Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Recuperare creanţe
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Executorialitatea contractului de împrumut în forma înscrisului sub semnătură privată cu dată certă. Aspecte practice
22.08.2022 | Loredana CRISTEA, Iulia DOBRE

Secţiuni: Drept civil, Recuperare creanțe, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Loredana Cristea

Loredana Cristea

Iulia Dobre

Iulia Dobre

Practica și realitatea au dovedit în repetate rânduri că este necesară o protecție sporită a creditorilor, care, bazându-se pe buna-credință a debitorilor, au oferit pe perioade determinate cu titlu de împrumut sume de bani sau bunuri fungibile, însă la scadență, debitorii nu au executat voluntar. În atare situații, creditorii se vedeau nevoiți să demareze litigii îndelungate pentru a-și recupera creanțele, astfel încât Noul Cod Civil a prevăzut ipoteza executorialității contractului de împrumut în forma înscrisului sub semnătură privată cu dată certă (art. 2157 și art. 2165).

Deși Codul Civil nu mai este considerat de practicienii dreptului ca fiind nou, trecând mai mult de un deceniu de la intrarea sa în vigoare, încă există tărâmuri mai puțin cutreierate în ceea ce privește aplicabilitatea acestuia. În continuare, vom expune o serie de probleme tehnice cu impact substanțial asupra dobândirii caracterului de titlu executoriu care pot apărea în practică.

1. Caracterul de titlu executoriu al Contractului de împrumut

Contractul de împrumut reprezintă titlu executoriu potrivit prevederilor art. 2165 și 2157 alin. (1) din Codul civil (art. 2157 alin. (1) „În ceea ce priveşte obligaţia de restituire, contractul de comodat încheiat în formă autentică sau printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă constituie titlu executoriu, în condiţiile legii, în cazul încetării prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.”; art. 2165 „Dispoziţiile art. 2.157 alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi împrumutului de consumaţie.”).

Ca atare, pentru dobândirea caracterului de titlu executoriu în cazul contractului de împrumut încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată între persoane juridice sunt necesare: (i) dobândirea de dată certă potrivit legii și (ii) încetarea contractului prin expirarea termenului. Deși lucrurile pot părea la o primă vedere simple, în practică pot apărea o serie de probleme, a căror interpretare trebuie realizată conform scopului inițial urmărit de legiuitor, respectiv protecția creditorului față de situațiile de refuz de executare voluntară din partea debitorului.

În continuare vom analiza aceste condiții și modul în care au fost abordate în practica judecătorească.

2. Data certă a contractului de împrumut

2.1. Trebuie ca data certă să poarte asupra tuturor exemplarelor contractului?

Mai întâi, este oportun de analizat scopul pentru care se aplică dată certă asupra înscrisurilor sub semnătură privată, urmând să vedem dacă, în lipsa aplicării datei certe asupra tuturor exemplarelor, ne aflăm în prezența unui titlu executoriu valabil.

Conform art. 273 C.proc.civ., „Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba contrară.” Pentru început, având în vedere forma în care este încheiat contractul de împrumut, menționăm că este necesar ca debitorul să facă dovada contrară în privința acestuia, în caz contrar, producând efecte și având putere doveditoare între părți.

În același timp, art. 278 din Noul Cod de procedură civilă stabilește că data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv: „1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;

Prin raportare la prevederile legale enunțate, având în vedere pe de-o parte că (i) formalitatea pluralității de exemplare este în strânsă legătură cu puterea doveditoare între părțile contractante, iar pe de altă parte că (ii) formalitatea dobândirii datei certe vizează strict opozabilitatea față de terți, executarea silită a contractului de împrumut se poate realiza chiar dacă data certă poartă asupra unui singur exemplar. Prin ipoteză, motivul pentru care se recurge la executarea silită este lipsa concursului celeilalte părți contractante, iar o interpretare contrară a prevederilor ar conduce la ideea că debitorul ar putea să împiedice executarea silită prin refuzul de a aplica data certă asupra propriului exemplar.

Mai departe, art. 78 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale („Legea nr. 36/1995”) permite notarilor publici să îndeplinească acte notariale la cerere, fără să impună prezența ambelor părți în mod obligatoriu pentru toate categoriile de acte. Totodată, alin. (5) al aceluiași articol subliniază că „notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.” Prin urmare, rezultă că o asemenea formalitate nu presupune ca notarul public să ceară consimțământul ambelor părți parte la convenție pentru darea de dată certă, întrucât, prin ipoteză actul încheiat de părți preexistă.

Corelativ, art. 149 din Legea nr. 36/1995 statuează că „Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte.”. Același articol prevede că în încheierea întocmită cu ocazia dării de dată certă a înscrisurilor trebuie să includă (i) data, (ii) starea în care se află înscrisul şi particularităţile acestuia și (iii) denumirea înscrisului. Așadar, reglementarea acestei proceduri confirmă încă o dată că data certă poate purta asupra oricărui act prezentat notarului, fără circumstanțieri în privința actelor care constituie titluri executorii și fără să impună ca o condiție de legalitate prezentarea tuturor exemplarelor unui înscris, fiind suficientă prezentarea unui singur exemplar original.

În acest sens, în practica judiciară[1], am identificat interpretări similare cu privire la formalitatea datei certe în aprecierea caracterului de titlu executoriu a contractelor de împrumut:

„(…) Observăm că textele citate cuprinse în Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, aplicabile formalității notariale analizate, nu impun notarului public să solicite consimțământul părților la convenție sau prezența lor pentru a le stabili identitatea, domiciliul și capacitatea. De asemenea, constatăm că textele nu cer ca procedura să fie urmată doar dacă i se prezintă notarului toate exemplare întocmite ale actului. În egală măsură, textele nu impun ca ștampila notarului public să fie aplicată pe toate exemplarele întocmite ale actului, art. 149 din Legea nr. 36/1995 statuând că înscrisul supus procedurii se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.

Concluzionăm, față de considerentele anterior expuse, că împrejurarea invocată de apelantă, în sensul că pe exemplarul contractului pe care îl deține și pe care l-a depus la dosar nu există aplicată ștampila cuprinzând încheierea de atestare, nu prezintă nicio relevanță în cauză, pentru că înscrisul depus de intimată la executorul judecătoresc face dovada, până la constatarea falsului intelectual, că s-a probat data certă a contractului de împrumut, dată certă care nu este condiționată de aplicarea încheierii de atestare pe toate exemplarele contractului, astfel cum rezultă din dispozițiile anterior citate din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale.”

Într-o hotărâre[2] pronunțată într-un dosar având ca obiect o contestație la executare ce viza executorialitatea unui contract de împrumut atestat de avocat, instanța de judecată a conchis în același sens:

„(…) Instanţa constată că susţinerile contestatoarei în sensul că acordul de voinţă al părţilor vizat de executarea silită nu are valoare de titlu executoriu sunt neîntemeiate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

(…) Instanţa reţine, totodată, faptul că împrejurarea invocată de contestatoare, în sensul că pe exemplarul contractului deţinut de contestatoare şi depus în original la dosar (f. 222-223) nu există aplicată ştampila cuprinzând încheierea de atestare, nu prezintă relevanţă atâta vreme cât prin înscrisurile anterior menţionate, care fac dovada până la constatarea falsului intelectual, s-a probat data certă a contractului, dată certă care nu este condiţionată de aplicarea încheierii de atestare pe toate exemplarele contractului, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 278 Cod procedură civilă.”

Aceste considerente au fost confirmate și de instanța învestită cu judecarea apelului formulat împotriva Sentinței anterior menționate[3]:

„(…) Simplul fapt că exemplarul original deţinut de contestatoare nu cuprinde o atestare făcută de avocat nu dovedeşte caracterul fals al respectivei atestări; o astfel de cerinţă nu este prevăzută nici de Legea nr. 51/1995, nici de Statutul profesiei de avocat, aceste acte normative impunând doar avocatului să păstreze în arhiva sa un exemplar original al contractului şi să înregistreze atestarea în registrul special (registru depus în cauză, în copie certificată de avocat, la filele 230-231 vol.II dosar fond, şi necontestat de contestatoare).”

Ca atare, înclinăm spre opinia potrivit căreia nu este necesară aplicarea datei certe asupra tuturor exemplarele contractului de împrumut, în special pentru că nu există prevederi legale care să impună această exigență, iar o interpretare contrară ar conduce la restrângerea drepturilor creditorului.

2.2. Când trebuie aplicată data certă asupra contractului de împrumut?

În practică, au existat situații în care s-a contestat aplicarea datei certe, în vederea executării silite a obligației de restituire a împrumutului, ulterior încheierii contractului, cu toate că, cel mai adesea, îndeplinirea acestei proceduri este determinată neexecutarea voluntară a obligației de restituire a împrumutului. Cu alte cuvinte, interesul în aplicarea datei certe se naște abia la acest moment.

Mai întâi de toate, punctăm că prevederile legale nu disting în funcție de momentul la care se obține data certă, ci doar menționează această condiție pentru a dobândi caracterul de titlu de executoriu. Chiar analizând gramatical sintagma „înscris sub semnătură privată cu dată certă” din cuprinsul art. 2157 Cod Civil, nu deducem că o condiție inerentă în atingerea scopului executorialității ar fi și o corelare temporală, în plus față de condiția cumulului dintre înscrisul sub semnătură privată și data certă.

Într-o decizie în care s-a analizat exact această ipoteză, Tribunalul Constanța[4] a făcut următorul raționament care se aliniază concluziilor noastre:

„Apelanta a susținut că din interpretarea gramaticală a dispoziției enunțate la art. 2157 alin. (1) din Codul Civil, mai exact din sintagma «încheiat (…) printr-un înscris sub semnătură privată cu dată certă», ar trebui să deducem că un contract de consumație reprezintă titlu executoriu atunci cât PĂRȚILE l-au ÎNCHEIAT sub forma unui înscris sub semnătură privată cu dată certă sau, cu alte cuvinte, data certă trebuie să existe la momentul încheierii contractului de împrumut.

Cu privire la această susținere, expunem preliminar că, în aplicarea regulilor de interpretare gramaticală, trebuie să ținem seama de sintaxa și de morfologia propoziției / frazei, precum și de topica și de semantica termenilor sau expresiilor utilizate în textul supus interpretării. Din perspectiva acestor exigențe, interpretarea apelantei nu este corectă, întrucât semnificația prepoziției „cu” nu este aceea a impunerii unei condiții, anume aceea a îndeplinirii cerinței datei certe la momentul încheierii contractului de împrumut. Semantica prepoziției în discuție nu este aceea a unui orizont de timp în care în mod necesar și exclusiv trebuie aplicată data certă (la data încheierii actului).

Apoi, ne însușim pe deplin argumentul bine punctat de intimată cu privire la interpretarea gramaticală forțată a art. 2157 alin. (1) din Codul Civil și reținem că, real este că nu putem nega că prepoziția „cu” din sintagma «înscris sub semnătură privată cu dată certă» nu ar avea rol de asociere, de vreme ce caracterul executoriu este dobândit doar în urma îndeplinirii acestei formalități, însă cumularea celor două condiții (înscris sub semnătură privată, dar cu data certă) nu impune și o corelare temporală, pentru simplul motiv că legiuitorul nu a prevăzut acest aspect.”

Similar a conchis și Judecătoria Sectorului 2 București[5], subliniind lipsa unei distincții legislative în ceea ce privește momentul la care s-a aplicat data certă:

„(…) Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestaţiei la executare, referitor la lipsa calităţii de titlu executoriu a contractelor de împrumut puse în executare silită întrucât data certă a fost acordată la cererea doar a uneia dintre părţile contractante şi aceasta după o perioadă îndelungată de timp, instanţa apreciază că dispoziţiile legale invocate de contestatoare, respectiv art. 2168 rap. la art. 2157 din Codul civil şi art. 278 alin.1 din Codul de procedură civilă nu înlătură caracterul de titlu executoriu al unui contract de împrumut încheiat sub forma înscrisului sub semnătură privată dacă acesta a fost prezentat autorităţii competente să îndeplinească formalitatea acordării datei certe ulterior, iar nu concomitent cu încheierea înscrisului sub semnătură privată.

(…) Conform dispoziţiilor art. 278 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, una dintre modalităţile prevăzute de lege privind conferirea de dată certă înscrisului sub semnătură privată este prin prezentarea acestuia notarului public, efectul emiterii de către notarul public a unei încheieri de dată certă cu privire la un înscris sub semnătură privată în condiţiile art.149 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr.36/1995 fiind aceea că se fixează momentul în raport cu care existenţa înscrisului devine certă, incontestabilă faţă de altă persoană şi opozabilă altor persoane decât celor care au încheiat actul.

Data certă nu este data întocmirii înscrisului, acesta putând fi încheiat la o dată anterioară, însă incertă. Odată îndeplinită formalitatea acordării de dată certă, înscrisul este titlu executoriu pentru obligaţia de restituire a sumei împrumutate, indiferent că actul a fost încheiat anterior ori scadenţa obligaţiei de restituire este anterioară sau ulterioară datei certe, întrucât dispoziţiile art. 2168 rap la art. 2157 din Codul civil atribuie, fără nicio distincţie, valoare executorie contractului de împrumut în ceea ce priveşte obligaţia de restituire a sumei împrumutate.”

Premisa aplicării datei certe este să existe un contract încheiat în prealabil, întrucât intenția legiuitorului a fost aceea de a proteja creditorul de riscul neexecutării voluntare din partea debitorului, prevăzând posibilitatea executării silite a contractelor de împrumut în formă autentică sau constatate prin înscrisuri sub semnătură privată cu dată certă. Astfel, rezultă chiar din această alternativă că părțile pot alege fie să încheie contractul în formă autentică (la momentul încheierii), fie să îi confere dată certă ulterior. Prin ipoteză, pentru ca data să devină certă, contractul trebuie încheiat în prealabil. Dacă într-adevăr legiuitorul ar fi avut în vedere aplicarea datei certe la momentul încheierii contractului, această ipoteză ar fi fost superfluă prin raportare la ipoteza încheierii contractului în formă autentică.

3. Concluzii

Aspectele formale ce țin de modul în care sunt puse în aplicare normele juridice pot face diferența între o executare silită valabilă și una anulabilă. Ca atare, formalități simple precum aplicarea datei certe pot genera numeroase discuții în practică, cu consecințe în ce privește soarta unei eventuale executări silite, motiv pentru care tranșarea acestor aspecte este extrem de relevantă pentru semnatarii contractelor de împrumut în forma înscrisului sub semnătură privată.

Astfel, concluzionând aspectele detaliate pe larg mai sus, opinăm în sensul în care data certă poate fi aplicată de către creditor doar asupra propriului exemplar din contractul de împrumut, la un moment ulterior încheierii contractului în forma înscrisului sub semnătură privată, neexistând condiții sau exigențe legale care să atragă nelegalitatea eventualei executări silite. De altfel, debitorul care ar contesta o asemenea executare, pe motiv că nu a avut prefigurarea la momentul încheierii contractului că va putea fi executat silit, întrucât acel contract nu a purtat data certă asupra tuturor exemplarelor și nu i-a fost aplicată data certă de îndată, nu poate fi preferat în detrimentul creditorului, de vreme ce executorialitatea contractului de împrumut este un efect ce degurge din lege, iar nu din convenția părților.


[1] Decizia civilă nr. 521 din data de 7 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța
[2] Sentința civilă nr. 3849 din 22 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București
[3] Decizia nr. 2557 din 22 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București
[4] Decizia civilă nr. 521 din data de 7 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Constanța
[5] Decizia nr. 3372 din 31 martie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București


Loredana Cristea, Senior Associate FILIP & COMPANY
Iulia Dobre, Associate FILIP & COMPANY

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti