Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Care va fi soarta acțiunii civile în procesul penal în contextul intervenirii prescripției răspunderii penale?
24.11.2022 | Adrian CHIRVASE, Lucian LICURICI

Secţiuni: Articole, Drept penal, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Adrian Chirvase

Adrian Chirvase

Lucian Licurici

Lucian Licurici

Sunt deja mai multe luni trecute de la adoptarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 358 din 26 mai 2022, privind întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale, decizie care reafirmă importanța și efectele constatării unor elemente de neconstituționalitate ale legilor în vigoare.

Este fără dubiu că decizia menționată a adus modificări substanțiale sub aspectul instituției prescripției răspunderii penale, cel puțin pentru o durată bună de timp, un număr semnificativ de cauze aflate în faza urmăririi penale urmând să primească o soluție de clasare în temeiul prescripției [a se vedea comunicatul de presă al DNA din data de 28.10.2022 Direcția Națională Anticorupție – comunicat (pna.ro)].

Deși soluția Curții Constituționale a fost amplu dezbătută, după mai multe controverse lansate și disputate în mass-media (nu neapărat cea specializată juridic), lucrurile pare că s-au clarificat definitiv odată cu hotărârea pentru dezlegarea chestiunii de drept nr. 68/2022 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În acest context, este important totuși de remarcat faptul că centrul acestor dezbateri a fost reprezentat de efectele asupra situației inculpaților din dosarele penale aflate pe rol, fără să fi fost alocată atenție și pentru alte părți/alți subiecți procesuali principali din proces. Față de această împrejurare, considerăm importantă și analiza situației juridice a persoanelor vătămate din aceste procese penale, mai ales din perspectiva recuperării prejudiciilor produse prin săvârșirea infracțiunilor cercetate.

ANALIZA SITUAȚIEI ACTUALE A PERSOANEI VĂTĂMATE

Cu titlu preliminar, trebuie punctat că, având în vedere art. 25 C. Proc. Pen. acțiunea civilă nu mai poate fi continuată în cadrul procesului penal, în cazurile în care acțiunea penală încetează în faza urmăririi penale. Aceasta reprezintă consecința caracterului accesoriu[1] specific acțiunii civile, în cazul în care se optează pentru exercitarea acesteia în procesul penal.

Prin urmare, este necesară nașterea unei noi cauze, de această dată la instanța civilă, pentru repararea prejudiciului creat prin săvârșirea infracțiunii. Problema pusă în discuție într-o atare situație privește tocmai modalitatea în care elementele (de fapt) deja constatate până la momentul respectiv în cadrul procesului penal vor putea fi valorificate în soluționarea laturii civile.

În acest context, în mod evident o relevanță semnificativă o va avea conținutul ordonanței de clasare, pe care procurorul o dispune pentru a înceta procesul penal, ca urmare a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale, care poate fi detaliată sub aspectul elementelor de fapt și de drept ale cauzei, sau, după cum practica a mai arătat, poate fi foarte sumară (dacă tot nu se mai poate proceda la tragerea la răspundere penală a persoanelor urmărite).

Luând însă în considerare că urmărirea penală în multe dintre dosarele aflate pe rol are o durată considerabilă, timp în care persoanele vătămate luptă să dovedească vinovăția persoanelor cercetate, precum și prejudiciul pe care l-au suferit și pe care speră să îl recupereze, chiar dacă s-ar constata intervenirea prescripției, ar fi complet nedrept ca soluția de clasare să nu țină cont de anii de cercetare penală efectuată și, corelativ, o eventuală acțiune intentată în fața instanței civile să nu poată ține cont de concluziile cercetării efectuate deja în procesul penal.

Din această perspectivă, este extrem de important ca soluționarea urmăririi penale să fie efectuată în mod temeinic, cu analizarea succesivă a tuturor condițiilor de tragere la răspundere penală, precum și cu administrarea unui probatoriu solid atât în susținerea acțiunii penale cât și în ceea ce privește latura civilă.

Chiar dacă doctrina și jurisprudența în materie au stabilit că nu se pot bucura de autoritate de lucru judecat soluțiile pronunțate de procuror, în cursul urmăririi penale, fiind inclusă aici și ordonanța de clasare, aceasta nu înseamnă că elementele dovedite, în mod temeinic, în cadrul urmăririi penale nu ar putea fi ulterior folosite de persoana vătămată în cadrul unui eventual litigiu civil, acestea urmând să influențeze în mod radical soluția pronunțată de instanța civilă.

Prin urmare, chiar dacă în cadrul procesului civil născut ulterior soluției de clasare instanța civilă are libertate deplina, putând chiar constata inexistența faptei, acest lucru nu scutește organele de urmărire penală de obligația, impusă de lege, de a strânge probe pentru lămurirea completă a cauzei, probatoriul având aptitudinea de a fi valorificat ulterior în cadrul procesului civil.

ÎNCHEIEREA JUDECĂTORULUI DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

O situație aparte este cea în care soluția de clasare este confirmată de către judecătorul de cameră preliminară cu ocazia rezolvării plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. În acest caz, ne aflăm în fața unei hotărâri judecătorești, care își produce efectele specifice, inclusiv sub aspectul autorității de lucru judecat.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile art. 28 din Codul de procedură penală potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Așadar, și încheierea prin care se soluționează plângerea împotriva ordonanței de clasare (având caracter definitiv) se poate bucura de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.[2]

În acest sens, situația cea mai facilă pentru persoana vătămată este cea în care plângerea împotriva soluției de netrimitere sau neurmărire vizează cauza penală în ansamblul său, punând în discuție îndeplinirea tuturor condițiilor de tragere la răspundere penală.

În consecință, în cadrul soluționării plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, acesta urmează să analizeze cauza în ansamblu, verificând mai întâi incidența motivelor privind lipsa de temei a acțiunii penale (prevăzute la art. 16 alin. 1 lit. a-d Cod procedura penală), și doar în lipsa vreunuia dintre aceste motive urmând a se trece la analiza privind intervenția prescripției.

Așadar, încheierea prin care se soluționează o plângere împotriva soluției de clasare, chiar și în ipoteza respingerii acesteia ca nefondată, poate conține constatările judecătorului de camera preliminară privind inexistența unui motiv ce derivă din lipsa de temei a acțiunii penale, prin efectul dispozițiilor art. 28 din Codul de procedură penală aceste constatări intrând sub autoritate de lucru judecat.

Astfel, având în vedere că încheierea dispusă are autoritate de lucru judecat asupra existenței faptei și a persoanei care a săvârșit-o , instanța civilă investită cu soluționarea acțiunii nu va mai putea reanaliza aspectele amintite, fiind ținută de cele constatate de judecătorul de cameră preliminară. În consecință, în soluționarea acțiunii civile, instanța va avea libertatea de a se pronunța asupra existenței și întinderii prejudiciului, precum și asupra vinovăției persoanei.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Rezumând cele de mai sus, acțiunea civilă bazată pe o faptă ilicită de natură penală se desfășoară într-un cadru procesual care suportă anumite limitări chiar și în situația în care latura penală se stinge prematur, prin clasarea dispusă de procuror, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. De altfel, aceste limite impuse sunt esențiale unui sistem de drept, ele garantând siguranța raporturilor juridice și evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii. Acestea nu însă fără a se ține cont de situația persoanei vătămate în procesul penal și de posibilitățile reale de recuperare a prejudiciului.


[1] În acest sens, Andrei Zarafiu Procedura penală, Partea generală. Partea specială, editura C.H. Beck, București 2015, p. 109
[2] În acest sens a se vedea M. Udroiu, Sinteze de Procedură Penală. Partea Generală, Editura C.H. Beck, p. 246


Adrian Chirvase, Partner POPESCU & ASOCIAȚII
Lucian Licurici, Attorney-at-law POPESCU & ASOCIAȚII

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti