Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
5 comentarii

Malpraxis medical. Încălcarea obligației de știință
26.08.2022 | Simona ANGHEL

Secţiuni: Articole, Drept penal, Health & Pharma (Dreptul sănătății), Malpraxis medical, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Simona Anghel

Simona Anghel

Este de imaginat că medicul, omul care a promis semenilor săi binele, să apară în dispozitivul unui rechizitoriu ca trimis în judecată și apoi, în dispozitivul unei hotărâri, condamnat? Acel om care a pus în slujba pacientului toate câte știe, în fața căruia pacientul a vorbit mai deschis decât în fața unui duhovnic, pentru simplul motiv că medicul nu poate amenința cu Infernul? Este de imaginat!

Sunt procuror. Societatea așteaptă să strâng probele necesare pentru a constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Anchetele penale centrate pe medici sunt dirijate de regulile procesuale comune. Probatoriul este, însă, aparte. Suferința pacienților rămâne și pe pixul cu care se semnează declarațiile.

Împotriva medicului sunt formulate cu precădere acuzații care descriu conținutul constitutiv al infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă. De aici concluzia că avocatul, pe care-l numesc primul judecător al cauzei, prezumă că actul vătămător nu a fost intenționat.

Sunt câștigate cauzei penale toate acele mijloace de probă administrate în mod legal și care luminează calea aflării adevărului. Adevărului judiciar.

Când infracțiunile de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă sunt săvârșite de medici, trebuie analizat dacă rezultatul socialmente periculos – vătămarea sau decesul – este urmarea nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.

Legiuitorul ne spune că medicul are obligația de a acorda asistență medicală/îngrijiri de sănătate unei persone doar dacă respectiva persoană a fost acceptată ca pacient (art. 663 alin. 1 din Legea 95/2006) sau dacă pacientul de află într-o situație de urgență, când lipsa asistenței medicale poate pune în pericol, în mod grav și ireversibil, sănătatea sau viața pacientului (art. 663 alin. 3 din Legea 95/2006).

Se va considera respectată această obligație atunci când medicul, indiferent de forma de acces a pacientului în unitatea spitalicească, oferă ghidaj terapeutic potrivit competențelor sale și dispune administrarea unui tratament în acord cu simptomatologia prezentată. Acesta este standardul. Este standardul medicului ideal. Medicului neobosit.

Însă se va afla în culpă medicul care întârzie în mod nejustificat administrarea unui medicament, care temporizează fără just temei efectuarea unei intervenții chirurgicale sau care este pur și simplu nepriceput sau ignorant. Acțiunile sau faptele sale comisive prin omisiune rup firul precauției și produc rezultate tragice.

Pacientul merge la medic cu premisa nerostită că medicul știe, medicul are aplecare spre știință. Acest credit acordat medicului are și izvor legal. Medicul trebuie să aplice standarde terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel național sau, în lipsa acestora, standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialității respective (art. 666 din Legea 95/2006).

Când medicul știe, identifică la timp afecțiunea. Tot în numele științei, medicul aplică tratamentul corect. Corectitudinea la care mă refer se oglindește de cele mai multe ori în standardele medicale aprobate în specializarea pe care medicul o practică.  Am în vedere și faptul că medicul acționează pe un fond de risc preexistent: pacientul se prezintă cu o anumită problemă medicală, invocă o anumită simptomatologie, prezintă o anumită patologie și are anumite particularități (cunoscute sau, de cele mai multe ori, necunoscute) pe care medicul trebuie să le gestioneze. În condițiile în care actul medical nu este matematic, aplicarea aceleiași formule, chiar aprobată de standardele medicale incidente (ghiduri/protocoale) nu garantează același rezultat, existând o multitudine de alți factori care pot determina o evoluție nefavorabilă a pacientului, contrar scopului urmărit prin însuși actul medical. Acești factori preexistenți, concomitenți sau ulteriori pot influența decisiv rezultatul actului medical, transformându-l din risc potențial în rezultat nefast.

Experiența cauzelor penale având ca obiect culpa medicală îmi spune că, de cele mai multe ori, medicul își îndeplinește obligația de știință în beneficiul pacientului.

Trebuie admisă însă și ipoteza că medicul, la un moment dat, nu știe. Într-o astfel de situație, este suficient pentru societate ca medicul sa fie sancționat de un for disciplinar? Este oare necesară punerea în funcțiune a mecanismului răspunderii penale? Să analizăm!

Se dă următoarea tragedie: din inițiativa medicului specialist în Anestezie – Terapie Intensivă (ATI), într-o zi de duminică, într-un spital mic din provincie, pacientul X este transportat în blocul operator spre a fi supus unei intervenții chirurgicale ce nu reclama urgență. Medicul ATI începe procedura de inducere a drogurilor anestezice și a relaxantelor musculare. Această manevră impune ca următor pas protezarea respiratorie a pacientului deoarece, după relaxarea musculară, respirația nu mai poate fi asigurată spontan. Medicul începe procedura de intubare a pacientului. Nu reușește. Apoi, medicul încearcă plasarea succesivă a două măști laringiene. Reușește. Dar această procedură nu asigura ventilația eficientă a pacientului. În acest context, pe fondul scăderii progresive a concentrației de oxigen din sânge, medicul încearcă plasarea unui cateter. Fără succes. Pacient cianotic. Saturație de oxigen 40%. Într-un târziu, medicul ATI solicită prezența unui medic ORL care să efectueze o traheotomie în vederea asigurării unei căi aeriene eficiente. Era duminică. Serviciul de gardă al secției ORL se asigura de la domiciliu. Medicul ORL vine într-un suflet la spital. Constată că pacientul nu mai are puls periferic. Execută traheotomia. Prea târziu. Exitus.

Analiza retrospectivă a cazului arată că un examen preanestezic corespunzător i-ar fi putut indica medicului ATI că intubarea poate fi dificilă sau chiar imposibilă, aspect ce putea fi constatat și la o primă observare a pacientului X, care suferea de obezitate morbidă, avea gâtul scurt și gros, limitând astfel extensia capului.

În literatura medicală de specialitate este descrisă necesitatea încadrării pacientului într-una dintre clasele Mallampati, criteriu obiectiv de evaluare a prevederii unei intubații dificile. Audiat în cauză, medicul ATI declară că sistemul Mallampati este empiric, drept urmare nu-l folosește.

Medicul este sancționat cu vot de blam de către Comisia Superioară a Colegiului Medicilor și i se recomandă să participe la cursuri de perfecționare cu tema ”Intubația dificilă”.

De interes pentru ancheta penală a fost informația transmisă de către Ministerului Sănătății, potrivit căreia manopera traheotomiei este inclusă în curricula de pregătire a medicilor cu specializarea anestezie și terapie intensivă.

Indiferent dacă această manoperă era sau nu prevăzută la data efectuării rezidențiatului de către medicul ATI, acesta avea obligația de a se perfecționa continuu, mai ales în privința unor tehnici salvatoare de viață regăsite în curricula de specialitate.

Este cel puțin nefiresc ca un medic rezident să știe să efectueze o traheotomie când se impune, iar un medic primar, cu peste 30 de ani de practică medicală, șă nu știe.

Este de imaginat că medicul ATI, omul care a promis semenilor săi binele, a încălcat obligația de știință? Este de imaginat. Medicul nu a știut să gestioneze cazul unui pacient dificil de intubat. A afirmat-o Colegiul Medicilor, a reafirmat-o procurorul, când a dispus trimiterea în judecată a medicului, condamnat ulterior de instanța competentă la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Proc. Simona Anghel, Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

5 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti