Fuziunea societăților comerciale – modalitatea de dezvoltare economică a acestora
11 august 2022 | Floriana Alexandra STANCA
Floriana Alexandra Stanca
„Fuziunea reprezintă reunirea într-o singură unitate omogenă a mai multor organizații, partide. Fuziunea se face prin absorbția unei societăți de către o altă societate sau prin contopirea a două sau mai multe societăți pentru a alcătui o societate nouă”. –Dicționarul Explicativ al Limbii Române
ABSTRACT
Analizând procesul de reorganizare al unei societăți comerciale, fuziunea devine modalitatea principală a societăților de a se dezvolta. Această operațiune prezintă numeroase avantaje care pot conduce către progresul societății comerciale. Motivele care stau la baza aplicării acestei proceduri depind de obiectivele societăților beneficiare pe termen lung. Realitățile societății contemporane ne demonstrează că afacerile se desfășoară într-un mediu concurențial care pune presiune pe fiecare societate în parte, în vederea perfecționării și dezvoltării acesteia.
Din aceste motive, societățile recurg la diverse proceduri pentru a-și diversifica afacerea. Pe plan internațional, fenomenul fuziunii a devenit o soluție de salvare a societăților cu mult înainte de a se regăsi și în România. Datorită complexității procedurii, această modalitate de dezvoltare economică a întâmpinat dificultăți în aplicarea la nivel național, însă, datorită numeroaselor avantaje, societățile române au ajuns tot mai des să urmeze acest proces.
I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Din punct de vedere juridic, fuziunea reprezintă un procedeu tehnico-juridic de restructurare a societăților care sunt reglementate de Legea 31/1990[1]. Dezvoltarea economică și creșterea societăților formează o legătură interdependentă. Putem afirma că, dezvoltarea pe plan comercial este precedată de evoluția economică[2]. Având în vedere că societatea se află într-o continuă evoluție, pentru a se îndeplini nevoile de adaptare la cerințele dezvoltării economice, se impune necesitatea societăților de a-și concentra activitatea astfel încât să devină mai puternice. În acest fel, societățile aflate în dificultate caută diverse modalități de salvare. Fuziunea reprezintă una dintre metodele de dobândire a unor noi resurse economice, tehnologice, prin care se sporește rentabilitatea activității.
Societățile au nevoie de metode moderne, inovaționale pentru a se menține pe linia de succes. Există, așadar, două modalități prin care poate avea loc creșterea economică a unei societăți: prin folosirea resurselor proprii sau prin folosirea resurselor unor terțe entități.
Fuziunea este definită drept: „operațiunea prin care se realizează o concentrare a societăților, două sau mai multe societăți se reunesc pentru a forma o societate”[3]. Fuziunea se bazează pe principiile generale care guvernează reorganizarea persoanelor juridice[4]. Alți autori o definesc ca fiind unul dintre procedeele tehnico-juridice prin care se realizează restructurarea societăților comerciale[5]. Din punct de vedere economic, fuziunile „exprimă, în fapt, voința unei concentrări și regrupări, ele însemnând înainte de toate o unire de mijloace și de competențe”[6]. Prin urmare, având în vedere că această operațiune afectează ființa juridică a societăților participante la fuziune, hotărârea trebuie luată de fiecare societate în parte[7]. Prin acest proces, societățile participante hotărăsc individual transmiterea activelor și pasivelor către o societate deja înființată sau către o societate ce urmează să fie constituită, în vederea desfășurării unei activități comune.
II. CATEGORII, CARACTERISTICI ȘI PROCEDURĂ
Fuziunea societăților comerciale se realizează prin două modalități: fuziunea prin absorbție sau prin contopire.
Fuziunea prin absorbție, denumită și fuziune statutară[8], reprezintă absorbirea de către o societate a uneia sau mai multor societăți, având ca efect încetarea existenței acestora. Astfel, societatea/societățile absorbite se dizolvă fără lichidare, iar societatea absorbantă își mărește patrimoniul cu ajutorul patrimoniului celor absorbite. Acest procedeu este cel mai des întâlnit în practică, spre deosebire de fuziunea prin contopire. Condițiile de efectuare a fuziunii se stabilesc în acest caz de către societatea absorbantă.
Fuziunea prin contopire (fuziune-creare), denumită de unii autori și consolidare sau fuziune pură[9], reprezintă reunirea a două sau mai multe societăți, care își vor înceta existența prin dizolvare fără lichidare, în vederea constituirii unei societăți noi, în schimbul emiterii către acționarii lor de acțiuni la societatea nou constituită și, eventual a unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală sau, din echivalentul contabil al acțiunilor astfel emise. Potrivit Legii 31/1990 participanții în procesul de fuziune pot fi numai societățile comerciale reglementate de Legea 31/1990[10], fiind excluse sucursalele unor societăți, a unor comercianți individuali persoane fizice sau grupuri de interes economic.
Din perspectiva juridică, fuziunea are ca efecte încetarea personalității juridice a societăților, fără lichidare; transmiterea universală a patrimoniului către societatea nou înființată sau absorbantă; majorarea capitalului social al noii societăți sau al celei absorbante; atribuirea unor noi acțiuni sau părți sociale către noua societate sau către societatea absorbantă. Ca excepție, se poate efectua fuziunea societăților care sunt în lichidare, cu condiția ca acestea să nu fi repartizat activele[11]. În consecință, societățile beneficiare devin proprietare asupra bunurilor dobândite de drept.
Procedura de fuziune cuprinde șase etape succesive pe care le vom analiza succint[12]. În prima etapă se întocmește proiectul de fuziune de către administratorii societăților care participă la fuziune, aceasta fiind o etapă cheie în derularea operațiunii, întrucât proiectul este principalul document în baza căruia se derulează operațiunile viitoare.
Cea de-a doua etapă cuprinde publicarea proiectului în Monitorul Oficial și vizarea acestuia de către Registrul Comerțului. Următoarea etapă vizează opozabilitatea față de terți. Astfel, se poate depune opoziție de către orice creditor al societăților care fuzionează, ce au o creanță anterioară publicării proiectului de fuziune. În cazul în care există o opoziție, se suspendă executarea fuziunii până în momentul în care hotărârea judecătorească devine irevocabilă.
A patra etapă cuprinde adoptarea hotărârii privind fuziunea de către adunările generale extraordinare ale fiecărei societăți participante, fiind puse la dispoziția asociaților documentele necesare. Următoarea etapă cuprinde pregătirea documentelor în vederea înscrierii mențiunii de fuziune la Registrul Comerțului. Ultima etapă constă în radierea societăților comerciale care își încetează activitatea.
III. MOTIVELE ECONOMICE
Având în vedere mediul competitiv contemporan, strategia dezvoltării economice prin fuziune reprezintă o modalitate tot mai abordată de societățile comerciale. Motivele care determină societățile către fuziune sunt multiple și diverse, însă, în articolul dat ne-am propus să analizăm motivele economice.
Primul dintre motivele de tip economic este dorința de creștere și dezvoltare[13]. Există două modalități prin care o societate poate crește: creșterea internă, care necesită mai mult efort, timp și capital, prin care se angajează personal nou, sunt dezvoltate noi produse sau servicii, dezvoltare din punct de vedere demografic, sau creșterea prin achiziții sau fuziune cu alte societăți, care permit beneficiarelor să aibă acces mai ușor la un nou segment de clienți, la o zonă geografică nouă. De exemplu, dacă o societate își desfășoară activitatea de piață doar într-o anumită regiune, însă dorește să se dezvolte într-o altă țară, este mult mai rapid și mai puțin riscant să fuzioneze cu o societate deja existentă în regiunea dorită, decât să recurgă la o dezvoltarea internă. Riscurile și eforturile există și în acest caz. Pentru a fi evitate, compania trebuie să analizeze noua piață și să evalueze barierele existente la nivel social și cultural.
Unul dintre cele mai reușite fuziuni la nivel internațional îl reprezintă fuziunea dintre Exxon și Mobil, companiile petroliere numărul 1 și 2 din S.U.A., care a creat cea mai mare corporație din lume- ExxonMobil[14]. Întrebarea cheie este: de ce au ales să fuzioneze cele două societăți? Conform studiilor, scopul acestora a fost de a obține o stabilitate a câștigurilor, scăderea prețului petrolului, productivitatea capitalului pe termen lung dar și avantajul tehnologic care va înlătura competitivitatea. De asemenea, s-a consolidat poziția geografică a noii societăți având în vedere că fiecare dintre acestea își desfășurau activitatea în regiuni diferite[15].
Al doilea motiv economic îl reprezintă accesul la activele intangibile precum: capital uman, clienți, capital structural[16]. Schimbul de experiențe, abilități, cunoștințe și opinii între societățile beneficiare reprezintă un factor determinant în creșterea lor economică. Acesta oferă societăților posibilitatea să prospere și să răspundă provocărilor noi aduse pe piață. Oamenii reprezintă resursa vitală a unei societăți, ori, dacă se produce acest schimb, este asigurată supraviețuirea companiei cât și succesul la nivel competitiv.
În privința clienților există riscul ca aceștia să nu agreeze produsul sau serviciul oferit de societatea absorbită. Totodată, dacă denumirea societății este alterată în momentul fuziunii, este probabil să se piardă clienții câștigați în timp, care nu se mai identifică cu noua societate[17]. Motivul dominant al unei fuziunii este acoperirea unei arii mai mari de potențiali clienți. În cazul fuziunii intenția și rezultatul oferă o discrepanță a acestui fenomen. Clienții joacă un rol critic în succesul unei societăți, oferind acesteia longevitate. Pentru a evita această problemă, societățile care fuzionează trebuie să își evalueze obiectul de activitate astfel încât să obțină o similaritate în produsele/serviciile pe care le vând.
Al treilea motiv economic este reprezentat de sinergie. Sinergia reprezintă conceptul potrivit căruia valoarea și performanța celor două societăți combinate este mult mai mare față de suma părților separate[18]. Sinergia se împarte în trei categorii: a veniturilor, costurilor și cea financiară. Din momentul în care cele două societăți fuzionează, costurile se reduc iar veniturile ambelor companii cresc mai mult decât ar fi reușit individual. În privința costurilor, societățile pot să acceseze un nou segment pe piață fără costuri suplimentare, deoarece acest beneficiu este oferit de una dintre societăți. Unul dintre avantajele sinergiei financiare îl reprezintă împrumuturile bancare. De exemplu, dacă două societăți de nivel mediu ar dori să obțină un împrumut bancar, dobânzile ar fi mult prea mari, însă, dacă fuzionează, noua societate va avea beneficii mai mari deoarece ar avea un flux de numerar mai bun pentru a susține împrumutul.
IV. CONCLUZII
În urma studiului efectuat putem concluziona că fuziunea este o operațiune benefică în salvarea societăților, ajutând la consolidarea acestora, stimulând creșterea economică, oferind avantajele unui nou segment de clienți, a eliminării competiției, fără un efort prea mare. Deși există posibilitatea eșuării acestei uniuni, dacă se analizează corect riscurile și se găsesc soluții, fuziunea poate aduce venituri mari.
[1] Art. 238 din Legea 31/1990 privind societățile.
[2] Ferhan, Aytac, Can, Tansel, Kaya. Contemporary look on the historical evolution of mergers and acquisitions. International Journal of Economic, Commerce and Management. 2016, Vol. IV, 2.
[3] Cărpenaru, Stanciu, D., Piperea, Gheorghe, David, Sorin. Legea societăților comerciale. Comentariu pe articole. București : C.H. Beck, 2014. p.812.
[4] Lupulescu, Ana, Maria. Reorganizarea societăților comerciale în contextul integrării europene. Strategii și cadru juridic. București: Wolters Kluwer, 2008. p.173.
[5] Băcanu, Ion. Noua reglementare a fuziunii și divizării societăților comerciale. Revista de drept comercial. 5, 1999, p.17.
[6] Toma, Marin. Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune și divizare. București: CECCAR, 2003. p.16.
[7] Cărpenaru, Stanciu, D, Piperea, Gheorghe, David, Sorin. op.cit. p.815.
[8] Hurduzeu, Gheorghe. Achizițiile de firme pe piața de capital. București : Editura Economică, 2002. p.24.
[9] Dumbravă, Partenie. Modificări patrimoniale. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2004. p.27.
[10] Cărpenaru, Stanciu, D, Piperea, Gheorghe, David, Sorin. op.cit. p.813.
[11] Hromei, Anca, Simona. Motive de realizare a fuziunii societăților comerciale și impactul acestor operațiuni. Management Intercultural. 2013, Vol. XV, NR.1(27).
[12] Nauman, Zahid, Asif, Mujtaba, Shah. Merger and acquisitions in international business. European Scientific Journal. 2014.
[13] Cooke, Terence. International Mergers&Acquisitions. New York: Basil Blackwell, 1989. p.11.
[14] Beckbulatova, Renata. Judging the success of mergers and acquisitions in the oil and gas sector: a case study of the Exxon Mobil Merger. Empire State College. 2018.
[15] Idem.
[16] Hromei, Anca, Simona. Motive de realizare a fuziunii societăților comerciale și impactul acestor operațiuni. Management Intercultural. 2013, Vol. XV, NR.1(27).
[17] Oberg, Christina. The importance of customer in mergers and acquisitions. Sweden University. 2008.
[18] Zugang, Liu, Nagumey, Anna. Risk reduction and cost synergy in mergers and acquisitions via supply chain network integration. Journal of Financial Decision Making. 2011, Vol. 7(2), pp.1-18.
Consilier juridic Floriana Alexandra Stanca, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
