Secţiuni » Mesaje de condoleanţe
Mesaje de condoleanţe

S-a stins Acad. prof. dr. Eugen Simion, fost Președinte al Academiei Române


20.10.2022 | JURIDICE.ro
Secţiuni: Mesaje de condoleanțe
JURIDICE - In Law We Trust

Academicianul prof. dr. Eugen Simion, filolog, critic și istoric literar, eseist și publicist, Președinte al Academiei Române în perioada 15 octombrie 1997 – 20 aprilie 2006, a murit, marţi, 18 octombrie 2022 la vârsta de 89 de ani, la Spitalul Elias, unde era internat, a anunțat Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, preluat de Agerpres.

Eugen Ioan Simion s-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova.

A urmat cursurile Liceului ”Petru şi Pavel” din Ploieşti, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1957), unde i-a avut ca profesori pe Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Alexandru Graur ş.a., ulterior acesta devenind doctor în Știinţe Filologice (1969) cu teza ”Eugen Lovinescu, scepticul mântuit”, avându-l conducător ştiinţific pe Şerban Cioculescu.

După absolvire, a lucrat ca cercetător în colectivul „Eminescu” de pe lângă Academia Română, condus de Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1957 – 1964) și redactor (1962 – 1968) la ”Gazeta literară”.
Din mai 1964, a fost asistent la Catedra de Istoria Literaturii Române a Facultății de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde a urcat treptele carierei universitare, devenind lector (1967), conferenţiar (1971) şi profesor (1990) și activând în învățământul superior timp de peste cinci decenii.

În perioada 1970 – 1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de Cultură şi Civilizaţie Românească. Experienţa pe care a avut-o în Franţa se regăseşte în două dintre cărţile sale: ”Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian”, apărută în șase ediții, din 1977 și până în 2014, şi „Întoarcerea autorului” (1981, tradusă în SUA şi în Franţa, 1996).
În 1992, a fost profesor invitat la Ecole Normale Superieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).

Eugen Simion a debutat cu un articol despre ”Caietele Eminescu”, în paginile revistei „Tribuna” (1958), colaborând ulterior la majoritatea revistelor, unde a deţinut rubrici permanente: ”Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, ”Flacăra”, „Literatorul” (din 1991).
Din 1983 a condus revista de critică şi informaţie literară „Caiete critice”, al cărei director a devenit în 1990.
A publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale.

Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească: „Proza lui Eminescu” (debut editorial, 1964); „Orientări în literatura contemporană” (1965); „Eugen Lovinescu, scepticul mântuit” (1971, 1994); ciclul „Scriitori români de azi” (I – 1974, II – 1977, III – 1983, IV – 1989), „Dimineaţa poeţilor” (1980, 1995, 1998, 2014); „Sfidarea Retoricii” (1986, 1999); „Moartea lui Mercuţio” (1993, 2002); „Convorbiri cu Petru Dumitriu” (1994, 1998, 2011); „Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii” (1995); „Fragmente critice” (I – 1997: „Scriitura publică, scriitura taciturnă”; II – 1998: „Demonul teoriei a obosit”; III – 1999: ”Mit. Mitizare. Mistificare”; IV – 2000); „Ficţiunea jurnalului intim” (2001, I – „Există o poetică a jurnalului?”, II – „Intimismul european”, III – „Diarismul românesc”); ”Eliade, romancier” (Paris, Editions Oxus, 2004); „În ariergarda avangardei” (2004); „Tânărul Eugen Ionescu” (2006, publicată și în limba franceză: ”Le jeune Eugen Ionescu”, 2013); ”Ion Creangă. Cruzimile unui umorist jovial” (2011, 2014 şi 2017); „Mircea Eliade – Nodurile şi semnele prozei” (2005, 2011); ”În ariergarda avangardei. Convorbiri cu Andrei Grigor” (2012); ”Cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor” (2014); ”Alexandru Odobescu, un romantic erudit şi anxios, iubitor de reverii clasicizante” (2016); „Posteritatea critică a lui E. Lovinescu” (2017); „Secolul al XIX-lea în doi mesianici chibzuiţi şi un vizionar mistic. Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica” (2020); „Convorbirile mele…”, vol. I şi II (2021); „Fragmente critice”, vol. 1 – 8 (2021).

Regretatul cărturar este şi autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii (Mihai Eminescu, ”Proza literară”; Eugen Lovinescu, ”Scrieri”, 9 volume; Mircea Eliade, ”Proza fantastică”, 3 volume; ”Antologia criticilor români”, 2 volume; Mihai Eminescu, ”Proză”, ş.a.), a prefaţat numeroase ediţii din scrierile lui Tudor Arghezi, Blaga, George Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanţa Buzea ş.a.

O serie dintre lucrările sale au fost traduse şi în limbi străine: ”Elmenyek kora, vallom asok kora. Parizsi nablo” (1983); ”Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade” (1984, în colaborare); ”Die Mitte Der Aufszatza zu Mircea Eliade” (1994, în colaborare); ”The Return of the Author” (1996); ”Mircea Eliade: A Spirit of Amplitude” (2001).

A fost ales: membru corespondent (9 martie 1991), membru titular (12 martie 1992), Vicepreşedinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998), Preşedinte interimar (15 octombrie 1997 – 16 ianuarie 1998) şi Preşedinte al Academiei Române, ales la 16 ianuarie 1998 și reales la 11 februarie 2002, deţinând această funcţie până la 20 aprilie 2006.

Ca preşedinte al Academiei Române, a iniţiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea şi încheierea ”Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), ”Dicţionarul General al Literaturii Române”, ”Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, ”Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), ”Gramatica Limbii Române”, ”Micul Dicţionar Academic”.
O realizare culturală de importanţă excepţională a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000 – 15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri.
Un alt proiect cultural de anvergură al lui Eugen Simion este Colecţia „Opere fundamentale”, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români.

Din 2006 şi până la data trecerii la cele veșnice, a fost preşedinte al Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române. A mai deţinut funcţiile de director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”, precum şi de preşedinte (fondator) al Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă.

I-au fost decernate: Premiul Academiei Române (1977), Premiul Uniunii Scriitorilor (1965, 1976, 1980, 1984), Premiul ”Vocaţia Cooperării Culturale”, acordat de revista ”Balcani” (2001), Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2003), Premiul naţional de istorie şi critică literară „Petru Creţia”, acordat pentru facsimilarea manuscriselor lui Mihai Eminescu (2010), Premiul „Eminescu”, acordat cu prilejul ediţiei a XXIII-a a Festivalului internaţional „Mihai Eminescu” (2013), Premiul APLER Cartea anului 2014, pentru volumul „Cioran, o mitologie a nedesăvârşirilor” (2015), Medalia de Aur pentru Filologie „Alfred Nobel”, acordată de Societatea Internaţională de Filologie (2018).

A primit distincţiile: Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000), Ordinul Naţional ”Crucea Sudului” al Guvernului Braziliei (2000), Medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”, pentru merite deosebite în studierea, editarea, promovarea sau interpretarea operei eminesciene (2000) și Medalia Jubiliară ”Centenar Mircea Eliade”, în semn de apreciere pentru activitatea meritorie şi contribuţia semnificativă în domeniul istoriei religiilor, cu prilejul Congresului European de istorie a religiilor de la Bucureşti (2006), ambele conferite de Preşedintele României, Ordinul Republicii Moldova (2008), Cavaler (2008) și, ulterior, Ofiţer (2011) al Ordinului Legiunii de Onoare a Franţei, Medalia de Aur pentru Merite a Republicii Serbia (2013).

A primit titlurile de Cetăţean de Onoare al Capitalei (2018), municipiilor Vaslui (2003) și Fălticeni (2017), orașului Câmpeni (2003) și comunei Dumbrăveni – în care Centrul Cultural a fost denumit „Academician Eugen Simion” (2021).

A mai fost: preşedinte al Comitetului Naţional Român UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale (1992); membru al Academiei Europene de la Londra (1992), Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris (1992), Academiei de Ştiinte şi Litere din Danemarca (2003), Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Franţa – corespondent străin (2004), Academiei din Atena (2009) și Academiei Regale a Doctorilor (Spania); membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1999) și Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice a Franţei (2004); Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi din ţară (Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş, Universitatea „George Bacovia” din Bacău, Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, Universităţii de Vest ”Vasile Goldiş” Arad, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, Universitatea ”Titu Maiorescu” din Bucureşti, ş.a.) şi din străinătate.

* * *

Academia Română a emis marți următorul ferpar intitulat „Academician Eugen Simion – In memoriam”:

„Academia Română este în doliu. Confratele nostru, ilustrul academician Eugen Simion, ne-a părăsit marți, 18 octombrie 2022, la vârsta de 89 de ani. Pierderea este incomensurabilă: pentru Academia Română, pentru cultura română, pentru națiunea română.

A fost un patriot desăvârșit, care a înțeles să lupte elegant, cu armele culturii, pentru menținerea și cultivarea spiritului național. A crezut cu toate puterile lui în ideea de națiune și a știut că un stat puternic are nevoie de proiecte solide, de anvergură. Profesorul și academicianul Eugen Simion a gândit și a acționat la nivel înalt și pe spații ample.

S-a aflat la conducerea Academiei Române vreme de 12 ani, deținând două mandate de președinte (1998 – 2006) și un mandat de vicepreşedinte (1994 – 1998), timp în care a repus instituția academică în drepturile sale și i-a creat programe coerente de evoluție. În această perioadă a inițiat și finalizat facsimilarea integrală a „Caietelor eminesciene”, operă monumentală, în 38 de volume, a construit și inaugurat noul și necesarul sediu al Bibliotecii Academiei Române, a inițiat Simpozionul internațional „Penser l’Europe“, un rafinat spațiu de reflecție culturală și politică asupra destinului continentului nostru, reunind la București minți strălucite ale academiilor europene.

În anul 1999 a înființat Fundația Națională pentru Știință și Artă, sub egida Academiei Române, cu un solid program cultural, a cărui principală realizare este celebra colecție de „Opere fundamentale“, alcătuită din peste 200 de ediții critice ale marilor scriitorii români, dar și ale clasicilor literaturii europene. Grija față de cultura română l-a condus și la realizarea altui proiect fundamental, indispensabil oricărei culturi naționale: „Dicționarul general al literaturii române”, cea mai cuprinzătoare și reprezentativă lucrare lexicografică de istorie și critică literară, realizată de un colectiv de peste 250 de cercetători, în 8 volume, care în decursul a 30 de ani a cunoscut două ediții integrale. „Am vrut să nu ne prindă începutul secolului XXI fără un dicționar integral al literaturii române“, spunea Eugen Simion. Secolul XXI l-a găsit pe academicianul Eugen Simion pregătit, cu planurile bine structurate, vizionar și în deplină vervă creatoare. Începând cu anul 2006 s-a aflat atât la conducerea Secției de filologie și literatură a Academiei Române, cât și a Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu“, al cărui director a fost vreme de aproape două decenii.

A creat imens, pentru că a muncit imens. În plan instituțional, dar și ca istoric și critic literar. A lucrat întotdeauna cu metodă, disciplinat, o disciplină pe care a impus-o, cu autoritate, și echipelor sale de colaboratori. Pentru că avea oroare de proiectele începute și abandonate, atribuindu-le unei trăsături nocive pe care o numea „adamismul“ la români. A fost un excepțional constructor de instituții, el însuși o instituție. A dus la desăvârșire o operă de istoric și critic literar ce va rămâne reper în cultura română și despre care se va scrie multă vreme de acum înainte.

Odată cu plecarea dintre noi a academicianului Eugen Simion se încheie o epocă. Ne vor lipsi exigența sa, spiritul său critic, moralismul pe care l-a iubit atât, autoritatea sa, discursul cumpănit și vorba tăioasă la nevoie, discernământul analitic.
Conducerea și membrii Academiei Române regretă nespus plecarea dintre noi a profesorului și academicianului Eugen Simion, al cărui nume a devenit de mulți ani un simbol al Academiei.

Dumnezeul să-l primească în lumină!

Biroul de comunicare al Academiei Române

Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române:

Eugen Simion – un mare intelectual; o pierdere ireparabilă pentru Academia Română. A fost preşedintele Academiei Române în două mandate şi în acea perioadă a reformat, instituţia, reuşind să restabilească demnitatea Academiei Române. A acţionat în societate ca un om cu mare responsabilitate pentru instituţia pe care a condus-o. De aceea, mă gândesc cu mare respect, cu pioşenie, la amintirea lui Eugen Simion. Regret foarte mult şi transmit condoleanţe familiei şi tuturor celor care l-au cunoscut.

Acad. Răzvan Theodorescu, Vicepreşedinte al Academiei Române:

Aflu cu imensă tristeţe de dispariţia ilustrului meu coleg academicianul Eugen Simion. Prin tot ce a înfăptuit în domeniul criticii literare Eugen Simion rămâne o instituţie la care ne vom referi întotdeauna.

Programul funeraliilor

• Joi, 20 octombrie 2022, între orele 10 – 17 trupul neînsuflețit al acad. Eugen Simion va fi depus la Clubul Academicienilor, aflat în sediul Academiei Române, Calea Victoriei nr. 125.
• Joi, 20 octombrie 2022, începând cu ora 17:30 trupul neînsuflețit va fi depus la Capela Mare a Cimitirului Bellu Ortodox.
• Vineri, 21 octombrie 2022, la ora 12, va avea loc slujba de înmormântare la Capela Mare a Cimitirului Bellu Ortodox, precedată de onoruri militare.

 * * *

Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” a anunțat, „cu profund regret, încetarea din viață a acad. prof. dr. Eugen Simion, Președinte al Academiei Române între anii 1998 – 2006 și director general al instituției noastre din 2006 până în prezent. Personalitate proeminentă a culturii române, Eugen Simion și-a dedicat cea mai însemnată parte din activitatea universitară cercetării și promovării literaturii din perioada postbelică, susținând prin numeroase studii critice scriitori foarte importanți ai epocii, de la Marin Preda la Nichita Stănescu sau Marin Sorescu. „Scriitori români de azi” (4 volume, 1974-1989) rămâne până astăzi cea mai importantă cartografiere a literaturii postbelice. Monografia „E. Lovinescu. Scepticul mântuit” (1971), la origine teză de doctorat, este o contribuție notabilă în procesul de revalorizare a modernismului teoretic și literar românesc.

Reprezentant de seamă al generației șaizeciste, critic de mare forță și curiozitate intelectuală, Eugen Simion a deschis noi direcții în studiul scrierilor din seria autobiograficului, volume precum „Întoarcerea autorului” (1981) sau „Ficțiunea jurnalului intim” (I – III, 2001) devenind reprezentative în bibliografia critică a genului. 
Monografiile dedicate lui Mircea Eliade (1995) sau Eugen Ionescu (2006) sunt piese inconturnabile în exegeza acestor scriitori. Pe cele mai multe dintre acestea, profesorul Eugen Simion le-a reluat și amplificat în ultimii ani, îmbogățindu-le semnificațiile și conținutul ideatic. În ultimii ani, și-a orientat tot mai mult preocupările către epoci mai vechi, de la premodernitate la secolul al XIX-lea, despre care a scris, de asemenea, câteva cărți fundamentale, acoperind astfel întreaga panoramă a literaturii române, despre care avea deja în proiect o vastă sinteză. O contribuție majoră a reprezentat-o și editarea integrală, în facsimil, a „Caietelor Eminescu”, în condiții tehnice excepționale. 

Nu în ultimul rând, ca director al Institutului nostru, a coordonat proiecte de mare anvergură și relevanță națională: „Dicționarul general al literaturii române” (ed. I, I – VII, 2002 – 2010; ed. II-a, revizuită, adăugită și adusă la zi, 2016 – 2021) și „Cronologia vieții literare postbelice și postcomuniste 1944 – 2012″, din care au fost editate, până în prezent, 46 de volume. A inițiat colecția „Opere fundamentale” (ediții critice format Pléiade, ale celor mai reprezentativi scriitori români), ajunsă actualmente la cel de-al 300-lea volum. 

A fost membru al unor foruri științifice și culturale prestigioase: Academia de Ştiinţe Morale și Politice din Franţa, Academia din Atena, Academia Regală Europeană a Doctorilor din Barcelona (Spania), Academia de Ştiinţe din Moldova, Academia Europeană (Londra), Academia de Ştiinţă și Artă din Serbia. Dintre numeroasele distincții obținute, le amintim doar pe următoarele: Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce; Legiunea de Onoare a Franţei, în grad de Ofiţer; Ordinul brazilian „Crucea Sudului”; Medalia de Aur oferită de Președintele Republicii Serbia. 

Prin întreaga sa activitate, de îndrumare a tinerilor și de valorificare a potențialului literar românesc, Eugen Simion se alătură seriei ilustre de critici de direcție, de la Titu Maiorescu la G. Călinescu.

* * *

Academia Română a dat publicității următoarea scrisoare de condoleanțe adresată de Klaus Iohannis, Președintele României, domnului Academician Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române:

* * *

Prim-Ministrul Nicolae Ciucă a postat marţi pe pagina de Facebook a Guvernului României următorul mesaj:

Cultura românească este astăzi în doliu pentru Eugen Simion, remarcabil istoric literar, academician și un reper al societății românești.

Președinte al Academiei Române în perioada 1998 – 2006, excepționalul profesor Simion a reprezentat un element de echilibru pentru cultura contemporană și sursă de inspirație pentru oamenii de litere.

Eugen Simion rămâne filologul de vocație, care a transformat dragostea pentru limba și literatura română în esență a vieții și rostului său în această lume.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

* * *

Rămas bun, Eugen Simion!
După o carieră strălucită și o viață cu multe și meritate împliniri, academicianul Eugen Simion, unul dintre modelele culturale ale societății românești, a încetat astăzi din viață.

Personalitatea și cariera i-au fost într-atât de vaste, complexe și complete încât Profesorul Eugen Simion a fost el însuși o instituție și va rămâne pentru mult timp un reper, o mândrie pentru noi toți pentru dăruirea cu care a promovat și apărat literatura, pe oamenii noștri de litere și valorile acestei țări.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!„, a transmis marți Ministrul Culturii, Lucian Romașcanu.

Critic și istoric literar de primă linie, Eugen Simion ne lasă o moștenire impresionantă, scrierile sale stând sub semnul experiențelor și al întâlnirilor cu oamenii pe care viața i-a scos în calea sa. Prietenia cu Nichita Stănescu sau absolvirea școlii lui Eugen Lovinescu, marele său model, au influențat, inevitabil, modul în care a interpretat literatura în cărțile și lucrările sale, cu doze perfecte de limpezime și echilibru. Mai mult, cu profesori precum Al. Rosetti, Iorgu Iordan sau Tudor Vianu, Eugen Simion a transmis, mai departe, generațiilor în formare, dragostea pentru literatură și spiritul său critic, dar mereu constructiv.

* * *

Potrivit unui comunicat emis ieri, „Familia Regală a aflat cu tristețe vestea trecerii la Domnul a academicianului Eugen Simion, eminent critic și istoric literar, una dintre figurile importante ale culturii române din ultima jumătate de veac.

Eugen Simion a studiat cu Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan și și-a scris teza de doctorat sub îndrumarea lui Șerban Cioculescu. A fost Președintele Academiei Române din 1998 până în 2006.

Familia Regală transmite condoleanțe Academiei Române și familiei academicianului Eugen Simion.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

* * *

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a dat publicității marți următorul mesaj de condoleanțe, intitulat „Un mare istoric şi critic literar – academicianul Eugen Simion (1933 – 2022)”:

Am primit cu multă tristeţe vestea trecerii din această viaţă, în ziua de 18 octombrie 2022, a distinsului academician Eugen Simion, ilustru istoric şi critic literar, profesor universitar, scriitor şi fost Preşedinte al Academiei Române.

Autor a peste 3.000 de articole şi studii publicate în reviste literare şi culturale din ţară şi străinătate, venerabilul academician Eugen Simion rămâne autorul unei opere compuse din cărţi fundamentale pentru literatura română şi cultura românească modernă şi contemporană.

În calitate de vrednic preşedinte al Academiei Române, domnul Eugen Simion a iniţiat proiecte majore, esenţiale pentru sfera culturii umaniste din România, precum „Dicţionarul General al Literaturii Române”, „Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, „Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu şi, deloc în ultimul rând, Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români.

Tot în numele Academiei Române, domnul Eugen Simion a desfăşurat o prolifică activitate în slujba promovării culturii naţionale româneşti, fiind el însuşi unul dintre străluciţii reprezentanţi ai acesteia, una dintre personalităţile care au inspirat mai multe generaţii de istorici şi critici literari, scriitori, cercetători, profesori şi studenţi.

Asiduitatea cu care a urmărit şi coordonat proiecte culturale capitale în sfera universitară şi academică, precum şi slujirea de la catedră şi prin scris a valorilor spirituale ale poporului român, l-au transformat pe marele om de cultură Eugen Simion într-unul dintre cele mai înalte repere şi modele cărturăreşti.

Opera sa, atât de cunoscută şi apreciată, rămâne o moştenire inestimabilă în istoria culturală a României.

Cu profunde sentimente de compasiune pentru membrii familiei, pentru prietenii şi colegii din Academia Română, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel care este Învierea şi Viaţa, să odihnească sufletul academicianului Eugen Simion împreună cu drepţii, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.

Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

* Un interviu memorialistic inedit cu Eugen Simion, realizat de Agro TV în anul 2015, poate fi vizionat aici – partea I – și aici – partea a II-a (VIDEO).

În prima parte a acestuia, regretatul cărturar îl evocă și pe unchiul (vărul bunicului patern) și consăteanul său Acad. prof. dr. Andrei Rădulescu (1880 – 1959), eminentul jurist și magistrat căruia îi poartă numele Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, înaintaș pe care l-a amintit și într-un interviu acordat lui Iulian Boldea pentru revista „Vatra” (2009):
Înaintaşii mei se trăgeau din Transilvania şi, din varii motive (economice, religioase, naţionale), trecuseră munţii şi, fiind oameni harnici, întemeiaseră o localitate nouă (Chiojdeanca – un nume care trimite, după câte se pare, la un cuvânt maghiar care) înseamnă „stâncă“ sau „piatră“…). Erau moşneni, adică oameni liberi, „cu moşie“ sau, cum am citit eu într-un act de punere în posesie rămasă de la bunicul meu, Radu Simion (născut în 1850), aveau „o sfoară de pământ“. Există o monografie despre această așezare subcarpatică scrisă, la începutul secolului al XX-lea, de Andrei Rădulescu, vecinul și rudă apropiată a bunicului meu. Acesta a făcut studii juridice și între 1946-1948 a fost Președintele Academiei Române… Un om eminent. El descrie în amănunțime viața acestor „moșneni” bine chivernisiți, cu reguli stricte de viață, legați între ei, statornici, ambițioși dar nu în forme brutale, dornici să-și facă un rost în viață. Critica literară nu intra, se înțelege, în preocupările lor. Aveau alte griji. Critica literară a devenit pentru urmașul lor, adică pentru mine, o preocupare și, poate, o vocație, mai târziu, în timpul studiilor mele liceale la Liceul „Sfinții Petru şi Pavel” şi apoi, la Liceul „I.L. Caragiale” din Ploieşti. Pe aici trecuse şi Andrei Rădulescu de care am vorbit înainte (în paranteză vă spun că acest ilustru personaj mi-a terorizat, fără să ştie, copilăria, îmi era dat mereu ca model suprem, de neatins)… L-am cunoscut târziu, în timpul studenţiei mele: un om prietenos, blând, sfătos, nostalgic; conducea un mic colectiv de cercetători care studiau vechiul drept românesc…
M-am împăcat definitiv cu el după 1998 când, prin voia destinului, am devenit eu însumi Preşedintele Academiei Române şi am descoperit în arhivă că timp de multe decenii (înainte de a fi Preşedintele Academiei fusese 13 ani ale Vicepreşedintele Academiei Române) pusese în ordine. toate actele de proprietate ale înaltei instituţii. Atât de temeinic, juridic vorbind, dacă ne-a fost relativ ușor să recuperăm aproape 10.000 de hectare de pământ…

Iar într-un alt interviu, acordat Evelinei Păuna (2017), Acad. prof. dr. Eugen Simion a adăugat:
„Andrei Rădulescu – personalitate reprezentativă a culturii juridice româneşti, distins magistrat, profesor de Drept internaţional şi Drept civil, membru al Academiei Române (din 1920) şi Preşedinte al acesteia (1946 – 1948) – (…) devenise un tip exemplar, ajunsese foarte puternic. Primise o bursă la începutul secolului XX, în anii ’20, din partea Regelui Ferdinand. Își făcuse studiile la liceul din Ploiești, unde am învăţat și eu, la „Sfinții Petru și Pavel”, devenit „Caragiale”. Apoi făcuse un doctorat la Liège, în Belgia, iar în 1920 a intrat în Academia Română, pe locul lăsat liber prin moartea lui Xenopol. [A fost ultimul Președinte ales democratic al Academiei, un om admirabil (…).] A fost o mare personalitate în științele juridice, a ajuns Președintele Înaltei Curți de Casație, o funcție foarte importantă! 
(…) Ajungând, la rândul meu, în fruntea Academiei, sigur că m-am gândit la el.”

* Rememorăm și faptul că în seara de 23 octombrie 2014, Acad. prof. dr. Eugen Simion, onorând invitația Facultății de Drept a Universităţii din Bucureşti și a Asociaţiei Studenţilor în Drept (ASD), a fost oaspetele primei întâlniri din seria „Şuetelor culturale la Facultatea de Drept” organizate în anul universitar 2014 / 2015 și a susținut o Conferință cu tema „Existențialismul românesc”, amfitrionul întâlnirii Magistrului cu studenții, desfășurată la Palatul Facultății de Drept, Sala „Constantin Stoicescu”, fiind Acad. prof. dr. Mircea Dumitru, Rectorul de atunci al Universităţii din Bucureşti, „Șueta” putând fi accesată aici (VIDEO).

Dumnezeu să-l odihnească în pace, la Dreapta Sa!

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro