Secţiuni » Interviuri
Interviuri
Women in Law

Bogdan Iancu: Trăim într-o perioadă de transformări masive
17.10.2022 | Alina MATEI

Secţiuni: Drept constitutional, Dreptul Uniunii Europene, Interviuri, Selected, UNIVERSITARIA
JURIDICE - In Law We Trust
Alina Matei

Alina Matei

Bogdan Iancu

Bogdan Iancu

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule Profesor Bogdan Iancu, pentru timpul acordat cititorilor JURIDICE.ro. De ce ați ales Facultatea de Drept?

Bogdan Iancu: Vă mulțumesc și eu pentru interes și vă felicit pentru excelenta serie de interviuri și pentru munca pe care o depuneți împreună cu întreaga echipă juridice.ro pentru a construi și dezvolta dinamic platforma.

Am ales dreptul mai degrabă dintr-un gen de inerție. Doream să studiez istorie sau filosofie, dar la momentul respectiv posibilitățile de a avea o carieră urbană cu acele profiluri nu păreau strălucite, în timp ce dreptul cunoștea un boom post-comunist. Nevoia de cadre în anii 90 era atât de mare, încât generația de dinaintea mea a mai avut încă posibilitatea repartiției în magistratură după ordinea mediilor. Chiar și pentru noi (promoția 1996), nu era dificilă intrarea în profesie. Nu mă atrăgea dreptul, pentru că, așa cum vedeam lumea atunci, cu limitările acelor ani și acelei vârste, nu îi înțelegeam dimensiunea intelectuală. Acum o înțeleg, dar mi-a luat timp.

Alina Matei: Sunteți un cunoscut profesor de drept. De obicei, mai toți profesorii își aleg și o profesie. Cum de ați lăsat deoparte partea practică a Dreptului?

Bogdan Iancu: Profesorul are profesie, cea de profesor. Lăsând calamburul la o parte, întrebarea dumneavoastră este pertinentă. Mă preocupă și pe mine problema, nu ca angoasă biografică, ci ca exercițiu de imaginație. Biografic-anecdotic, de câte ori am avut posibilitatea/propunerea de a intra în avocatură sau la un moment dat într-o demnitate publică legată de profesie, am fost degrevat de povara deciziei de câte un stagiu academic foarte prestigios în străinătate. Am preferat întotdeauna biblioteca.

Nu cred însă că există o falie între gândirea universitarului și practică. Depinde și de nivelul practicii, desigur. Dieter Grimm sau András Sajó, de exemplu, dintre universitarii cu care am colaborat, au intrat amândoi în practică (la Tribunalul Federal Constituțional German, respectiv la Curtea EDO) direct din mediul academic și s-au descurcat mai degrabă onorabil.

Nici dreptul nu mai e ce era pe vremea când l-am învățat eu. Gândiți-vă doar la evaluarea de către un judecător de penal (asta cere Hotărârea CJUE din 21 decembrie a.c.) a „riscului de impunitate sistemică”, prin raportare la decizii CCR, pe care conform hotărârii ar trebui să le înlăture fără să fie supus răspunderii disciplinare în baza Art. 99 lit. ș din Legea 303/2004. Ar trebui să le înlăture, mai precis, dacă prin impactul lor contravin Deciziei MCV (o decizie are efect direct), interpretată prin prisma rapoartelor soft law ale Comisiei (care nu au acest efect în drept european). Am citit cu interes și nu puțină mirare propunerile de amendament. Adăugarea jurisprudenței CJUE și CtEDO la Deciziile CCR și Deciziile RIL ale ÎCCJ ar însemna că acum o secție CSM, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ, ar trebui să decidă ce prevalează în cazul unei coliziuni decizional-normative și deci ce trebuie „cu adevărat respectat”. Abrogarea textului creează alte probleme, de exemplu lipsirea de efect juridic a Art. 147 din Constituție. E o lume tot mai complexă la nivelul practicii de vârf în domeniile mele de interes. Gestionarea ei cere foarte multă „teorie” în practică, dacă îmi permiteți acest nou joc de cuvinte și concepte.

Alina Matei: Uitându-mă pe lista dumneavoastră de lucrări, am observat că cele mai multe sunt scrise în altă limbă decât română și publicate, cele mai multe, în alte țări decât România. O să vă rog să ne explicați acest balans al scrisului între limba română și alte limbi (vorbiți și scrieți fluent în trei limbi străine).

Bogdan Iancu: Am petrecut în afara țării peste 10 ani din viață. Am avut așadar un parcurs inedit de studii și carieră, parte alegere, parte destin/șansă. Mi-am făcut doctoratul și masteratul în drept constituțional comparat la CEU, cu stagii lungi de cercetare și predare, de ani de zile, în America de Nord, apoi în Germania. În Canada am predat bilingv ce numim noi TGD, dar și Drept constituțional american, necesar studenților de acolo pentru certificarea facultăților de către baroul american. Mulți studenți de la McGill și University of Toronto profesează în barourile New York și Massachusetts. Profilul meu, domeniile mele de specializare și interes (teorie constituțională, drept constituțional comparat, constituționalism european) sunt prin forța lucrurilor internaționalizate în bună parte.

În plus, deși îmi place să scriu în română și am publicat și în țară, la mai toate editurile mari, la noi nu există încă unele practici străine pe care când am de ales le prefer. La noi, trebuie adesea să „cunoști pe cineva” la editura X și trebuie adesea să îți finanțezi publicația, fie prin cumpărarea unei părți din tiraj, fie prin finanțarea unei părți a costurilor de imprimare. Nu e cazul editurilor străine, unde manuscrisul e evaluat obiectiv în sistem de peer review iar editura plătește autorului drepturi de autor, nu autorul plătește editura ca să poată publica. Desigur, noi nu avem giganți editoriali de tip Cambridge, Springer, Wiley. Concluzionând însă, dacă pot totuși publica la Springer, Routledge sau Cambridge, fiind plătit sau cel puțin fără să plătesc, prefer această variantă. Îmi doresc (plan cincinal) să scriu în română un tratat de drept constituțional și o istorie constituțională a României.

Alina Matei: Ați făcut un stagiu de cercetare la Institutul Max Planck. Cum a fost acea perioadă? Ce v-a impresionat?

Bogdan Iancu: Rețeaua Max Planck este un echivalent, mutatis mutandis, al institutelor de cercetare ale Academiei. Am avut mai demult un stagiu și un proiect cu Institutul Max Planck din Frankfurt am Main, de Istorie a Dreptului European și mai recent stagii la Heidelberg, la Institutul Max Planck de Drept Public Comparat și Drept Internațional. Ultimul, de trei luni, s-a derulat la Heidelberg anul trecut, printr-un grant al Fundației Alexander von Humboldt. Institutul din Heidelberg (MPIL) are un colectiv de cercetători extrem de dinamic și cea mai mare bibliotecă de drept european, comparat și internațional public din Europa. Orice publicație e la un click distanță (faci cererea din birou, bibliotecarele aduc prompt cartea la demisol, în raftul etichetat cu numele respectivului cercetător) sau scanează articolul și îl trimit prin e-mail. Dacă institutul nu are un anumit volum, achiziționarea lui poate solicitată prin intranet din birou.

Alina Matei: De ce nu are și România un astfel de institut?

Bogdan Iancu: Acolo s-a clădit pe multă tradiție academică și pe a patra economie a lumii, așadar pe o forță financiară zdrobitoare, cu care nu am putea în nicio lume imaginabilă concura. Statutul de fost bursier Humboldt îmi dă de exemplu posibilitatea de a petrece trei luni la o universitate sau la un institut german, o dată la trei ani, cu salariu echivalent gradului de profesor german corespunzător vechimii în țară, până la sfârșitul vieții mele. Motto-ul rețelei de bursieri, einmal Humboldt immer Humboldt („odată Humboldt, pentru totdeauna Humboldt”) este așadar pus în practică literal. Aceasta e o formă de generozitate pe care foarte puține state și-o permit însă și cam doar Germania o practică.
Am putea și noi, cu mijloacele noastre, investi mai mult în educație. Am putea de exemplu să nu suspendăm de mai bine de un deceniu, an de an, prin OUG, aplicarea Art. 8 din LEN. Ce fentăm prin subfinanțarea cronică a educației și cercetării este dezvoltarea României, viitorul nostru ca națiune, locul nostru și mai important al copiilor noștri în Uniune și în lume. Desigur, orice finanțare trebuie legată de cerințe stricte privind meritul academic și trebuie să fie diferențiată, după merit. Universitățile ne cad liber în ierarhiile internaționale pentru că sunt subfinanțate, dar și pentru că sunt necompetitive. Sistemic vorbind, e un cerc vicios. La nivel individual, scapă cine și cum poate.

Alina Matei: Ca specialist în constituționalism, constituționalismul național pierde teren în fața celui european?

Bogdan Iancu: Constituționalismul european este un termen metaforic, un reflex nominal prin care descriem, imperfect, traiectoria Uniunii dinspre organizație internațională spre o formă cvasi-statală, mereu incompletă, mereu în mișcare, mereu în interacțiune cu nivelul național. Constituțiile naționale pierd teren, putem spune aceasta, ceea ce nu e în mod necesar rău dacă ceea ce se pierde se câștigă la nivelul supranațional.

Uniunea are încă, dacă vreți, un constituționalism incomplet și preponderent funcțional, tributar încă originii sale economice. Faptul în sine că în drept european numim libertate fundamentală libera circulație economică (cele patru libertăți fundamentale: persoane, bunuri, capitaluri, servicii), în timp ce în dreptul constituțional termenul ne duce imediat cu gândul la liberă exprimare sau libertatea întrunirilor, e, cred, revelatoriu. Observați, ca să dau un alt exemplu, cum CJUE mai întotdeauna subordonează protecția drepturilor fundamentale libertăților fundamentale (adică liberei circulații) sau mantrei ”eficienței, unității și priorității dreptului european” (în cauza Melloni de exemplu). Există un singur contraexemplu relevant, cauza Taricco II. Curtea de la Luxemburg nu are nicio vină. Sunt limitări structurale. În timp, vor fi, să sperăm, depășite.

Uniunea nu are de asemenea deocamdată rezerve autonome de legitimitate democratică, se hrănește încă în această privință din seva democrațiilor naționale. Parlamentul European e reprezentativ, dar nu democratic (votul unui german cântărește de zece ori mai puțin decât cel al unui luxemburghez). Uniunea are și legitimitatea pe care i-o conferă eficiența economică, cooperarea practică, reglementarea externalităților transfrontaliere. Aceste tipuri de legitimitate sunt diferite însă. Legitimitatea democratică este una constituțională și de destin colectiv, cea funcțională e de rezultat, contingentă. Sigur, rezultatul este miraculos pentru noi, românii, scoși dintr-un statut de țară de lumea a treia și duși către cel de economie cu venituri mari (în 2019, conform Băncii Mondiale).

Alina Matei: Din perspectiva dumneavoastră, dacă ar fi să faceți un top al problemelor de drept ale sistemelor jurisdicționale care se discută sau despre care se scrie astăzi în Europa/SUA care ar fi acelea?

Bogdan Iancu: Trăim într-o perioadă de transformări masive, o perioadă interesantă, dar totodată periculoasă. Plăci tectonice se mută cu noi cu tot. Problema fundamentală cred este că polarizarea politică începe să pătrundă și în drept și se manifestă prin întinderea până la limită a unor concepte juridice, pentru a obține rezultate, adesea ad-hoc. Dacă pierdem controlul asupra conceptelor, ne scapă posibilitatea echilibrului și a unei libertăți limitate prin drept. În timp nu îndelungat, aceasta poate duce la pierderea libertății (poate în cheie Orwell, poate în paradigmă Huxley).

Alina Matei: Pentru juriști, raportarea la legi și la Constituție a fost și este unicul leac împotriva nedreptăților. Avem legislator suplimentar, cel european. Pe când o Constituție a UE?

Bogdan Iancu: Răspunsul depinde de înțelesul pe care îl dăm termenului de constituție. Atunci când vom avea Statele Unite ale Europei, vom putea avea și o constituție europeană în sensul pe care implicit îl aveți în vedere, edictată în numele suveranului, poporul european (We the people of the United Europe, in order to form a more perfect Union…). Las la aprecierea cititorilor dacă este posibil. Altfel, tot ce putem avea este un tratat consolidat cu titlu oximoronic și terminologie faux-statală („ministru” în loc de Înalt Reprezentant, „lege europeană” în loc de regulament, „lege-cadru” în loc de directivă, etc.), ca cel din 2003, de nefericită dar estompată amintire.

Alina Matei: Pandemia, războiul din Ucraina în ce măsură au afectat/afectează drepturile? Unele dintre drepturi par a fi fost tăiate cu ferăstrăul… precum taie fetița Rosie un jambon, din pictura lui Mark Ryden.

Bogdan Iancu: Mulțumesc pentru acest renvoi cultural, nu știam pictura, e superbă și ilustrativă pentru întrebare. Văd pandemia ca un caz aparte de afectare a libertății. Cum bine știți, majoritatea drepturilor, în majoritatea sistemelor, sunt protejate în formă relativă, ceea ce înseamnă că evaluarea justificării și întinderii unei restrângeri a exercițiului lor face obiectul controlului de proporționalitate, cu pașii săi bine-cunoscuți. Proporționalitatea presupune însă, de la primul pas, al obiectivului legitim, un context relativ stabil și riscuri evaluabile. În cazul unui risc care scapă evaluării, amplificat și prin emoții colective, controlul de proporționalitate nu servește la mai nimic și orice limitare devine posibilă. Asupra impactului războiului din Ucraina îngăduiți-mi să nu mă pronunț, deși războiul ca atare e o criză clasică. Silent leges inter arma.

Alina Matei: Preferați speranța sau recunoștința?

Bogdan Iancu: Prefer politețea, care structurează elegant raporturile interumane. Dacă trebuie să aleg între acești doi termeni, recunoștința, raportarea deferentă la trecut.

Alina Matei: Un mesaj, vă rog, către cititorii J și pentru cei fac J.

Bogdan Iancu: Cititorilor le recomand să vă urmărească în continuare, nu au decât de câștigat. Juriștilor, să servească justiția prin apărarea libertății individului, inclusiv prin înțelegerea și folosirea cu simț de răspundere, cu maximă atenție și acuratețe, a conceptelor și distincțiilor proprii domeniului nostru.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine!

Bogdan Iancu: Și eu vă mulțumesc pentru aceste întrebări interesante și vii. M-au scos din rutină, m-au făcut să gândesc outside the box, cum se zice în engleză.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti