Secţiuni » Arii de practică » Business » Fiscalitate
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. C-227/21 – HA.EN. Trimitere preliminară – TVA – Directiva 2006/112/CE – Refuzarea dreptului de deducere cumpărătorului pentru motivul că acesta avea sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de dificultățile vânzătorului de a plăti TVA-ul datorat în aval – Fraudă și abuz de drept – Condiții. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor
15.09.2022 | JURIDICE.ro

Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Fiscalitate, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 2006/112[1], fiind formulată de Curtea Administrativă Supremă a Lituaniei, în cadrul unui litigiu între UAB „HA.EN.”, pe de o parte, și Inspectoratul fiscal național de pe lângă Ministerul Finanțelor al Republicii Lituania – denumit în continuare „administrația fiscală”-, pe de altă parte, în legătură cu refuzul dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată (TVA) din cauza unui pretins abuz de drept săvârșit de HA.EN.

Prin contractul din 21 septembrie 2007, banca UAB „Medicinos bankas” a acordat un împrumut în favoarea UAB „Sostinės būstai” pentru a desfășura activități de dezvoltare imobiliară. Acesta din urmă a constituit prin contract în favoarea băncii o ipotecă convențională asupra unei parcele de teren situate în orașul Vilnius, pe care se afla o clădire în construcție.

Printr-un contract de cesiune de creanță încheiat la 27 noiembrie 2015, HA.EN. a preluat, cu titlu oneros, de la banca împrumutătoare toate creanțele financiare rezultate din contractul de credit încheiat între aceasta din urmă și UAB „Sostinės būstai”, precum și toate drepturile constituite pentru garantarea executării obligațiilor, inclusiv ipoteca convențională. La încheierea acestui contract, HA.EN. a confirmat, printre altele, că a luat cunoștință de situația economică și financiară a societății și de statutul juridic al acesteia și că știa că societatea se afla în stare de insolvență și că făcea obiectul unei proceduri de reorganizare. Banca a cesionat către HA.EN. ipoteca constituită asupra bunului imobil.

Bunul imobil în cauză a fost scos la licitație, însă niciun cumpărător nu și-a manifestat interesul pentru achiziționarea acestuia, societății HA.EN propunându-i-se astfel să preia acest bun la prețul de pornire a licitației. La data de 21 iulie 2016, un executor judecătoresc a întocmit un act prin care se constata transferul proprietății bunului imobil în cauză către HA.EN. Factura în care se arată că proprietatea asupra bunului în cauză a fost transferată către HA.EN. a fost înregistrată în contabilitatea acestei societăți și a vânzătorului. Ulterior, vânzătorul a declarat faliment.

HA.EN. a depus la administrația fiscală o cerere pentru rambursarea excedentului de TVA rezultat din deducerea TV-ului aferent intrărilor. În urma efectuării unui control fiscal, administrația fiscală a considerat că, întrucât a efectuat operațiuni de achiziționare a bunului imobil în cauză și a știut sau ar fi trebuit să știe că vânzătorul nu va plăti trezoreriei TVA-ul generat de această operațiune, HA.EN. a acționat cu rea credință și a comis un abuz de drept. În temeiul acestei motivări, administrația fiscală i-a refuzat societății HA.EN. dreptul de deducere a acestui TVA aferent intrărilor, a obligat-o la plata dobânzilor de întârziere a plății TVA-ului și i-a aplicat o amendă.

HA.EN. a atacat această decizie, cauza ajungând în fața instanței de trimitere care a ridicat problema dacă pentru a refuza dreptul de deducere a TVA-ului aferent achiziționării bunului imobil în cauză, administrația fiscală avea temei să se prevaleze de faptul că HA.EN. știa sau ar fi trebuit să știe că, din cauza dificultăților sale financiare și a potențialei sale stări de insolvență, vânzătorul nu va plăti sau nu va putea plăti TVA-ul trezoreriei.

Curtea a reamintit că, în măsura în care persoana impozabilă și a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile declarative în materie de TVA, simpla neplată a TVA-ului declarat în mod corespunzător nu poate, indiferent de caracterul intenționat sau neintenționat al respectivei neplăți, să constituie o fraudă privind TVA-ul. Prin urmare, nu se poate considera că o persoană impozabilă debitoare a unei creanțe executorii care se confruntă cu dificultăți financiare și vinde, în cadrul unei proceduri de vânzare silită organizate conform legii, unul dintre bunurile sale în vederea plății datoriilor sale, iar ulterior declară TVA-ul datorat în acest temei, dar nu poate apoi, din cauza acestor dificultăți, să îl plătească, în tot sau în parte, se face vinovată, pentru acest simplu fapt, de fraudă privind TVA-ul.

Cu atât mai puțin i se poate reproșa în astfel de împrejurări cumpărătorului unui astfel de bun că știa sau ar fi trebuit să știe că, achiziționându-l, participa la o operațiune implicată într-o fraudă privind TVA-ul. Cunoașterea de către cumpărător a dificultăților financiare ale vânzătorului, a potențialei sale insolvabilități sau, precum în speță, a procedurii de reorganizare judiciară deschise și a eventualei incidențe a unor astfel de împrejurări asupra plății către trezorerie a TVA-ului privind operațiunea pare să constituie o împrejurare inerentă procedurilor de vânzare silită și nu poate să fie în sine suficientă pentru a stabili caracterul abuziv al operațiunii în cauză și, prin urmare, să justifice refuzul dreptului de deducere.

Autoritățile fiscale ale unui stat membru nu pot, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, să considere în mod valabil că, în cadrul vânzării unui bun imobil între persoane impozabile în urma unei proceduri de vânzare silită reglementate de lege, simplul fapt că cumpărătorul știa sau ar fi trebuit să știe că vânzătorul avea dificultăți financiare și că ele ar putea avea drept consecință ca acesta din urmă să nu plătească TVA-ul trezoreriei implică faptul că acest cumpărător a săvârșit un abuz de drept și deci să îi refuze dreptul de a deduce TVA-ul plătit în amonte. O astfel de practică națională ar fi de asemenea contrară principiului neutralității fiscale.

În consecință, prin hotărârea pronunțată la data de 15 septembrie 2022[2], Curtea a interpretat articolul 168 litera (a) din Directiva TVA coroborat cu principiul neutralității fiscale în sensul că se opune unei practici naționale care, în cadrul vânzării unui bun imobil între persoane impozabile, constă în a refuza cumpărătorului dreptul de a deduce TVA-ul achitat în amonte pentru simplul fapt că acesta știa sau ar fi trebuit să știe că vânzătorul se afla în dificultate financiară sau chiar în stare de insolvabilitate și că această împrejurare ar putea avea drept consecință faptul că acesta din urmă nu va plăti sau nu va putea plăti TVA-ul trezoreriei.


[1] Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7, denumită în continuare „Directiva TVA”).
[2] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba lituaniană, dar și traducerea în limba română pot fi accesate aici.


Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti