Secţiuni » Jurisprudenţă » Curţi de apel
Jurisprudenţă Curţi de apel

Curtea de Apel Timișoara. Îndoiala serioasă privind competența emitentului actelor administrative suspendate
08.09.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: C. administrativ, Jurisprudență Curți de Apel, Note de studiu, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

 Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2022:016.000711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR. 1138/115/2022 – 19.07.2022

OPERATOR 2928

DECIZIA CIVILĂ NR. 711

Şedinţa publică din data de 19.08.2022

Complet constituit din:

PREŞEDINTE: V. A. T. 

JUDECĂTOR: B. I. E.

JUDECĂTOR: T. I.

GREFIER: D. O-A.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul-reclamant B. P. F. împotriva Sentinţei civile nr. 314 din data de 28.06.2022 pronunţată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosar nr. 1138/115/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN CARAŞ-SEVERIN, CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ SEVERIN ŞI JUDEŢUL CARAŞ SEVERIN, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Dată fără citarea părţilor.

Mersul dezbaterilor şi concluziile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 16.08.2022 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în baza art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data astăzi, 19.08.2022, când, în aceeași compunere, decis următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş- Severin la data de 25.05.2022, reclamantul B. P. F., a chemat în judecată pe pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş Severin- Consiliul Judeţean Caraş Severin şi Judeţul Caraş Severin solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

  1. suspendarea executării Dispoziţiei nr. 133/07.04.2022 cu ANEXA 1-2 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, respectiv a actelor pregătitoare care stau la baza emiterii actului administrativ antemenţionat, cu consecinţa repunerii în funcţia de manager;
  1. suspendarea executării actului nr. 9136/18.04.2022 şi a actului administrativ nr. 9669/27.04.2022, emise de Judeţul Caraş-Severin – Consiliul Judeţean (Comisia de evaluare şi concurs, respectiv Comisia de contestaţii) prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva rezultatului evaluării manageriale desfăşurată la Muzeul „Banatului Montan” Reşiţa, cu consecinţa repunerii în situaţia anterioară, pe funcţia de manager;
  1. suspendarea executării Dispoziţiei nr. 174/29.04.2022 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, privind aprobarea rezultatului final al evaluării managementului, respectiv suspendarea inclusiv a următoarelor acte premergătoare la care se face referire în preambulul dispoziţiei sus-menţionată şi anume: Procesul-Verbal nr. 9079/15.04.202, Procesul-verbal nr. 9656/26.04.2022, Procesul-verbal nr. 9681/27.04.2022, cu consecinţa repunerii sale în funcţia de manager;
  2. suspendarea executării Dispoziţiei nr. 195/05.05.2022, emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin privind ,,constatarea încetării de drept, înainte de termen, a Contractului de management al domnului P.-F. B. a muzeul „Banatului Montan” Reşiţa nr. 17009/31.08.2018, ca urmare a rezultatului evaluării anuale a managerului sub nota 7”, cu consecinţa repunerii în funcţia de manager.
  3. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. nr. 314 din data de 28.06.2022 pronunţată în Dosar nr. 1138/115/2022, Tribunalul Caraș-Severin a respins cererea reclamantului B. P. F., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Consiliul.Judeţean Caraş-Severin și Judeţul Caraş-Severin, pentru suspendare act administrativ.

Împotriva sentinţei de mai sus, a declarat recurs recurentul-reclamant B. P. F , solicitând admiterea recursului, modificarea soluţiei primei instanţe, însensul admiterii cererii de suspendare astfel cum a fost formulată şi precizată verbal la primultermen de judecată. Cu cheltuieli de judecată pentru prima fază procesuală şi cheltuieli pe cale separată efectuate în recurs.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant arată că sentința recurată este nelegală/netemeinică, impunându-se admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă, în mod greşit reţine că raportat la motivele invocate în cererea de suspendare [ce privesc competenţa organului emitent, componenţa comisiei de evaluare şi soluţionare a contestaţiilor, respectiv nemotivarea în fapt a actelor], acestea nu pot face obiectul unei analize la prima vedere pe textele de lege incidente în cauză, motivând că o atare analiză o poate efectua doar în cadrul acţiunii în anulare. [s.n. – A. P.]

Apreciază recurentul-reclamant că, în cauză, s-a pronunţat o soluţie greşită, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă, deoarece instanţa, chiar nu era obligată să tranşeze pe fond speţa dedusă judecăţii în această procedură sumară, ci trebuia doar să observe că în raport de dispozițiile art. 2, art. 42 din O.U.G. nr. 189/2008, interpretate prima facie în coroborare cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea 554/2004, există o vădită şi serioasă îndoială privind competenţa Preşedintelui Consiliului Judeţean de a emite dispoziţiile faţă de care se solicită suspendarea, cu atât mai mult cu cât chiar în întâmpinare se recunoaşte faptul că acest contract de management încheiat de acesta cu autoritatea – Consiliul Judeţean Caraş-Severin, a fost aprobat de către Consiliului Judeţean Caraş-Severin (deci nu de Preşedintele Consiliului Judeţean), iar în urma unei analize la prima vedere ce se impunea a fi făcută pe textele de lege invocate în cauză, se poate observa că există o îndoială serioasă cel puţin asupra competenţei emitentului dispoziţiilor, pentru că, inclusiv în actualul context legislativ, cu ultimele modificări survenite, nici o prevedere legală nu menţionează în mod explicit că altei autorităţi decât cea care a semnat contractul de management (Consiliul Judeţean Caraș-Severin), îi revine acum atribuţia de aprobare, evaluare, suspendare, modificare, încetare a raportului contractual, iar din faptul că actele normative invocate în cauză prevăd doar denumirea actului prin care se realizează aprobarea rezultatului final al evaluării, nu poate fi reţinută o dovadă clară acum că Preşedintele Consiliului Judeţean avea competenţa de a emite dispoziţiile faţă de care s-a cerut suspendarea. [s.n. – A. P.]

Mai departe, consideră că prima instanţă, în mod greşit, apreciază că nu poate reţine condiţia unei pagube iminente, deşi omite aspectul esenţial invocat care se impunea a fi analizat temeinic, conform art. 6 din CEDO, respectiv faptul că în urma acestor acte faţă de care solicită suspendarea pentru că există o vădită şi serioasă îndoială că [nu] au fost emise de organul competent şi că [nu] sunt motivate în fapt, în prezent nu mai poate ocupa funcţia de manager, pe care o şi poate pierde definitiv, dacă între timp se finalizează un concurs de proiecte de management, la care îi este îngrădit dreptul de a participa raportat şi la nota finală de 6,77, acordată în urma unei evaluări aparent vădit nelegală. [s.n. – A. P.]

Şi faţă de acest aspect esenţial, care atrage incidenţa şi a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, raportat la art. 6 din CEDO, arată recurentul reclamant, prima instanţă reţine că acesta ar fi invocat că simpla executare a actelor administrative ar fi motivul de suspendare, deşi susține că a motivat temeinic iminenţa pagubei de a pierde definitiv chiar funcţia de manager ca urmare a executării unor acte faţă de care există o vădită şi serioasă îndoială că [nu] ar fi fost emise de organul competent şi că [nu] ar fi motivate corespunzător în fapt, conform legislaţiei U.E. şi jurisprudenţei Curţii Justiţie a Uniunii Europene la care a făcut trimitere expres în cererea de suspendare. [s.n. – A. P.]

Raţionamentul greşit al primei instanţe contrazice inclusiv ceea ce a statuat definitiv Curtea de Apel Timişoara într-o speţă similară care a făcut obiectul dosarului nr. 2767/30/2021, când s-a dispus suspendarea actelor atacate pentru aceleaşi aspecte invocate actualmente şi în prezenta cauză. [s.n. – A. P.]

Chiar dacă s-ar susţine că practica judiciară invocată şi depusă la dosarul instanţei are doar caracter orientativ, administrarea uniformă a actului de justiţie este o condiţie obligatorie a respectării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, astfel că este inadmisibil ca în speţe similare, chiar vizând justiţiabili diferiţi, în care este incidenţă aceeaşi legislaţie, în care se invocă aceleaşi motive, privind acte similare, care au chiar aceeaşi denumire şi faţă de care se administrează aceleaşi probe, să se pronunţe soluţii diametral opuse. [s.n. – A. P.]

În jurisprudenţa constantă a Curţii Europene s-a statuat că art. 6 impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, astfel încât justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi motivele pentru care unele apărări i s-au respins.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 Cod procedură civilă, rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 6 din CEDO, respectiv art. 41 din CDFUE raportat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 11 din Constituţia României, cât şi toate articolele la care se face referire mai sus.

Intimații-pârâți PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN CARAŞ- SEVERIN, CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ SEVERIN și JUDEŢUL CARAŞ SEVERIN au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 314/28.06.2022, pronunţată de către Tribunalul Caraş-Severin în dosarul cu nr. 1138/115/2022, ca netemeinic şi nelegal.

În apărare, arată că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, statuează într-un mod exhaustiv condiţiile în care se poate suspenda executarea actului administrativ unilateral, în speţa dedusă judecăţii cu caracter individual, şi anume împlinirea a 2 condiţii cumulative:

– cazul bine justificat;

– prevenirea unei pagube iminente.

În acest sens, apreciază că această condiţie a motivării/justificării pagubei iminente şi a cazului bine justificai aparţine într-un mod nemijlocit reclamantului şi ea trebuie să presupună producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Invocă astfel Decizia nr. 442/30.01.2013, pronunţată în recurs, de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie.

Totodată, legea nu cuprinde criterii clare cu privire la delimitarea noţiunii de ,,caz bine justificat”, ci menţionează doar că este vorba despre acele „împrejurări legale de sleirea de fapt si de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

În cuprinsul deciziei anterior menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, în soluţionarea unei cereri de suspendare, nu pot fi analizate aspectele de nelegalitate a actului administrativ.

Astfel, în ceea ce priveşte motivele invocate în cererea de recurs a reclamantului, învederează instanţei următoarele:

Referitor la susţinerea recurentului-reclamant, potrivit căruia dispoziţiile preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin au fost emise cu exces de putere, de către un organ necompetent, care nu poate fi subsumat Consiliului Judeţean Caraş-Severin, precizăm faptul că dispoziţiile art. 42 alin. (4) din OUG 189/2008, cu modificările şi completările ulterioare, statuează că, rezultatul final al evaluării se aprobă prin ordin sau dispoziţie a autorităţii, după caz.

Totodată, potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) la care se raportează art. 174 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, numirea, sancţionarea, suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, după caz, a conducătorilor instituţiilor prevăzute la alin. (I) se fac de către primar, prin dispoziţie, în condiţiile legii.

De asemenea, în consonanţă cu dispoziţiile art. 191 alin. (1) lit. a) la care se raportează alin. (2) lit. b) din acelaşi act normativ, preşedintele consiliului judeţean numeşte, sancţionează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de munca, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al consiliului judeţean si pentru conducătorii instituţiilor si serviciilor publice de interes judeţean.

Ca atare, solicită instanţei să constate că deşi Contractul de management nr. 17009/31/08.2018 a fost aprobat de către Consiliul Judeţean Caraş-Severin, în temeiul Legii 215/2001, iar odată cu adoptarea OUG 57/2019 privind Codul administrativ, Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin este competent să aprobe comisia de evaluare, să aprobe rezultatul final al evaluării şi să constate încetarea de drept a contractului de management.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, aceasta presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Cele două condiţii sunt cumulative, adică trebuie să fie ambele întrunite pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ. Fiind cumulative, ele nu au o ordine de prioritate stabilită între ele în cadrul demersului analitic în vederea pronunţării hotărârii cu privire la suspendare.

În acest sens, referitor la condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţii sau instituţii publice, apreciem că această condiţie nu este îndeplinită în speţă, întrucât executarea actului atacat nu este de natură a produce pagube, dificil de reparat în persoana reclamantului, iar pierderea exerciţiului unei funcţii publice şi a drepturilor salariate aferente, nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube care ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu în executarea însăşi a actului administrativ atacat.

Existenţa unei pagube iminente, impune aprecierea situaţiei dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală şi exigibilă (cunoscută sub toate aspectele) şi caracterul iminent al acesteia. De altfel, cu privire la întinderea pagubei recurentul-reclamant face doar afirmaţii cu caracter general, fără a preciza în concret care sunt implicaţiile financiare şi sociale pe care le-ar suferi.

Altfel, s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare ta iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative.

Intimații-pârâți apreciază că invocarea unui prejudiciu pur financiar, cum ar fi în speţa de faţă pierderea drepturilor salariate, nu constituie un motiv suficient şi concludent pentru suspendarea executării, prejudiciul fiind susceptibil de a fi reparat printr-o indemnizaţie ulterioară, astfel cum a fost concluzionat şi în jurisprudenţa instanţei supreme.

În concluzie, suspendarea actului administrativ este reglementată ca o excepţie de la aplicarea principiului conform căruia actul administrativ cu caracter unilateral se execută din oficiu (acesta beneficiind de prezumţia de legalitate şi de veridicitate), în scopul acordării unei protecţii provizorii a drepturilor şi intereselor particularilor până în momentul în care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, însă pentru ca această măsură excepţională să poată opera, nu este suficient doar ca partea interesată să susţină că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte argumente pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse prin actul contestat, cu menţiunea că se impune ca analiza îndeplinirii acestor condiţii legale să se realizeze doar în cadrul unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, în condiţiile în care în cadrul procedurii de suspendare a executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

În altă ordine de idei, cu privire la susţinerea reclamantului potrivit căruia actele emise de Comisia de evaluare şi de comisia de soluţionare a contestaţiei nu sunt motivate, aducem la cunoştinţă onoratei instanţe faptul că aceste acte nu se constituie ca acte administrative unilaterale cu caracter individual, scopul emiterii acestora nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenţei unor fapte şi împrejurări din activitatea instituţiei, sens în care înscrisurile avute în vedere nu pot face obiectul excepţiei de nelegalitate şi nu sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Mai mult decât atât, Comisia de evaluare a întocmit Raportul Motivat – Anexa nr. 1 la Procesul-verbal nr. 9079/15.04.2022 în care a concluzionat următoarele: „Având in vedere analiza Raportului de activitate, aferentă perioadei 01 ianuarie 2021-31 decembrie 2021, comisia recomandă necontinuarea actului managerial desfăşurat de domnul P.-F. B., manager al Muzeului Banatului Montan Reşiţa.”

Întrucât nota finală acordată de membrii Comisiei de Evaluare concordă cu prevederile art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.189/2008 privind management instituţiilor de cultură, cu modificările şi completările ulterioare, recomandarea acestora a fost necontinuarea derulării contractului de management încheiat între Preşedintele Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi managerul Muzeului „Banatului Montan” Reşiţa, domnul P. F. B..

De altfel, în cuprinsul Procesului-verbal nr. 9656/26.04.2022 au fost prezentate pe largmotivele pentru care Comisia de contestaţii a dispus respingerea contestaţiei formulate de domnul B. F..

În concluzie, consideră că nu au fost încălcate prevederile Cap. III. art. 11 alin. (8) alAnexei nr. 2 la Ordinul Ministrului Culturii nr. 2799/2015, deoarece comisia de evaluare a întocmit Raportul motivat şi a făcut recomandarea pentru încetarea managementului, respectiv rezilierea contractului de management încheiat cu respectivul manager.

Cu privire la pretinsa nerespectare a prevederilor art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2008, cu modificările şt completările ulterioare, invocată în cuprinsul cererii de suspendare, precizează intimații-pârâți că în comisia de evaluare au fost nominalizaţi specialişti în domeniu, care au competenţa necesară efectuării acestei activităţi.

Astfel, din analiza CV-ului domnului F. D. rezultă că acesta este absolvent al Facultăţii de istorie-filosofie, Universitatea ,,Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, specializarea istorie şi Filozofie, iar în anul 1994 a obţinut titlul de Doctor în Istorie, domeniu în care profesează şi în momentul de faţă.

De asemenea, acesta figurează în prezent ca cercetător ştiinţific principal, gradul I la Academia Română din Timişoara, iar în trecut acesta a deţinut mai multe funcţii de conducere, detaliate în cuprinsul întâmpinării.

Cu privire la domnul Z.-K. P. intimații-pârâți precizează faptul că acesta a absolvit Facultatea de Filologie şi Istorie. Institutului de învăţământ Superior – Sibiu, în perioada 1979-1983, iar în anul 1997 a obţinui titlul de Doctor în Istorie la Academia Română, este membru corespondent al Institutului German de Arheologie (D.A.I) din 09 decembrie 2012 – până în prezent, iar începând cu anul 2010 deţine funcţia de profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane „Lucian Blaga” din Sibiu.

Acesta a îndeplinit funcţia de conducere de subsecretar de stat – Departamentul pentru Relaţii Interetnice – la Secretariatul Guvernului României, în perioada 38.01.2005 -24.02.2010.

Totodată, din anul 1991 şi până în prezent este cercetător la Institutul de Cercetări Socio -Umane Sibiu, iar activitatea profesională a domnului Z.-K. P. se desfăşoară cu preponderenţă în domeniul de cercetare, arheologie, istorie şi arheologie medievistică, consiliere –coordonare, monumente istorice şi didactic.

Văzând cele precizate, se poate concluziona că desemnarea celor 2 membrii ai comisiei de evaluare s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (2) coroborat cu art. 38 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că în componenţa acesteia au fost cuprinşi specialişti din domeniul de activitate al instituţiei vizate, în proporţie de două treimi, aceştia fiind numiţi prin dispoziţie a autorităţii, respectiv prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr. 133/07.04.2022.

Un alt aspect contestat de acesta este faptul că nu a fost anunţat cu 24 de ore înainte despre desfăşurarea interviului, învederează intimații-pârâți.

În acest sens, potrivit convocatorului înregistrat la Consiliul Judeţean Caraş-Severin sub nr. 8650/12.04.2022, comisia de evaluare s-a întrunit în data de 13.04.2022, ora 13:00 la sediul acestei entităţi publice în vederea notării Raportului de activitate a managementului – prima etapă, pentru a treia evaluare a managementului realizat în perioada 01.01.2021-31.12.2021 de către domnul P.-F. B., manager al Muzeului Banatului MontanReşiţa.

Cu acest prilej, comisia de evaluare a stabilit ca interviul să aibă loc în data de14.04.2022. la ora 10:30. La terminarea lucrărilor comisiei de evaluare – prima etapă, doamna V.-M. P. (reprezentanta Serviciului Resurse Umane) l-a sunat la ora 15:30 pe domnul P.-F. B. şi i-a comunicat faptul că interviul se va desfăşura în dala de 14.04.2022. la ora 10:30, conform calendarului.

Astfel, apreciază intimații-pârâți că acest demers este neîntemeiat şi totodată caduc întrucât, chiar prin reducere la absurd, eventualele vicii legate de convocarea la interviu au fost anulate prin participarea reclamantului şi susţinerea Raportului de activitate în faţa comisiei de evaluare.

Cu privire la prelinsa nerespectare a prevederilor art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, cu modificările şi completările ulterioare, precizează faptul că dispoziţiile art. 41 alin. (3) din actul normativ anterior menţionat, statuează că rezultatul evaluării, nota finală şi concluziile raportului întocmit de comisia de evaluare sunt aduse Ia cunoştinţa managerului, în scris, în termen de 24 de ore de Ia încheierea procedurii de evaluare.

În data de 14.04.2022, conform calendarului aprobat prin actul administrativ a cărui anulare o solicitaţi, a avut loc susţinerea raportului de activitate de către dumneavoastră, iar ulterior în data de 15.04.2022 comisia de evaluare s-a întrunii în vederea elaborării un raport motivat asupra rezultatului obţinut de manager în urma evaluării şi pentru a face recomandări cu privire la continuarea sau încetarea managementului, respectiv rezilierea contractului de management încheiat cu respectivul manager.

Ca atare, termenul de 24 de ore privind comunicarea, în scris, a rezultatului evaluării, a fost stabilit în data de 18.04.2022 întrucât termenul de comunicare s-ar fi sorocit într-o zi nelucrătoare, respectiv în data de 16.04.2022 (sâmbătă), iar în conformitate cu dispoziţiile art. 181 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care termenul este într-o o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează, în speţa de faţă în data de 18.04.2022 (luni).

În concluzie, învederează faptul că aceste aspecte generice, menţionate anterior şi susţinute de reclamantă, nu se pot constitui ca un caz bine justificat, în sensul dispoziţiilor ari. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. întrucât motivele respective nu pot genera o îndoială rezonabilă şi serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative contestate.

De altfel, in jurisprudenţa sa constantă ÎCCJ-Secţia Contencios Administrativ si Fiscal a statuat că hotărârea judecătorească prin care se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie să fie motivată atât cu privire la existenţa cazului bine justificat, cât şi cu privire la prevenirea unei pagube iminente, reţinând că ambele condiţii de admisibilitate trebuie să existe în mod cumulativ, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză.

În acest sens, intimații-pârâți precizează că reclamantul nu a oferit şi probat indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate a actelor administrative a căror suspendare a executării a solicitat-o sau cel puţin pentru crearea unei îndoieli serioase în privinţa legalităţii acestora.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 190 alin. (1) din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare; art. 205-208 şi următoarele din Codul de procedură civilă, republicat în anul 2015, cu modificările şi completările ulterioare; Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 şi următoarele din Codul de procedură civilă, precum şi la motivele invocate, Curtea constată următoarele:

Demersul cu care reclamantul a investit instanţa urmăreşte suspendarea executării Dispoziţiei nr. 133/07.04.2022 privind constituirea comisiei de evaluare, a comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi a secretariatului comisiilor şi de aprobare a calendarului de desfăşurare a evaluării, a Dispoziţiei nr. 174/29.04.2022 privind aprobarea rezultatului final al evaluării managementului şi Dispoziţiei nr. 195/05.05.2022 privind încetarea de drept, înainte de termen, a Contractului de management nr. 17009/31.08.2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

Tribunalul Caraş-Severin a respins cererea, apreciind că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv cazul temeinic justificat şi paguba iminentă. Recurentul susţine că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, considerând a fi incident motivul de casare prevăzut de 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ, precum şi cu încălcarea obligaţiei instanţei de a motiva hotărârea, recurenta apreciind a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ..

Critica referitoare la nemotivarea hotărârii se priveşte a fi neîntemeiată.

Este motiv de casare, conform 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de Procedură Civilă, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prima teză – cea indicată de recurent, respectiv aceea în care lipsesc argumentele care au determinat instanța să ajungă la concluzia din dispozitiv, este în mod evident exclusă a fi prezentă în speță, argumentele fiind expuse în cuprinsul motivării .

În opinia recurentului acest caz de casare ar fi incident întrucât instanța de fond nu a analizat toate motivele de fapt și de drept invocate, iar acest fapt a condus la nemotivarea hotărârii.

Din dispozițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, inclusiv arătarea motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței.

Motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar. Nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

Pentru a da satisfacție acestui principiu nu este, însă, necesar ca instanța de judecată să examineze și să discute în mod special toate argumentele invocate de părți, fiind suficient ca ea să arate motivele de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției.

Examinând sentința recurată, Curtea apreciază că judecătorul fondului a analizat argumentele reclamantului privind pretenția formulată însă a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte modul în care instanța de fond a apreciat probele administrate și situația de fapt reținută, Curtea reţine că acesta excede cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C.pr.civ.

Ca atare, reținând că nu există critici care să se circumscrie sferei de reglementare a cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod de Procedură Civilă, în condițiile în care considerentele expuse de judecătorul fondului sunt clare și explicite și converg spre soluția preconizată, Curtea apreciază că nu există nici un temei pentru casarea sentinței, sub acest aspect.

Instanţa de recurs apreciază că recursul este, însă, fondat prin prisma motivului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod pr. civ, pentru următoarele considerente:

Recurentul relevă următoarele aspecte legate de starea de fapt şi de drept în legătură cu care apreciază că instanţa de fond a încălcat/aplicat greşit normele de drept material:

– prima instanţa în mod greşit a reţinut că motivele invocate în cererea de suspendare [ce privesc competenţa organului emitent, componenţa comisiei de evaluare şi soluţionare a contestaţiilor, respectiv nemotivarea în fapt a actelor administrative], nu pot face obiectul unei analize la prima vedere pe textele de lege incidente în cauză, în cadrul cererii de suspendare, şi că o atare analiză se poate poate efectua doar în cadrul acţiunii în anularea actelor administrative;

– prima instanţă în mod greşit a apreciat că nu este îndeplinită cerinţa pagubei iminente, în condiţiile în care a învederat că în prezent nu mai poate ocupa funcţia de manager, funcţie pe care o poate pierde definitiv dacă, între timp, se finalizează un concurs de proiecte de management, la care îi este îngrădit dreptul de a participa, raportat la nota finală de 6.77, acordată în urma unei evaluări aparent vădit nelegale.

Curtea reţine că jurisprudenţa constantă a instanţelor este în sensul că îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să rezulte cu uşurinţă, în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului (de pipăire a fondului), pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Curtea constată, în dezacord cu soluția Tribunalului Caraș-Severin, că verificarea criticilor invocate în susținerea cazului temeinic justificat de către reclamant nu presupune o analiză ce depăşeşte cadrul sumar al unei cereri de suspendare, ci se verifică doar dacă există împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalităţii actului administrativ.

Sunt apte a produce o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ împrejurări precum adoptarea actului de un organ necompetent ori care a depăşit competenţa, nemotivarea actului administrativ, etc., aşadar, chiar aspecte evocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ,,(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.

Articolul 2 al. 1 literele ş şi t, la care face trimitere art. 14 al. 1, defineşte paguba iminentă şi cazul bine justificat, condiţii care se cer a cumulativ îndeplinite pentru a atrage măsura suspendării executării actului: „ ş) pagubă iminentă – prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate – împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.

Procedura evaluării activităţii manageriale din cadrul instituţiilor publice de cultură este reglementată de OUG nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură.

Conform prevederilor art. 2 lit. a din acest act normativ În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) autoritate organ al administraţiei publice centrale sau al administraţiei publice locale, autoritatea deliberativă, reprezentată prin ministru, conducător sau autoritate executivă, în calitate de ordonator principal de credite pentru instituţia publică de cultură, după caz;

(…)

Relevante, în soluţionare cererii sunt şi următoarele prevederi din OUG nr. 189/2008

ART. 16 (1) Pentru desfăşurarea concursului de proiecte de management, la nivelul autorităţii se înfiinţează comisii de concurs, în funcţie de specificul instituţiei. 

(2) Comisia de concurs este desemnată de autoritate prin ordin sau dispoziţie, după caz, şi este compusă din reprezentanţi ai autorităţii, în proporţie de o treime, şi din specialişti în domeniul de activitate al instituţiei, în proporţie de două treimi.

ART. 35 (1) Soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de management, precum şi a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicţie se află sediul autorităţii.

ART . 36 (1) Evaluarea managementului se face anual, pe baza Regulamentului-cadru de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului, elaborat de Ministerul Culturii, şi reprezintă procedura prin care autoritatea verifică modul în care au fost realizate obligaţiile asumate prin contractul de management, în raport cu resursele financiare alocate, potrivit procedurilor prevăzute la art. 25 alin. (2) şi (3).

(2) În toate cazurile, evaluarea prevăzută la alin. (1) se face prin analizarea proiectelor realizate în cadrul programului asumat şi, după caz, ţinându-se cont şi de activităţile realizate, altele decât cele prevăzute în programul minimal.

ART. 38 (1) În vederea evaluării managementului, la nivelul autorităţii se înfiinţează comisii de evaluare pentru fiecare categorie de instituţie publică de cultură, conform procedurilor prevăzute în Regulamentul-cadru de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului.

(2) Comisia de evaluare este alcătuită potrivit prevederilor art. 16, care se aplică în mod corespunzător.

(3) Membrii comisiei de evaluare sunt numiţi prin ordin sau dispoziţie a autorităţii.

(4) Regulamentul-cadru de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului este elaborat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

ART. 41 (1) Comisia de evaluare elaborează un raport motivat asupra rezultatului obţinut de manager în urma evaluării şi face recomandări pentru continuarea sau încetarea managementului, respectiv rezilierea contractului de management încheiat cu respectivul manager.

(2) În cazul în care nota finală se situează sub 7, rezultatul evaluării este nesatisfăcător.

(3) Rezultatul evaluării, nota finală şi concluziile raportului întocmit de comisia de evaluare sunt aduse la cunoştinţa managerului, în scris, în termen de 24 de ore de la încheierea procedurii de evaluare.

ART. 42 (1) Managerii au dreptul să formuleze contestaţii asupra modului de respectare a procedurii privind organizarea şi desfăşurarea evaluării şi să le depună la sediul autorităţii, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data comunicării rezultatului evaluării.

(2) Contestaţiile se soluţionează în termen de 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului pentru depunerea contestaţiilor, de către o comisie constituită în acest sens conform prevederilor art. 21.

(3) În termen de 24 de ore de la expirarea termenului în care pot fi depuse contestaţii sau, după caz, de la data soluţionării acestora, rezultatul final al evaluării este adus la cunoştinţa publică prin grija autorităţii.

(4) Rezultatul final al evaluării se aprobă prin ordin sau dispoziţie a autorităţii, după caz.

ART. 43 Rezultatul final al evaluării poate fi atacat în justiţie în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

 ART. 45 Autoritatea are obligaţia să organizeze concurs de management în următoarel situaţii:

a) la expirarea duratei contractului de management, în termen de 30 de zile de la finalizarea evaluării finale;

b) rezultatul evaluării anuale este sub nota 7;

c) intervine o situaţie prevăzută la 32 alin. (1) lit. g);

d) în termenul de negociere stabilit potrivit prevederilor 22 alin. (1) părţile nu convin asupra clauzelor noului contract de management.”

Între reclamant şi Consiliul Judeţean Caraş-Severin a fost încheiat contractul de management nr. 17009/31.08.2018, pentru perioada 03.09.2018-03.09.2022. Reclamantul a fost supus procedurii evaluării managementului realizat în perioada 01.01.2021-31.12.2021, în condiţiile în care, pentru perioadele anterioare, potrivit înscrisurilor de la filele 23-24 dosar fond, reclamantul a fost evaluat cu notele finale 9,66, respectiv 8,67.

Prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr. 133/07.04.2022 s- a aprobat constituirea comisiei de evaluare şi a comisiei de soluţionare a contestaţiilor pentru a treia evaluare a managementului realizat de reclamant în perioada 01.01.2021 – 31.12.2021 la Muzeul Banatului Montan Reșița

În urma desfăşurării celor două etape reglementate de art. 40 din OUG nr. 189/2008-analiza raportului de activitate şi interviul- reclamantul a obţinut, la evaluarea realizată pentru perioada 01.01.2021-31.12.2021, media 6,77.

Prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraș-Severin nr. 174/29.04.2022 a fost aprobat rezultatul final al evaluării.

Ulterior, prin Dispoziţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin nr.195/05.05.2022 s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a contractului de management al d-lui B. P. F. la Muzeul Banatului Montan Reşiţa.

Argumentele reclamantului privitoare la cazul bine justificat se întemeiază pe necompetența Preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin de a emite cele 3 dispoziţii, pe nemotivarea acestora şi pe nelegalitatea componenței comisiilor de evaluare şi soluţionare a contestaţiilor, întrucât nu au fost compuse, în proporţie de două treimi, din specialişti în domeniul de activitate al instituţiei. 

Verificând sumar actele contestate, Curtea nu poate reţine o lipsă totală a motivării, care să poată fi calificată drept caz temeinic justificat. De asemenea, pentru a se pronunţa asupra specializării membrilor comisiilor de evaluare şi soluţionare a contestaţiilor, este necesar a se face verificări mai ample, care nu sunt compatibile cu prezenta procedură.

Reclamantul susţine că, în raport cu definiţia autorităţii, dată de art. 2 lit. a din OUG 189/2008 şi de art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, competent să aprobe comisia de evaluare, să aprobe rezultatul final al evaluării şi să constate încetarea de drept a mandatului de management era Consiliul Judeţean Caraş-Severin, aceasta fiind autoritatea cu care a încheiat contractul de management. [s.n. – A. P.]

Curtea apreciază că există o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor administrative contestate. În acest sens, Curtea observă că termenul de autoritate, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. a din OUG nr. 189/2008, are semnificaţia de autoritate deliberativă a unităţii administrativ- teritoriale, reprezentată de conducătorul acesteia-autoritate executivă, în calitate de ordonator principal de credite al instituţiei publice de cultură. [s.n. – A. P.]

În condiţiile în care, în răspunsul 9926/29.04.2022- filele 117-119 dosar Tr. Caraş- Severin, Consiliul Judeţean Caraș-Severin, în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Dispoziţiei nr. 133/2022, subliniază că autoritatea deliberativă nu este abilitată să cenzureze această dispoziție deoarece este emisă de autoritatea executivă, doar președintele de consiliu județean putând revoca actele pe care le-a emis, rezultă că autoritatea deliberativă nu își asumă nicio contribuție la emiterea acestui act, ci susține că este emisă în nume propriu de autoritatea executivă- Președintele Consiliului Județean. [s.n. – A. P.]

Legat de organul competent să aprobe rezultatul final al evaluării managementului, Curtea observă că, într-adevăr, există o îndoială serioasă, dat fiind că nicio normă legală nu menţionează în mod explicit că revine autorităţii executive o astfel de atribuţie, în contextul în care legislaţia incidentă (42 din OUG nr. 189/2008) precizează doar actul prin care se realizează aprobarea, iar nu şi autoritatea competentă. [s.n. – A. P.]

În ceea ce priveşte apărarea pârâţilor, conform căreia ar fi incidente prevederile art. 174 raportat la art. 130 din Codul administrativ aprobat prin OUG nr. 57/2019, din care rezultă că preşedintele consiliului judeţean este competent să numească, să sancţioneze, să dispună suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă în condiţiile legii, pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean, Curtea constată că prevederile OUG nr. 189/2008 au caracter special în raport cu prevederile generale ale Codului administrativ. Pe de altă parte, conform art. 130 alin. 3 din Codul administrativ, referitoare la instituţiile publice de interes local, prevederi ce se aplică şi în cazul instituţiilor publice de interes judeţean, (3) Numirea, sancţionarea, suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, după caz, a conducătorilor instituţiilor prevăzute la alin. (1) se fac de către primar, prin dispoziţie, în condiţiile legii. [s.n. – A. P.]

In speţă, raportul juridic dintre părţi se întemeiază pe contractul de management încheiat în temeiul OUG nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură. [s.n. – A. P.]

Conform art. 2 lit. b din OUG nr. 189/2008 în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: b) manager – persoana fizică ce a câştigat concursul de management şi a încheiat un contract de management cu autoritatea, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; managerul nu este funcţionar public, nu este angajat cu contract individual de muncă şi nu are statut de funcţie de autoritate publică.

Conchide Curtea că, în speță, este îndeplinită condiția cazului temeinic justificat, fiind relevate de către reclamant aspecte de natură să producă o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea actelor administrative. Este suficientă existenţa unui dubiu asupra legalităţii actelor deduse judecăţii, din perspectiva competenței organului emitent, urmând ca instanţa investită cu acţiunea în anulare să stabilească cu certitudine dacă această nelegalitate există şi dacă ea este de natură să afecteze validitatea actelor administrative contestate. [s.n. – A. P.]

În ce privește a doua condiție, a pagubei iminente, Curtea reține că, prin încetarea contractul de management, reclamantului i se creează un prejudiciu patrimonial constând în lipsirea de indemnizaţia prevăzută în contractul de management, de natură a afecta condițiile de trai ale reclamantului și familiei acestuia, ținând seama de împrejurarea că reclamantul este tatăl unui copil născut la 05.10.2021, iar veniturile familiei se constituie din indemnizația de creștere copil, venituri aflate mult sub nivelul coșului minim de consum al unei familii cu un copil. [s.n. – A. P.]

Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 488 alin. 1 punctul 8 Cod de procedură civilă conform cărora „casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, astfel că va admite recursul formulat de reclamant, în baza prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, va casa sentinţa civilă nr. 314 din data de 28.06.2022, pronunţată de Tribunalul Caraș-Severin şi, rejudecând cauza, va admite în parte cererea formulată de reclamantul B. P. F. în contradictoriu cu intimații- pârâți PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN CARAŞ-SEVERIN, CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ SEVERIN ŞI JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN și va dispune suspendarea executării Dispoziţiei nr. 174/29.04.2022 privind aprobarea rezultatului final al evaluării managementului şi Dispoziţia nr. 195/05.05.2022 privind încetarea de drept, înainte de termen, a Contractului de management nr. 17009/31.08.2018, până la pronunţarea instanţei de fond. [s.n. – A. P.]

Curtea va respinge, în rest, cererea de suspendare, având în vedere că actele vătămătoare producătoare de prejudicii, constând în încetarea raporturilor juridice generatoare de venituri din muncă, sunt cele două dispoziţii mai sus menționate, operațiunile care stau la  baza emiterii acestora putând fi atacate în condițiile art. 18 alin. 2 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, Dispoziția nr. 133/2022, prin care s-a aprobat componența comisiilor de evaluare, de soluționare a contestațiilor și calendarul de desfășurare a concursului a fost deja executată, astfel că nu mai poate face obiectul unei suspendări de executare. [s.n. – A. P.]

În baza prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, va obliga intimaţii pârâți la plata sumei de 40 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru la prima instanţă, luând act că recurentul a solicitat cheltuieli pe cale separată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant B. P. F., având […], cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat […], cu sediul în [….], împotriva Sentinţei civile nr. 314 din data de 28.06.2022 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosar nr. 1138/115/2022, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN CARAŞ- SEVERIN, CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ SEVERIN ŞI JUDEŢUL CARAŞ SEVERIN, toţi cu sediul în Reşiţa, Piaţa 1 Decembrie 1918, nr. 1 județ Caraş Severin.

Casează sentinţa atacată, iar în rejudecare:

Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. P. F. în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN CARAŞ-SEVERIN, CONSILIUL JUDEŢEAN CARAŞ SEVERIN ŞI JUDEŢUL CARAŞ SEVERIN.

Dispune suspendarea executării Dispoziţiei nr. 174/29.04.2022 privind aprobarea rezultatului final al evaluării managementului şi Dispoziţia privind încetarea de drept, înainte de termen, a Contractului de management nr. 17009/31.08.2018, până la pronunţarea instanţei de fond.

Respinge, în rest, cererea.

Obligă pârâtul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru la prima instanţă.

Cu cheltuieli pe cale separată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi, 19.08.2022.

***

NOTĂ:

Hotărârea prezentată mai sus nu are nevoie de prea multe comentarii, fiind demn de menționat că este una dintre cele mai bune motivări, în materia contenciosului administrativ, pe care am avut plăcerea să o lecturăm în ultimii ani, constituind, totodată, o bună lecție de drept procesual civil, dar și de drept administrativ, pe care o primesc atât judecătorul primei instanțe, dar și părțile aflate în litigiu.

Trebuie observat, în primul rând, cum instanța de recurs, după ce analizează temeinic fiecare argument invocat atât în fața primei instanțe, cât și în recurs, motivând corespunzător de ce pe unele le înlătură și de ce pe altele le reține, ajunge să expună pe larg, să explice cât se poate de clar și chiar să sublinieze pasaje relevante din textele de lege incidente în cauză, tocmai ca să fie pe măsura înțelegerii oricui lecturează motivarea, în special pentru intimate, că în cadrul unei autorități/instituții publice nu se poate acționa ca în SRL,  în care să se deroge de la dreptul public pentru a fi impuse propriile reguli și interpretări ale celor care ocupă vremelnic o funcție publică de conducere, emițând în grabă acte, redactate și semnate ”pe genunchi”, cu pretenția ca toți ceilalți să le accepte, numai pentru simplul motiv că unii încă sunt obișnuiți să gândească ”…așa e când lucrezi la patron” (sic!).

Nu în ultimul rând, prezintă deosebită importanță felul în care motivează instanța de recurs îndeplinirea cumulativă a condițiilor[1] în raport de care apreciază că într-adevăr se impune suspendarea actelor administrative contestate, astfel că lăsăm cititorii să se delecteze cu această motivare, care sperăm să fie un exemplu de bună practică (judiciară) și în alte cauze similare, în considerarea faptului că, așa cum am opinat mereu, chiar dacă s-ar susţine că practica judiciară invocată şi depusă la dosarul unei instanţe are doar caracter orientativ, administrarea uniformă a actului de justiţie este o condiţie obligatorie pentru asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO, fiind de neconceput ca în speţe similare, chiar vizând justiţiabili diferiţi, dar în care este incidentă aceeaşi legislaţie, în care se invocă aceleaşi motive, privind acte similare ca natură juridică, care poate au chiar aceeaşi denumire şi faţă de care se administrează acelaşi gen de probe, să se pronunţe soluţii diametral opuse!


[1](…)în speță, este îndeplinită condiția cazului temeinic justificat, fiind relevate de către reclamant aspecte de natură să producă o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea actelor administrative. Este suficientă existenţa unui dubiu asupra legalităţii actelor deduse judecăţii, din perspectiva competenței organului emitent, urmând ca instanţa investită cu acţiunea în anulare să stabilească cu certitudine dacă această nelegalitate există şi dacă ea este de natură să afecteze validitatea actelor administrative contestate. [s.n. – A. P.]

În ce privește a doua condiție, a pagubei iminente, Curtea reține că, prin încetarea contractul de management, reclamantului i se creează un prejudiciu patrimonial constând în lipsirea de indemnizaţia prevăzută în contractul de management, de natură a afecta condițiile de trai ale reclamantului și familiei acestuia, ținând seama de împrejurarea că reclamantul este tatăl unui copil născut la 05.10.2021, iar veniturile familiei se constituie din indemnizația de creștere copil, venituri aflate mult sub nivelul coșului minim de consum al unei familii cu un copil.” [s.n. – A. P.].


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti