Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Știința investigației criminale. Adevărul presupus al premiselor
26.07.2022 | Neculai ZAMFIRESCU

Secţiuni: Content, Drept penal, Opinii, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Neculai Zamfirescu

Neculai Zamfirescu

Se poate admite în mod prealabil (și provizoriu) că propozițiile inițiale ale unui raționament sunt transmise concluziei. În accepțiunea prezentului eseu, adevărul presupus al premiselor, primește consimțământul mijlocului de probă de a fi numit adevăr de corespondență care reprezintă validitatea concluziilor[1].

Investigația criminală aplică principiul potrivit căruia, „mai înainte de toate, trebuie să facem distincţie între faptul presupus și faptul ştiinţific”[2] făcând totodată distincţia între cele trei metode de confirmare: deducerea, experimentarea şi argumentarea, ştiind faptul că în mod necesar au loc suprapuneri parţiale.

Deducerea, singurul raţionament valid în plan logic, pleacă de la adevărul presupus al premiselor şi transmite acest adevăr concluziilor[3].

Făcând distincţie între noțiunile: adevăr presupus al premiselor, ce are consimțământul de a fi numit adevărat; adevărul de corespondență (formal) transmis, căruia i-am atribuit calitatea de a fi adevărat și adevărul verificat al premiselor, care validează/invalidează mijlocul de probă, orientăm cercetările aplicative către stabilirea și definirea unui mecanism de identificare și verificare a premiselor mijloacelor de probă, adică către un mecanism de identificare și verificare a șirului de idei potrivit cărora s-a pus în aplicare un anume procedeu probatoriu.

Adevărul presupus al premiselor reprezintă credința celui ce face aprecierea unui mijloc de probă că șirul de idei al premiselor a fost transmis mijlocului de probă, care le-a acceptat ca adevăruri formale. Așa cum buna credință presupune proba contrară, tot așa, adevărul presupus se verifică prin observație, prin experiență sau prin demonstrație logică, matematică sau numai discursiv argumentantă. Procedeul probatoriu verificativ nu poate fi decât al procedurii investigației criminale.

Cum se formează conceptele ştiinţiei investigației criminale? Urmărind semnificațiile noțiunilor: adevăr (drept penal) reflectarea exactă a realităţii obiective în concluziile pe care organele de urmărire sau instanţa de judecată le desprind pe baza probelor administrate; adevăr obiectiv, caracterul adevărului de a reflecta realitatea existentă independent de conştiinţa oamenilor; adevar formal (judiciar), adevăr care poate fi probat prin intermediul probelor administrate într-o cauză penală, remarcăm ideea că adevărul judiciar admite faptul că, ceea ce nu se poate proba este considerat că nu s-a întâmplat de către organele judiciare[4].

Investigația criminală, fiind de acord cu relația matematică 1+1=3 – 1 nu poate fi de acord cu egalitatea semnificativă „ce nu se poate proba / nu s-a întâmplat”. Deci, va trebuii să alăture, din puct de vedere conceptual, celor trei semnificați ale noțiunii „adevăr”, o a patra seminificație, să zicem „adevăr necesar”.

Ofițerul de poliție criminală simplifică filozofia adevărului trecând de la filozofia amfiteatrului, la filozofia colțului de birou „măi . . . ia să vedem ce au avut aștia în cap”. Iată două dintre modelele ofițerului.

1. Adevărul presupus al premiselor dialogului înregistrat

Adevărul presupus al premiselor dialogului înregistrat ambiental sau telefonic, (ideea de bază, punct de plecare, al celui care face aprecierea mijlocului de probă) este acela că dialogul a fost înregistrat în mod ocazional, spontan şi liber de constrângeri, potrivit prezumției bunei credințe.

Se pune în discuție verificarea adevărului presupus al premiselor dialogului, printr-un al doilea procedeu probatoriu ce privește, după caz, consolidarea sau înscrierea în relativitate a mijlocului de probă.

Model verificator „OBSERVAȚIA SEMANTICĂ”

Intenţiile de comunicare sunt relevante datorită faptului că folosirea unei întrebări retorice în discurs presupune abordarea unei strategii de manipulare. Întrebarea retorică mizează pe ceea ce întrebarea presupune în mod normal, cererea unui răspuns şi libertatea (aparentă) de alegere a acestuia.

Făcând ca şi cum această libertate a răspunsului este acordată interlocutorului prin însăşi structura sintactică folosită, întrebarea retorică sugerează şi chiar orientează discursul în direcţia dorită. Rolul întrebării retorice este acela de a-i face cunoscut interlocutorului atitudinea pe care ar trebui să o adopte în situaţia respectivă, în virtutea unor fapte trecute, care sunt menţionate ca argumente, sprijinind concluzia pe care întrebarea o exprimă implicit.

Faptul transmis concluziilor – cunoaşterea de către interlocutori a împrejurării înregistrării ambientale, motiv pentru care acestia îşi adaptează limbajul la scopul situaţiei de comunicare, prin folosirea întrebării retorice. Situaţiile de comunicare s-au desfăşurat după un anumit scenariu, au fost create cu mijloacele de mimare a realității în vederea producerii unor efecte emoțional juridice[5].

2. Adevărul presupus al premiselor mărturiei

Adevărul presupus al premiselor mărturiei – ideea de bază, punct de plecare, al celui care face aprecierea mijlocului de probă – este ideea prezumției bunei credințe, respectiv că mărturia este sinceră și reprezintă o reflectare a realităţii prin prisma subiectivităţii martorului, iar între realitatea obiectivă şi reflectarea ei subiectivă există un „unghi de deviere”. Pentru a verifica „unghiul de deviere” al mărturiei se analizează recepţia senzorială, capacitatea de prelucrare, de stocare şi de reactivare a informaţiilor recepţionate, decodate şi stocate de martor cu prilejul evenimentului.

Model verificator „RAPORTUL MĂRTURIE EVENIMENT”

Martori – D.M., V.A. şi P.G. se deplasau cu căruţa pe drumul de lângă lizieră, au văzut o maşină Dacia roşie, condusă de un bărbat în vârstă de 30-35 ani, brunet care s-a îndreptat spre locul unde a fost găsită victima. Aceştia văd maşina de la o distanţă de circa 10 m, timp de câteva secunde, din poziţii şi momente diferite. D.M. este singurul martor care declară că pe bancheta din spate a maşinii se afla întinsă o femeie, aceasta stând cu capul sprijinit de geamul din dreapta al maşinii. Ceilalţi martori, deşi atenţionaţi de către D.M.de prezenţa femeii în maşină, nu o văd.

Obiectivele analizei mărturiei lui D.M. – Acesta declară că în ziua de 12.10.2000, în jurul orei 14,30, în timp ce se afla în căruţă, aude venind din spate o maşină, întoarce capul pentru a vedea intenţiile şoferului şi a feri căruţa din faţa maşinii. În acel moment vede o maşină roşie, tip Dacia, condusă de un bărbat brunet, în vârstă de circa 30-35 ani, cu părul tuns scurt, având bretonul ridicat şi vopsit blond, îmbrăcat cu o bluză de culoare neagră. Pe acesta îl vede din profil, în momentul în care maşina o ia la dreapta. Pe bancheta din spate a maşinii vede lungită o femeie. Vede doar capul acesteia sprijinit pe geamul din dreapta al maşinii. Deşi vede doar capul persoanei din spate, este sigur că aceasta era femeie, neputând explica cum şi-a creat această convingere. În momentul în care a văzut maşina s-a gândit că este o femeie din sat care merge cu iubitul ei în lizieră şi se ascunde pentru a nu fi văzută de ei.

Analiza unei mărturii [6] Martorul percepe spontan aceste lucruri, timp de câteva secunde, la lumină bună (ora 14,30, timp senin), fără nici un obstacol între el şi obiectul recepţiei senzoriale, aflându-se la o înălţime mai mare (căruţa era în acel moment pe un pod). Atât căruţa cât şi maşina se aflau în mişcare. Situaţia percepută este simplă, nu presupune nici un efort cognitiv şi nici o profunzime a gândirii pentru a înţelege sensul celor recepţionate. Singura diferenţă care apare între declaraţia lui D.M. şi declaraţiile celorlalţi martori este legată de prezenţa femeii în maşină.

Trebuia verificat dacă el vede într-adevăr o femeie sau se aştepta să fie o femeie. El ştia că în lizieră mergeau de obicei perechile de tineri, expectanta putând duce la interpretarea celor percepute ambiguu în sensul aşteptării.

Martorul D.M. prezintă acuitate vizuală şi auditivă bună. În momentul recepţiei senzoriale se afla într-o stare afectivă normală, nu se afla sub influenţa alcoolului sau a unor factori de stres care să-i modifice echilibrul afectiv.

Ţinând cont de poziţia martorului faţă de obiectul recepţiei şi de poziţia victimei, este foarte probabil ca acesta să fi văzut mai mult hainele victimei care erau viu colorate (portocaliu, mov), interpretând inconştient că acestea pot fi doar hainele unei femei. De aici, convingerea martorului că pe bancheta din spate a maşinii se afla o femeie.

Mărturia are un conţinut ce demonstrează o percepţie adecvată, obiectivă a împrejurărilor din contextul spaţio-temporal al evenimentului ce constituie obiectul mărturiei. Martorul D.M. se prezintă ca o persoană emotivă, stare accentuată de  mediul instituţiei poliţiei (mediu în care s-a purtat discuţia iniţială cu acesta), de ineditul situaţiei în care acesta se afla, precum şi de experienţa lui socială relativ limitată. Statutul socioeconomic inferior determină un comportament timid, reţinut, cu blocaje emoţionale. Afirmă frecvent „nu ştiu”, „n-am văzut” atunci când i se cer detalii suplimentare faţă de cele oferite liber de el, detalii de care este sigur. Iniţial refuză să realizeze portretul robot al bărbatului, fiind conştient că pe baza informaţiilor reţinute nu poate reconstitui fizionomia acestuia. S-a pus problema verificării în ce măsură emotivitatea, ca trăsătură temperamentală a martorului, a afectat calitatea recepţiei senzoriale.

Deşi în principiu nu există fapte, situaţii total neutre din punct de vedere afectiv, situaţia percepută de martor, în momentul recepţiei senzoriale nu a afectat echilibrul afectiv al acestuia. El percepe neutru, obiectiv situaţia, neştiind că astfel devine principalul martor într-un caz de omor. Putem presupune că distorsiunile produse de emotivitate sunt minime, fapt demonstrat şi de menţinerea declaraţiei, în aceeaşi formă în timp.

Caracterizat de o gândire concretă, nu manifestă tendinţa de a interpreta evenimentul perceput, de a-i găsi sensuri ascunse şi nici de a completa lacunele declaraţiei. D.M. descrie lucrurile după însuşirile lor externe, obiectivabile, neparticipând afectiv la situaţie. Ţinând cont de conţinutul situaţiei percepute, aceasta nu activează atitudini ale martorului care să implice o anumită aşteptare sau o denaturare a recepţiei. Martorul prezintă o dezvoltare psihomotorie de nivel mediu şi o capacitate de verbalizare bună. El relatează fluent situaţia recepţionată, prezintă dispoziţia de a răspunde la întrebări, precum şi un caracter rezonant al amintirilor.

În cadrul experimentului judiciar realizat s-a verificat posibilitatea practică a martorilor de a percepe situaţia. Astfel s-au clarificat diferenţele ce apar între mărturii, doar  din poziţia în care se afla D.M. putând să se perceapă persoana aflată pe bancheta din spate a maşinii. Ceilalţi martori percep situaţia din momente şi poziţii diferite, maşina aflându-se deja în lizieră, copacii obturând câmpul vizual.

Faptul transmis concluziilor – Pentru a aprecia în ce măsură slujeşte cauzei cercetate, depoziţia lui D.M. a fost analizată din punctul de vedere al fidelităţii, al extinderii şi al gradului de certitudine subiectivă. În urma analizei, se poate concluziona că mărturia lui D.M. reda cu fidelitate evenimentul recepţionat, prezentând un grad ridicat de certitudine subiectivă. Există concordanţă între ceea ce percepe şi ce declară în mod repetat, nu intervin aspecte deosebite care să deterioreze esenţa mărturiei, „unghiul de deviere” a realităţii fiind minim.


[1] Adevărul formal, care reprezintă validitatea concluziilor unui sistem ipotetico-deductiv, apărute prin intermediul regulilor de deducție aplicate unor postulate și axiome admise. Acest tip de adevăr nu depinde de conținutul propozițiilor și depinde de acordul său cu înțelegerea. În acest caz, adevărul este un adevăr de corespondență și este prioritar pentru că nu depinde de experiență.
[2] Parafrazare după Marie-Dominique Popelard, Marile curente în filosofia științelor, Ed. Institutului European, Iași, 1999. Exemplul de fapt perceput dat de Malebranche (Despre căutarea adevărului,1674), este creşterea aparentă a Lunii la orizont; noi percepem Luna la orizont ca fiind mai mare decât la zenit. Cu toate acestea, măsurarea unghiului cercului lunar făcută cu un compas sau cu un reticul este exact aceeaşi, fie că Luna este la orizont, fie că ea este la zenit. Faptul ştiinţific este deci faptul măsurat matematic, constatabil de către noi.
[3] Didier Julia, Dicţionar de filosofie – Larousse, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, pp. 330-331.
[4] Dicţionar de expresii juridice – Adevăr (drept penal)- reflectarea exactă a realităţii obiective în concluziile pe care organele de urmărire sau instanţa de judecată le desprind pe baza probelor administrate. ~ obiectiv – caracterul adevărului de a reflecta realitatea existentă independent de conştiinţa oamenilor. ~ formal (judiciar) – adevăr care poate fi probat prin intermediul probelor administrate într-o cauză penală. în unele situaţii adevărul formal prezintă diferenţe sensibile faţă de adevărul judiciar datorită faptului că ceea ce nu se poate proba este considerat că nu s-a întâmplat de către organele judiciare.
[5] Neculai Zamfirescu, Stefania Selegian, Note cercetare știinţifică 2020.
[6] Neculai Zamfirescu, Ani-Maria Gherghel, Note cercetare ştiinţifică, 2000.

Conf. univ. dr. Neculai Zamfirescu

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti