Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Necesitatea unei reglementări unitare la nivel european a condițiilor de obținere a permisului de conducere
06.09.2022 | Raul Alexandru NESTOR

Secţiuni: Articole, Drept penal, Opinii, Procedură penală, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Raul Alexandru Nestor

Raul Alexandru Nestor

Abstract

In contrast to the national normative framework, in other legislative systems, increased rights are regulated for people in the process of obtaining a driver’s license.

In this sense, obtaining a provisional driving license in the United Kingdom of Great Britain for those who do not have a driving license previously obtained, is also accepted by the legislator as a priority for all who arrive on the territory of this country. Without such a provisional license, the interested person will not apply for many jobs, and in general, in this country, it becomes extremely difficult to solve various daily tasks in the absence of a driver’s license, commuting by public transport is much more expensive than using a personal car.

As many Romanian citizens are currently in the territory of the United Kingdom of Great Britain, some of them accessed the procedure for obtaining a provisional driving license, but did not complete all the stages provided by the legislation of this state for obtaining a driving license recognized in Romania (full driving license).

Analyzing the incident legislation on the territory of Great Britain, the judicial authorities in Romania are faced with the problem of determining whether the British provisional driving license entitled „Provisional Driving Licence” is valid or not outside the territory of Great Britain, being issued by the British authority, respectively Driving Vehicle and Licensing Authority (DVLA), to people who want to acquire the necessary skills to drive vehicles. Such a provisional driving license has the inscription „PROVISIONAL L” in the upper left part, and in the upper part the inscription „PROVISIONAL DRIVING LICENSE”, holders of such temporary permits being able to drive vehicles only on the territory of Great Britain, under certain restrictive conditions.

The answer to such a question will allow the correct establishment of the legal framework of the act of driving a car in Romania by people with only a provisional license issued by the UK authorities, it being extremely important to establish whether such an activity constitutes driving a motor vehicle without a driver’s license or driving with an improper license.

The judicial practice of the national courts has recently faced the situation of Romanian citizens who, detected at the wheel of some cars on public roads in Romania, at the request of the traffic police officer in the exercise of his duties, understood to present only such a provisional permit, sometimes vehemently claiming that this document gives them the right to drive in Romania as well, a denial of this right by the Romanian authorities being considered by the driver to be a form of discrimination.

The only way to avoid such controversies is a uniform regulation, at least at the European level, of the steps and requirements necessary to obtain a driver’s license.

As such a category is not recognized by national legislation, the appearance of people driving cars in Romania with this type of document is always possible, the states in which such a provisional permit is regulated representing preferred destinations for citizens looking for a better job.

Rezumat

Spre deosebire de cadrul normativ național, în alte sisteme legislative sunt reglementate drepturi sporite persoanelor aflate în procedura de obținere a permisului de conducere.

În acest sens, obținerea unui permis de conducere provizoriu în Regatul Unit al Marii Britanii pentru cei care nu au un permis de conducere obținut anterior, este acceptată și de legiuitor ca o prioritate pentru toți care ajung pe teritoriul acestei țări. Fără un asemenea permis provizoriu, persoana interesată nu va aplica pentru multe locuri de muncă și în general, în această țară, devine extrem de dificilă rezolvarea diferitelor treburi cotidiene în absența unui permis de conducere, naveta cu transportul în comun fiind mult mai costisitoare decât folosirea unui autoturism personal.

Cum foarte mulți cetățeni români se află în prezent pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii, o parte a acestora au accesat procedura de obținere a permisului provizoriu de conducere, nefinalizând însă toate etapele prevăzute de legislația acestui stat pentru obținerea unui permis de conducere recunoscut în România (full driving license).

Analizând legislația incidentă pe teritoriul Marii Britanii, autoritățile judiciare din România sunt puse în fața problemei de a stabili dacă permisul de conducere provizoriu britanic intitulat „Provisional Driving Licence” este sau nu valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis de autoritatea britanică, respectiv Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA), persoanelor care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii de autovehicule. Un asemenea permis de conducere provizoriu are înscrisă menţiunea „PROVISIONAL L” în partea stângă sus, iar în partea superioară menţiunea „PROVISIONAL DRIVING LICENCE”, titularii unor asemenea permise provizorii putând conduce autovehicule doar pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiţii restrictive.

Răspunsul la o asemenea întrebare va permite stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei constând în conducerea autoturismului în România de către persoane având doar permisul provizoriu eliberat de autoritățile din Marea Britanie, fiind extrem de important a se stabili dacă o asemenea activitate reprezintă o conducere a autovehiculului fără permis de conducere sau o conducere cu permis necorespunzător.

Practica judiciară a instanțelor naționale s-a confruntat în ultima vreme cu situația cetățenilor români care, depistați la volanul unor autoturisme pe drumurile publice din România, la solicitarea agentului de poliție rutieră aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au înțeles să prezinte doar un asemenea permis provizoriu, susținând uneori în mod vehement că acest document le conferă dreptul de a conduce și în România, o negare a acestui drept de către autoritățile române fiind considerată de conducătorul auto chiar o formă de discriminare.

Unica modalitate de a evita asemenea controverse este o reglementare unitară, cel puțin la nivel european, a etapelor și a exigențelor necesare pentru obținerea permisului de conducere.

Cum o asemenea categorie nu este recunoscută de legislația națională, apariția unor persoane conducând în România autoturisme cu acest tip de act este oricând posibilă,  statele în care este reglementat un asemenea permis provizoriu reprezentând destinații predilecte pentru cetățenii aflați în căutarea unui loc de muncă mai bun.

I. Mobilitatea forței de muncă în spațiul european ca premisă esențială a unei reglementări unitare în materia obținerii permisului de conducere

Libera circulație a lucrătorilor este unul dintre principiile fondatoare ale UE, încă de la înființare. Această libertate este prevăzută la articolul 45 din TFUE[1] și este un drept fundamental al lucrătorilor, care completează libera circulație a mărfurilor, a capitalurilor și a serviciilor pe piața unică europeană. Ea presupune eliminarea oricărei discriminări bazate pe cetățenie la încadrarea în muncă, la remunerare și în privința celorlalte condiții de muncă și angajare. În plus, articolul prevede că lucrătorii din UE au dreptul de a accepta ofertele de muncă care li se fac, de a circula liber în interiorul țării, de a se stabili pentru a lucra și de a rămâne după încheierea contractului în anumite condiții.

Conform datelor Eurostat, în 2019, 3,3 % din cetățenii UE de vârstă activă (20-64 de ani) locuiau într-o altă țară a UE decât cea ai cărei cetățeni sunt, față de 2,4 % în 2009. În plus, existau 1,5 milioane de lucrători transfrontalieri și 4,6 milioane de lucrători detașați. Ponderea cetățenilor mobili din UE variază foarte mult de la un stat membru la altul, de la 0,8 % în cazul Germaniei, până la 19,4 % în cazul României. Rata de ocupare a forței de muncă în rândul acestor cetățeni mobili din UE a fost mai ridicată (75,5 %) decât în rândul celor cu reședința în țara de cetățenie (73,1 %). În plus, mobilitatea persoanelor cu înaltă calificare a crescut cu 4 puncte procentuale între 2011 și 2019, favorizându-se astfel circulația cunoștințelor în UE.

Această veritabilă migrație a lucrătorilor în interiorul spațiului european a impus cu prioritate adaptarea angajatului la condițiile de viață și de muncă specifice statului pe al cărui teritoriu este desfășurată activitatea, nu de puține ori singura posibilitate de transport constând în folosirea unui autovehicul, fiind deci necesară respectarea legislației rutiere din statul respectiv, mai ales a condițiilor de obținere sau, după caz de recunoaștere a permisului de conducere.

Deși mulți dintre cetățenii români care au optat pentru desfășurarea unei activități pe teritoriul altui stat au dobândit anterior dreptul de conduce autoturisme în baza examenului prevăzut în legislația națională, trebuie să remarcăm totuși și existența unui număr ridicat de situații în care cetățenii români au inițiat demersurile pentru obținerea permisului de conducere în statul pe al cărui teritoriu își desfășurau activitatea, necesitatea asigurării în mod rapid a unui mijloc de transport la locul de muncă impunând parcurgerea etapelor pentru obținerea permisului de conducere astfel cum sunt acestea prevăzute de legislația statului gazdă.  Practic, pentru această categorie de cetățeni români, necesitatea obținerii permisului de conducere a devenit o prioritate pe teritoriul statului străin, neavând la dispoziție intervalul de timp necesar pentru a reveni în România, a urma o școală autorizată de șoferi și pentru a promova examenul pentru obținerea permisului de conducere.

În același timp, spre deosebire de cadrul normativ autohton, în anumite state europene condițiile impuse de lege pentru obținerea deplină a dreptului de a conduce sunt reglementate într-un mod extrem de favorabil pentru viitorul conducător auto, acesta având chiar dreptul provizoriu de a conduce autoturisme în anumite condiții restrictive.

II. Succintă analiză comparativă a condițiilor de obținere a permisului de conducere

În legislația națională, prin dispoziţiile art. 20, 23 din O.U.G. nr. 195/2002[2], sunt reglementate condițiile pentru conducerea unui autovehicul. În conformitate cu prevederile art. 20 alin. (l): ”Pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător şi să aibă vârsta minimă de 18 ani împliniţi, cu excepţia celor care conduc autovehiculele din subcategoriile AM, Al şi Bl, care trebuie să aibă vârsta minimă de 16 ani împliniţi.”

De asemenea, conform art. 23 alin.(1): ”Dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie,” iar conform  alin. (2): ”Au dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pe drumurile publice, în condiţiile stabilite prin regulament, şi persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum şi a examinatorului din cadrul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile prevăzute de lege

Potrivit prevederilor de la alin. (31): ”Pregătirea teoretică şi practică a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere este precedată de o evaluare obligatorie a capacităţilor psihologice solicitate în activitatea de conducere a autovehiculelor, tractoarelor agricole sau forestiere ori tramvaielor. Evaluarea psihologică este obligatorie în vederea obţinerii certificatului de atestare profesională pentru conducătorii de autovehicule şi de tramvaie stabiliţi prin prezenta ordonanţă de urgenţă”.

În condițiile prevăzute de legislația internă, persoanele care solicită prezentarea la examen pentru obţinerea permisului de conducere sau a unor noi categorii ori subcategorii ale acestuia trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condiţiile de vârstă, să fie apte din punct de vedere medical şi să facă dovada pregătirii teoretice şi practice prin cursuri organizate de unităţi autorizate, potrivit legii.

Prin urmare, în legislaţia naţională, dreptul de a conduce este conferit titularilor de permise de conducere naţionale valabile numai dacă sunt îndeplinite şi alte condiţii imperative, acestea fiind expres indicate de legiuitor.

Spre deosebire de cadrul normativ național, în alte sisteme legislative, legea oferă drepturi sporite persoanelor aflate în procedura de obținere a permisului de conducere.

În acest sens, obținerea unui permis de conducere provizoriu în UK pentru cei care nu au un permis de conducere obținut anterior, este acceptată și de legiuitor ca o prioritate pentru toți care ajung pe teritoriul acestei țări. Fără un asemenea permis provizoriu, persoana interesată nu va putea aplica pentru multe locuri de muncă și în general, în această țară, devine extrem de dificilă rezolvarea diferitelor treburi cotidiene în absența unui permis de conducere, naveta cu transportul în comun fiind mult mai costisitoare decât folosirea unui autoturism personal.

Cum foarte mulți cetățeni români se află în prezent pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii, o parte a acestora au accesat procedura de obținere a permisului provizoriu de conducere, nefinalizând însă toate etapele prevăzute de legislația acestui stat pentru obținerea unui permis de conducere recunoscut și în România (full driving license).

Analizând în mod sumar legislația incidentă pe teritoriul Marii Britanii, va trebui să recunoaștem că permisul de conducere provizoriu britanic intitulat „Provisional Driving Licence” nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis de autoritatea britanică, respectiv Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA), persoanelor care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii de autovehicule.

Un asemenea permis de conducere provizoriu are înscrisă menţiunea „PROVISIONAL L” în partea stângă sus, iar în partea superioară menţiunea „PROVISIONAL DRIVING LICENCE”, titularii unor asemenea permise provizorii putând conduce autovehicule doar pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiţii restrictive, după cum urmează:
– autovehiculul trebuie să aibă afişat în Ioc vizibil litera „L” (Learner -echivalent ŞCOALA ŞOFERI);
– viteza maximă de deplasare trebuie să fie 40 mile/oră (circa 65 km/oră);
– posesorul permisului provizoriu trebuie să fie însoţit de către un posesor de permis de conducere definitiv (full driving license) care să-I fi dobândit de cel puţin trei ani;
– vârsta minimă a persoanei însoţitoare trebuie să fie de cel puţin 21 de ani.

Pentru obţinerea permisului provizoriu limita de vârstă a solicitantului este de 15 ani si 9 luni, fiind impusă şi o condiţie privind abilitatea de a citi numărul de pe plăcuţa de înmatriculare de la o distanţă de 20 de metri, precum şi obligaţia de a locui cu forme legale în Regatul Unit al Marii Britanii pentru cel puţin 185 de zile în total, în ultimele 12 luni, fiind necesară şi plata unei taxe (în cuantum de 34 de lire la formularea cererii on line), conform datelor disponibile pe pagina oficială a guvernului britanic[3].

Modul de obţinere a acestuia implică numai anumite formalităţi, cum ar fi trimiterea unui formular online sau prin poştă ori prezentarea în persoană la sediul autorităţii – DVLA.

Astfel, pentru a obține permisul provizoriu de conducere, solicitantul este îndrumat să acceseze siteul: https://www.gov.uk/apply-first-provisional-driving-licence. Aici se vor cere datele personale, numărul de asigurare socială  și adresele unde solicitantul a locuit în ultimii 3 ani.

La finalul aplicației online va trebui platită cu cardul o taxă administrativă de 34 lire.

După maxim o săptămână, solicitantul va primi acasă un plic cu confirmarea aplicării pentru obținerea permisului provizoriu. În acest plic se află un alt plic gol, deja inscripționat cu adresa de returnare, în care trebuie introdus un act original și o poză tip pașaport.

După încă o săptămână, în urma verificării condițiilor și a documentației trimise, solicitantul va primi prin poștă un plic cu noul permis provizoriu de conducere. Separat, va fi primit în același timp încă un plic în care este returnat actul original trimis inițial pentru confirmarea identității.

Deținerea acestui permis provizoriu permite deținătorului să exerseze un interval nelimitat de timp la volanul autoturismului, urmând ca atunci când se va simți pregătit corespunzător pentru obținerea permisului permanent să treacă la pasul următor, respectiv la programarea testului teoretic (”sala” din reglementarea autohtonă).

În concluzie, pentru obţinerea permisului provizoriu în Regatul Unit al Marii Britanii, legislația nu reglementează  niciun fel de examen care să presupună o minimă verificare a cunoştinţelor teoretice sau practice ale solicitantului.

Încercând o raportare comparativă la sistemul legislativ național, se poate susține în mod fundamentat că deținerea unui permis provizoriu reglementat de legislația Regatului Unit al Marii Britanii, neatestând abilitatea deplină de a conduce autovehicule, poate oferi titularului doar calitatea de elev al școlii de șoferi.

Deși o parte a cetățenilor români, deținând permisul provizoriu eliberat de autoritățile de resort britanice, revenind în România pentru perioada concediului anual de odihnă, au încercat susținerea unei soluții diametral opuse, considerând că dețin un permis valabil și în România, o asemenea poziție  nu este susținută la nivel normativ.

În acest sens, permisul provizoriu deținut de acești cetățeni români având reședința în Regatul Unit, nu este recunoscut de Convenţia asupra circulaţiei rutiere[4] (Viena, 08.11.1968), care prevede Ia art. 41, printre altele, că: ”Părţile contractante vor recunoaşte: a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limba, însoţit de o traducere certificată: b) orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei nr. 6 a convenţiei: sau c) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei nr. 7 a convenţiei, ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intru în categoriile permisului, cu condiţia ca permisul să fie în curs de valabilitate şi să fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociaţie autorizată în acest scop de această altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile sale. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător. (…)

Părţile contractante se angajează să ia măsurile necesare pentru ca permisele naţionale şi internaţionale de conducere, prevăzute la alin. a), b) şi c) ale paragrafului 1 din prezentul articol, să nu fie eliberate pe teritoriul lor fără o garanţie temeinică a capacităţilor conducătorului şi a aptitudinii sale fizice.”

De asemenea, dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE privind permisele de conducere[5] prevăd, că „un stat membru refuză să recunoască valabilitatea oricărui permis de conducere eliberat de un alt stat membru unei persoane al cărei permis de conducere face obiectul unei restricţii (…)”. „Permisele de conducere eliberate de statele membre sunt recunoscute reciproc”, dispoziţii care însă se raportează Ia art.l al acestei directive, potrivit cărora „statele membre introduc un permis de conducere naţional (…). Semnul distinctiv al statului membru care eliberează permisul figurează pe emblema de la pagină I a modelului comunitar de permis de conducere”, iar potrivit Anexei 1 a directivei sus-menţionate, „pagina 1 (a permisului de conducere) conţine, pe lângă semnul distinctiv amintit mai sus, cuvintele „Permis de conducere, imprimate cu caractere mari în limba statului membru”.

Potrivit art. 5 lit. d). din Ordinul nr. 163/2011 privind preschimbarea permiselor naţionale eliberate de autorităţile altor state[6] cu documente similare româneşti, „nu pot fi preschimbate cu documente similare româneşti, permisele de conducere provizorii (…) „.

Prin urmare, nici legislația internă și nici convențiile internaționale ratificate de România nu permit o echivalare a drepturilor oferite titularului unui permis provizoriu de legea aplicabilă în Regatul Unit al Marii Britanii cu drepturile de care beneficiază titularul unui permis de conducere eliberat de autoritățile române sau recunoscut de acestea (full driving license).

Desigur că realitățile sociale specifice Regatului Unit al Marii Britanii sunt substanțial diferite, legiuitorul britanic optând pentru un anumit mod de reglementare în perioada premergătoare obținerii permisului de conducere, însă chiar și în aceste condiții, este reglementată o etapă subsecventă pentru recunoașterea deplină a dreptului de a conduce autovehicule.

Astfel, după obținerea permisului provizoriu la care ne-am referit anterior, pentru programarea testului teoretic, persoana interesată poate accesa site-ul  https://www.gov.uk/book-theory-test și poate alege data susținerii testului.

Pentru programarea acestui test teoretic sunt necesare datele de pe permisul provizoriu, o adresa de email și un card pentru a plăti online taxa de 23 de lire. Taxa este percepută la fiecare examinare în parte, aspect care încurajează candidații să se pregătească în mod temeinic în vederea susținerii testului.

Testul teoretic este compus din 2 părți: o parte cu 50 întrebări grilă, din care candidatul trebuie să răspundă corect la minim 43 dintre ele.

Legea engleză impune apoi testul de percepție a pericolelor (Hazard perception test) ce constă în vizualizarea a 14 video clipuri cu diferite situații auto în care candidatul trebuie să dea click în diferite momente, respectiv când observă un pericol în dezvoltare. În funcție de momentul în care candidatul acționează, acesta va primi un punctaj intre 1 si 5 puncte. Pentru obținerea permisului, candidatul trebuie sa obțină minim de 44 din 75 de puncte.

După trecerea testului teoretic, înainte de a părăsi sala, candidatului i se va da un număr marcat (Reference Number) care confirmă ca a trecut testul teoretic. Acest Reference Number este necesar pentru programarea la examenul practic.

Înscrierea pentru testul practic se face pe site-ul https://www.gov.uk/book-driving-test. Acest examen constă în proba de condus alături de un polițist. Acesta va pune un GPS pe bord cu o destinație setată de el, iar candidatul trebuie să ajungă la acea destinație folosindu-se de instrucțiunile vizuale și audio ale aparatului. Pe drum, candidatului examinat îi vor fi adresate întrebări legate de funcțiile din bordul mașinii, fiind supus și altor cerințe practice precum efectuarea unei manevre de parcare laterală sau de întoarcere a autoturismului. Examinarea practică impune plata sumei de 62 de lire, sumă care se poate achita online cu cardul în momentul în care se face programarea. Taxa de 62 lire se achită la fiecare examinare în parte, însă examenul teoretic nu va fi din nou susținut în situația nepromovării probei practice.

Această expunere a etapelor pe care trebuie să le parcurgă  persoana care dorește obținerea unui permis de conducere (full driving license) este justificată tocmai pentru a face deosebirea între acest permis, recunoscut și de România și permisul provizoriu la care se referă doar legislația Regatului Unit.

În egală măsură, diferența dintre permisul provizoriu și permisul de conducere recunoscut și în România ar trebui să conducă și la înlăturarea confuziei (uneori indusă cu bună știință) existente în rândul cetățenilor români care posedă un  permis provizoriu eliberat de autoritățile Regatului Unit al Marii Britanii.

Așa cum am arătat deja, practica judiciară a instanțelor naționale s-a confruntat în ultima vreme cu situația cetățenilor români care, depistați la volanul unor autoturisme pe drumurile publice din România, la solicitarea agentului de poliție rutieră aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au înțeles să prezinte doar un asemenea permis provizoriu, susținând uneori în mod vehement că acest document le conferă dreptul de a conduce și în România, o negare a acestui drept de către autoritățile române fiind considerată de conducătorul auto chiar o formă de discriminare.

Dincolo de lipsa oricărei dispoziții legale care să susțină o asemenea ipoteză, trebuie să remarcăm că o asemenea conduită întrunește condițiile de tipicitate obiectivă ale unei activități incriminate de legea română ca infracțiune îndreptată împotriva siguranței circulației pe drumurile publice, corecta încadrare juridică formând obiectul unei controverse care a justificat chiar sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

III. Orientări jurisprudențiale cu privire la încadrarea juridică a faptei de a conduce un autoturism pe drumurile publice din România având exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie („Provisional Driving Licence”)

În esenţă, în cauza în care a fost formulată sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, persoana a fost acuzată de săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (l) C. pen. şi a infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (l) C. pen..

În fapt, s-a reţinut că la data de 06.10.2015, ora 1100, inculpatul A a fost depistat şi oprit în trafic pe D.N. I în localitatea (…), jud. Sibiu, de organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timp ce conducea autoturismul marca (…) cu numărul de înmatriculare (…), fără a deţine permis de conducere, iar la momentul opririi a prezentat organelor de politie permisul de conducere fals cu seria (…), aparent emis de autoritatea competentă din Portugalia. S-a reţinut că inculpatul mai deţine un permis de conducere provizoriu emis de autorităţile din Londra în anul 2012, având seria (…).

S-a arătat că din adresa l.G.P.R. – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională rezultă faptul că permisul de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Londra, la care inculpatul face referire, nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii.

În drept, s-a susținut că faptele inculpatului A, de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca (…) cu numărul de înmatriculare (…), fără a poseda permis de conducere, şi de a prezenta pentru control organelor de politie un permis de conducere fals, seria (…), realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (l) din C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (l) din C. pen..

Instanţa de primă jurisdicţie a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 11 luni închisoare, în baza art. 335 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi la pedeapsa de 3 luni închisoare, în baza art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

Împotriva  soluţiei de condamnare, inculpatul a declarat calea de atac a apelului, solicitând, în esenţă, printre altele, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.335 alin. (1) Cod penal în cea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul redus cu 1/3 pentru aceasta infracţiune.

În motivarea apelului s-a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) Cod penal în cea prevăzută de art. 335 alin. (2) Cod penal, deoarece inculpatul deţine un permis de conducere valabil pe teritoriul Regatului Unit care nu îi dă dreptul de a conduce vehicule în România. Deşi inculpatul a uzat de procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, instanţa, în considerarea dispoziţiilor art. 377 alin. (4) C. proc. pen., nu era ţinută de încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu.

În opinie majoritară, s-a considerat că apărarea formulată de inculpat în cursul urmăririi penale prin care a considerat că permisul folosit este valabil, nu poate fi reţinută, deoarece necunoașterea sigură a împrejurării potrivit căreia permisul de conducere provizoriu britanic este valabil pe teritoriul României, fără o verificare prealabilă a valabilității acestui tip de permis, denotă acceptarea posibilității comiterii unei fapte prevăzută de legea penală, deci săvârșirea infracțiunii cu intenție indirectă[7].

Chiar denumirea expresă a permisului „Provisional Driving Licence”, precum și modalitatea formală de obținere a acestuia, sunt cel puțin în măsură să conducă la suspiciunea rezonabilă a posibilității de a nu fi valid în România.

Cât privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, o mare parte a instanțelor de control judiciar au reținut că legiuitorul național a încriminat prin dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul penal „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat, ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România”.

Or, chiar o simplă examinare a textului legal menționat demonstrează că persoana acuzată nu se încadrează în nici una dintre situațiile reglementate de art. 335 alin. (2) Cod penal, norma de încriminare referindu-se la existența unui permis de conducere valabil, dobândit în mod legal, care însă nu corespunde categoriei/subcategoriei din care face parte vehiculul sau care a fost retras sau anulat, iar cealaltă situație presupune suspendarea exercițiului dreptului de a conduce. În cazul persoanei care conduce un autoturism pe drumurile publice din România, având doar un permis provizoriu eliberat de autoritățile Regatului Unit al Marii Britanii, se poate susține în mod argumentat că un astfel de conducător auto nu a dobândit dreptul legal de a conduce autovehicule pe teritoriul României și nici nu i-a fost interzis dreptul de a conduce în România, ca urmare a comiterii vreunei fapte penale.

Într-o altă opinie s-a considerat că fapta se încadrează în dispozițiile art. 335 alin. (2) C. pen., arătându-se că titularul permisului provizoriu se află în situația celui care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

IV. Este permisul provizoriu eliberat în UK un permis de conducere în sensul legii aplicabile în România?

Fără a avea pretenția că putem oferi un răspuns de o precizie matematică la o asemenea întrebare, credem că prioritară este o analiză a textului art. 335 alin. (2) din  Codul penal.

Variantele normative enumerate de textul incriminator se referă la situaţiile în care persoana care a condus autovehiculul nu avea dreptul de a conduce pe teritoriul României, legiuitorul referindu-se expres la:
– permisul necorespunzător categoriei/subcategoriei din care face parte acesta;
– permisul retras sau anulat;
– ori exercitarea dreptului de a conduce a fost suspendată;
– persoana avea doar dreptul de a conduce autovehicule în afara României.

Toate variantele enumerate de textul de incriminare au drept element unitar faptul că persoana în cauză poseda deprinderile necesare exercitării acestei activităţi, aspect reliefat şi în limitele de pedeapsă aferente infracţiunii (6 luni – 3 ani/amendă), spre deosebire de situaţia persoanei care conduce fără permis (fără deprinderile necesare exercitării acestei activităţi), potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., unde limitele de pedeapsă sunt mai mari (1-5 ani).

Teza finală a art. 335 alin. (2) C. pen. are în vedere o serie de împrejurări  determinate expres de lege, legiuitorul abordând situaţia persoanei care conduce pe drumurile publice, posedând permis de conducere corespunzător, care nu a fost retras sau anulat, căreia exercitarea dreptului de a conduce nu i-a fost suspendată, dar care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, având acest drept în afara teritoriului țării și deci toate deprinderile necesare exercitării acestei activități, atestate prin susținerea și promovarea unui examen în acest sens.

Așa cum am încercat să demonstrăm anterior prin expunerea sumară a condițiilor prevăzute de legea Regatului Unit al Marii Britanii pentru obținerea permisului de conducere (full driving license), permisul provizoriu eliberat de autoritățile din Marea Britanie nu acordă titularului  acestuia vreun loc în cadrul ipotezelor menționate de legea penală română, întrucât nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis doar pentru cei care doresc să dobândească deprinderi necesare conducerii autovehiculelor, motiv pentru care titularii permiselor provizorii pot conduce autovehicule cu respectarea strictă a următoarelor condiții: autovehiculul să aibă afișat la loc vizibil litera L (Learner, echivalent școală de șoferi), să fie însoțit de un posesor de permis de conducere definitiv iar acesta să fie dobândit de cel puțin 3 ani, viteza maximă de deplasare să fie de cca 65 km/h. De asemenea, așa cum deja am arătat, pentru obținerea permisului provizoriu în Marea Britanie nu este necesară promovarea unui examen teoretic.

Potrivit art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 20 și art. 23 alin. 1, titularii permiselor de conducere naționale valabile, eliberate de autoritățile:
a) statelor membre ale Convenției asupra circulației rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2);
b) statelor membre ale Uniunii Europene;
c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoașterea reciprocă a permiselor de conducere auto.

De asemenea, potrivit art. 41 pct. 1 din Convenția asupra circulației rutiere din 1968, ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980, părțile contractante vor recunoaște: (…). Dispozițiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător.

Prin urmare, această din urmă categorie de permise de conducere nu sunt considerate ca fiind permise ce dau dreptul de a conduce autovehicule pe teritoriul statelor membre, susceptibile de recunoaștere în conformitate cu dispozițiile Convenției.

În acest cadru normativ incident, se poate susține că deținerea unui permis provizoriu, necesar finalizării unei forme de pregătire pentru examenul auto,  eliberat într-un alt stat, nu oferă persoanei în cauză calitatea de titular al unui permis de conducere ca act eliberat de autoritățile competente la finalul promovării examenului  prin care sunt demonstrate cunoștințele și calitățile necesare pentru conducerea unui autoturism

Aceeași concluzie rezultă și din faptul că dispozițiile art. 83 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 fac trimitere doar la dispozițiile art. 23 alin. (1) din același act normativ, ceea ce presupune că, în viziunea legiuitorului național, persoanele vizate de dispozițiile art. 23 alin. (2)  nu fac parte din categoria persoanelor care au dreptul de a conduce autovehicule, susceptibil de recunoaștere în România, motiv pentru care acestea pot fi subiecți activi doar ai infracțiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen..

Desigur că se poate argumenta și în sens contrar, însă unica modalitate de a evita asemenea controverse este o reglementare unitară, cel puțin la nivel european, a etapelor și a exigențelor necesare pentru obținerea permisului de conducere. În măsura în care și în peisajul legislativ autohton ar exista reglementarea noțiunii de ”permis provizoriu de conducere”, nu neapărat sub această denumire, o asemenea controversă ar putea apărea ceva mai greu la nivel jurisprudențial.

Cum o asemenea categorie nu este recunoscută de legislația națională, apariția unor persoane conducând în România autoturisme cu acest tip de act, este oricând posibilă,  statele în care este reglementat un asemenea permis provizoriu reprezentând destinații predilecte pentru cetățenii aflați în căutarea unui loc de muncă.


[1] Art. 45 al TFUE: ”Orice cetățean al Uniunii are dreptul de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre. (2) Libertatea de circulație și de ședere poate fi acordată, în conformitate cu tratatele, resortisanților țărilor terțe stabiliți legal pe teritoriul unui stat membru”.
[2] Ordonanța de Urgență nr. 195 din 12 decembrie 2002 (**republicată**)privind circulația pe drumurile publice**, Monitorul Oficial nr. 670 din 3 august 2006.
[3] Accesabil la adresa https://www.gov.uk/applv-first-provisionaI”driving-licence”.
[4] Ratificată prin Decretul nr. 318 din 14 octombrie 1980, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 86 din 20 octombrie 1980.
[5] Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 403/30 decembrie 2006.
[6] Monitorul Oficial nr. 578 din 16 august 2011.
[7] Cu privire la reținerea intenției indirecte în cazul îndoielii sau cunoașterii nesigure a stării, situației sau împrejurării, ICCJ dec.3033/2006, citată în ”Dreptul” nr. 5/2007.


Judecător Raul Alexandru Nestor, Curtea de Apel Ploiești

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti