potrivit adresei nr. 1479.705/PS din 09.11.2018, emisă de I.G.P. – Serviciul Coordonare Centre de Reținere și Arespare Preventivă, rezultă că inculpatul nu figura în executarea vreunei măsuri preventive privative de libertate din subordinea I.G.P.

Ca atare, din datele dosarului rezultă că toate demersurile făcute de către instanţă pentru a aduce la cunoştinţa inculpatului despre existenţa unor proceduri penale declanşate împotriva sa, au rămas fără succes.

Contrar celor menționate de către prima instanță în considerentele hotărârii atacate, la dosarul cauzei nu există date certe şi suficiente din care să rezulte că persoana condamnată a avut efectiv cunoştinţă despre existenţa procesului penal declanșat împotriva sa, procedura de citare fiind realizată doar prin afişare, iar procesele verbale de punere în executare a mandatelor de aducere relevând faptul că acesta nu mai locuiește la adresa indicată.

Această concluzie este susținută și de aspectele declarate inițial de către persoana condamnată, cu ocazia ascultării sale în calitate de inculpat, potrivit cărora la momentul respectiv era o persoană fără adăpost.

În formularea cererii de rejudecare, condamnatul a invocat incidenţa tezei întâi a alineatului 2 din art. 466 al Codului de procedură penală, respectiv faptul că nu a fost citat la proces şi nu a luat cunoştinţă în nici un mod oficial despre acesta.

Curtea arată că întrunirea condiției citării la proces trebuie să fie evaluată de către instanţe din perspectiva art. 6 din C.E.D.O. şi a jurisprudenţei relevante a Curţii în această materie.

Citarea la proces urmăreşte ca acuzatul să aibă cunoştinţă în mod efectiv de procedurile care se desfăşoară în privinţa sa şi să poată decide în mod voluntar dacă doreşte sau nu să participe la acesta.

O citare care nu oferă această garanţie nu conduce la realizarea scopului şi poate fi acoperită, din perspectiva inadmisibilităţii rejudecării, doar de luarea la cunoştinţă într-un alt mod oficial despre existenţa procesului.

Jurisprudenţa C.E.D.O. a relevat în mod constant că respectarea dreptului la un proces echitabil presupune, în cazul unei judecări în lipsă, posibilitatea recunoscută acuzatului, care nu a renunţat în mod expres şi neechivoc să participe la proces, de a solicita şi obţine rejudecarea cauzei. În acest sens este relevant cazul Sejdovic c. Italia, în care s-a statuat că nu este suficientă realizarea unei proceduri de citare dacă citaţia nu ajunge direct la cunoştinţa celui acuzat. În acest sens sunt şi cauzele Somogyi c. Italia şi R.R. c. Italia.

În speţă nu există nici o probă din care să rezulte că inculpatul a avut cunoştinţă despre trimiterea sa în judecată, iar pe timpul judecăţii în primă instanţă inculpatul nu a semnat niciodată primirea citaţilor emise pe numele său şi nu a fost prezent la nici un termen de judecată. Curtea arată totodată că nu există date suficiente care să susţină argumentele instanţei de fond potrivit cărora inculpatul ar fi ignorat în deplină cunoștință de cauză procesul declanșat împotriva sa; împrejurarea că a dobândit calitatea de inculpat, nu este definitorie sub aspectul sesizării instanței cu rechizitoriu.

Nu poate fi reținută nici observația instanței potrivit căreia inculpatul nu și-a îndeplinit obligația de a încunoștiința organul de cercetare penală cu privire la schimbarea adresei, atâta timp cât a precizat el însuși că nu avea la acel moment o adresă stabilă. Declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, potrivit cărora acesta nu recunoaşte săvârşirea faptei nu confirmă existenţa unor indicii în ce priveşte intenția de a se sestrage sau de a nu participa la judecată.

Curtea reţine că inculpatul nu a luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre existenţa procesului.

Faţă de argumentele ce preced, Curtea va admite apelul declarat de condamnat, desființând sentința penală atacată, cu consecința admiterii cererii de redeschidere a procesului penal formulată de către acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite apelul declarat de condamnatul (…) împotriva sentinței penale nr. 394/13.04.2022, pronunțată de Judecătoria Deva.

Desființează sentința penală atacată şi procedând la rejudecare:

Admite cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul (…).

În temeiul art. 469 alin. 7 din Codul de procedură penală, desființează de drept sentința penală 259/26.02.2019, pronunțată de Judecătoria Deva.

Dispune trimiterea cauzei în vederea judecăţii, după redeschiderea procesului penal, Judecătoriei Deva, procesul penal urmând a se relua din faza camerei preliminare.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii cu nr. 461/25.03.2019, emis de Judecătoria Deva pe numele inculpatului (…).

În temeiul art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul intimat (…), în cotă procentuală, în sumă de 200 lei, rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 16.06.2022.

Notă: decizia Curții de Apel Alba Iulia, prezentată integral mai sus, ne oferă șansa de a evalua garanțiile pe care o procedură de citare trebui să le ofere unei persoane care are calitatea de inculpat, dar și să prezentăm o decizie de ultimă oră a C.J.U.E., în această materie.

Astfel, așa cum a arătat în mod judicios și instanța de apel, citarea unei persoane (și, poate, în special, a unei persoane acuzate într-un proces penal, de săvârșirea unei infracțiuni), trebuie să fie efectuată cu o deosebită atenție, în scopul ca acea persoană să aibă cu adevărat, în mod real și efectiv, cunoștință de acel proces.

Mai mul decât atât, dacă nu există date certe din care să rezulte că persoana condamnată a avut efectiv cunoştinţă despre existenţa procesului penal declanșat împotriva sa, procedura de citare fiind realizată doar prin afişare, iar procesele verbale de punere în executare a mandatelor de aducere relevând faptul că acesta nu mai locuiește la adresa indicată, atunci procedura de citare, în mod cert, nu a întrunit exigențele cerute de lege în această chestiune.

Totodată, notăm aprobativ afirmația instanței – valabilă chiar la modul general – potrivit căreia, ”declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală, potrivit cărora acesta nu recunoaşte săvârşirea faptei, nu confirmă existenţa unor indicii în ce priveşte intenția de a se sestrage sau de a nu participa la judecată”.

Nu contestăm – și nici petentul nu a contestat în cererea sa – faptul că instanța care a dispus condamnarea a făcut eforturi pentu citarea inculpatului, însă atunci când condamnatul relevă – în cadrul unei cereri de redeschidere a procesului penal – că nu a avut cunoștință de desfășurarea procedurilor penale împotriva sa, instanța trebuie să dea valoare cererii și dispozițiilor legale privind redeschiderea pocesului penal, acordând șansa condamnatului de i se permite în mod real judecarea sa cu procedura de citare legal îndeplinită.

Cu atât mai mult se impune această concluzie, cu cât – în speță – încă de la bun început inculpatul (devenit ulterior, condamnat) a relevat că nu a prea locuit la domiciliul existent în cartea sa de identitate.

În egală măsură, faptul că și în dosarul având ca obiect redeschiderea procesului penal, petentul-condamnat a ales domiciliul procesual la sediul avocatului său, întrucât nu avea o locuință, trebuia să reprezinte un argument în favoarea admiterii cererii sale.

În sfârșit, dorim să relevăm o hotărâre recentă a C.J.U.E.[1] în această materie. Este vorba despre hotărârea pronunțată în cauza C‑569/20, contra Bulgariei, în care, în esență, s-a reținut:

”În ceea ce privește, mai precis, persoanele acuzate care s-au sustras, Curtea constată că Directiva 2016/343 se opune unei reglementări naționale care exclude dreptul la un nou proces pentru simplul motiv că persoana în cauză s-a sustras procedurii, iar autoritățile nu au reușit să o localizeze.

Numai atunci când reiese din indicii precise și obiective că persoana în cauză, deși a fost informată oficial că este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni și cunoscând astfel că va avea loc un proces împotriva sa, acționează în mod deliberat pentru a evita primirea oficială a informațiilor privind data și locul procesului se poate considera că această persoană a fost informată cu privire la proces și că a renunțat în mod voluntar și neechivoc să își exercite dreptul de a participa la acesta, situație care se încadrează în ipoteza prevăzută la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2016/3433.

Existența unor astfel de indicii precise și obiective poate fi constatată, printre altele, atunci când persoana respectivă a comunicat în mod voluntar autorităților naționale competente în materie penală o adresă greșită sau nu se mai află la adresa pe care a comunicat-o. Pe de altă parte, pentru a analiza în ce măsură informațiile care au fost furnizate persoanei în cauză au fost suficiente, trebuie să se acorde o atenție specială, pe de o parte, diligențelor depuse de autoritățile publice pentru a informa persoana interesată și, pe de altă parte, diligențelor depuse de aceasta pentru a primi respectivele informații”.

Curtea precizează în plus că această interpretare respectă dreptul la un proces echitabil, prevăzut la articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.


[1] Hotărârea în cauza C-569/20, Spetsializirana prokuratura (Procesul unei persoane acuzate care se sustrage), disponibilă aici: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsftext=&docid=259606&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=3789844


Av. Florin Radu, Baroul Hunedoara

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti