Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

RIL admis. Termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită a unui contract de ipotecă imobiliară, încheiat sub regimul Codului civil din 1864 şi al O.U.G. nr. 99/2006
17.09.2022 | Andrei PAP

Secţiuni: Drept civil, Jurisprudența ÎCCJ, Monitorul Oficial al României, Recurs în interesul legii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 15 septembrie 2022, a fost publicată Decizia nr. 13/2022 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi cu privire la o problemă de drept.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi cu privire la următoarea problemă de drept:

„În interpretarea art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, prin raportare la dispoziţiile art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv ale art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 2010, care este termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită a unui contract de ipotecă imobiliară, încheiat sub regimul Codului civil din 1864 şi al O.U.G. nr. 99/2006, pentru garantarea unei obligaţii de plată ce decurge dintr-un contract de credit pentru care s-a constatat că a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţei?

Chestiunea principală de drept este aceea de a stabili dacă se aplică termenul de prescripţie special, de 10 ani, în materia acţiunilor ipotecare imobiliare sau dacă se aplică termenul de prescripţie general, de 3 ani, aplicabil deopotrivă acţiunilor personale”.

2. Practica instanţelor de judecată

i. Un prim aspect, în privinţa căruia s-au conturat opinii jurisprudenţiale divergente, vizează legea procesuală aplicabilă în cazul în care dreptul creditorului de a cere executarea silită s-a născut la o dată anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dar executarea silită a început sub imperiul legii noi.

A) Astfel, într-o primă opinie, unele instanţe au apreciat că noul Cod de procedură civilă se aplică tuturor chestiunilor privitoare la executarea silită, invocate în cadrul contestaţiilor la executare, inclusiv prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. Fiind avute în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (Legea nr. 76/2012), dar şi considerentele deciziilor nr. 13/2006 şi nr. 31/2009 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în materie de executare silită, aceste instanţe au reţinut că este incidentă norma în vigoare la data realizării executării, inclusiv cu privire la constituirea titlului, ca primă etapă în declanşarea procedurii execuţionale, şi aceasta chiar dacă naşterea creanţei a avut loc anterior.

B) Într-o altă opinie jurisprudenţială s-a considerat că prescripţia dreptului de a cere executarea silită rămâne supusă vechii reglementări, chiar dacă procedura contestaţiei la executare este supusă regimului noii legi procesuale (prin raportare la data începerii executării silite), potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (Legea nr. 71/2011) şi Deciziei nr. 1/2014 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, întrucât prescripţiile începute şi împlinite ori cele neîmplinite la 1 octombrie 2011 rămân în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

ii. Un al doilea aspect aflat în divergenţă priveşte durata termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, respectiv dacă acesta este de 3 ani sau de 10 ani, în ipoteza în care contractul de credit este titlu executoriu şi este încheiat sub regimul vechiului Cod civil.

A) Unele instanţe au reţinut aplicabilitatea termenului general de prescripţie de 3 ani, având în vedere natura creanţei principale şi întinderea aceluiaşi termen şi în privinţa executării garanţiei imobiliare. Aceste instanţe au avut în vedere dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă (Decretul nr. 167/1958), conform cărora „odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii”.

B) Alte instanţe au apreciat ca fiind aplicabil termenul de prescripţie de 10 ani, întrucât este vorba despre un drept real – dreptul de ipotecă – ceea ce atrage aplicarea art. 405 alin. 1 teza a II-a din vechiul Cod de procedură civilă, respectiv art. 706 alin. (1) teza a II-a din noul Cod de procedură civilă.

iii. Un al treilea aspect în privinţa căruia s-a identificat practică judiciară neunitară vizează caracterul executoriu independent al dreptului accesoriu de ipotecă, în raport cu dreptul de creanţă principal pe care îl garantează.

A) Din această perspectivă, într-o primă opinie se susţine că, odată cu constatarea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit (creanţa principală), se prescrie şi dreptul creditorului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă imobiliară, având în vedere principiul accesorium sequitur principale înscris în art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

B) În opinia contrară se recunoaşte posibilitatea de valorificare şi în continuare a dreptului la acţiunea ipotecară, reţinându-se, în temeiul art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, caracterul independent de titlu executoriu al contractului de ipotecă în raport cu contractul de credit, chiar dacă a intervenit prescripţia executării silite a creanţei principale izvorâte din contractul de credit.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Procurorul general a concluzionat în sensul că executarea silită separată a ipotecii nu mai este posibilă, în condiţiile în care a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită a creanţei, şi că termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită a contractului de ipotecă este termenul de 3 ani aplicabil deopotrivă acţiunilor personale.

4. Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi şi, în consecinţă, în interpretarea art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, prin raportare la art. 405 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă, art. 201 din Legea nr. 71/2011 şi art. 6 alin. (1), (4) şi (5) din Codul civil, coroborat cu art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 şi art. 2.504 alin. (1) din Codul civil, stabileşte că:

1. Regimul juridic aplicabil prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a ipotecii este guvernat de normele de drept substanţial în vigoare la momentul naşterii dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea creanţei garantate, fiind lipsită de relevanţă norma procesuală aplicabilă procedurii de executare silită.

2. Dreptul de a obţine executarea silită în temeiul contractului de ipotecă se stinge, pe cale accesorie, prin efectul prescripţiei executării silite a creanţei întemeiate pe contractul de credit, dacă aceasta din urmă începe să curgă anterior datei de 1 octombrie 2011.

3. În cazul în care prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a creanţei garantate începe să curgă după 1 octombrie 2011 (inclusiv), executarea silită a ipotecii nu se stinge, pe cale accesorie, chiar dacă dreptul de a obţine executarea silită a creanţei principale este prescris, situaţie în care termenul de prescripţie aplicabil este de:

– 3 ani, potrivit art. 405 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă din 1865, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă în intervalul 1 octombrie 2011-14 februarie 2013;

– 10 ani, potrivit art. 706 alin. (1) teza a II-a din Codul de procedură civilă, dacă prescripţia dreptului creditorului ipotecar de a obţine executarea silită în temeiul contractului de credit a început să curgă după 15 februarie 2013 (inclusiv).

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2022.

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti