Secţiuni » Jurisprudenţă » CJUE
Jurisprudenţă CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene)
DezbateriProfesionişti

CJUE. C-243/21 – TOYA. Trimitere preliminară – Telecomunicații – Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) – Directiva 2014/61/UE – Competența autorității naționale de reglementare de a impune condiții de reglementare ex ante privind accesul la infrastructura fizică a unui operator de rețea care nu deține o putere semnificativă pe piață. Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecător raportor


17.11.2022 | JURIDICE.ro
Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Jud. dr. Octavia Spineanu-Matei, judecătorul român la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a fost judecător raportor

Trimitere preliminară – Telecomunicații – Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) – Directiva 2014/61/UE – Competența autorității naționale de reglementare de a impune condiții de reglementare ex ante privind accesul la infrastructura fizică a unui operator de rețea care nu deține o putere semnificativă pe piață

Cererea de decizie preliminară, adresată de Tribunalul Regional din Varșovia, privește interpretarea articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE („Directiva privind accesul”)[1], coroborat cu articolul 1 alineatele (3) și (4) și cu articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2014/61/UE[2], fiind formulată în cadrul unui litigiu între TOYA sp. z o.o. și Camera Poloneză pentru Tehnologia Informației și Telecomunicații din Varșovia, pe de o parte, și președintele Oficiului pentru Comunicații Electronice din Polonia („președintele UKE”), pe de altă parte, în legătură cu decizia luată de acesta din urmă prin care sunt impuse TOYA condiții normative ex ante care reglementează termenii și modalitățile de acces la infrastructura sa fizică.

TOYA este o întreprindere poloneză de telecomunicații și un operator de rețea. În urma unei proceduri administrative în cadrul căreia TOYA a fost invitată să furnizeze informații cu privire la condițiile de acces la infrastructura sa fizică constituită din conducte pentru cablu și din conducte pentru telecomunicații din clădiri, președintele UKE a adoptat, la 11 septembrie 2018, decizia atacată. Aceasta definește condițiile de acces la infrastructura fizică a TOYA în ceea ce privește conductele pentru cabluri și pentru telecomunicații din clădiri și prevede de asemenea că TOYA trebuie să se asigure că este pregătită să încheie contracte‑cadru și contracte specifice și să accepte solicitări privind accesul la infrastructura sa fizică în conformitate cu condițiile de acces menționate anterior.

TOYA a formulat împotriva deciziei atacate o acțiune la instanța de trimitere, considerând că, în temeiul articolului 3 alineatele (2) și (5), precum și al articolului 1 alineatul (4) din Directiva 2014/61 și al considerentului (12) al acesteia coroborate cu articolul 8 alineatele (2) și (3) din Directiva privind accesul și cu articolul 8 alineatul (5) litera (f) din directiva cadru[3], o autoritate națională de reglementare nu poate impune aplicarea unei oferte de referință ex ante decât din partea unor operatori care au o putere semnificativă pe o anumită piață. Decizia atacată ar fi contrară dreptului Uniunii pentru motivul că nu ar fi existat o analiză a pieței prin care să se stabilească faptul că TOYA dispunea de o astfel de putere semnificativă și că nu ar fi existat niciun litigiu privind accesul la infrastructura sa fizică, în sensul articolului 3 alineatul (5) din Directiva 2014/61.

Având îndoieli cu privire la compatibilitatea deciziei atacate cu dreptul Uniunii, instanța de trimitere a solicitat, în esență, Curții interpretarea articolului 1 alineatele (3) și (4), precum și articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2014/61 coroborate cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva privind accesul.

Procedând, conform jurisprudenței constante, la interpretarea literală, contextuală și teleologică a acestor dispoziții, Curtea a constatat că, din termenii și din contextul articolului 1 alineatele (3) și (4), precum și din articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2014/61 coroborate cu articolul 1 alineatul (1), cu articolul 5 alineatul (1) și cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva privind accesul, precum și din articolele 8 și 12 din directiva cadru rezultă că inexistența unor litigii specifice între operatorul de rețea care dispune de o infrastructură fizică și o întreprindere care solicită accesul la aceasta, precum și faptul că nu s-a stabilit în prealabil că operatorul respectiv are o putere semnificativă pe piața în cauză sau că piața respectivă nu prezintă o concurență efectivă nu pot împiedica impunerea de către autoritatea națională de reglementare competentă a unor obligații de reglementare ex ante referitoare la accesul la infrastructura fizică a operatorului menționat.

O astfel de interpretare literală și contextuală este susținută pe deplin de interpretarea teleologică a dispozițiilor relevante ale Directivei 2014/61, ale Directivei privind accesul și ale directivei cadru. Astfel, pe de o parte, Curtea a precizat că Directiva 2014/61 urmărește, conform articolului 1 alineatul (1) din aceasta, să faciliteze și să stimuleze extinderea rețelelor de comunicații electronice de mare viteză, prin măsuri care promovează utilizarea în comun a infrastructurii fizice existente și permit instalarea mai eficace a unora noi, pentru a reduce costurile asociate extinderii acestor rețele. Or, o practică precum cea în discuție în cauza principală este de natură să contribuie la obiectivul general al Directivei 2014/61, prin faptul că promovează și facilitează utilizarea în comun a infrastructurii fizice existente. Pe de altă parte, o astfel de practică contribuie și la urmărirea principalelor obiective definite de Directiva privind accesul și de directiva cadru. Astfel, în măsura în care promovează și facilitează utilizarea în comun a infrastructurii fizice existente, practica menționată contribuie la instituirea unei concurențe durabile, la consolidarea interoperabilității serviciilor de comunicații electronice, la dezvoltarea pieței interne în acest sector și la susținerea intereselor cetățenilor și consumatorilor din Uniunea Europeană.

În consecință, prin hotărârea pronunțată la data de 17 noiembrie 2022[4], Curtea a interpretat articolul 1 alineatele (3) și (4), precum și articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2014/61 coroborate cu articolul 1 alineatul (1), cu articolul 5 alineatul (1) și cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva privind accesul, precum și articolele 8 și 12 din directiva cadru în sensul că nu se opun ca o autoritate națională de reglementare competentă în domeniul comunicațiilor electronice să oblige un operator de rețea care nu a fost desemnat ca având o putere semnificativă pe piață să aplice condițiile care reglementează modalitățile de acces, astfel cum sunt stabilite ex ante de această autoritate, al unor întreprinderi active în domeniul respectiv la infrastructura fizică a operatorului menționat, inclusiv normele și procedurile de încheiere a contractelor, precum și tarifele de acces aplicate, indiferent de existența unui litigiu privind accesul respectiv și de existența unei concurențe efective.


[1] Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul)  (JO 2002, L 108, p. 7, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 169), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 (JO 2009, L 337, p. 37).
[2] Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (JO L 2014, p. 155).
[3] Directiva 2002/21, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140 (JO 2009, L 337, p. 37).
[4] Hotărârea integrală, în limba de procedură, care a fost limba polonă pot fi accesate pe site-ul:
https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=268632&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=9046


Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro