Curtea de Apel Pitești. Prejudiciul reținut în cazul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005
02.08.2022 | Camelia SUTIMAN
Camelia Sutiman
În fapt, în esenţă, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a constatat că inculpatul, în calitate de asociat și administrator de fapt al unei societăți comerciale, luând la cunoștință sub semnătură, despre situația juridică a unui autovehicul, declarat ca sechestrat de organele fiscale de executare și plasat în custodia sa până la valorificare, a procedat, în mod intenționat, la sustragerea acestuia de sub sechestru prin înstrăinarea sa, scopul vizat fiind acela al sustragerii de la plata obligațiilor fiscale datorate de societatea pe care în fapt o administra.
Inculpatul a fost trimis în judecată şi a fost adoptată o soluţie de condamnare la pedeapsa amenzii sub aspectul infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 241/2005, care sancţionează înstrăinarea de către debitor a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.
Instanța a reținut că în cazul infracţiunii susmenționate, prejudiciul nu constă în mod direct în diminuarea bugetului general consolidat cu o sumă de bani cu titlu de taxe şi impozite de la plata cărora inculpatul s-ar fi sustras, ci în diminuarea gajului statului, ca urmare a înstrăinării unui bun sechestrat pentru garantarea unei obligaţii fiscale ce are însă un alt izvor, specific dreptului fiscal, născută anterior săvârşirii faptei din prezenta cauză. Organele fiscale s-au constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu o suma de bani reprezentând obligații fiscale datorate de societate ca urmare a derulării activității comerciale, plus accesorii calculate în condiţiile Codului de procedură fiscală, de la scadenţă până la plata integrală a obligaţiei principale.
Având în vedere specificul infracţiunii deduse judecăţii, curtea constată că acţiunea civilă a fost soluţionată în mod corect, cu luarea în considerare a valorii bunului sechestrat, înstrăinat de inculpat (care constituie obiect material al infracţiunii), asupra căreia nu pot fi calculate accesorii, respectiv dobânzi şi penalităţi întrucât acestea sunt aferente raportului obligaţional în cadrul dosarului de executare fiscală demarat anterior, cu atât mai mult cu cât debitorul sumelor pentru care s-a declanşat procedura de executare silită nu este inculpatul, ci societatea comercială. Sub acest ultim aspect, sunt relevante dispoziţiile art. 151 alin. (8) din legea nr. 207/2015 privind Cod proc. fiscală care prevăd că „prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun”. În consecinţă, instanța a admis în parte pretenţiile civile formulate de organele fiscale, reprezentând daune materiale, pretenţiile civile privind plata accesoriilor fiind nefondate. (Decizia nr. 648 din 18.07.2022 a Curții de Apel Pitești – Secția Penală)
Av. Camelia Sutiman, SĂVESCU & ASOCIAȚII
