Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 1 comentariu

Un copil cu multe moașe… abuzul sexual asupra copiilor
22.08.2022 | Marian TRUȘCĂ

Secţiuni: Drept penal, Opinii, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Marian Trușcă

Marian Trușcă

Disclaimer: În România există mii de ONG-uri cu activitate și rezultate remarcabile în care acționează oameni competenți, animați de cele mai generoase scopuri. Acest text se referă doar la acele ONG-uri și instituții publice inutile, îmbâcsite de ignoranță și superficialitate…

Buna seara domnule procuror, se aude în telefon, dinspre un număr necunoscut, o voce feminină îndrăzneață și plăcută. Sunt Cristina[1] de la Centrul de Advocacy Nuștiucare, am numărul dvs. de la o cunoștință comună (persoană importantă, desigur) și aș vrea să discutăm cinci minute, dacă se poate. Deși e vineri seara și sunt acasă accept gândindu-mă că ONG-iștii lucrează după ora Europei de vest de unde în general își iau lumină. Noi suntem un ONG specializat pe minori și derulăm un proiect privind traficul de minori și am vrea să ne extindem și pe abuzul sexual asupra minorilor. Voiam să vorbesc mai demult cu dvs. și să vă propun o colaborare pe două chestiuni. Ok, vă ascult, zic!

În primul rând, am dori să constituim un grup de lucru cu specialiști care să propună un pachet legislativ în acest domeniu. Îmi vine deja să râd auzind din nou placa cu grupul de lucru și pachetul legislativ. Însă doar zâmbesc iar interlocutoarea nu are cum să știe și continuă. În al doilea rând, am dori să organizăm cursuri de formare profesională pentru magistrați… știu că dumneavoastră etc., etc. urmează câteva chestii pe care le-a auzit despre mine de pe net sau din gură în gură.

Deja zâmbetul meu s-a transformat într-o grimasă pe care inconștient o afișez când mă confrunt cu ignoranța și superficialitatea și care, pentru un observator care nu mă cunoaște, mă face să par arogant.

Totuși, chiar nu vreau să fiu arogant și să plec de la niște prejudecăți față de proiectul amabilei mele interlocutoare, mai ales că știu că există proiecte reușite ale unor ONG-uri, însă nu așa de multe cum vor ei să credem.

Mulțumesc, sunt onorat că v-ați gândit la mine însă aveți idee cam câte astfel de proiecte există? Aveți idee câte astfel de grupuri de lucru există? Cunoașteți că legislația din domeniul ăsta se modifică mai frecvent decât putem noi citi? Aveți idee câtă formare se face în acest domeniu și cât de eficientă este ea? Luată pe nepregătite distinsa domnișoară purtătoare de proiect european nu mi-a răspuns dar sunt convins că nu o poate face nici până la sfârșitul implementării proiectului său generos.

În general eu sunt foarte direct, am adăugat, am și eu micile mele proiecte din care sper să iasă niște lucruri bune. Nu prea cred în proiecte ca cel despre care îmi vorbiți așa că sunt nevoit să vă refuz.

Am înțeles! Vă mulțumesc! La revedere!

Cum? Doar atât? Nu a încercat nici măcar o secundă să îmi spună mai multe, să mă convingă de faptul că de data asta va fi altfel, că lucrurile vor fi duse până la capăt iar la finalul proiectului vom avea rezultate concrete, cu adevărat ”sustenabile” așa cum le place lor să spună, că măcar un singur lucru concret se va îmbunătăți?

Nu a încercat pentru că nici de data asta nu va fi altfel. Zeci de proiecte cu finanțări care mai de care mai generoase au fost ”implementate în beneficiul victimelor” de toate felurile în ultimii ani. Atât de bine au fost implementate încât toată lumea a aflat de ele, mai puțin victimele.

De când anticorupția s-a fâsâit în sute de achitări răsunătoare iar corupția nu mai ucide pentru că a fost înlocuită de Covid, cohorte de ONG-uri s-au năpustit din nou înfometate (la propriu) asupra unei teme la modă în România, pe care o scot de la naftalină după ce în urmă cu mulți ani mai fusese rezolvată – copiii abuzați sexual. Experți apăruți nu se știe de unde, precum ”experții anticorupție” de odinioară, încearcă să ne vorbească din nou de gravitatea cazului și de necesitatea abordării ”interinstituționale și multidisciplinare” a fenomenului.

ONG-iștilor li se adaugă și instituții care mai de care mai inutile care încearcă să își justifice existența aplicând pentru proiecte similare, urmărind să salveze victimele violurilor fără să fi văzut vreodată vreuna. Aproape întotdeauna proiectele sfârșesc lamentabil prin crearea unor metodologii de care nu știe nimeni sau care sunt inaplicabile sau a unor centre care, după ce politicienii se înghesuie să taie panglici, se dovedesc complet nefuncționale.[2]

Sunt convins că domnișoara de la Centrul de Advocacy Numaiștiucare va găsi cu ușurință ”experți” dispuși să participe la grupul de lucru sau să ”formeze” magistrați sau cine știe ce alți specialiști. Proiectul va fi unul de succes ducând poate la schimbarea unor modificări de legislație sau chiar la crearea unor noi instituții sau funcții publice precum inutilul post de Avocat al poporului pentru drepturile copilului. Seminare și mese rotunde se vor organiza poate la un hotel de lux din centrul Capitalei unde neapărat presa va fi invitată pentru că așa va fi prevăzut în fișa de proiect iar bugetul va cuprinde sumele necesare. Bannere și pliante, mape și pixuri, genți și diplome, poate și diurne vor fi distribuite participanților care vor zâmbi frumos în poza de grup de la final.

Alte ONG-uri îi vor urma exemplul și vor aplica la generoasele finanțări externe producând nimic altceva decât zgomot și maculatură până când subiectul copiilor abuzați va fi iarăși rezolvat și atenția se va îndrepta spre alte lucruri ce vor trebui salvate în România.

Realitatea rămâne nu cu mult diferită de acum 20 de ani. Cel puțin în domeniul tratării abuzurilor sexuale asupra copiilor România este la un nivel jalnic în raport cu standardele adevărate, cazurile a mii de copii abuzați sexual anual fiind abordate cu aceeași indiferență și incompetență de statul român[3]. Promotorii acestor proiecte ar trebui să știe asta dar, în general, nu îi interesează decât aparențele, fee-urile și pateurile din pauzele de cafea.


[1] Numele este fictiv.
[2] Disponibil aici
[3] Disponibil aici


Procuror Marian Trușcă
Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Secția de urmărire penală

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 Comment
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti