Rămas bun, Liviu!
29.07.2022 | Robert Marius CAZANCIUC
Robert Cazanciuc
Se spune despre procurorii români că au fost vremuri când au crezut că pot contribui la schimbarea în bine a țării, iar pentru a-și atinge acest ideal și-au asumat chiar roluri de participanți activi la rezolvarea marilor treburi ale națiunii.
Am condus ieri pe ultimul drum un prieten foarte drag, fost procuror, care n-a vrut să conducă țara, ci doar să fie un bun procuror criminalist, adică să îi prindă și să îi trimită la închisoare pe cei care au comis infracțiuni grave împotriva vieților semenilor săi.
Mergând deunăzi la Facultatea de Drept și întrebând studenții de ce vor să urmeze anumite profesii juridice, am primit aceleași răspunsuri de la cei care se gândeau să aleagă profesia de procuror, ca acum 10, 20 sau 30 de ani: vor să fie criminaliști, vor să investigeze, vor să se lupte și să-i dovedească pe cei răi, așa cum au citit sau au văzut prin filme că au făcut marii procurori din Italia sau America.
Figura aparent aspră a lui Liviu Sutiman, potrivită cu imaginea publică a unui procuror, ascundea de fapt un om extrem de sensibil, atent la toți cei care interactionau cu el, indiferent de postura în care se aflau. Grija lui pentru oameni era autentica, reala, nu una mimată pentru a intra in gratiile cuiva sau pentru că era la modă să fii preocupat de drepturile fundamentale, ci pentru că așa fusese educat, așa era credința lui.
Iscoditor și sclipitor, Liviu a fost extrem de respectuos cu cei mai experimentati decât el, asumându-și cu bucurie să facă de toate din postura de cel mai tânăr criminalist din PG. “Nu se cade să îl contrazic pe colegul meu de birou care are ani de practică cât am eu de viață”, îmi spunea cu zâmbetul pe buze în discuțiile noastre pe diverse cazuri. Liviu radia optimism indiferent de situație. Pur și simplu nu te puteai supăra pe el!
Nu l-am văzut sau auzit vreodată încrâncenat să construiască vreo acuzație la adresa cuiva, doar pentru că era în postura de a o putea face.
Dumnezeu să îl aibă în pază și să-i odihnească în pace sufletul frumos și generos!
Robert Cazanciuc, Vicepreședinte Senatul României
