Secţiuni » Arii de practică » Business » Afaceri transfrontaliere
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti

CJUE. C-675/20 P, Brown/Comisia și Consiliul. Recurs – Funcționar al UE resortisant al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord – Retragerea Regatului Unit din Uniune – Dobândirea de către acest funcționar al Uniunii a cetățeniei statului pe teritoriul căruia se află locul său de repartizare – Retragerea dreptului la plata indemnizației de expatriere. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, membru al completului de judecată
15.09.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost membru al completului de judecată.

Reclamantul, domnul Brown, nu avea inițial decât cetățenia Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a trăit acolo până în anul 1996. El a studiat în Italia în anii 1996 și 1997, iar ulterior în Belgia, din luna septembrie 1997 până în luna iunie 1998. Reclamantul a efectuat apoi un stagiu la Comisia Europeană, de la 1 octombrie 1998 până la 28 februarie 1999. În sfârșit, acesta a lucrat cu normă întreagă în sectorul privat în Belgia de la 1 martie 1999 până la 31 decembrie 2000. Reclamantul și-a început activitatea în cadrul Comisiei la 1 ianuarie 2001. Oficiul pentru Administrarea și Plata Drepturilor Individuale (PMO) al Comisiei i-a acordat indemnizația de expatriere.

Prim ministrul Regatului Unit a notificat Consiliului European, la 29 martie 2017, intenția acestui stat membru de a se retrage din Uniune și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom), în aplicarea articolului 50 alineatul (2) TUE.

La 27 iunie 2017, reclamantul a solicitat dobândirea cetățeniei belgiene, pe care a obținut o la 3 noiembrie 2017. El a notificat această schimbare a situației către PMO la 19 ianuarie 2018.

Prin decizia Comisiei din 19 martie 2018, i s-a retras dreptul la plata indemnizației de expatriere și, în consecință, dreptul la cheltuielile de călătorie între locul său de repartizare și locul său de origine, începând de la 1 decembrie 2017, după ce acesta a dobândit cetățenia statului membru pe teritoriul căruia se află locul său de repartizare.

Prin hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 5 octombrie 2020, Brown/Comisia (T‑18/19, EU:T:2020:465), a fost respinsă acțiunea reclamantului având ca obiect anularea deciziei Comisiei din 19 martie 2018.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat recurs la data de 11 decembrie 2020.

Prin intermediului primului motiv de recurs, recurentul a susținut că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene, în versiunea aplicabilă litigiului care a condus la această acțiune (denumit în continuare „statutul”), atunci când a considerat că această dispoziție permite sau impune eliminarea dreptului unui funcționar la plata indemnizației de expatriere întrucât acesta a obținut cetățenia statului pe teritoriul căruia se află locul său de repartizare, fără să fi intervenit o schimbare în privința acestui stat.

Eroarea de drept care ar afecta hotărârea atacată ar proveni din faptul că Tribunalul a ajuns, prin raționamentul său, la un rezultat care ar fi incompatibil cu rațiunea pentru care există indemnizația de expatriere. Cu alte cuvinte, potrivit recurentului, indemnizația respectivă ar trebui acordată pe baza circumstanțelor existente la data angajării în muncă a funcționarului în cauză, iar dreptul la plata acesteia nu ar putea fi retras ulterior, cu excepția cazului în care persoana în cauză își schimbă locul de repartizare.

Prin intermediul celui de-al doilea motiv de recurs, recurentul a susținut că Tribunalul nu a examinat în mod corect argumentația pe care a invocat o în primă instanță, potrivit căreia este discriminatorie aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut în privința funcționarilor care au dobândit, după începerea activității, cetățenia statului pe teritoriul căruia este situat locul lor de repartizare.

Prin hotărârea pronunțată la data de 15 septembrie 2022[1], Curtea a considerat că niciunul dintre cele două motive de recurs nu poate fi admis, astfel că a respins recursul în integralitatea sa.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, printre altele, că indemnizația de expatriere prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din anexa VII la statut, care este calculată în special pornind de la cuantumul salariului de bază al funcționarului în cauză, constituie un element al remunerației acestuia din urmă, acordată lunar. Acordarea, în dreptul funcției publice a Uniunii, a unui astfel de element de remunerație nu poate să dea naștere unor drepturi dobândite de natură să se opună unei eventuale abrogări a acestuia.

Prin urmare, Tribunalul a interpretat în mod întemeiat articolul 4 alineatul (1) din anexa VII la statut în sensul că un funcționar care, după angajarea în muncă, dobândește cetățenia statului pe teritoriul căruia este situat locul său de repartizare pierde, pentru viitor, beneficiul indemnizației de expatriere care i-a fost acordată în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (a) din anexa VII la statut, ceea ce implică reexaminarea de către administrație a dreptului la plata acestei indemnizații a funcționarului respectiv.

Curtea a constatat de asemenea, că principiul egalității de tratament impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. Or, a nu aplica articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut la situația recurentului de la data la care acesta a dobândit cetățenia belgiană ar echivala cu tratarea acestuia, fără o justificare obiectivă, mai favorabil decât cetățenii belgienii nativi angajați în muncă într-o instituție a Uniunii al cărei sediu se află în Belgia, care au trebuit să îndeplinească condițiile stricte impuse de această dispoziție pentru a beneficia de indemnizația de expatriere de a lungul întregii lor cariere.

Prin urmare, prin faptul că a reținut în esență că recurentul trebuia, pentru a continua să beneficieze de indemnizația de expatriere începând de la data la care dobândise în mod voluntar cetățenia statului pe teritoriul căruia se află locul său de repartizare, să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din anexa VII la statut, asemenea oricărui funcționar care are această cetățenie, Tribunalul nu a încălcat principiul egalității de tratament.


[1] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba engleză dar și în limba franceză pot fi accesate aici.


Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti