Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Politici penale: „Legalizarea” prostituției, o armă împotriva traficului de persoane
08.08.2022 | Georgian TOADER

Secţiuni: C. contravențional, Drept penal, Opinii, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Georgian Toader

Georgian Toader

În momentul de față poți cumpăra servicii sexuale de pe aceleași site-uri de pe care îți poți cumpăra un telefon, adidași sau un cărucior pentru copil.

La o simplă căutare pe Google vei găsi nenumărate oferte privind prestarea serviciilor sexuale, dar nu vei putea găsi printr-o asemenea căutare o ofertă privind vânzarea de droguri.

Motivul este unul simplu: prostituția este legală dar drogurile nu.

La ce mă refer prin faptul că prostituția este legală?

Vă cer scuze pentru titlul îndrăzneț, dar inexact. Prostituția este legală în acest moment în România, deci nu aș putea scrie despre legalizarea acesteia. Un titlu mai potrivit ar fi fost „Reglementarea prostituției”.

Afirmația „prostituția este legală” este, de asemenea, doar parțial adevărată. O activitate este ilegală în condițiile în care este prohibită de o normă de drept. În cazul prostituției aceasta este prohibită de Legea nr. 61/1991.

Textul normativ este următorul „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: atragerea de persoane, sub orice formă, săvârșită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obține foloase materiale, precum și îndemnul sau determinarea, în același scop, a unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;”

Astfel, prostituția este contravenție, iar sancțiunea legală este amenda între 500 – 1500 lei, conform aceluiași act legislativ.

Cu aceeași pedeapsă se sancționează: dacă organizezi un joc de barbut pe marginea străzii, dacă arunci cu roșii în actori la teatru, dacă ți se oferă alcool într-un bar după ora de închidere ș.a. Primești amendă mai mare dacă ai un teren pe care lași buruienile să crească sau depozitezi gunoaie pe el, nelegal.

 Ideea de bază este simplă: prostituția este sancționată contravențional cu o amendă derizorie, deci, deși „nu este legalăîn realitate sancțiunea nu este de natură să împiedice practicarea acesteia, cu atât mai mult cu cât banii câștigați din prostituție lunar depășesc posibilele amenzi.

Astfel, transpunând adevărul juridic în realitatea socială, pot afirma că prostituția la acest moment este o activitate legală (prin blândețea sancțiunii), dar nereglementată din punct de vedere legal.

Mai mult, apelarea la serviciile sexuale nu suportă nicio sancțiune, deci consumatorul de servicii sexuale este încurajat să revină pentru a beneficia de aceste servicii.

Economic situația este simplă: există cerere, există ofertă, iar sancțiunile se aplică exclusiv prestatorului de servicii, acestea fiind mult prea blânde pentru a împiedica perpetuarea practicării prostituției în România.

Reglementarea prostituției

Dreptul, fiind o ramură a științelor sociale, are misiunea sacră de a se adapta realității sociale și de a o modela, ci nicidecum de a o crea.

Mai exact, rolul unei politici legale (sau politici penale, în acest caz) este de a analiza existența unui fenomen social (prostituția în cazul de față), de a înțelege cu ce se confruntă și care este realitatea socială (iar realitatea este că prostituția se practică la scară largă) și apoi să reglementeze acel domeniu social.

Vidul legislativ întotdeauna creează haos și oportunitate infracțională.

O politică penală ar putea fi aceea de a aplica pedepse drastice cu închisoarea pentru practicarea prostituției și pentru apelarea la astfel de servicii. Nu ar fi greu de identificat potențialii infractori, e suficient (cum spuneam la început) ca organele de cercetare penală să caute pe Google servicii sexuale, să sune și să organizeze o acțiune flagrantă. Dar, în opinia mea, ar fi o strategie greșită.

O politică penală coerentă ar fi aceea de reglementare a prostituției. Putem accepta cu toții că prostituția se practică acum și se va practica (probabil) și în viitor. Se practică în statele în care este prohibită în mod drastic (precum statele islamice). Se practică în statele în care este reglementată. Mă îndoiesc că există o modalitate de a prohibi (cu succes) practicarea prostituției.

Atunci, singura soluție rămasă este aceea de a crea un cadru legal în care prostituția se practică, un cadru care să ducă la: protejarea prestatorului serviciilor sexuale, protejarea consumatorului serviciilor sexuale și, mai ales, protejarea „victimelor colaterale”.

Problema cu practicarea prostituției într-un cadru nereglementat.

Din tonul lejer de până acum reiese, sper eu, faptul că am vorbit exclusiv despre practicarea prostituției în mod voluntar de persoane majore care aleg să își ofere trupul pentru obținerea unor beneficii materiale.

Însă, din nefericire, o bună parte din persoanele care practică prostituția nu o fac voluntar, fiind victime ale traficului de persoane, ale traficului de minori sau ale proxenetismului.

Câteva fapte, pe care le-am găsit într-o scurtă cercetare[1]:

– În 2012 – 2014 au fost identificate peste 64.000 de victime ale traficului de persoane. Nu știu dacă sunteți pasionați de fotbal, dar sigur ați văzut cel puțin un meci al echipei naționale. Vă puteți imagina Arena Națională, la capacitate maximă, cu tribunele și terenul pline cu victimele traficului de persoane.

– În România, în anul 2020, au fost identificate peste 596 de victime ale traficului de persoane, dintre care 255 au fost minori. Cifrele reale sunt probabil mult mai mari.

– La nivel european una din cinci victime ale traficului de persoane are sub 18 ani.

La acest moment, politica penală a Statului, pare mai degrabă îndreptată către sancționarea proxeneților și a traficanților de persoane decât asupra protejării reale a victimelor. Probabil de aceea dosarele de urmărire penală privind traficul de persoane durează ani de zile, perioadă în care zeci de alte victime sunt exploatate. Probabil de aia nu sunt trimiși în judecată traficanți de persoane individual, ci grupuri organizate. Pentru Ministerul Public, la acest moment, primează prinderea infractorilor, ci nu protejarea victimelor. Voi scrie despre asta într-un alt articol.

Dacă am stabilit împreună că prostituția nu poate fi prohibită cu succes, iar Statul se ocupă mai mult de prinderea infractorilor decât de protejarea victimelor, vă solicit atenția pentru încă 5 minute și un efort de imaginație, pentru a răspunde la o întrebare simplă: ce ar fi dacă, am proteja victimele traficului de persoane și ale proxenetismului, prin reglementarea prostituției? 

Efectele probabile ale reglementării prostituției

Primul efect, și cel care m-a determinat să scriu acest articol, este acela al protejării victimelor traficului de persoane împotriva exploatării.

Reglementarea prostituției presupune crearea unui cadru legal în care prostituția să poată fi practicată într-un mediu controlat, ceea ce ar presupune, fără să se rezume la:

– Înființarea unor locuri special destinate practicării prostituției;

– Obținerea unor autorizații, în urma unor evaluări psihologice și anchete sociale privind verificarea influenței terțelor persoane asupra deciziei de a practica prostituția;

– Verificarea vârstei și capacității mentale a persoanei care practică prostituția;

– Supravegherea prin programe specifice de către consilieri expres desemnați privind starea socială/psihologică a persoanei care practică prostituția;

– Sancționarea penală a persoanelor care practică prostituția în afara cadrului legal și, mai ales, sancționarea drastică a persoanelor care apelează la serviciile sexuale, în afara cadrului legal.

Printr-o astfel de reglementare, Statul ar putea controla și verifica în mod constant libertatea morală și fizică a persoanelor care practică prostituția, veniturile acestora și modul de trai.

Practic, persoanele care oferă servicii sexuale ar intra într-un program de „protecție” a victimelor împotriva traficului de persoane, context in care Statul s-ar putea asigura că acestea nu sunt traficate, având contact permanent și date despre acestea.

Pe de altă parte, prostituția s-ar putea împărți în mod definitiv în „prostituție legală” (în cadrul formelor reglementate) și „prostituție ilegală”, ceea ce ar putea duce la aplicarea unor sancțiuni alternative și reale pentru practicarea prostituției ilegale.

Trebuie să vă transmit o realitate: amendarea unei persoane care practică prostituția ca urmare a traficului de persoane nu face altceva decât să îi îngreuneze situația, aceasta fiind pedepsită de traficant pentru că a „pierdut banii” și exploatată mai mult „pentru a îi recupera”.

În contextul reglementării prostituției, ar putea fi sancționată practicarea prostituției în afara cadrului legal printr-o măsură de supraveghere a acestor persoane, a condițiilor de trai, a relațiilor sociale și de familie sau chiar prin internarea nevoluntară în centre de protecție a victimelor traficului de persoane.

De asemenea, persoanele care ar apela la servicii sexuale într-un cadru nereglementat ar putea fi pasibile de închisoare. Printr-o astfel de reglementare, consumatorul de servicii sexuale ar fi pus în fața următoarei decizii: voi apela la servicii sexuale în urma cărora pot fi condamnat la închisoare sau voi apela la serviciile sexuale într-un mediu în care nu voi suporta nicio sancțiune? Decizia va veni natural.

Totodată o astfel de politică penală ar duce la începerea unei lupte reale împotriva traficului de persoane, prin prezumarea „prostituției ilegale(practicată într-un mediu nereglementat) ca fiind practicată în urma traficului de persoane/proxenetismul.

Astfel, toate persoanele care practică prostituția într-o formă nereglementată ar deveni pentru Stat victime ale traficului de persoane și ar intra în programe de protecție, în vederea verificării acestei prezumții. În fond, de ce ar practica cineva prostituția „ilegal” de bună voie, câtă vreme ar putea să se supună programelor de control ale Statului, să obțină o autorizație și să practice în mod legal?

O strategie mai utilă decât aplicarea unei amenzi, nu e așa?

Un al doilea efect este acela al protejării persoanelor care practică prostituția împotriva beneficiarilor serviciilor sexuale.

Câteva realități practice: prostituatele pot fi abuzate sexual, prin depășirea limitelor de consimțământ ale acestora; lovite; neplătite în urma serviciilor, li se pot fura banii ș.a. iar acestea nu pot apela la poliție pentru astfel de cazuri. Plângerea penală formulată de o prostituată împotriva unui client care i-a dat două palme, nu va produce o urmărire penală reală.

Prin reglementarea prostituției în locuri special amenajate pentru aceste practici se poate asigura un minim nivel de securitate persoanelor care practică prostituția.

Un al treilea efect al reglementarii prostituției este acela de a împiedica bolile cu transmitere sexuală, câtă vreme practicarea într-un cadru reglementat al prostituției ar necesita, printre altele, metode de protecție și igienă corespunzătoare.

Unele temeri privind reglementarea prostituției și alte discuții

Pentru a emite o opinie pe un subiect întotdeauna citesc opiniile contrare a ceea ce eu cred, cu dorința de a fi convins de contrariu. Mi se pare singurul mod în care poți emite o opinie pertinentă. O să mă adresez câtorva aspecte pe care le-am citit pe diverse site-uri.

Temerea #1: Dacă s-ar reglementa prostituția ar fi încurajată practicarea acesteia. În susținerea acestui argument se aduce în discuție că practicarea prostituției ar fi văzută drept o „normalitate” și asta ar determina mai multe persoane să practice prostituția.

Personal mă îndoiesc că ar exista un astfel de efect. Practicarea sau nu a prostituției nu ține de legalitatea acesteia, ci de convingerea internă a persoanei care o practică.

Îmi este greu să cred că o persoană care ar vrea să practice prostituția astăzi ar fi împiedicată de amenda de 500 – 1500 lei pe care o poate primi, cum îmi este greu să cred că în lipsa acestei sancțiuni contravenționale o persoana ar începe să practice prostituția.

Practicarea prostituției trebuie să fie o alegere internă a persoanei care urmează să o practice și alegerea aceasta nu este influențată de reglementarea legală (câtă vreme prostituția nu este o infracțiune).

Cât despre „normalizarea” prostituției, spuneam la începutul articolului că serviciile sexuale se vând pe aceleași site-uri precum cărucioarele pentru copii. Prostituția a fost deja „normalizată” la nivel social. Rămâne doar să o recunoaștem și noi.

Temerea #2: Prostituția este imorală iar prin reglementare s-ar îmbolnăvi societatea, fiind un fenomen toxic. Argumentul nu este susținut (acolo unde l-am citit eu) pentru că este emis de Ministrul Finanțelor și, după cum ne-am obișnuit, opiniile politice doar se emit, nu se argumentează.

În orice caz, moralitatea ține de concepția socială. Asta înseamnă că nu sunt fenomene „imorale” și „morale” prin sine. Prostituția este într-adevăr imorală raportat la concepția autohtonă. Personal vorbind sunt de acord că prostituția este o activitate imorală.

Dar politica penală trebuie să fie una rațională, bazată pe protejarea unor valori sociale (în cea propusă în prezentul articol, libertatea sexuală a victimelor traficului de persoane/proxenetismului), ci nu una emoțională, pentru protejarea moralității.

Temerea #3: Sodoma și Gomora, ne pedepsește Dumnezeu. Argument fundamentat din poziția Bisericii, într-o țară fundamental ortodoxă nepracticantă.

Fiind vorba de credință nu m-aș avânta în dezbateri prin prezentul articol. Mi se par inutil și imposibil de combătut rațional credințe adânc înrădăcinate în sufletul omului.

Mă voi rezuma la asta: Dumnezeul meu prețuiește mai mult protejarea unei fetițe de 14 ani traficată în Spania decât ofensa adusă credinței prin practicarea prostituției de 10.000 de persoane, voluntar. Iar, dacă ar vrea să oprim una dintre practici, sunt sigur că ar alege-o pe prima.

Temerea #4: Se vor destrăma familii. Argumentul este că, având servicii sexuale ușor accesibile, bărbații (cu precădere) vor apela la ele și își vor lăsa familia/vor exista certuri.

Pe de-o parte, revin pentru a 4-a oară pe parcursul articolului la faptul că serviciile sexuale în acest moment sunt extrem de accesibile, la o căutare Google distanță plus un telefon.

Pe de altă parte, rareori infidelitatea se manifestă prin apelarea la serviciile sexuale ale persoanelor care practică prostituția.

Mai sunt și alte temeri, de genul „Ne facem de râsul lumii ca națiune” ca și cum nu am fi deja de râsul lumii din multe puncte de vedere, dar nu am spațiul necesar să le abordez pe toate.

De ce nu cred că se va reglementa prostituția

Aș putea argumenta ore în șir de ce, din punct de vedere al politicii penale, reglementarea prostituției este un lucru benefic care ar duce la scăderea drastică a victimelor traficului de persoane, însă nu cred că se va reglementa prea curând prostituția.

De altfel, sunt cel puțin o duzină de subiecte pe care am putea propune soluții care din punct de vedere al politicii penale ar duce la protejarea drepturilor și intereselor societății, la protejarea victimelor infracțiunilor, la asigurarea drepturilor inculpaților.

Însă, la acest moment există un singur tip de politică în România, cu precădere în cazul politicii penale, anume: adoptarea unor politici populare.

Esența noilor reglementări nu este fundamentată pe impactul pe termen mediu și lung în societate, pe reducerea criminalității, pe îmbunătățirea economică ș.a. Esența noilor reglementări sunt acelea de a atrage simpatia populației.De aceea cred că prostituția nu va fi reglementată curând. Este o politică penală prea îndrăzneață, prea nepopulară.


[1] COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR referitoare la Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021- 2025 – aici.


Avocat Georgian Toader, GT LAW

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti