Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Curtea de Apel Timișoara. Reiterarea unor informații și documente publice, nu constituie faptă ilicită și depășirea limitelor libertății de exprimare garantată de art. 10 din CEDO
13.09.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Drept civil, Jurisprudență Curți de Apel, Note de studiu, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2022:004.000136

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIŞOARA

OPERATOR 2928

SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. 1707/115/2021

DECIZIA CIVILĂ NR. 136

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

PREŞEDINTE: L. D.

JUDECĂTOR: A.-M. B.

GREFIER: I. P.

S-a luat în examinare pronunţarea asupra apelului formulat de pârâtul apelant P. I.-M., în contradictoriu cu reclamantul intimat D.R.D, împotriva sentinţei civile nr. 2112/02.12.2021 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr.1707/115/2021, având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

Mersul dezbaterilor, susţinerile şi concluziile părţilor, au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 10.05.2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru soluţionarea cererii de recuzare a d-nei judecător L. D., în temeiul art. 49 alin. 2 C. proc.civ., s-a dispus amânarea pronunţării cauzei pentru termenul de astăzi.

În termenul de amânare a pronunţării cauzei, s-au depus prin registratura instanţei la data de 20.05.2022, concluzii scrise formulate de pârâtul apelant P.I.M.

CURTEA,

În deliberare, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 2112/02.12.2021 pronunţată în dosar nr. 1707/115/2021,Tribunalul Caraş-Severin a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D.R.D. în contradictoriu cu pârâtul P.I.-M.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1 000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii cu titlu de daune morale.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamantul DRD în contradictoriu cu pârâtul P.I.-M., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în baza disp. art.72, art.253 alin. 1, 2 şi 4, art. 1357 alin. 1 şi art.1359 C.civ. obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 Euro în echivalent, cu titlu de daune morale— cu menţiunea că reclamantul se obligă să doneze de îndată această sumă către o instituţie care se ocupă de protecţia persoanelor aflate în nevoi, dintr-o zonă defavorizată., în baza disp.art.253 alin.3 C.civ. la obligarea pârâtului de a publica pe site-ul expressdebanat.ro şi într-un ziar de circulaţie naţională, pe propria lui cheltuială, hotărârea pronunţată în acest dosar (cu excepţia datelor cu caracter personal).

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul arată că, în fapt, este preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, iar pârâtul a fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, în mandatul 2016-2020 şi candidat al Partidului Mişcarea Populară la şefia Consiliului Judeţean, la alegerile locale din 27 septembrie 2020.

Reclamantul susţine că, încă din campania electorală pârâtul I.P., în deschiderea dezbaterii publice din centrul Reşiţei din 22 septembrie 2020, la care au participat toţi candidaţii aflaţi în cursa pentru preşedinţia Consiliului Judeţean, a arătat că refuză orice dialog cu reclamantul, contracandidat la acea vreme, afirmând că: „Nu voi răspunde la nici oîntrebare atâta timp cât acest candidat (R.D., n. noastră.) este aici. în momentul în care acest candidat părăseşte incinta, stau până la noapte, la doişpe, răspund tuturor întrebărilor, dar atâta timp cât viitorul consilier judeţean (sau preşedinte CJ, n. noastră.) R.D. este aici, eu nu răspund la nicio întrebare'”.

La acel moment, simplu şi la obiect, reclamantul i-a răspuns: „Dacă domnul P. are o problemă cu mine, îl anunţ că am să stau aici până când el va răspunde la întrebări. Şi va trebui să vadă cât de mult pot să stau eu aici!(…) Acum avem un minut în plus fiecare dintre noi, pentru că domnul candidat renunţând la timpul alocat dânsului, a rămas mai mult timp pentru noi”.

Reclamantul arată că, după victoria liberalilor cărăşeni în alegerile pentru ConsiliulJudeţean şi anunţarea încheierii unui protocol PNL-PMP la nivel naţional, pârâtul IP nu a mai avut nicio problemă cu preşedintele ales al CJ., dorind chiar să se alăture acestuia la conducerea administraţiei judeţene. Bineînţeles, având în vedere simpatiile politice ale pârâtului şi alianţele mai mult sau mai puţin vizibile din postura de vicepreşedinte CJ. (altele decât cele liberale), reclamantul arată că nu a acceptat o echipă cu acesta, moment de la care a şi fost atacat de către pârât în presa locală.

Următoarele apariţii în presă ale pârâtului le consideră de natură a aduce atingere demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului:

„I. P. LIVE. ÎN REDACŢIA EXPRESS DE BANAT Despre hoţii din Consiliul Judeţean Caraş-Severin si instituţiile subordonate, despre proiecte SF si firme de casă, despre presiuni la limita legii şi bani împărţiţi pe criterii politice, despre protocoalele cu PSD şi PNL. despre alegerile de la Bocşa si Anina, dar si despre multe altele comentează astăzi, live din redacţia Express de Banat începând cu ora 20.00. consilierul judeţean I. P. preşedinte PMP Caras-Severin”. emisiune live, transmisă pe Facebook la data de 26 aprilie 2021, orele 20.00.

Susţinerile ofensatoare ale pârâtului faţă de activitatea şi persoana sa, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, pe parcursul emisiunii :

– Min.06.20 : „…iar proiectele care considerăm că nu sunt bune pentru judeţul CaraşSeverin, cum este această imbecilitate, să dai un milion de euro pe un studiu de fezabilitate când drumurile judeţului sunt praf… Eu nu aş fi ieşit în faţa consilierilor cărăşeni şi să propun o astfel de imbecilitate !”. Chiar dacă moderatorul emisiunii îl întreabă de ce îl consideră o imbecilitate atâta timp cât există şi argumentele respectivului proiect(inclusiv sursa de finanţare ca fiind fonduri europene) privind trenul de viteză Reşiţa-Timişoara, pârâtul continuă să susţină că preşedintele CJ promovează o imbecilitate.

Conform DEX-ului : „IMBECILITATE, (2) imbecilităţi, s.f I. Deficienţă mintală gravă, caracterizată prin incapacitatea de a depăşi nivelul intelectual al vârstei preşcolare; idioţenie, tâmpenie. 2. (importare sau vorbă de imbecil sau de om necugetat; prostie, inepţie, neghiobie.

Din fr. imbecili ite, lat. imbecilitas, -atis”, situaţie în care şi cel care propune şi susţine o astfel de idee se supune aceleaşi percepţii publice.

– Min.27.35 : „Pai bun ! Dom’le…când dai mită eşti infractor! Păi, când dai mită eşti infractor! Noi suntem în faza în care hoţul strigă prindeţi hoţul!..”.

Reclamantul arată că persoana care a săvârşit o infracţiune, este „infractorul”, acesta reprezentând „subiectul activ al infracţiunii”. Subiect activ al infracţiunii nu poate fi decât omul care a comis-o şi nu se poate pune semnul egalităţii între noţiunea de făptuitor şi cea de infractor, deoarece calitatea de făptuitor (penal) este dată de împrejurarea comiterii unei fapte prevăzute de legea penala, care poate sau nu să fie infracţiune. Făptuitorul devine infractor numai dacă fapta pe care a comis-o întruneşte toate condiţiile obiective şi subiective de existenţă a infracţiunii.

Subliniază că, în speţa despre care face vorbire pârâtul nu a fost trimis în judecată, nu a fost condamnat şi nu poate fi considerat un infractor, chiar dacă pârâtul îşi doreşte extrem de mult ca să ducă spre percepţia publică tocmai această titulatură nereală a sa.

– Min.41.11 : „…Aici nu discutăm de o curte… Deci, nu poţi să tratezi cu asemenea obrăznicie instituţia judeţului Caraş-Severin!”. Superioritatea nejustificată, cu care pârâtul face trimitere la persoana subsemnatului reclamant, induce percepţia că sunt un om cu comportamentul unui copil obraznic, fapt ce ar fi trebuit să atragă dispreţul opiniei publice.

Referitor la comentarii, având în vedere abordarea pârâtului în ce priveşte activitatea şi persoana a, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, reclamantul doreşte să precizeze că au existat şi cele cu tentă insultătoare:

-E. S.: „Ce faci bătrâne eşti interesat de ce zice presa adevărată şi invitatul, of, Romeo vezi că Julieta (bugetul) nu- îl poţi împărţi cum vrea muşchii tai.” [sic!]

Din fericire, au fost şi comentarii care au observat şi criticat atacul invitatului emisiunii asupra sa :

– G. O.: „De ce nu ai făcut nimic TU împreună cu HURDUZEU? Critici degeaba că lumea ştie că în afară de poze nu făceai nimic cât ai fost vicepreşedinte”, [sic!]

Faţă de cele mai sus arătate, consideră că paratul a prezentat propriile opinii cu reacredinţă, ce cuprind date şi fapte nereale precum şi expresii jignitoare asupra persoanei şi activităţii sale, de natură a-i afecta imaginea publică şi a genera dispreţ din partea privitorilor, postarea pe reţeaua publică de socializare Facebook venind să confirme maximizarea expunerii publice a atacurilor personale ale pârâtului împotriva sa. „Caracterul public al faptei imputate reclamantului rezultă şi din consecinţele efective şi directe ale postării în discuţie, în măsura în care, urmare a accesării paginii de socializare a recurentului de către anumiţi utilizatori (asociaţi publicului), mesajul a devenit accesibil publicului larg, neutilizator al reţelei de socializare în cauză, prin diseminarea acestuia în mass-media.” ICCJ, Secţia de Contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 4546/27 noiembrie 2016.

Reclamantul mai arată că a fost publicat un articol în ziarul online Express de Banat în data de 10.05.2021, intitulat „R. D. SĂ SPUNĂ DE CÂTE ORI A DAT MITA SI PENTRU CE! EU M-AM LĂMURIT DE EL, VOR FI 4 ANI PIERDUŢI PENTRU CARAŞ-SEVERIN!”, iar pârâtul a comentat: „Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor. Cred că ar trebui să-şi rezolve problema dumnealui cu opinia publică şi să spună de câte ori a dat mită şi pentru ce din mituitor a devenit delator, denunţător. Nu-l cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din acelaşi partid cu domnul D., a înţeles cătrebuie să ţină cu legea, cu interesul comunei. Hai să lăsăm justiţiasă-şi facă treaba. Instanţele de judecată să judece şi cred că vor judeca cu responsabilitate şi că vom avea o soluţie la fel cum şi în 2016 o instanţă a spus care este limita administrativă şi sau denunţat şi contractele de concesiune ale comunei Zăvoi, iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruteni. De aceea a fost şi această luptă să fie dat jos M. M.. M. este un om simplu care a luptat pentru comuna Ruieni, pentru interesul comunei şi a avut aceeaşi logică, cum să-mi dai tu 1.000 de euro şi să fii stăpânul muntelui, să hotărăşti tu cine construieşte pe munte?”.

Reclamantul consideră că, prin acest articol, pârâtul revine la atacurile din emisiunea live, publicată pe Facebook la data de 26 aprilie 2021, orele 20.00, al cărei invitat a fost.

Repetitivitatea, asupra ideii de infractor care a dat mită, confirmă că acesta doreşte întipărirea în percepţia publică a unei imagini defăimătoare pentru reclamant.

În drept, invocă disp. art.72, art.253 alin. 1, 2 şi 4, art. 1357 alin. 1 şi art.1359 C.civ., art.253 alin.3 C.civ.

La data de 30 iunie 2021 pârâtul P. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului de obligarea a sa la plata sumei de 100.000 euro în echivalent, cu titlul de daune morale, respingerea cererii de obligare a sa la publicarea hotărârii ce se va pronunţa în această cauză, pe cheltuiala proprie pe site-ul expressdebanat.ro şi într-un ziar de circulaţie naţională.

În cuprinsul întâmpinării pârâtul arată că, în fapt, aşa cum reiese din acţiunea introductivă, reclamantul are în prezent calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean CaraşSeverin, iar pârâtul are în prezent calitatea de consilier judeţean şi a avut calitatea de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin în perioada 2016-2020 şi are calitatea de preşedinte al Pardidului Mişcare Populară – filiala Caraş-Severin.

Astfel, este evident că atât petentul cât şi pârâtul sunt oameni politici şi au dreptul de aşi exprima liber opiniile legate de activitatea forului judeţean şi mai mult şi-au asumat starea de fapt că acţiunile lor pot fi analizate şi pot fi supuse atenţiei opinie publice.

Pârâtul consideră că, în democraţie, din calitatea de consilier judeţean şi preşedinte de partid la nivel de judeţ, are dreptul să critice în public orice propunere a petentului din calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi are dreptul să-şi spună părerea în plenul şedinţei dar şi în public, atunci când este întrebat despre o anumită poziţie a sa sau a grupului de consilieri.

Aşa s-a întâmplat şi în cazul în emisiuni live din redacţia Expres de Banat, în calitate de invitat, fără a vorbi despre petent ci despre modul în care se votează în plenul consiliului, a precizat că atunci când sunt proiecte bune pentru judeţ şi cetăţenii săi le votează, dar atunci când consideră că acestea nu corespund interesului judeţului şi cetăţenilor nu le votează şi au tot dreptul să aprecieze că un proiect este imbecil (prost, stupid) şi aici nu se referea ş la petent, pentru că nici măcar nu vorbea despre acesta, ci a apreciat că într-un judeţ în care drumurile sunt cum sunt, să cheltui 1.000.000 euro pentru un studiu de fezabilitate pentru un tren, este o imbecilitate.

Pârâtul susţine că nici măcar din formularea gramaticala nu se poate subînţelege asta, imbecil, ~ă [At: SADOVEANU, P. S. 180 / PI: ~i, ~e / E: fr imbecile, lat imbecillus] 1-2 smf,a (Persoană) cu capacităţi mintale foarte reduse Si: cretin, idiot, (rar) inept, nerod, prost, stupid, tâmpit, (îvp) becisnic, nătărău, neghiob, netot. 3 a Care trădează imbecilitate (1).

Arată că a făcut această afirmaţie şi în contextul în care judeţul Caraş-Severin are o reţea de drumuri judeţene de 878,7 km dintre care aproximativ 70% sunt într-o stare proastă sau foarte proastă, drumuri care necesita deîndată reparaţii sau modernizări, în acest moment neexistând nicio sursă de finanţare.

La fel, sistemul medical al judeţului Caraş-Severin are multe nevoi. Cea mai recentă dovadă fiind apariţia la finalul anului trecut în spaţiul public a mai multor poze din interiorul Spitalului Judeţean, Staţionarul 3. În acest context pârâtul face o afirmaţie: „Este spitalul care a fost declarat COVID. Sunt oameni care nu au discernământ şi care, în mod normal, ar fi trebuit internaţi în alte secţii. Ei au fost aduşi acolo, se dezbracă, ştiţi cum sunt… „, a declarat R. D., preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, pentru Express de Banat.

Pârâtul a adăugat că pozele din acest spital au apărut „cu iz electoral”. Din această afirmaţie pârâtul lasă să se înţeleagă clar că beneficiarii sistemului sanitar din spitalul suport Covid nu au discernământ, că totul este cu „iz electoral şi că nu îi pasă de sistemul sanitar şi beneficiarii acestuia.”

Pârâtul solicită instanţei să constate că limitele libertăţii de exprimare nu au fost încălcate, şi nu s-a adus atingere echilibrului care trebuie să existe între exerciţiul libertăţii de exprimare şi protecţia dreptului la demnitate al reclamantului, în raport atât cu susţinerile subsemnatului, cât şi cu scopul demersului său în ansamblu, care a fost unul de bună-credinţă şi, în consecinţă se bucură de protecţia art. 10 din Convenţie.

Pârâtul susţine că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile cumulative mai sus menţionate, deoarece folosirea proverbului hoţii care strigă hoţii urmat de solicitarea publică adresată petentului de a ieşi public şi a preciza care este sau care a fost atitudinea acestuia faţă de reprezentanţii unor unităţi administrative de s-a ajuns la dare de mită, denunţuri, etc şi catalogarea unui proiect de hotărâre imbecil pentru că se cheltuieli 1.000.000 euro pentru un studiu de fezabilitate, nu are caracterul unei fapte cu caracter ilicit, ci reprezintă o formă de exercitare a dreptului la liberă exprimare din postura subsemnatului de consilier judeţean şi preşedinte de partid.

Apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1349 din Codul civil şi anume nu există o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, nu există un prejudiciu şi nu există raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, acţiunea petentului fiind o simplă prezentare trunchiată a unor stări de fapt care nu sunt dovedite în fapt şi în drept şi care pot fi considerate alegaţii, care nu pot fi dovedite cu martori aşa cum îşi doreşte petentul.

În cauză au fost administrate următoarele probe: compact disc conţinând înregistrarea emisiunii la care a participat pârâtul (fila 11), postări pe facebook făcute de terţe persoane ulterior emisiunii (filele 12-13), articole şi comentarii la aceasta postate pe pagina online a ziarului Express de Banat (filele 14, 156, 38-41, 47-50, 65-79), articole online pe site-urile ziarelor adevărul.ro, cancan.ro şi stiripessurse.ro (filele 32, 33-37, 42, 43, 44, 45, 46, 47), extrase de pe portalul Judecătoriei Reşiţa (filele 80-83), postări online ale reclamantului (filele 84-86), extras de carte funciară şi proces verbal de adjudecare (filele 87-90), interogatoriul reclamantului (fila 102) şi declaraţiile a doi martori propuşi de către reclamant (filele 109 şi 110).

Instanţa, analizând aceste probe, având în vedere şi faptul că afirmaţiile arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, ce constituie temeiul de fapt al cererii, nu au fost contestate de către pârât, a constatat următoarea stare de fapt:

Reclamantul este preşedinte al Consiliului Judeţean Caraş-Severin, iar pârâtul este consilier judeţean. Pârâtul a fost vicepreşedinte al Consiliului Judeţean al Caraş-Severin în mandatul 2016-2020 şi este preşedinte al Partidului Mişcarea Populară-filiala Caraş-Severin.

În cadrul emisiunii live, transmisă pe facecbook la data de 26.04.2021, începând cu ora 20.00, pârâtul a făcut următoarele afirmaţii:

– „…iar proiectele care considerăm că nu sunt bune pentru judeţul Caraş-Severin, cum este această imbecilitate, să dai un million de euro pe un studiu de fezabilitate când drumurile judeţului sunt praf… Eu nu aş fi ieşit în faţa consilierilor cărăşeni şi să propun o astfel de imbecilitate…”

-„…Păi bun ! Dom’le…când dai mită eşti infractor! Păi, când dai mită eşti infractor! Noi suntem în faza în care hoţul strigă prindeţi hoţul!..”

-„…Aici nu discutăm de o curte… Deci, nu poţi să tratezi cu asemenea obrăznicie instituţia judeţului Caraş-Severin! „.

În cadrul unui articol publicat în ziarul online Express de Banat în data de 10.05.2021, intitulat „R. D. SĂ SPUNĂ DE CÂTE ORI A DAT MITA SI PENTRU CE! EU M-AM LĂMURIT DE EL, VOR FI 4 ANI PIERDUŢI PENTRU CARAŞ-SEVERIN!”, pârâtul a făcut următoarele afirmaţii:

„Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor. Cred că ar trebui să-şi rezolve problema dumnealui cu opinia publică şi să spună de câte ori a dat mită şi pentru cel Din mituitor a devenit delator, denunţător. Nu-l cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din acelaşi partid cu domnul D., a înţeles că trebuie să ţină cu legea, cu interesul comunei. Hai să lăsăm justiţia să-şi facă treaba. Instanţele de judecată să judece şi cred că vor judeca cu responsabilitate şi că vom avea o soluţie la fel cum şi în 2016 o instanţă a spus care este limita administrativă şi s-au denunţat şi contractele de concesiune ale comunei Zăvoi, iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruteni.

De aceea a fost şi această luptă să fie dat jos M. M.. M. este un om simplu care a luptat pentru comuna Ruieni, pentru interesul comunei şi a avut aceeaşi logică, cum sămi dai tu 1.000 de euro şi să fii stăpânul muntelui, să hotărăşti tu cine construieşte pe munte?”

Cu privire la petitul având ca obiect acordarea de daune morale şi ca temei de fapt afirmaţiile:

– „…iar proiectele care considerăm că nu sunt bune pentru judeţul Caraş-Severin, cum este această imbecilitate, să dai un milion de euro pe un studiu de fezabilitate când drumurile judeţului sunt praf… Eu nu aş fi ieşit în faţa consilierilor cărăşeni şi să propun o astfel de imbecilitate…”

-„…Aici nu discutăm de o curte… Deci, nu poţi să tratezi cu asemenea obrăznicie instituţia judeţului Caraş-Severin!, instanţa constată următoarele:

Pentru temeinicia acestui petit reclamantul trebuie să dovedească întrunirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 1357 Cod civil, şi anume: existenţa un ei fapte ilicite, existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapte ilicită şi prejudiciu, precum şi vinovăţia pârâtului în săvârşirea pretinsei fapte ilicite.

Conform art. 72 Cod civil, sub denumirea marginală „Dreptul la demnitate”, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Art. 75 Cod civil, sub denumirea marginală „Limite” prevede următoarele: „Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune”.

Elementul central care trebuie analizat în cauză este conflictul dintre dreptul la imagine şi reputaţie al reclamantului şi libertatea de exprimare a intimatului, aceasta din urmă fiind reglementată în art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi reflectată în dreptul intern prin consacrarea ei în art. 30 din Constituţia României.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea marginală „Libertatea de exprimare”:

Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Exercitarea acestor libertăţi ce comport ă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Încă de la prima sa hotărâre importantă în acest domeniu, în cauza Handyside c. Regatul Unit (CEDH, 7 decembrie 1976, nr. 24) Curtea Europeană a Drepturilor omului a statuat, într-o formulă care este preluată aproape ca o clauză de stil în toată jurisprudenţa subsecventă în materie, că „libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice, una dintre condiţiile primordiale ale progresului ei şi împlinirii individuale a membrilor săi” şi acoperă „nu numai informaţiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, dar şi pe cele care contrariază, şochează sau neliniştesc; aceasta este exigenţa pluralismului, a tolerantei, a spiritului de deschidere, într-o societate democratică”.

Instanţa europeană a evidenţiat întotdeauna „importanţa crucială a libertăţii de exprimare ca una dintre condiţiile prealabile ale unei bune funcţionări a democraţiei” (CEDH, 16 mai 2000, Ozgur Gundem c. Turciei; 6 mai 2003, Appleby Unit).

De asemenea, ea a decis că, astfel cum apare consacrată de art. 10, libertatea de expresie este însoţită de excepţii care impun o interpretare restrictivă, iar nevoia de a stabili restrângeri ale acestei valori fundamentale a unei societăţi democratice trebuie să fie stabilită în mod convingător (CEDH, 26 noiembrie 1991, Observer Unii noiembrie 1991, Sunday Times c. Regatului Unit).

Libertatea de exprimare nu poate fi concepută fără libertatea de opinie. A comunica astfel de opinii presupune a putea să elaborezi în toate domeniile o gândire personală, o opinie aleasă. În acest sens, libertatea de exprimare este condiţia sine qua non a unei veritabile democraţii pluraliste.

Uneori, libertatea de exprimare poate fi în conflict cu anumite interese colective individuale, ceea ce înseamnă că ea nu ar fi concepută dincolo de orice limite. Problema mai delicată o constituie aceea de a găsi măsura echilibrului care trebuie să existe între exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de-o parte, şi protecţia intereselor sociale şi a drepturilor individuale ce aparţin altor persoane, pe de altă parte, problemă asupra căreia instanţa europeană a statuat deseori în jurisprudenţa sa.

Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerinţe, în condiţiile alin. (2) al art. 10 din Convenţie, ea trebuie însă să îndeplinească mai multe cerinţe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ în alineatul menţionat), măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proporţionalităţii ingerinţei cu scopul legitim urmărit.

Protecţia reputaţiei unei persoane este prevăzută în art. 10 par. 2 din Convenţie, ca o condiţie pentru restrângerea libertăţii de exprimare. Imaginea persoanei ţine de sfera vieţii priva te, iar statele semnatare, în baza obligaţiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane; o speranţă legitimă în ceea ce priveşte protecţia şi respectarea vieţii sale private” împotriva practicilor presei de senzaţie (CEDH, cauza Hannover c. Germaniei, 24 iunie 2004, par. 68).

Prin cauza Lingens c. Austriei, Curtea a stabilit o foarte importantă distincţie între afirmarea unor fapte şi cea a unor judecăţi de valoare (distincţie ce corespunde într-o anumită măsură celei realizate în chiar textul art. 10 din Convenţie: „libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei”). Potrivit Curţii, „existenţa faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit” (aceasta distincţie a fost reluată în forma cauzelor ulterioare din domeniu: CEDH, cauza C şi M c. României; De Haes şi Gijsels c. Belgiei, 24 februarie 1997; Krone Verlag Gessellachaft m.b.h. şi Gerhard Walter decizia de inadmisibilitate din 13.05.2004).

Pe de altă parte, jurisprudenţa CEDO evidenţiază principiul conform căruia afirmaţiile nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanţe în care analizează o acuzaţie de calomnie, elementul determinant trebuind să fie buna – credinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia părţii vătămate (dacă a cunoscut sau nu că acestea sunt false, precum şi dacă a depus diligentele necesare, în circumstanţele date pentru a verifica autenticitatea afirmaţiilor).

O persoană care are calitatea de subiect de drept public, care deserveşte un subiect de interes general, cum este cazul în speţă, se expune, în mod inevitabil şi conştient, unui contract atent al faptelor şi gesturilor sale (mai ales atunci când face declaraţii sau desfăşoară activităţi publice care se pretează la critici) control care este exercitat atât de jurnalişti cât şi de marea masă a cetăţenilor.

În cauză, reclamantul, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean, trebuie să suporte într-un grad mai mare critici în legătură cu activitatea desfăşurată, mai mult decât o persoană care are calitatea de subiect de drept privat.

Instanţa a mai reţinut că afirmaţiile pârâtului au fost făcute în legătură cu chestiuni de interes general, respective cu privire la modul de administrare a bugetului consiliului judeţean şi la modul în care reclamantul înţelege să-şi exercite prerogativele şi atribuţiile pe care le are în calitate de preşedinte al consiliului judeţean.

În plus, instanţa a mai avut în vedere şi calitatea de consilier judeţean al pârâtului, calitate în care îi este permis într-un grad mai mare să aducă critici în legătură cu interesele generale ale judeţului şi comunităţii.

Instanţa, analizând textul în care s-a folosit cuvântul “imbecilitate”, a constatat că acesta nu a fost folosit în legătură cu persoana reclamantului (respectiv la o deficienţă sau problemă mintală) ci în legătură cu o activitate concretă făcută în baza atribuţiilor conferite de funcţia publică deţinută de reclamant. Astfel, pârâtul a criticat, folosind termenul ”imbecilitate” modul de administrare al banilor din bugetul consiliului județean.

Libertatea în exprimarea opiniilor politice este garantată pentru aleşii locali, atât reclamantul cât şi pârâtul având un astfel de statut, conform art. din OUG nr.57/2019.

Conform art.207 alin 1 şi 2 din OUG nr.57/2019:

Libertatea de opinie în exercitarea mandatului alesului local pentru soluţionarea şi gestionarea treburilor publice în interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă este garantată.

Aleşii locali nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

Alineatul 4 al aceluiaşi articol prevede că pe întreaga durată a mandatului, aleşii locali se consideră în exerciţiul autorităţii publice şi se bucură de protecţia prevăzută de lege.

Luarea de poziţie a pârâtului, într-o chestiune ce viza gestionarea treburilor publice în interesul colectivităţii locale, trebuie privită ca circumscrisă noţiunii de „opinie politică” şi nu poate atrage răspunderea civilă a acesteia. Garanţiile instituite de lege în favoarea \ alesului local în ceea ce priveşte exprimarea unor opinii politice ar fi golite de conţinut dacă poziţionările mai agresive ori provocatoare l-ar expune unor forme de răspundere juridică fie de natură civilă ori penală. Sfera dezbaterii politice nu are un conţinut echivalent sferei relaţionării sociale obişnuite, ea implicând şi riscul expunerii participanţilor la anumite forme de provocare, imixtiune în viaţa privată ori de catalogări inconfortabile, însă acestea constituie riscuri inerente calităţii de politician.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Curtea a subliniat că art.10 alin 2 al Convenţiei lasă foarte puţin loc restricţiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general (Lingens c. Austriei, Castells c. Spaniei, Thorgeir Thorgeirson c. Islandei).

De asemenea, a considerat că este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfăşurarea liberă a dezbaterilor politice. Curtea acordă cea mai mare importanţă libertăţii de exprimare în contextul dezbaterii politice şi consideră cu nu s-ar putea aduce restricţii unui discurs politic fără motive imperioase. A permite restrângerea libertăţii de exprimare în domeniul discursului politic într-un caz sau altul ar afecta, fără îndoială, respectarea libertăţii de exprimare în general în statul vizat (Brasilier c. Franţei; Feldek c. Slovaciei).

Aşadar, libertatea de opiniei şi de exprimare în cadrul dezbaterii politice este esenţială şi nu poate fi restrânsă decât pentru motive întemeiate.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că fapta pârâtului nu are un caracter ilicit.

Cu privire la petitul având ca obiect acordarea de daune morale și ca temei de fapt afirmațiile: ” Păi bun!… Dom’le … când dai mită eşti infractor! Păi, când dai mită eşti infractor! Noi suntem în faza în care hoţul strigă prindeţi hoţul!..” şi „Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor. Cred că ar trebui să-şi rezolve problema dumnealui cu opinia publică şi să spună de câte ori a dat mită şi pentru ce din mituitor a devenit delator, denunţător. Nu-1 cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din acelaşi partid cu domnul D., a înţeles că trebuie să ţină cu legea, cu interesul comunei.

Hai să lăsăm justiţia să-şi facă treaba. Instanţele de judecată să judece şi cred că vor judeca cu responsabilitate şi că vom avea o soluţie la fel cum şi în 2016 o instanţă a spus care este limita administrativă şi s-au denunţat şi contractele de concesiune ale comunei Zăvoi, iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruteni. De aceea a fost şi această luptă să fie dat jos M. M.. M. este un om simplu care a luptat pentru comuna Ruieni, pentru interesul comunei şi a avut aceeaşi logică, cum să-mi dai tu 1.000 de euro şi să fii stăpânul muntelui, să hotărăşti tu cine construieşte pe munte?”, instanța constată următoarele:

Referitor la cerința existenței faptei ilicite, impusă de art. 1357 Cod civil, instanța a constatat că aceasta este îndeplinită, pentru următoarele considerente:

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a evidențiat întotdeauna „importanţa crucială a libertăţii de exprimare ca una dintre condiţiile prealabile ale unei bune funcţionări a democraţiei” (CEDH, 16 m 2000, Ozgur Gundem c. Turciei; 6 mai 2003, Appleby et autres c. Regatului Unit).

De asemenea, ea a decis că, astfel cum apare consacrată de art. 10, libertatea expresiei este însoţită de excepţii care impun o interpretare restrictivă, iar nevoia de a o restrângeri ale acestei valori fundamentale a unei societăţi democratice trebuie să fie stabilit în mod convingător (CEDH, 26 noiembrie 1991, Observer et Guardian c Regatului Unit noiembrie 1991, Sunday Times c Regatului Unit).

Libertatea de exprimare nu poate fi concepută fără libertatea de opinie. A comunica opinii presupune a putea să elaborezi în toate domeniile o gândire personală, o opinie aleasă.

In acest sens, libertatea de exprimare este condiţia „sine qua non” a unei veritabile democraţii pluraliste.

Uneori, libertatea de exprimare poate fi în conflict cu anumite interese colective individuale, ceea ce înseamnă că ea nu ar fi concepută dincolo de orice limite. Problema mai delicată o constituie aceea de a găsi măsura echilibrului care trebuie să existe exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de-o parte, şi protecţia intereselor sociale a drepturilor individuale ce aparţin altor persoane, pe de altă parte, problemă asupra căreia instanţa europeană a statuat deseori în jurisprudenţa sa.

Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerinţe, în condiţiile alin. (2) al art. 10, trebuie însă să îndeplinească mai multe cerinţe: să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ în alineatul menţionat), măsura luată se consideră necesară într-o societate democratică, cu o privire speciala asupra proporţionalităţii ingerinţei scopul legitim urmărit.

Protecţia reputaţiei unei persoane este prevăzută în art. 10 par. 2 din Convenţie, ca pentru restrângerea libertăţii de exprimare. Imaginea persoanei ţine de sfera vieţii private, statele semnatare, în baza obligaţiilor pozitive, trebuie să garanteze oricărei persoane, dacă aceasta este persoană publică, „o speranţă legitimă în ceea ce priveşte protecţia respectarea vieţii sale private” împotriva practicilor presei de senzaţie (CEDH, cauza Hannover c. Germaniei, 24 iunie 2004, par. 68).

Prin cauza Lingens c Austriei, Curtea a stabilit o foarte importanta distincţie între afirmarea unor fapte şi cea a unor judecăţi de valoare (distincţie ce corespunde într-o anumită măsură celei realizate în chiar textul art. 10 din Convenţie: „libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei”). Potrivit Curţii, „existenţa faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul (…) nu este susceptibil de a fi dovedit” (aceasta distincţie a fost reluata în majoritatea cauzelor ulterioare din domeniu: CEDH, cauza Cumpănă şi Mazăre c. României; hotărârea Marii Camere din 17 decembrie 2004; De Haes şi Gijsels c. Belgiei, 24 februarie 1997; Krone Verlag Gesellachaft M.B.H. şi Gerhard Walter c. A decizia de inadmisibilitate din 13 mai 2004).

Pe de alta parte, jurisprudenţa CEDO evidenţiază principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu trebuie să fie singurul criteriu luat în considerare de instanţe în situaţia în care analizează o acuzaţie de calomnie, elementul determinant trebuind să fie bunacredinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia părţii vătămate (dacă a cunoscut sau nu că acestea sunt false, precum şi dacă a depus diligentele necesare, în circumstanţele date pentru a verifica autenticitatea afirmaţiilor).

Curtea a subliniat că art. 10 alin. 2 al Convenției lasă foarte puțin loc restricțiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general. De asemenea, a considerat că este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfășurarea liberă a dezbaterilor publice. De asemenea, a mai reținut că sfera dezbaterii politice nu are un conţinut echivalent sferei relaţionării sociale obişnuite, ea implicând şi riscul expunerii participanţilor la anumite forme de provocare, imixtiune în viaţa privată ori de catalogări inconfortabile, însă acestea constituie riscuri inerente calităţii de politician.

Instanța, având în vedere aceste considerente, pentru stabilirea caracterului faptei (licit sau ilicit) a analizat dacă imixtiunea realizată prin aceste afirmații în viața privată a reclamantului au fost făcute în cadrul unor dezbateri publice, dacă afirmațiile au fost făcute cu bună-credință, caracterul veridic al acestor afirmații (dacă există o bază factuală, suport pentru aceste informații), dacă fapta pârâtului îmbracă forma faptei ilicite prin depășirea limitei rezonabile de exercițiu a libertății de exprimare și dacă au fost declarații de fapt sau judecăți de valoare și dacă această faptă a adus atingere uneia dintre valorile sociale sau morale de natura celor menționate la art. 10 din Convenție sau prevăzute de art. 72 Cod civil.

Instanța, analizând aceste afirmații, a constatat că pârâtul, în două situații diferite (reținute anterior în considerente) a făcut afirmații publice din care rezultă că reclamantul este infractor datorită unei fapte de dare de mită.

Instanţa a considerat că aceste afirmaţii se referă la un aspect ce ţine de viaţa publică a reclamantului şi nu de viaţa privată a acestuia, întrucât săvârşirea anterior mandatului de preşedinte al consiliului judeţean sau în timpul acestui mandat a unor fapte prevăzute de legea penală ca infracţiuni se integrează în imaginea publică pe care reclamantul o are în calitate de preşedinte al consiliului judeţean.

În ceea ce privește caracterul licit sau ilicit al faptei, instanța a constatat că afirmațiile au fost făcute în cadrul unor dezbateri politice (în cadrul unei emisiuni și a unui articol referitoare la reclamant în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean). Acest cadru permite o exprimare mai largă a opiniilor referitoare la persoana reclamantului cu condiția ca aceasta să fie făcute asupra unor chestiuni de interes public, să vizeze subiecte de interes general și să existe o bază factuală suficientă să creeze convingerea pârâtului că faptele prezentate sunt reale, elemente ce determină buna-credință și lipsa caracterului ilicit al faptei.

Cu privire la aceste aspecte, instanța, în urma analizării probelor administrate în cauză, a constatat că nu există o bază factuală pe care să se sprijine afirmațiile pârâtului.

Astfel singurele acte pe care s-a bazat pârâtul atunci când a făcut afirmația că reclamantul este infractor prin săvârșirea faptei de dare de mită, sunt trei articole de presă (filele 42-48), articole care prezintă opinii particulare și care nu fac trimitere la acte care să facă veridice acele afirmații.

În lipsa unei baze factuale a acestor afirmații, instanța a constatat că nu se poate reține buna-credință a pârâtului, lipsa acesteia determinând caracterul ilicit al faptei.

Instanţa a mai reţinut că, cuvintele respective nu reprezintă calificări sau judecăţi de valoare, admisibile în cadrul unei dispute publice, ci expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea şi negativă. Folosirea unor asemenea cuvinte pentru a caracteriza o anumită persoană sau activitatea ei depăşeşte, prin natura lor, limitele unei polemici publice, justificate de scopul – eventual legitim – al unei dezbateri legate de un anumit subiect, chiar interesant pentru publicul larg. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputaţia, onoarea, imaginea publică şi demnitatea persoanei vizate, fără a aduce publicului căruia i se comunicau, prin ele însele, vreo informaţie sau comunicare necesară şi utilă cu privire la subiectul discutat, fiind făcute cu scopul de a-l discredita pe reclamant. Nu se redau, prin aceşti termeni, opinii sau aprecieri relevante în contextul subiectului abordat, ci doar se aduc insulte, injurii, fără niciun aport pentru tema în discuţie şi fără să reprezinte o argumentare. Desigur, în dezbaterea unui subiect de interes, pot fi făcute şi aprecieri de natură negativă, însă acestea trebuie să aibă totuşi consistenţa unor judecăţi de valoare, chiar şi subiective, în vreme ce folosirea unui limbaj insultător, inconsistent, prin el însuşi, nu reprezintă o asemenea judecată de valoare şi nu are nicio justificare în economia discursului, constituindu-se exclusiv într-un comportament denigrator. De aceea, aceste afirmaţii depăşesc limitele exerciţiului firesc al dreptului de liberă exprimare, consacrat ca drept fundamental, reprezentând un exerciţiu abuziv, ilicit.

Întrucât în cazul daunelor morale, odată stabilită existența faptei ilicite, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre acesta și faptă se prezumă că există, instanța a analizat cuantumul prejudiciului moral suferit de către reclamant.

În ceea ce priveşte cuantificarea despăgubirilor morale cuvenite unei persoane, în cadrul răspunderii civile delictuale, nu există criterii legale de determinare, astfel încât daunele morale se stabilesc prin apreciere de către instanţele de judecată, în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care i-au fost afectate situaţia familială sau profesională, dar şi cea socială.

Toate aceste criterii de cuantificare a prejudiciului moral sunt subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei, La stabilirea acestuia se urmăreşte acordarea unei reparaţii juste şi echitabile în raport de natura vătămării şi de modul în care valorile sociale protejate au fost lezate.

Instanţa, ţinând cont de contextual în care au fost făcute afirmaţiile, în cadrul unei emisiuni live transmise pe Facebook, a unui articol prezentat într-un ziar online și în cadrul unor dezbateri care au avut ca subiect administrarea domeniului public și privat al județului, de interes general cu privire la persoana reclamantului, de justificarea dezbaterii în public a unor subiecte ce țin de persoana reclamantului, de gradul de protecție a vieții private și publice mai redus aplicat reclamantului, de numărul relative mare al persoanelor care au perceput afirmațiile, de calitatea de consilier județean a pârâtului, de criteriul notorietății și cel al contribuției pe care emisiunea și articolul au adus-o unei dezbateri de ordin general, intensitatea lezării onoarei și demnității reclamantului, intensitate dedusă din declarațiile martorului M. A., din faptul că prietenii reclamantului au luat la cunoștință despre afirmații (conform martorilor audiați în cauză), și declarațiile reclamantului din cuprinsul interogatoriului, a constatat că obligarea pârâtului la suma de 1 000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății este de natură a constitui o reparație echitabilă a prejudiciului cauzat reclamantului.

În ceea ce privește solicitarea reclamantului ca pârâtul să fie obligat la publicarea pe site-ul expressedbanat.ro și într-un ziar de circulație națională a prezentei hotărâri, instanța a respins-o, considerând că prejudicial moral este reparat prin plata sumei arătate anterior.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, având în vedere soluția ce se va da cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 453 alin. 2 Cod proc.civ., a admis-o în parte, pentru suma de 1000 lei.

Pentru aceste considerente instanța, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. R. D.în contradictoriu cu pârâtul P. I.-M.

A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1 000 Euro sau contravaloarea în lei la data plăţii cu titlu de daune morale, precum şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 2112/02.12.2021 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 1707/115/2021 a formulat apel pârâtul apelant P.I.-M., care a solicitat admiterea apelului, modificarea soluţiei primei instanţe, iar pe fond, respingerea în întregime a acţiunii formulate de intimatul-reclamant D.R.D.

Prima instanţă în mod greşit a reţinut din acele materiale de presă [v. ANEXA 1-2] că ar fi săvârşit o faptă ilicită când a solicitat public intimatului D.R.D. să explice el opiniei publice de câte ori a dat mită unor funcţionari publici, pentru ce a dat mită şi cum se face că achită numai 1000 EUR/an în baza unui contract de asociere în participaţiune (încheiat între Consiliul Local Turnu-Ruieni şi SC D. I. SRL, pentru a desfăşura activităţi economice din care realizează venituri substanţiale comparativ cu cei 1000 EUR/an), solicitarea sa venind în contextul în care la fiecare ieşire a sa în spaţiul public, atât în massmedia, pe profilul său public de Facebook, dar şi în şedinţele publice din plenul Consiliului Judeţean Caras-Severin, numitul D.R.D este cel care a afirmat despre pârâtul .P.I.-M., cât si despre alţi colegi consilieri judeţeni, că ar fi luat mită, că sunt hoţi, că în mandatele lor anterioare s-a furat, inoculând opiniei publice ideea că a săvârşit/participat la săvârşirea unor infracţiuni, deşi nu există vreo sentinţă penală definitivă care să privească persoana pârâtului.

Prima instanţă a reţinut în considerente că afirmaţiile sale, chiar dacă le-a făcut în calitate de om politic (ales judeţean – în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 207 Cod administrativ, dar şi ale art. 64 din Regulamentul Consiliului Judeţean Caraş-Severin), pe marginea unui subiect de interes general, acestea constituie faptă ilicită deoarece nu au avut o bază factuală, ci s-au bazat doar pe trei articole de presă aflate la dosar, deşi este de notorietate publică, faptul că:

– numitul D.R.D. a dat mită unor funcţionari publici în repetate rânduri, astfel cum a arătat explicit chiar acesta în cererea de restituire a sumelor date cu titlu de mită, cerere semnată personal de D.R.D. şi depusă prin Registratura Tribunalului CS în dosar nr. 265/115/2010, cerere faţă de care instanţa penală s-a şi pronunţat [v. ANEXA 3].

În acest context, afirmaţia sa privind faptul că numitul D.R.D. ar trebui să explice opiniei publice de cât ori a dat mită şi pentru ce, are o bază factuală reală şi suficientă în sensul art. 10 din CEDO, fiind o realitate, pe care acesta o şi recunoaşte în faţa instanţei prin acea cerere de restituire depusă la dosar, stare de fapt confirmată în mass-media [v. ANEXA 4] inclusiv de către fostul judecător S. G. care a şi dispus la vremea respectivă condamnarea funcţionarilor publici mituiţi de D.R.D., pe care de altfel l-a şi audiat în cauză ca martor denunţător, iar faptul că acesta a beneficiat de cauza specială de nepedepsire pentru că a formulat denunţ, nu înseamnă că faptele repetate de dare de mită nu există în materialitatea lor şi, sub acest aspect, faţă de afirmaţiile făcute de fostul judecător S. G. (actuală consilier judeţean al Consiliului Judeţean CS), conform cărora: „A da mită înseamnă a săvârşi o infracţiune! Să nu mai clameze atât hoţia!”, numitul D.R.D. nu s-a simţit lezat şi nu a formulat o acţiune în răspundere civilă delictuală aşa cum a formulat împotriva sa pentru că şi-a exprimat o opinie similară cu a doamnei fost judecător, fiind în aceeaşi logică firească cu ideea că „Dacă dai mită…” ai săvârşit o infracţiune incriminată de Codul penal (nu o contravenţie sau un delict civil), solicitând totodată numitului D.R.D. să explice el opiniei publice de câte ori a dat mită şi pentru ce, în acest fel să înceteze chiar să mai afirme despre pârâtul P.I.-M., cât şi despre alţi colegi consilieri judeţeni, că ar fi luat mită, că sunt hoţi, că în mandatele lor anterioare s-a/au furat.

– numitul D.R.D. în calitate de reprezentant al SC D. I. SRL a încheiat cu Consiliul Local Turnu Ruieni un contract de asociere în participaţiune, în baza căruia achită o sumă derizorie de numai 1000 EUR/an pentru a putea să desfăşoare activităţi economice pe Muntele Mic din care realizează venituri substanţiale comparativ cu suma de 1000 EUR ce o achită anual, de astfel de condiţii financiare/contractuale, neputând beneficia alt operator economic care ar vrea să desfăşoare activităţi economice similare.

Şi în acest context afirmaţia sa redată în presa scrisă are o bază factuală reală şi suficientă în sensul art. 10 din CEDO, susţinută inclusiv de contractul cu pricina aprobat prin HCL Turnu Ruieni nr. 50/28.08.2012, acte care au caracter public [v. ANEXA 5].

Prima instanţă în mod greşit a preluat un pasaj dintr-o altă hotărâre judecătorească/dintrun alt înscris străin de piesele prezentului dosar şi a redat (chiar cu acelaşi format textul preluat, astfel cum reiese din sentinţa încărcată în aplicaţia ECRIS), la pagina 11, paragraful 1 din considerentele sentinţei apelate, faptul că:

„Instanţa mai reţine că, cuvintele respective nu reprezintă calificări sau judecăţi de valoare, admisibile în cadrul unei dispute publice, ci expresii injurioase, care nu erau necesare pentru a exprima o opinie, fie ea şi negativă. Folosirea unor asemenea cuvinte pentru a caracteriza o anumită persoană sau activitatea ei depăşeşte, prin natura lor, limitele unei polemici publice, justificate de scopul – eventual legitim – al unei dezbateri legate de un anumit subiect, chiar interesant pentru publicul larg. Aceste expresii jignitoare sunt de natură să afecteze reputaţia, onoarea, imaginea publică şi demnitatea persoanei vizate, fără a aduce publicului căruia i se comunicau, prin ele însele, vreo informaţie sau comunicare necesară şi utilă cu privire la subiectul discutat, fiind făcute cu scopul de a-l discredita pe reclamant. Nu se redau, prin aceşti termeni, opinii sau aprecieri relevante în contextul subiectului abordat, ci doar se aduc insulte, injurii, fără niciun aport pentru tema în discuţie şi fără să reprezinte o argumentare. Desigur, în dezbaterea unui subiect de interes, pot fi făcute şi aprecieri de natură negativă, însă acestea trebuie să aibă totuşi consistenţa unor judecăţi de valoare, chiar şi subiective, în vreme ce folosirea unui limbaj insultător, inconsistent, prin el însuşi, nu reprezintă o asemenea judecată de valoare şi nu are nicio justificare în economia discursului, constituindu-se exclusiv într-un comportament denigrator. De aceea, aceste afirmaţii depăşesc limitele exerciţiului firesc al dreptului de liberă exprimare, consacrat ca drept fundamental, reprezentând un exerciţiu abuziv, ilicit”.

Or, sub acest aspect, a arătat că motivarea instanţei nu respectă exigenţele art. 6 din CEDO rap. la art. 425 şi art. 488 pct. 6 C. proc. civ, pentru că din probele de la dosar nu rezultă în concret că pârâtul ar fi folosit „expresii injurioase, expresii jignitoare, insulte, injurii”, astfel cum prima instanţă a motivat la pagina 11 din sentinţa apelată, redând mecanic (textul preluat dintr-un document străin de piesele acestui dosar), după ce la pagina 10, aceeaşi primă instanţă a reţinut caracterul ilicit al afirmaţiilor sale doar pentru faptul că nu au o bază factuală în ceea ce priveşte faptele repetate de dare de mită ale numitului D.R.D., care prezent la interogatoriul ce i-a fost luat la termenul din data de 04.11.2021, prin răspunsul la întrebarea nr. 3 a recunoscut că el este cel care obişnuieşte să atribuie unor oameni cuvinte injurioase şi umilitoare, pe care le foloseşte inclusiv la adresa pârâtului şi a celorlalţi colegi din Consiliul Judeţean Caraş-Severin, de genul: „hoţ”, „prost”, „nesimţit”, „penibil”, „nenorocit”, „om periculos”, „alunecos”, „hienă protectoare de infractori”, astfel că din nicio probă de la dosarul cauzei nu rezultă că pârâtul P.I.-M. ar fi folosit la persoana numitului D.R.D. „expresii injurioase, expresii jignitoare, insulte, injurii”.

Prima instanţă în mod greşit a reţinut că afirmaţiile sale făcute pe marginea unui subiect de interes general şi de notorietate publică (dezbătut atât în presa locală, cât şi centrală, cu mult timp înainte de afirmaţiile sale ce fac obiectul cauzei), ar fi avut vreo intensitate pe care instanţa o deduce exact din declaraţia martorului M. A., care recunoaşte la fel cum recunoaşte şi reclamantul la interogatoriu, că între aceştia există o relaţie de prietenie, astfel că percepţia publică pe care dorea să o dovedească reclamantul cu martorii propuşi nu reprezintă percepţia publică a unor observatori obiectivi, ci simple opinii particulare şi subiective conturate pe fondul relaţiei de prietenie a reclamantului cu martorii audiaţi.

Sub acest ultim aspect, din înscrisurile anexate acestui apel [v. ANEXA 6], care este de fapt percepţia publică a oamenilor, a colegilor din mediul profesional al intimatului, a massmediei, fată de subiectele de interes general privind acţiunile si atitudinea manifestate în public de numitul D.R.D., chiar şi pe marginea altor subiecte decât cele pe care pârâtul le-a supus atenţiei opiniei publice.

Fată de argumentele anterior expuse, cât şi cele invocate în faţa primei instanţe, în temeiul art. 6 din CEDO a solicitat instanţei de judecată să efectueze o analiză temeinică şi să răspundă fiecărui argument invocat în apărare pentru a observa ulterior, din motivarea hotărârii, care dintre aceste argumente au fost luate în considerare de instanţă şi motivul pentru care unele au fost înlăturate. Cu privire la această obligaţie ce revine unei instanţe, în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene s-a statuat că art. 6 impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, astfel încât justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate si motivele pentru care unele apărări i s-au respins [v. Hotărârea CEDO din 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. României, publicată în M.Of. nr. 1049/2005].

Prin întâmpinare, reclamantul intimat D.R.D. a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.

A arătat că pârâtul apelant a invocat argumente străine de obiectul acestui dosar. Trimiterile la alte susţineri ale reclamantului intimat, cu privire la activitatea ori persoana apelantului fac obiectul altor dosare în sfera delictualului civil, fapt ce nu poate duce la o dublă apreciere a acestora, instanţa investită cu soluţionarea respectivelor acţiuni civile urmând să stabilească circumscrierea lor în ilicitul civil.

Referitor la încercarea pârâtului apelant de a da o altă conotaţie sintagmei „dare de mita”, este una cu totul nereuşită având în vedere delimitarea ei clară într-un text de lege din Codul penal român. Fără echivoc, în art.290 C.pen. se arată condiţiile în care există respectiva infracţiune şi condiţiile în care se pedepseşte, cu toate acestea apelantul induce clar publicului ca reclamantul este un infractor şi că această dare de mită ar fi o constantă în viaţa acestuia.

Mai mult, având în vedere declaraţiile martorilor D.I.D. şi M. A., a rezultat o astfel de percepţie şi din partea cititorilor ori a celor care au urmărit emisiunea redacţiei Express de Banat live, transmisă pe Facebook la date de 26 aprilie 2021, orele 20.00, şi anume că persoana D. R. e văzută ca un infractor.

Deşi cunoştea foarte bine că reclamantul nu a fost niciodată condamnat ori urmărit penal, pârâtul apelant nu a relatat şi publicului cititor ori spectator faptul nu a fost trimis în judecată, nu a fost condamnat şi nu poate fi considerat un infractor, chiar dacă el personal îşi doreşte extrem de mult ca să ducă spre percepţia publică această titulatură nereală de om care ar fi săvârşit o faptă penală. Doar în acea situaţie s-ar fi putut vorbi despre o bună-credinţă în a relata ceva ce ar fi putut avea o importanţă pentru opinia publică, raportat la calitatea sa de conducător al unei instituţii.

Fără această clarificare, cel care a avut calitatea de martor ori denunţător într-un dosar penal poate fi uşor discreditat şi confundat de opinia publică cu o persoană condamnată în respectiva cauză şi, prin urmare, toate astea doar pentru că aşa îşi doreşte un oponent politic.

Faţă de această stare de fapt, în mod corect, prima instanţă s-a pronunţat cu privire la aceste aspecte constatând că nu există o bază factuală pe care să se sprijine afirmaţiile pârâtului şi, în consecinţă nu se poate reţine buna-credinţă a pârâtului, lipsa acesteia  determinând caracterul ilicit al faptei. De asemenea, se mai reţine că expresiile jignitoare sunt de natură să afecteze reputaţia, onoarea, imaginea publică şi demnitatea persoanei vizate, fără a aduce publicului căruia i se comunicau, prin ele însele, vreo informaţie sau comunicare necesară şi utilă cu privire la subiectul discutat, fiind făcute cu scopul de a-l discredita pe reclamant.

Susţinerile apelantului sunt nefondate, textul citat din hotărârea criticată făcând parte din considerentele sentinţei, ca o completare a celor privind lipsa unei baze factuale pe care să se sprijine afirmaţiile pârâtului. Faptul că acesta e nemulţumit de motivarea instanţei de fond nu poate echivala cu nerespectarea exigenţele art. 6 din CEDO raportat la art.425 şi art.488 pct. 6 C.proc.civ.

De fapt, tocmai invocarea de către apelant a prev.art.488 pct.6 C.pr.civ, este străină de obiectul pricinii, fiind o normă procedurală a unei căi extraordinare de atac-recursul – şi nu cea care cu care a fost investită Curtea de Apel Timişoara, respectiv apelul.

Legătura pe care apelantul pârât o face între martorul M. A. şi reclamantul intimat, ca fiind o relaţie de prietenie, nu intră în sfera art.315 C.pr.civ. şi nici nu poate ridica un semn de întrebare asupra declaraţiei de martor, luată în şedinţă publică şi sub prestare de jurământ.

Demn de remarcat, chiar dacă apelantul se declară nemulţumit doar de relatările unui singur martor, în cauză au fost audiaţi doi martori care au arătat atât propria lor percepţie asupra articolului de presă şi a emisiunii redacţiei Expres de Banat cât şi a altor persoane din comunitatea în care locuiesc.

În apel, a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de apelant în probațiune. [s.n. – A.P.]

Curtea, analizând apelul cu care a fost sesizată, în raport cu motivele de fapt şi de drept invocate, în temeiul prevederilor art.480 NCPC raportat la art.466 si urm. NCPC, va constata că este fondat potrivit argumentelor ce succed.

Cu precădere, este important a se constata că tribunalul a admis doar în parte demersul judiciar în răspundere civilă delictuală pentru prejudicii aduse imaginii și reputației promovat de reclamant împotriva pârâtului, respectiv doar cu privire la afirmațiile publice ale acestuia din urmă din care rezultă că reclamantul este infractor în considerarea săvârșirii de fapte de dare de mită. [s.n. – A.P.]

De asemenea, se cuvine a se constata că, necontestate fiind de către reclamant, au intrat în autoritatea de lucru judecat considerentele primei instanțe potrivit cărora art. 10 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului lasă foarte puțin loc restricțiilor care vizează discursul politic sau dezbaterile asupra unor chestiuni de interes general, potrivit cărora este fundamental, într-o societate democratică, să fie protejată desfășurarea liberă a dezbaterilor publice și că sfera dezbaterii politice nu are un conţinut echivalent sferei relaţionării sociale obişnuite, ea implicând şi riscul expunerii participanţilor la anumite forme de provocare, imixtiune în viaţa privată ori de catalogări inconfortabile, însă acestea constituie riscuri inerente calităţii de politician.[s.n. – A.P.]

Verificând caracterul ilicit al faptei, tribunalul a constatat că afirmaţiile pârâtului se referă la un aspect ce ţine de viaţa publică a reclamantului şi nu de viaţa privată a acestuia (întrucât săvârşirea anterior mandatului de preşedinte al consiliului judeţean sau în timpul acestui mandat a unor fapte prevăzute de legea penală ca infracţiuni se integrează în imaginea publică pe care reclamantul o are în calitate de preşedinte al consiliului judeţean), că au fost făcute în cadrul unor dezbateri politice (în cadrul unei emisiuni și a unui articol referitoare la reclamant în calitatea sa de președinte al Consiliului Județean), cadru ce permite o exprimare mai largă a opiniilor referitoare la persoana reclamantului (considerente ce, necombătute de partea interesată, reclamantul, au dobândit, de asemenea putere de lucru judecat), prima instanță reținând, concomitent, necesitatea ca afirmațiile să fi fost făcute asupra unor chestiuni de interes public și să existe o bază factuală suficientă să creeze  convingerea pârâtului că faptele prezentate sunt reale, elemente în raport de care a analizat buna-credință și caracterului ilicit al faptei (context în care aceeași instanță a atribuit afirmațiilor un caracter injurios, iar considerentele evocate – fără a antama caracterul lor temeinic, ce va fi analizat subsecvent – susțin această calificare a instanței, chiar dacă ele prezintă caracter generic, criticile din apel referitoare la caracterul nemotivat al hotărârii urmând a fi înlăturate). [s.n. – A.P.]

Unicul considerent pentru care tribunalul a statuat că fapta pârâtului prezintă caracter ilicit este acela potrivit căruia nu există o bază factuală pe care să se sprijine afirmațiile pârâtului, în urma analizei probatoriului administrat în fața sa, concluzia care se impune pe cale de deducție logică fiind aceea că prima instanță a considerat ca îndeplinite celelalte condiții supuse cenzurii, inclusiv aceea referitoare la calificarea afirmațiilor ca fiind de interes public. O calificare contrară nici nu ar fi fost posibilă, de altfel, întrucât ar fi contrazis raționamentul anterior prin care s-a statuat că săvârşirea anterior mandatului de preşedinte al consiliului judeţean sau în timpul acestui mandat a unor fapte prevăzute de legea penală ca infracţiuni se integrează în imaginea publică pe care reclamantul o are în calitate de preşedinte al consiliului judeţean. [s.n. – A.P.]

Or, imaginea publică a unui președinte de consiliu județean este în mod implicit și de necontestat o chestiune de interes public. Se cuvine a fi evocate în mod explicit afirmațiile al căror caracter ilicit a fost stabilit de prima instanță.

Astfel, în cadrul unei emisiuni televizate a fost făcută afirmația -„…Păi bun ! Dom’le…când dai mită eşti infractor! Păi, când dai mită eşti infractor! Noi suntem în faza în care hoţul strigă prindeţi hoţul!..”, iar în cadrul unui articol publicat în ziarul online Express de Banat în data de 10.05.2021, intitulat „R. D. SĂ SPUNĂ DE CÂTE ORI A DAT MITA SI PENTRU CE! EU M-AM LĂMURIT DE EL, VOR FI 4 ANI PIERDUŢI PENTRU CARAŞ-SEVERIN!”, pârâtul a făcut următoarele afirmaţii: „Domnul D. are un stil de lucru destul de ciudat, uzează de această imagine a lui de aspru judecător al tuturor.

Cred că ar trebui să-şi rezolve problema dumnealui cu opinia publică şi să spună de câte ori a dat mită şi pentru ce din mituitor a devenit delator, denunţător. Nu-l cunosc pe primarul actual de la Ruieni, dar îi transmit toată aprecierea mea pentru că, iată, chiar dacă face parte din acelaşi partid cu domnul D., a înţeles că trebuie să ţină cu legea, cu interesul comunei. Hai să lăsăm justiţia să-şi facă treaba. Instanţele de judecată să judece şi cred că vor judeca cu responsabilitate şi că vom avea o soluţie la fel cum şi în 2016 o instanţă a spus care este limita administrativă şi s-au denunţat şi contractele de concesiune ale comunei Zăvoi, iar terenurile au trecut în patrimoniul comunei Turnu Ruteni. De aceea a fost şi această luptă să fie dat jos M. M.. M. este un om simplu care a luptat pentru comuna Ruieni, pentru interesul comunei şi a avut aceeaşi logică, cum să-mi dai tu 1.000 de euro şi să fii stăpânul muntelui, să hotărăşti tu cine construieşte pe munte?”

Tribunalul a constatat că singurele acte pe care s-a bazat pârâtul atunci când a făcut afirmația că reclamantul este infractor prin săvârșirea faptei de dare de mită sunt trei articole de presă care prezintă opinii particulare, în condițiile în care nu fac trimitere la acte care să facă veridice acele afirmații, situație de fapt de natură a înlătura, în concepția primei instanțe, buna-credință a pârâtului și de a determina caracterul ilicit al faptei.

În primul rând, este de observat că dacă prima afirmație este una mai abruptă, cea de a doua este una temperată și se circumscrie perfect noțiunii de dezbatere politică, întrucât nu reprezintă altceva decât o invitație publică adresată reclamantului de a-și rezolva problema cu opinia publică referitoare la darea de mită și la denunțarea de către domnia sa a unor astfel de fapte, altfel spus de a lămuri opinia publică relativ la informații care circulau deja în spațiul public, iar articolele de presă la care a făcut referire prima instanță sunt edificatoare în acest sens. [s.n. – A.P.]

Apoi, este important de subliniat că, odată ajunse în mass-media, informațiile fuseseră deja aduse la cunoștința publicului, nemaiprezentând astfel caracter de noutate (putându-se aprecia că aveau deja caracter de notorietate), iar în condițiile în care pârâtul nu a făcut decât să le preia, acesta nu a avut calitatea de autor direct al faptei ilicite, faptul preluării lor fiind de natură a se circumscrie sferei dezbaterii politice, ce admite riscul expunerii participanţilor la anumite forme de provocare, imixtiune în viaţa privată ori de catalogări inconfortabile, însă acestea constituie riscuri inerente calităţii de politician, astfel cum prima instanță reținuse anterior, raționament ce se impune, pentru identitate de rațiune, și primei afirmații, care, dincolo de forma mai brută, prezintă, în fapt, un conținut identic. [s.n. – A.P.]

Deosebit de relevante sub acest aspect sunt considerentele ce au fundamentat pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii în cauza Brasilier c. France (amintită și de prima instanță, dar insuficient analizată), considerente în cuprinsul cărora „Curtea amintește că paragraful 2 al articolului 10 din Convenție nu lasă aproape deloc spațiu de restrângere a libertății de exprimare în domeniul discursului politic sau cel al chestiunilor de interes general”.

Este de notat că în această speță, un contracandidat, Benoît Brasilier, îl acuzase pe Jean Tiberi, primar al Parisului, de „fraudă electorală”, „hoție, furt, mașinațiuni”, comportamente „bananiere”. Judecătorii francezi l-au condamnat pe Benoît Brasilier la plata simbolică a unui franc, dar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că a fost o încălcare a dreptului la liberă exprimare:

„Deși condamnarea la „plata simbolică a unui franc ” este cea mai moderată cu putință,

Curtea apreciază că o astfel de măsură nu justifică în sine ingerința în dreptul reclamantului la liberă exprimare. Curtea a subliniat cu numeroase ocazii că o atingere adusă libertății de exprimare riscă să producă un efect descurajator exercitării acestui drept. (a se vedea mutatismutandis, Cumpănă și Mazăre c. România, hotărârea din 17 decembrie 2004 [GC], § 114).”

În ceea ce privește întinderea marjei de apreciere, Curtea a făcut trimitere la jurisprudența sa referitoare la întinderea limitată a aplicării de restrângeri în cazul dezbaterilor privind chestiuni de interes public. În al doilea rând, având în vedere faptul că discursul în cauză se referă la o exprimare politică și, ca atare, la un aspect de interes public, marja de apreciere acordată statului este, în principiu, una restrânsă.

În ceea ce privește scopurile legitime pentru restrângerea libertății de exprimare/a publicității făcute opiniilor politice prin intermediul mass-mediei/platformelor de internet în temeiul art. 10 § 2, Curtea se bazează, de obicei, pe noțiunea „protecția drepturilor altora” atunci când restrângerea în litigiu vizează protecția proceselor democratice. Alte scopuri legitime în temeiul art. 10 § 2 au fost considerate relevante în alte contexte specifice: în toate aceste cazuri, a existat o legătură directă între unul dintre scopurile legitime enumerate și tipul specific de exprimare politică de natură să pună în pericol, de exemplu, ordinea publică, siguranța sau securitatea națională.

Or, în speță, este dificil de identificat (și nici prima instanță nu a făcut-o) care este scopul legitim pentru a opera o astfel de restrângere.

Chiar depășind această circumstanțiere, prin raportare strictă la concluzia primei instanțe referitoare la caracterul insuficient al bazei factuale, instanța de apel, valorificând și probele administrate în apel rezidând în acte jurisdicționale cu caracter penal (sentința penală nr.108/24.10.2012 a Tribunalului Caraș Severin – Secția Penală și încheierea aceleiași instanțe din 15.11.2012 coroborate cu cererea reclamantului de restituire a sumelor date cu titlu de mită depusă prin Registratura Tribunalului Caraș Severin) constată, contrar primei instanțe, că, pe lângă articolele de presă, pârâtul apelant a avut în vedere și cauza penală soluționată definitiv în care reclamantul intimat a avut calitatea de martor în considerarea faptului că domnia sa a procedat la denunțarea infracțiunii de luare de mită, beneficiind astfel de cauza de impunitate prevăzută de art.255 alin.3 din vechiul C.pen.(lege penală sub care fapta a fost săvârșită și care cuprinde dispoziții mai favorabile) care prevede, într-un conținut identic cu art.290 din noul Cod penal, că Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.[s.n. – A.P.]

Corespunde adevărului că, beneficiind de cauza de impunitate (nepedepsire) evocată mai sus, reclamantul nu a fost condamnat penal, însă pârâtul a făcut o simplă corelație lingvistică între noțiunea de infracțiune și cea de infractor. [s.n. – A.P.]

Procedând la analiza textului de lege penal evocat se constată că însuși legiuitorul, reglementând cauza de impunitate de la art.255 alin.3 C.pen. folosește noțiunea de mituitor, adică de autor al faptei penale definite la art.255 alin.1 C.pen., cu următorul conținut constitutiv: promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Este necesar a se face distincție între cauze care înlătură caracterul penal al faptei (cum este cauza de la art.255 alin.2: fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita) și cauze de nepedepsire în procesul penal, pentru că în ultima situație, deși fapta rămâne în sfera ilicitului penal, autorul nu răspunde penal în considerarea opțiunii legiuitorului penal, în speță această opțiune având la bază încurajarea mituitorului de a denunța luarea de mită, calificată ca faptă de un pericol social mai mare prin raportare la calitatea subiectului activ al faptei (funcționar public).

În raport de această distincție, nu subzistă analizei principalul argument pe care și-a întemeiat reclamantul demersul judiciar, respectiv acela potrivit căruia nu se poate pune semnul egalităţii între noţiunea de făptuitor şi cea de infractor, deoarece făptuitorul devine infractor numai dacă fapta pe care a comis-o întruneşte toate condiţiile obiective şi subiective de existenţă a infracţiunii.

În speță, răspunderea penală a reclamantului nu a fost antrenată exclusiv în considerarea clemenței legiuitorului și nu pentru că fapta nu întrunea elementele constitutive ale infracțiunii, un astfel de argument nereieșind din cuprinsul hotărârii penale. [s.n. – A.P.]

Relevant este și faptul că, astfel cum rezultă din considerentele sentinței penale, anumite fapte de dare de mită au fost săvârșite de către reclamant în cursul anului 2009, anterior denunțului său penal din 30.03.2010, cu prilejul chemării domniei sale pentru a fi audiat la DNA – ST Timișoara, iar aceste situații de fapt, încorporate fiind într-o sentință penală, coroborate cu cele ce rezultă din cuprinsul cererii reclamantului de restituire a sumelor date cu titlu de mită depusă prin Registratura Tribunalului Caraș Severin și soluționată prin admitere în temeiul art.255 alin.5 din vechiul Cod penal prin încheierea aceleiași instanțe din 15.11.2012), reprezintă o bază factuală suficientă pentru a înlătura reaua-credință reținută de prima instanță în sarcina pârâtului. [s.n. – A.P.]

Nu în ultimul rând, instanța apreciază, prin raportare la același criteriu al relei-credințe, că nu i se poate pretinde pârâtului să stăpânească într-un mod profesionist terminologia juridică, acesta făcând, după cum a și evidențiat, corelația terminologică dintre două noțiuni: infracțiunea de dare de mită și cea de infractor (-„…Păi bun ! Dom’le…când dai mită eşti infractor! Păi, când dai mită eşti infractor!). [s.n. – A.P.]

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.480 C.proc.civ., instanța va admite apelul de față și va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va respinge în tot demersul judiciar în pretenții al reclamantului.

În temeiul art.453 C.proc.civ., în calitatea sa de parte care a pierdut procesul, va respinge și cererea reclamantului cu obiect cheltuieli de judecată, luând concomitent act că pârâtul apelant nu a solicitat cheltuieli de judecată în cadrul acestui proces, urmând să le valorifice pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de pârâtul apelant P. I.-M., în contradictoriu cu reclamantul intimat D.R.D, împotriva sentinţei civile nr. 2112/02.12.2021 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosar nr. 1707/115/2021.

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Respinge cererea reclamantului cu obiect cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune în mod obligatoriu la Curtea de Apel Timișoara.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 24.05.2022.

PREŞEDINTE, L. D

JUDECĂTOR, A.-M. B.,

GREFIER, I. P.

Red. L. D.

Tehnored. I.P.

4 ex/2 com./25.05.2022

Prima instanţă: Tribunalul Caraş-Severin, judecător C. A.

 

Se comunică:

reclamant intimat – D.R.D., cu domiciliul procedural ales la sediul SC D. E. SA , loc. D., DJ nr.691, km.7+142, cod poştal 307160, jud. Timiş

pârât apelant – P.I.-M. cu domiciliul procesual ales în Timişoara, str. […], jud. Timiş, prin Cabinet de Avocat P.A-S.

***

NOTĂ:

În acest material, înțelegem să prezentăm motivarea integrală a unei decizii civile pronunțată recent de Curtea de Apel Timișoara, prin care este îndreptată o soluție absurdă a Tribunalului Caraș-Severin și o recomandăm cu drag tuturor cititorilor, interesați să o citească, rând cu rând, pentru că vor fi plăcut surprinși să constate că, într-adevăr, este posibilă normalitatea în înfăptuirea actului de justiție, fiind perfect normal și posibil ca o soluție pronunțată în numele legii, să fie motivată a doua zi de la pronunțare, apoi comunicată de îndată apelantului și intimatului pentru ca dovada comunicării să se și întoarcă la dosar în 9 zile, respectiv 13 zile de la motivare, soluția dată în apel rămânând definitivă prin nerecurare.

Interesant, însă, este faptul că, după ce expiră termenul de exercitare a recursului, iar grefa instanței aplică la data de 13 IULIE 2022 ștampila cu mențiunea ”DEFINITIVĂ” prin nerecurare și chiar comunică un exemplar de pe hotărâre pârâtului-apelant, astfel cum solicitase, pentru ca acesta să și înceapă un demers judiciar separat[1] pentru recuperarea cheltuielilor de judecată pe care a fost nevoit să le efectueze în cauza prezentată, reclamantul-intimat, nemulțumit de soluția de mai sus dată în apel, formulează totuși recurs, trimițând pe e-mail-ul Curții de Apel Timișoara, mai exact, două recursuri, la data de 29 AUGUST 2022 și 30 AUGUST 2022, adică după un termen de 17-18 zile de la data expirării celor 30 zile până la care putea exercita procedural calea de atac a recursului, dovedind încă o dată că pentru ”justițiabilii speciali” este facultativă respectarea termenelor legale și/sau îndeplinirea obligațiilor procesuale, procedura civilă putând fi ”reinventată” după bunul lor plac.

Conchidem prin a sublinia că decizia instanței de apel este salutară, pentru că, așa cum se observă cel mai bine din motivare, nu face altceva decât să îndrepte o soluție a primei instanțe – Tribunalul Caraș-Severin de o absurditate ieșită din comun, pentru că, practic, ”sancționa” libertatea de exprimare a unui om  (politic) care în spațiul public reitera niște informații și documente deja făcute publice, de ceva ani, de către mass-media centrală și locală, contestându-i-se în aceeași măsură comportamentul și limbajul ilicit ale intimatului-reclamant (de asemenea, om politic și persoană publică) care, tot el, ajunge să reclame Tribunalului Caraș-Severin că se simte denigrat și cere despăgubiri morale de 100.000 EUR, în condițiile în care chiar în cadrul interogatoriului recunoaște senin în fața judecătorului că obișnuiește, în ieșirile sale publice, să atribuie termeni jignitori și umilitori anumitor persoane.


[1] Ca o ironie a sorții sau, mai ”poetic” spus, a ”destinului judiciar”, acțiunea în pretenții (pentru recuperarea, pe cale separată, a cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul-apelant în cauza prezentată mai sus, respectiv pentru repararea prejudiciului moral ce i-a fost cauzat prin inițierea unor demersuri șicanatorii cu scopul de a fi ”redus la tăcere”, astfel încât să fie descurajat ca pe viitor să își mai exprime public opinii și critici cu privire la activitatea, comportamentul, limbajul intimatului), a fost înregistrată sub nr. 1599/115/2022, fiind repartizată aceluiași judecător al Tribunalului CS care a pronunțat sentința modificată de Curtea de Apel Timișoara prin decizia prezentată pe larg anterior (SIC!) și care are din nou [dez]onoarea să lectureze motivarea deciziei civile în care Curtea îi explică în ce manieră a putut gafa, ”sancționând” libertatea de exprimare a unui om, ignorând dispozițiile naționale aplicabile, cele din CEDO, dar și practica Curții de la Strasbourg, la care chiar făcea expres referire în motivarea soluției sale greșite.


Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti