Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Excepție de neconstituţionalitate respinsă ref. obligația beneficiarului de ajutor public judiciar de a restitui ajutorul primit în situația dobândirii de bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat
28.07.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Jurisprudență, Monitorul Oficial al României, Procedură civilă
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial, Partea I nr. 754 din 27 iulie 2022 a fost publicată Decizia nr. 865/2021 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 502 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de
Cristian Munteanu în Dosarul nr. 18.324/212/2017 al Tribunalului Constanţa – Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.012D/2018.

În opinia autorului excepției, situaţia sa materială se poate înrăutăţi ca urmare a obligării sale de către instanţa de fond, în temeiul textului de lege criticat, să restituie ajutorul public judiciar, ceea ce contravine art. 3 alin. (5) din Directiva 2003/8/CE de îmbunătăţire a accesului la justiţie în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistenţa judiciară acordată în astfel de litigii.

Autorul susţine că art. 502 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 aduce atingere art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece scutirea de la plata taxei judiciare de timbru ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar constituie un bun câştigat odată acordat solicitantului de bună-credinţă. De acest bun solicitantul nu poate fi deposedat, deoarece nu există certitudinea că îşi poate recupera creanţa, în condiţiile în care creanţele din domeniul privat nu sunt garantate. Astfel, pot interveni diverse cauze cum ar fi: decesul debitorului obligat prin hotărâre judecătorească or lipsa bunurilor care pot fi executate. În aceste cazuri, situaţia materială a solicitantului ajutorului public judiciar se poate înrăutăţi prin restituirea ajutorului public judiciar, ceea ce contravine art. 3 alin. (5) din Directiva 2003/8/CE a Consiliului.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispoziţiile art. 502 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul conţinut: „În situaţia în care, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândeşte bunuri sau drepturi de creanţă a căror valoare, respectiv cuantum, depăşeşte de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Procedura de restituire este cea prevăzută la cap. III din prezenta ordonanţă de urgenţă.”

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi primită critica potrivit căreia art. 502 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 aduce atingere art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece scutirea de la plata taxei judiciare de timbru ca urmare a admiterii cererii de ajutor public judiciar constituie un bun câştigat odată ce este acordat solicitantului de bună-credinţă.

Curtea reţine că ajutorul public judiciar, care constă în cazul de faţă într-o scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, reprezintă, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, o formă de asistenţă acordată de stat ce are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară. Aşa fiind, ajutorul public judiciar nu poate fi calificat drept un „bun” câştigat, aşa cum apreciază autorul excepţiei, astfel că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea constată că prin Decizia nr. 616 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2018, paragrafele 29 şi 30, a reţinut că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată (sub aspectul recuperării ulterioare a sumei ce a constituit scutire de la plata taxei judiciare de timbru), deoarece măsura criticată este pe deplin justificată, păstrând un raport rezonabil de proporţionalitate între efectele oneroase pe care aceasta le produce asupra patrimoniului beneficiarilor ajutorului public judiciar şi beneficiile patrimoniale dobândite de către aceştia, ulterior acordării ajutorului. Prin norma criticată, legiuitorul a armonizat, pe de o parte, însăşi raţiunea întregii reglementări, care, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, constă în posibilitatea unei persoane fizice de a solicita acordarea ajutorului public judiciar, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice, în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, şi, pe de altă parte, unele situaţii, aşa cum sunt şi cele stipulate în situaţia dată a articolului criticat, care nu mai justifică acordarea ajutorului public judiciar. De vreme ce asemenea circumstanţe ies din aria de incidenţă a înseşi raţiunii urmărite prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, obligaţia de restituire a ajutorului judiciar se justifică prin raportare la noua situaţie juridică operată în patrimoniul beneficiarului ca urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti favorabile.

În ceea ce priveşte încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 3 alin. (5) din Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 26 din 31 ianuarie 2003, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 950 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2013. Cu acel prilej, făcând referire la Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea a reţinut că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei – unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate.

În sensul celor de mai sus, Curtea a reţinut că prevederile art. 502 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu reprezintă altceva decât transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor art. 3 alin. (5) din Directiva 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003, potrivit căruia statele membre pot dispune ca autoritatea competentă să poată hotărî că beneficiarii asistenţei judiciare trebuie să ramburseze această asistenţă, în tot sau în parte, în cazul în care situaţia lor financiară s-a ameliorat în mod substanţial sau în cazul în care decizia de acordare a asistenţei judiciare a fost luată pe baza unor informaţii incorecte furnizate de beneficiar. Astfel, Curtea a constatat că directiva invocată nu îndeplineşte cel de-al doilea criteriu stabilit prin decizia anterior referită, întrucât nu are relevanţă constituţională, neputându-se argumenta prin simpla invocare a directivei o posibilă încălcare de către legea naţională a vreunei prevederi constituţionale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Astfel, cu unanimitate de voturi, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti