Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Aspecte privind arestul la domiciliu
06.09.2022 | Antonius George PIRTEA

Secţiuni: Articole, Drept penal, Note de studiu, Procedură penală, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Antonius George Pirtea

Antonius George Pirtea

Considerații generale

Începem prin a defini ce înseamnă de fapt, în materia dreptului penal, arestul la domiciliu[1] ca mai apoi în cuprinsul acestei lucrări să arătăm în ce condiții este luată această măsură. Deci arestul la domiciliu este măsura preventivă care poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv instanță și constă în privarea de libertate a inculpatului , dar cu mențiunea că această privare se realizează la locuința acestuia și nu într-un loc de detenție.

Legea penală tranșează chestiunea aplicării arestului la domiciliu în sensul că acesta se aplică doar inculpatului nu și celui care are calitatea de suspect. Codul de Procedură Penală dispune la art. 218 alin. 1 “Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile de la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1”

Așa cum am văzut anterior, Codul de Procedură Penală impune înainte de aplicarea măsurii arestului la domiciliu de anumite aspecte cum ar fi “gradul de pericol[2] al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări care pot privi persoana față de care se ia măsura.”

Luarea măsurii arestului la domiciliu

Ca întotdeauna, trebuie îndeplinite anumite condiții în vederea aplicării măsurii arestului la domiciliu și Codul de Procedură Penală este tranșant în acest sens. În primul rând “judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află locul unde s-a constatat săvârșirea infracțiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, la propunerea motivată a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului (alin. 1). Procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți propunerea prevăzută la alin. 1 împreună cu dosarul cauzei, ca pe urmă judecătorul de drepturi și libertăți sesizat conform alin. 1 să fixeze un termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii dispunând citarea inculpatului.” Mai trebuie menționat faptul că neprezentarea inculpatului în fața instanței nu împiedică judecătorul să soluționeze cauza. În caz contrar, dacă inculpatul se prezintă, acesta va fi audiat de către judecător, asistența juridică fiindu-i asigurată în mod obligatoriu.

În urma acestui proces, judecătorul[3] de drepturi și libertăți poate admite sau respinge propunerea judecătorului prin încheiere motivată, dosarul cauzei restituindu-se organului de urmărire penală în 24 de ore la expirarea termenului de formulare a contestației.

Conținutul măsurii arestului la domiciliu

Măsura arestului la domiciliu constă într-o obligație principală impusă de către organul judiciar față de inculpat de a nu părăsi imobilul în care acesta din urmă locuiește pe o perioadă determinată. Prin imobil înțelegem desigur locuința inculpatului[4], dependința sau locul împrejmuit unde inculpatul locuiește statornic. Pe lângă această obligație de a nu părăsi imobilul în care locuiește, inculpatului îi sunt impuse și anumite obligații subsidiare . O primă obligație este cea de a se prezenta în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți sau a instanței de judecată ori de câte ori acesta este solicitat. O a doua obligație impusă inculpatului este una negativă și constă în a nu comunica cu persoana vătămată sau cu membrii familiei acesteia ori cu alți participanți la comiterea infracțiunii ori cu alte persoane stabilite de către organul judiciar.

Mai trebuie menționat faptul că pe tot parcursul măsurii arestului la domiciliu instanța de judecată poate dispune ca inculpatul să poarte sistem electronic de supraveghere. În ceea ce privește supravegherea inculpatului și a îndeplinirii obligațiilor acestuia, acest rol îi revine organului de poliție care se află în circumscripția imobilului în care locuiește inculpatul.

Organul de supraveghere[5] prin anumiți reprezentanți aleși se deplasează la locuința inculpatului, îl legitimează și verifică persoanele care locuiesc în mod obișnuit cu acesta sau pe care acesta le are în îngrijire. După întocmirea unui profil al inculpatului, organul de supraveghere îi întocmește acestuia un program prin care este prezentat modul de executare a arestului la domiciliu. Acest program va cuprinde și obligația informare a organului în cazul în care inculpatul dorește să părăsească imobilul în caz de urgență și nu numai.

Acesta este obligat să informeze organul de supraveghere cu privire la motivul părăsirii, ora, data și locul. Aceste aspecte de asemenea vor fi comunicate instanței de judecată. Organul de supraveghere are dreptul la vizite inopinante la locuința inculpatului sau la locul deplasării acestuia stabilite în încheierea instanței. Toate detaliile cu privire la deplasările acestuia arătând data ora, locul și condițiile de deplasare se materializează prin procese verbale încheiate sub semnătură. Mai trebuie menționat faptul că organul de supraveghere colaborează cu autoritățile locale precum și alte persoane fizice sau juridice care ar putea oferi informații despre îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor inculpatului cu privire la măsura impusă de către instanță.

Excepții și încuviințări a părăsirii domiciliului

Sigur că inculpatul supus măsurii arestului la domiciliu poate să părăsească imobilul în anumite condiții[6] și pentru anumite motive temeinice, fără să se fi considerat că a încălcat măsura impusă de către organul judiciar.

Printre motivele avute în vedere de legea penală menționăm prezentarea în fața organelor judiciare, la solicitarea acestora, prezentarea la locul de muncă, pregătirea profesională sau cursuri de învățământ sau procurarea mijloacelor de existență ori continuarea unui tratament medical, toate acestea, desigur cu încuviințarea instanței de judecată. Toate aceste motive reprezintă de fapt o derogare temporară de la măsura impusă de către instanță și sunt dispuse de către aceasta prin încheiere în urma unei cereri prin care acesta justifică interesele sale legitime. Aceste derogări sunt temporare. Legea penală mai menționează că inculpatul mai poate păsări locuința în cazuri extreme, situații de urgență în care viața acestuia este în pericol ori viața unei persoane apropiate ori un bun personal care poate fi salvat. După încetarea evenimentului negativ, inculpatul este obligat să informeze organul de supraveghere cu privire la aspectele ce l-au determinat să părăsească imobilul.

Durata arestului la domiciliu

Măsura arestului la domiciliu în faza urmăririi penale poate fi dispusă pe o perioadă de maximul 30 de zile cu posibilitate de prelungire în caz de necesitate dacă au apărut temeiuri noi sau se mențin cele care au determinat luarea măsurii, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile. Art. 222 alin. 9 precizează faptul că “durata [7] maximă a măsurii arestului la domiciliu în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.” Mai trebuie menționat faptul că în faza judecății, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile.

Încetarea de drept a arestului la domiciliu

Legea penală reglementează anumite cazuri ope legis în care indiferent de subzistența[8] temeiurilor existența acestei măsuri, respectiv arestul la domiciliu nu mai poate continua printre care menționăm, în strânsă legătură cu articolul prezentat mai sus, durata maximă a măsurii arestului la domiciliu fiind de 180 de zile, după împlinirea acestui termen, măsura arestului la domiciliu încetează de drept. Un alt exemplu relevant în acest caz este în cursul judecății când instanța, având obligația de a verifica periodic legalitatea temeiniciei și privării de libertate, nu procedează conform procedurii în termen de 60 de zile. Drept consecință, trec cele 60 de zile de la ultima menținere a arestului la domiciliu și măsura încetează de drept după trecerea acestui termen.


[1] Mihail Udroiu, Procedură Penală Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag. 837.
[2] Mihail Udroiu, Procedură Penală Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag. 838.
[3] Idem.
[4] Mihail Udroiu, Procedură Penală, Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag. 849.
[5] Mihail Udroiu, Procedură Penală Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag. 850.
[6] Mihail Udroiu, Procedură Penală Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag. 852.
[7] Mihail Udroiu, Procedură Penală Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag.848.
[8] Mihail Udroiu, Procedură Penală Partea Generală, Editura Ch. Beck, București 2019, pag. 890.


Antonius George Pirtea

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti