Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Delimitări între garanția contra viciilor ascunse și alte instituții
09.08.2022 | Verginia CHIFIAC

Secţiuni: Drept civil, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Verginia Chifiac

Verginia Chifiac

Încheierea unui contract de vânzare dă naștere unei serii de obligații atât în sarcina cumpărătorului, cât și a vânzătorului. Printre obligațiile principale ale vânzătorului se regăsește și cea de garanție contra viciilor bunului vândut. Pentru a fi antrenată răspunderea vânzătorului în baza acestei garanții, este absolut necesar ca viciile să fie ascunse, grave și anterioare (sau cauza acestora să fie anterioară) momentului predării.

În ceea ce privește trăsăturile garanției contra viciilor ascunse, remarcăm că aceasta este prevăzută ad litteram în norma juridică, astfel încât capătă un caracter legal. Fiind inclusă de drept în contract, nu este necesar ca părțile să o stipuleze în mod expres în convenție, efectele ei producându-se în mod automat. Cu toate acestea, garanția nu are însă un caracter imperativ, părțile contractante putând modifica întinderea garanției în sensul extinderii, restrângerii sau chiar înlăturării ei. În același timp, subliniem faptul că „fundamentul garanției pentru viciile ascunse este obiectiv, nu subiectiv (întemeiat pe o neexecutare „fără justificare”), cum se întâmplă în cazul răspunderii contractuale, vânzătorul neputându-se elibera nici în caz de forță majoră”[1]. De aici este evidentă menținerea garanției în sarcina vânzătorului, indiferent dacă acesta a cunoscut sau nu anterior vânzării existența viciilor.

Pornind de la importanța obligației de garanție contra viciilor ascunse care rezultă din caracterele acesteia, dar și din consecințele juridice pe care le determină, considerăm indispensabil a analiza delimitările față de instituțiile de drept civil care posedă un nivel ridicat de similaritate cu garanția contra viciilor ascunse și anume: eroarea asupra substanței lucrului, predarea neconformă și garanția pentru buna funcționare.

§1. Delimitări față de eroarea asupra substanței lucrului

Cercetarea temeinică a modului în care operează garanția contra viciilor ascunse implică identificarea instituțiilor și problemelor juridice similare pentru a stabili o distincție clară între acestea. Doctrina și jurisprudența s-au pronunțat cu privire la analogia situației vânzării unui bun viciat cu situația unei vânzări afectate de viciul de consimțământ sub forma erorii asupra calităților esențiale ale bunului vândut, dar și importanța diferențierii celor două prin prisma regimului juridic aplicabil, efectelor pe care le produc și a termenelor de prescripție. Această legătură strânsă dintre cele două împrejurări se datorează faptului că „ ambele sunt generate de cunoașterea inexactă a realității, iar sancțiunea prevăzută are ca scop să ocrotească victima erorii”[2].

În cazul viciului error in substantiam cumpărătorul are o falsă reprezentare a realității cu privire la caracteristicile substanțiale considerate esențiale și în lipsa cărora vânzarea nu    s-ar fi încheiat. Un exemplu în acest sens este înțelegerea de a vinde „un tablou al unui pictor renumit pentru a cărui autenticitate garantase vânzătorul, iar în realitate i s-a vândut o reproducere sau un tablou al unui pictor necunoscut”[3]. Pe de altă parte, în cazul bunului purtător de vicii ascunse, cumpărătorul are o falsă reprezentare cu privire la faptul că bunul achiziționat nu are defecțiuni sau deteriorări. Prin urmare, în prima ipoteză s-a cumpărat din cauza erorii un bun cu alte caracteristici decât cele dorite, iar în cea de-a doua ipoteză, a fost procurat un bun ce posedă trăsăturile urmărite, însă este impropriu întrebuințării la care este destinat.

Separarea explicită a celor două cazuri prezintă relevanță în mod deosebit pentru consecințele juridice pe care le produc. În cazul erorii asupra substanței, contractul nu este valabil încheiat din cauza consimțământului viciat, fiind lovit, potrivit legii, de nulitate relativă. Astfel, cumpărătorul poate, fie să solicite anularea contractului încheiat și restituirea prețului în conformitate cu prevederile art. 1207, alin. (1) C. civ., fie să recurgă la adaptarea contractului, dacă vânzătorul declară că va executa contractul așa cum a fost înțeles de cealaltă parte, potrivit art. 1213 din C. civ.. Potrivit unei decizii a Î.C.C.J.[4], aceste pârghii legale sunt puse doar la dispoziția cumpărătorului, întrucât „eroarea asupra substanței obiectului contractului nu poate fi invocată de cocontractant, ci doar de către partea aflată în eroare”. În cealaltă situație însă, este un contract valabil încheiat cu privire la un bun a cărui utilizare conform destinației sau naturii este afectată de existența unui viciu ascuns. În aceste circumstanțe cumpărătorul va putea apela la unul dintre remediile prevăzute la art. 1710 alin. (1) C. civ., și anume: înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii; reducerea corespunzătoare a prețului sau rezoluțiunea vânzării. În același timp, „garanţia contra viciilor ascunse, fiind unicul temei al acţiunii exercitate pentru defect al lucrului vândut, care îl face impropriu destinaţiei normale, răspunderea vânzătorului nu poate fi antrenată pe temeiul erorii”[5].

O altă particularitate care diferențiază în mod semnificativ eroarea de viciul bunului este existența sau lipsa unei obligații în sarcina vânzătorului de a ști de existența erorii sau viciului. Dacă garanția contra viciilor ascunse operează indiferent de cunoașterea viciului sau a cauzei acestuia de către vânzător, în ceea ce privește eroarea, aceasta poate fi invocată doar atunci când vânzătorul știa sau trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial. Printr-o asemenea reglementare legiuitorul a urmărit protecția vânzătorului care nu știa și nici nu trebuia, după caz, să cunoască caracterul determinant al elementului asupra căruia s-a răsfrânt eroarea.

Considerăm important a menționa că în ambele situații, atunci când vânzătorul a fost de rea-credință, adică a știut de existența viciului sau de lipsa unor calități ale bunului vândut considerate indispensabile pentru încheierea contractului și nu le-a comunicat cumpărătorului, vor putea fi solicitate și daune-interese. Cu toate acestea, dacă vânzătorul nu aduce la cunoștința cumpărătorului lipsa trăsăturilor determinante pentru încheierea contractului, nu va fi incidentă eroarea, ci dolul prin reticență ca viciu de consimțământ.

O speță relevantă în care a avut loc confuzia dintre cele două instituții de drept fundamental diferite a fost cea soluționată printr-o decizie a Curții de Apel Brașov[6]. În fapt, reclamanta a obținut rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, invocând existența unor vicii ascunse ale celor 6000 arbori Paulownia Eu Cotevisa 2, soluție menținută și în apel. Pârâta a declarat recurs la respectiva sentință, motivând prin faptul că „expertiza efectuată în cauză a relevat că solul inadecvat a fost motivul compromiterii plantelor, iar vârsta plantelor nu reprezintă un viciu ascuns, ci o eroare substanțială asupra obiectului contractului, rezoluțiunea ca efect al viciilor ascunse fiind diferită de anularea contractului pentru vicii de consimțământ”. Analizând datele cauzei și motivele invocate de părți, instanța a respins recursul ca nefondat, susținând că vârsta mai mică a puieților vânduți reprezintă un viciu ascuns al acestora, făcând improprie folosirea potrivit cu natura lor. De asemenea, s-a stabilit că „eroarea asupra substanței obiectului vânzării, ca viciu de consimțământ, presupune ca bunul vândut să fie apt pentru întrebuințare după natura sa, lipsindu-i doar o calitate pe care partea o socotea esențială”. O asemenea eroare putea privi specia din care fac parte plantele, însă nu și vârsta acestora. Prin urmare, încadrarea juridică realizată de instanța de fond a fost una corectă, interpretarea de către pârâtă a vârstei arborilor ca fiind un element determinant la încheierea contractului în această speță fiind eronată.

§2. Delimitări față de predarea neconformă

O altă obligație ce incumbă vânzătorului și prezintă un grad ridicat de similaritate cu garanția contra viciilor ascunse este cea de a preda bunul vândut conform contractului de vânzare. Conceptul de conformitate presupune corespondența dintre bunurile prevăzute în contract și bunurile predate efectiv cumpărătorului, concordanța trebuind a fi atât de ordin calitativ și cantitativ, cât și de ordin estetic. Dacă viciile constituie anomalii care au drept sursă deficiențe de concepere, fabricație sau alte elemente inerente bunului, făcându-l impropriu potrivit destinației sale sau diminuându-i considerabil valoarea, în cazul predării neconforme „ceea ce este reproșabil juridic nu este faptul că lucrul prezintă defecțiuni, ci că, fără a fi defect, este impropriu a fi folosit de un anume cumpărător pentru destinația avută în vedere de părți”[7] și prevăzută în contract. De exemplu, vom fi în prezența unei predări neconforme dacă vehiculul achiziționat, deși este nou, a fost fabricat într-un alt an decât cel prevăzut în contract sau „dispunerea apartamentului este diferită de cea care figurează în schițele atașate contractului”[8].

Cu toate acestea, problema care s-a pus în discuție în doctrină este de a stabili dacă existența unui viciu ascuns poate intra în noțiunea de neconformitate sau acestea sunt în mod absolut distincte. Pe de o parte, unii autori au considerat că „viciul ascuns ține de noțiunea de neconformitate, între aceste instituții existând un raport de la special la general, (…) diferența fiind că, dacă neconformitatea este aparentă se aplică dispozițiile privitoare la predare, iar dacă neconformitatea este ascunsă se aplică dispozițiile din materia viciilor ascunse”[9]. Pe de altă parte, a fost exprimată și opinia potrivit căreia natura și funcția celor două obligații diferă în totalitate, unicul element comun fiind dat de insatisfacția cumpărătorului.

În același timp, viciul se referă strict la bun și derivă dintr-un „accident” în urma căruia nu poate fi utilizat potrivit destinației sale, privită în mod abstract, teoretic și obiectiv. Din acest motiv, garanția contra viciilor ascunse va fi transmisă și dobânditorilor subsecvenți ai bunului. Predarea neconformă însă trebuie apreciată doar într-o manieră subiectivă, întrucât presupune neîndeplinirea exigențelor contractuale, fiind incidentă într-o atare situație culpa vânzătorului.

Menționăm că prevederile referitoare la conformitatea bunurilor care fac obiectul contractelor de vânzare încheiate între vânzător și consumator sunt cuprinse în Ordonanța de Urgență nr. 140/2021[10]. În acest sens, amintim câteva dintre măsurile corective în caz de neconformitate cuprinse în respectiva ordonanță. Astfel, potrivit art. 11 alin. (1) din O.U.G. 140/2021 „consumatorul are dreptul de a beneficia de aducerea în conformitate a bunurilor, de a beneficia de o reducere proporțională a prețului sau de a obține încetarea contractului în condițiile prevăzute la prezentul articol”. De asemenea, art. 11 alin. (2) specifică remediile pe care le are consumatorul pentru a aduce bunurile în conformitate, acesta putând opta între „reparație și înlocuire, cu excepția cazului în care măsura corectivă aleasă ar fi imposibilă sau, în comparație cu cealaltă măsură corectivă disponibilă, ar impune vânzătorului costuri care ar fi disproporționate, luând în considerare toate circumstanțele”.

Delimitarea celor două instituții prezintă interes nu doar din punct de vedere teoretic, ci și practic, întrucât în cazul predării neconforme cumpărătorul poate introduce o acțiune fundamentată pe neîndeplinirea obligației de predare a lucrului, acțiune în rezoluțiune sau executarea silită a acestuia, întrucât cumpărătorul a primit un alt bun decât cel prevăzut în contract. În cealaltă situație, cumpărătorul are la îndemână un remediu specific garanției contra viciilor ascunse. Pornind de la dispozițiile Codului civil, considerăm că doar neconformitatea privind valoarea bunului ar putea intra în tiparele viciului ascuns, dat fiind faptul că bunul predat este impropriu întrebuințării pentru care este destinat sau îi este micșorată considerabil valoarea prin raportare la bunul convenit.

3. Delimitări față de garanția pentru buna funcționare

Printre obligațiile vânzătorului izvorâte din contractul de vânzare este și obligația de garanție pentru buna funcționare a bunului vândut pentru un timp determinat prevăzută la art. 1716-1718 din C. civ.. Similare în aparență, „garanția pentru buna funcționare nu este susceptibilă de a fi confundată cu cea pentru viciile ascunse deoarece termenul de „viciu” nu are același sens cu termenul de „defecțiune”, primul incluzându-l pe al doilea.”[11]. De asemenea, diferența dintre cele două rezidă în faptul că garanția pentru viciile ascunse privește deficiențe ale bunului determinate de cauze care existau la data vânzării, în timp ce garanția pentru buna funcționare vizează defecțiuni care pot apărea și ulterior vânzării în urma exploatării bunului, „cele două tipuri de garanție putând fi cumulate”[12].

În cazul în care viciul bunului vândut privește o defecțiune apărută în cadrul termenului de garanție, vânzătorul va răspunde în temeiul garanției pentru buna funcționare, chiar dacă acesta s-a născut anterior sau ulterior încheierii contractului. Pe de altă parte, atunci când viciul constă într-o lipsă a unei caracteristici care face bunul vândut impropriu utilizării normale sau îi diminuează valoarea, însă fără a afecta buna funcționare, vânzătorul va răspunde în baza garanției pentru viciile ascunse. Cu toate acestea, vânzătorul va datora doar garanția pentru viciile ascunse dacă în contractul de vânzare încheiat între părți nu a fost stipulat faptul că acesta are obligația de a garanta calitățile bunului prevăzute în contract.

După cum am menționat anterior, garanția pentru buna funcționare va opera și dacă defecțiunea sau viciul a apărut ulterior predării bunului, moment la care acesta poate funcționa în mod corespunzător și fără defecțiuni. Răspunderea vânzătorului nu va putea fi antrenată însă atunci când defecțiunea sau viciul se datorează unei folosiri sau depozitări necorespunzătoare. În acest sens, art. 1717 din C. civ. statuează expres că exonerarea de răspundere a vânzătorului intervine doar atunci când vânzătorul dovedește că „defecțiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit în care cumpărătorul a folosit sau a păstrat bunul”. Legiuitorul subliniază faptul că în atare circumstanțe comportamentul cumpărătorului se va aprecia în funcție de instrucțiunile date de vânzător, primul fiind în culpă dacă nu a respectat instrucțiunile.

În ceea ce privește efectele pe care le determină, spre deosebire de garanția contra viciilor ascunse, în cazul garanției pentru buna funcționare cumpărătorul nu poate opta pentru unul dintre remediile specificate la art. 1710 C. civ., ci va fi respectată ordinea prevăzută la art. 1716 C. civ.. Astfel, vânzătorul este obligat „în cazul oricărei defecțiuni ivite înăuntrul termenului de garanție, să repare bunul pe cheltuiala sa” și doar dacă „reparația este imposibilă sau dacă durata acesteia depășește timpul stabilit prin contract sau prin legea specială”, acesta va fi obligat să înlocuiască bunul afectat de defecțiuni. În acest sens, în lipsa unui termen de reparație a bunului prevăzut în contract sau în legea specială, legiuitorul a instituit un termen maxim de 15 zile de la data solicitării. De asemenea, potrivit art. 1716 alin. (3) C. civ., atunci când vânzătorul nu înlocuiește bunul defectat într-un termen rezonabil, acesta „este obligat, la cererea cumpărătorului, să îi restituie prețul primit în schimbul înapoierii bunului”.

Într-o speță[13] reclamanta a achiziționat un laptop Lenovo ThinkPad de la pârâtă și a depistat la doar câteva luni de la încheierea contractului existența unor vicii de ordin tehnic. Din acest motiv, reclamanta a transmis laptopul pârâtei în vederea reparării acestuia, cea din urmă anulând garanția acordată ca urmare a existenței unei fisuri în carcasa laptopului și neefectuând nicio acțiune pentru înlăturarea defecțiunii. Din corespondența părților s-a stabilit că pârâta nu a făcut nicio mențiune cu privire la existența unei fisuri la momentul recepției bunului în vederea reparației, chiar dacă în calitate de profesionist putea sesiza imediat defecțiunea respectivă. Astfel, instanța a stabilit din datele cauzei că viciul aparent semnalat de pârâtă (fisura în carcasă) nu a existat la momentul recepției laptopului pentru reparație, constatând „inexistența vreunei fapte culpabile a reclamantei în ce privește deteriorarea bunului, anularea clauzei de garanție acordată de către pârâtă fiind dispusă în mod nejustificat”.  Prin urmare, pârâta a fost obligată la înlocuirea laptopului vândut cu un alt bun de același fel și aceleași specificații.

În concluzie, analiza comparativă a obligației de garanție contra viciilor ascunse și a altor instituții de drept facilitează identificarea și înțelegerea distincțiilor dintre acestea. Relevanța prezentei cercetări este dată de nivelul ridicat de similaritate dintre garanția contra viciilor ascunse și celelalte elemente prezentate, iar delimitarea clară a acestora este esențială prin prisma consecințelor juridice variate pe care le produce fiecare dintre instituții, astfel încât pârghiile legale puse la dispoziția cumpărătorului diferă substanțial.


[1] D. Chirică, Tratat de Drept Civil. Contracte Speciale. Vol. I. Vânzarea și schimbul, ediția a II-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 399.
[2] C. Turianu, Contracte civile – practică juridică adnotată, Ed. Fundația România de Mâine, București, 1999, pp. 43-44.
[3] D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român, vol. VIII, t. 2, Atelierele Grafice Socec, București, 1925, pp. 334-335.
[4] Înalta Curte de Casație și Justiție,  secția a II-a civilă., Decizia. nr. 3631/2014, disponibilă pe internet aici
[5] Curtea de Casaţie franceză, secţia I civilă, 19 oct. 2004, în I. Turcu, Vânzarea în Noul Cod civil, Editura C.H. Beck, București, 2011, p. 768.
[6] Curtea de Apel Brașov, secția civilă, Decizia nr. 47/2021, disponibilă pe internet aici
[7] D. Chirică, Tratat de drept civil: Contracte speciale. Vol. I: Vânzarea și schimbul, Ed. C.H. Beck, București, 2008, pp. 342-343.
[8] Cass Franceză, Camera III civilă, Decizia din 26 mai 1994, Bull. cass. III, nr. 110, apud. M.-M. Tătaru, Obligația de conformitate a bunului vândut. Privire asupra noului Cod civil român, în Lista comunicărilor din cadrul sesiunii de comunicări, Facultatea de Drept, Universitatea din București, ediția a III-a, 2012, pp. 1-12.
[9] M.-M. Tătaru, op. cit.,pp. 1-12.
[10] Ordonanța de Urgență nr. 140 din 28 decembrie 2021 privind  anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, publicată în  M. Of. al României nr.  1245 din 30 decembrie 2021.
[11] T. Prescure, Curs de contracte civile, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 76; M.C. Dobrilă, Considerații privind garanția pentru buna funcționare a bunului vândut conform noului Cod civil român, în Volumul Conferinței Internaționale de Drept, Studii Europene și Relații Internaționale, pp. 789-797.
[12] Ibidem.
[13] Judecătoria Sânnicolaul Mare, Sentința civilă nr. 451 din 13.05.2021, disponibilă pe internet aici


Verginia Chifiac

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti