Secţiuni » Jurisprudenţă » ÎCCJ » Dezlegarea unor chestiuni de drept
ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Termenul de 14 zile instituit în sarcina entităţii contractante are natura juridică a unui termen procedural, legal, imperativ, relativ


28.11.2022 | Andrei PAP
Secţiuni: C. administrativ, Dezlegarea unor chestiuni de drept, Monitorul Oficial al României, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1134 din 24 noiembrie 2022, a fost publicată Decizia nr. 45/2022 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.722/111/CA/2020.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 15 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.722/111/CA/2020, Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

„Cum se interpretează dispoziţiile art. 161 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, forma în vigoare la 5 martie 2020, în ceea ce priveşte natura juridică a termenului de 14 zile şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestuia.”

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

32. Preliminar, având în vedere că, potrivit încheierii de sesizare, întrebarea are ca premisă stabilirea sancţiunii în situaţia îndeplinirii tardive a obligaţiei de emitere a unei act administrativ, în sensul de a se lămuri dacă reprezintă motiv de anulare a actului astfel emis sau, eventual, de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul creat prin emiterea peste termenul legal, se impune reformularea întrebării după cum urmează:

„Care este natura juridică a termenului de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, forma în vigoare la 5 martie 2020?

Nerespectarea acestui termen reprezintă motiv de anulare a documentului constatator prevăzut de acelaşi text legal?”

33. Problematica juridică cu care este învestită instanţa supremă prin acest mecanism de unificare a practicii constă în stabilirea naturii juridice a termenului de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, din punctul de vedere al conduitei prescrise în sarcina autorităţii contractante.

34. Având în vedere că natura juridică a unui termen rezultă din natura juridică a normei care îl reglementează, urmează a se analiza caracterul normei care face obiectul întrebării în raport cu conţinutul acesteia, cu voinţa legiuitorului şi cu actul normativ în executarea căruia a fost emisă hotărârea Guvernului supusă interpretării.

35. Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 reprezintă legislaţia secundară emisă pentru detalierea şi reglementarea prevederilor operaţionale distincte pentru aplicarea Legii nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale (legislaţia primară), clarificarea şi punerea în aplicare a acesteia. Legea nr. 99/2016 transpune prevederile aplicabile ale Directivei 2015/25/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectorul apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale.

36. În cuprinsul notei de fundamentare care a stat la baza hotărârii Guvernului menţionate anterior, statuând că achiziţiile publice reprezintă un sector de importanţă strategică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, legiuitorul delegat a subliniat, printre altele, importanţa stabilirii unor noi reguli privind evaluarea ex ante a documentaţiei de atribuire şi a unei noi abordări ce trebuie urmată de entităţile contractante în procesul de evaluare a ofertelor.

37. În acest context, în capitolul IV „Executarea contractului/acordului-cadru”, secţiunea a 2-a „Modificarea şi finalizarea contractului sectorial/acordului-cadru”, prin prevederile art. 161 din normele metodologice supuse interpretării în prezenta cauză, s-au instituit următoarele obligaţii în sarcina autorităţilor contractante:

„Art. 161. – (1) Entitatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează:

a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract sectorial/contract subsecvent şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanţie tehnică a produselor în cauză;

b) pentru contractele de servicii atribuite printr-o procedură de atribuire, altele decât contractele de servicii de proiectare: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract sectorial/contract subsecvent;

c) pentru contractele de servicii de proiectare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract sectorial/contract subsecvent şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor proiectate;

d) pentru contractele de servicii de supervizare a lucrărilor/dirigenţie de şantier, în termen de 14 zile de la data emiterii raportului final de supervizare/expirarea duratei de garanţie acordate lucrării în cauză;

e) pentru contractele de lucrări atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor, întocmit la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor în cauză.

(2) În situaţia prevăzută la art. 150 alin. (1), documentul constatator se emite în termen de 14 zile de la data la care ar fi trebuit semnat contractul sectorial/acordul-cadru, dacă ofertantul nu ar fi refuzat semnarea acestuia, sau de la data de la care a fost reziliat acesta, în situaţia în care există contract semnat.

(3) Entitatea contractantă are următoarele obligaţii:

a) să elibereze un exemplar al documentului constatator contractantului;

b) să păstreze un exemplar la dosarul achiziţiei sectoriale.

(4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, pentru eventualele prejudicii se publică în SEAP, în termen de 60 de zile de la data emiterii, dar nu mai devreme de data expirării termenului/soluţionării contestaţiilor, în situaţia în care acestea au fost depuse.

(51) Entitatea contractantă are obligaţia de a actualiza în SEAP informaţiile cu privire la documentul prevăzut la alin. (5) în termen de 5 zile de la momentul luării la cunoştinţă că situaţia de fapt ce a stat la baza emiterii respectivului document constatator trebuie modificată din cauze obiective.

(6) În cazul contractelor atribuite prin achiziţie directă, entitatea contractantă are dreptul de a emite documente constatatoare în conformitate cu alin. (1), atunci când este solicitat acest lucru de către contractant/contractant asociat.

(7) Entitatea contractantă poate emite document constatator unui subcontractant la solicitarea acestuia şi numai în cazul prezentării contractului de subcontractare şi a recepţiilor aferente.

(8) Atunci când ia decizia de respingere a unui candidat/ofertant, pe baza unui asemenea document constatator, comisia de evaluare are obligaţia de a analiza dacă acesta reflectă îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute la art. 180 alin. (1) lit. g) din Lege.”

38. Aşadar, termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 este reglementat în cadrul procedurii administrative de finalizare a contractului sectorial/acordului-cadru, parte integrantă a procedurii achiziţiei publice, care este în întregime administrativă.

39. În legătură cu contractele administrative, pornind de la definiţia legală a actului administrativ unilateral, precum şi ca urmare a asimilării legale a contractului administrativ în sfera actelor administrative, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, se impune a se preciza natura specială mixtă a acestora, întrucât sunt formate dintr-o parte de natură pur civilă, în raport cu care părţile sunt pe poziţie de egalitate juridică, precum şi o parte reglementată, impusă de către autoritatea publică, parte a raportului contractual, ce îndeplineşte condiţiile unui act administrativ, parte reglementată faţă de care cocontractantul privat ar putea avea calitatea de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, în accepţiunea contenciosului administrativ.

40. Astfel, documentul constatator emis în condiţiile art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 poate fi asociat părţii reglementate a contractului de achiziţie publică, fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece este unilateral, are caracter individual, este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legislaţiei achiziţiilor publice, şi produce efecte juridice (este necesar pentru finalizarea achiziţiei şi poate avea consecinţe şi în proceduri de achiziţie ulterioare).

41. Natura juridică a documentului constatator emis de autorităţile contractante de act administrativ întocmit în timpul executării contractului de achiziţie publică a fost stabilită chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 25/2021. Deşi statuările Înaltei Curţi se referă la documentul constatator emis în condiţiile Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, acestea sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul documentelor constatatoare emise în condiţiile Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016. Faptul că litigiile privind executarea contractelor de achiziţie publică sunt judecate de secţiile civile nu schimbă natura juridică a procedurii şi nici a actelor emise în regim de putere publică, ci reprezintă doar voinţa legiuitorului de atribuire a competenţei de soluţionare a cauzelor decurgând din executarea contractelor de achiziţie publică instanţelor civile de drept comun (paragrafele 40 şi 41 din Decizia nr. 25/2021).

42. În ceea ce priveşte scopul emiterii documentelor constatatoare prevăzute de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, din cuprinsul normei supuse interpretării rezultă că acestea au rolul de a informa celelalte autorităţi contractante cu privire la conduita cocontractantului în executarea contractului, în considerarea interesului public general de asigurare a cadrului necesar pentru a realiza achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială.

43. Prin urmare, termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 este impus entităţii contractante în vederea aducerii la cunoştinţa celorlalte entităţi contractante, prin intermediul publicării în SEAP, a fiabilităţii cocontractantului, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 99/2016, entitatea contractantă poate exclude de la participarea la o procedură de achiziţie publică ulterioară „operatorul economic care şi-a încălcat în mod grav sau repetat obligaţiile principale ce îi reveneau în cadrul unui contract de achiziţii publice, al unui contract sectorial sau al unui contract de concesiune încheiate anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancţiuni comparabile”.

44. Cu referire la acest ultim aspect, se impune precizarea că excluderea nu operează automat, ci autoritatea contractantă are obligaţia de a efectua propria evaluare a comportamentului operatorului economic. Relevantă sub acest aspect este jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Astfel, în cauza C-267/18 Delta Antrepriză de Construcţii şi Montaj 93 – S.A. se arată că posibilitatea de care dispune orice autoritate contractantă de a exclude un ofertant de la o procedură de achiziţie publică este menită în special să îi permită să aprecieze integritatea şi fiabilitatea fiecăruia dintre ofertanţi. În acest sens, Curtea de Justiţie reţine că

„Stabilirea unei relaţii de încredere între autoritatea contractantă şi ofertantul câştigător presupune, aşadar, ca această autoritate contractantă să nu fie în mod automat ţinută de aprecierea făcută, în cadrul unui contract de achiziţii publice anterior, de o altă autoritate contractantă, în special pentru a fi în măsură să acorde o atenţie deosebită principiului proporţionalităţii la momentul aplicării cauzelor facultative de excludere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2019, Meca, C-41/18, EU: C: 2019: 507, punctele 30 şi 32). Astfel, acest principiu impune ca autoritatea contractantă să examineze şi să aprecieze ea însăşi faptele. În această privinţă, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 32 din concluziile sale, din modul de redactare a articolului 57 alineatul (4) litera (g) din Directiva 2014/24 reiese că neregula săvârşită de ofertant trebuie să fi fost suficient de gravă pentru a justifica, din perspectiva principiului proporţionalităţii, rezilierea contractului (paragraful 27).

Revine astfel autorităţii contractante sarcina de a efectua propria evaluare a comportamentului operatorului economic vizat de rezilierea unui contract de achiziţii publice anterior. În această privinţă, ea trebuie să examineze, în mod diligent şi imparţial, pe baza tuturor elementelor relevante, printre care decizia de reziliere, şi având în vedere principiul proporţionalităţii, dacă acest operator este, din punctul său de vedere, răspunzător pentru deficienţe semnificative sau persistente de care a dat dovadă la îndeplinirea unei cerinţe de fond care îi revenea în cadrul contractului menţionat, deficienţele respective fiind susceptibile să provoace ruperea legăturii de încredere cu operatorul economic în cauză (paragraful 29)”.

45. De asemenea, în cauza C-395/18 Tim SpA Direzione e coordinamento Vivendi – S.A., Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că „o reglementare naţională care prevede o asemenea excludere automată a operatorului economic care a depus oferta încalcă principiul proporţionalităţii, întrucât impune autorităţilor contractante să efectueze în mod automat această excludere ca urmare a încălcării din partea unui subcontractant şi depăşeşte astfel marja de apreciere de care dispun statele membre, în temeiul articolului 57 alineatul (7) din Directiva 2014/24, cu privire la precizarea condiţiilor de aplicare a motivului de excludere prevăzut la articolul 57 alineatul (4) litera (a) din această directivă, cu respectarea dreptului Uniunii. O astfel de reglementare privează de asemenea operatorul economic de posibilitatea de a demonstra, în conformitate cu articolul 57 alineatul (6) din Directiva 2014/24, fiabilitatea sa în pofida existenţei unei încălcări de către unul dintre subcontractanţii săi (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 mai 2009, Assitur, C-538/07, EU:C:2009:317, punctul 30, Hotărârea din 13 decembrie 2012, Forposta şi ABC Direct Contact, C-465/11, EU:C:2012:801, punctele 34 şi 35, precum şi Hotărârea din 26 septembrie 2019, Vitali, C-63/18, EU:C:2019:787, punctele 40 şi 41)(paragraful 53)”.

46. Norma care reglementează termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 nu vizează raportul juridic de drept material/substanţial dintre părţile contractului administrativ. Astfel, potrivit acestei dispoziţii legale, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie, entitatea contractantă trebuie să îşi îndeplinească obligaţia de a emite documentul constatator. Acestei obligaţii a entităţii contractante îi corespunde dreptul executantului de a obţine documentul constatator al execuţiei contractului. Având în vedere aşadar că norma care reglementează termenul prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 nu vizează raportul juridic de drept material dintre părţile contractului administrativ, ci raportul juridic privind dreptul executantului de a obţine documentul constatator al execuţiei contractului şi obligaţia corelativă a entităţii contractante de a-l emite, acest termen este un termen procedural.

47. Fiind stabilit în mod expres de lege şi ţinând seama de interesul public ocrotit prin respectiva normă – legiuitorul stabilind ca înăuntrul termenului de 14 zile să fie emis documentul constatator de către entitatea contractantă -, la prima întrebare formulată de instanţa de trimitere trebuie să se răspundă în sensul că termenul de 14 zile este un termen procedural, legal, imperativ (peremptoriu).

48. În continuare, se cuvine a menţiona că, în funcţie de sancţiunea care intervine în caz de nerespectare a termenelor procedurale, acestea pot fi absolute sau relative. Sunt absolute acele termene care, în caz de nerespectare, afectează eficacitatea sau validitatea actelor de procedură, intervenind decăderea, perimarea, prescripţia dreptului de a cere şi obţine executarea silită sau, după caz, nulitatea. Sunt relative acele termene care, în caz de nerespectare, nu afectează validitatea actelor de procedură, ci atrag (eventual) numai sancţiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovaţi de nerespectarea lor.

49. În ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în caz de nerespectare a termenului de 14 zile se reţine că în legislaţia naţională nu există un cod de procedură administrativă, iar reglementările speciale în materia analizată (Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, Legea nr. 99/2016, Legea nr. 554/2004) conţin reguli doar cu privire la modul de calcul al termenelor [art. 3 alin. (2) din Legea nr. 99/2016]. Prin urmare, consecinţele nerespectării termenului procedural de 14 zile trebuie stabilite prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură civilă.

50. Aceasta întrucât, potrivit art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, „dispoziţiile prezentului cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare”. De asemenea, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.

51. Se observă însă că dispoziţiile art. 180-186 din Codul de procedură civilă care definesc regimul juridic al termenelor procedurale (calculul termenelor, consecinţele încălcării etc.) nu reglementează consecinţa depăşirii termenului de către titularul obligaţiei de emitere a unui act administrativ.

52. Mai mult, potrivit art. 185 din Codul de procedură civilă: „când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”. Prin urmare, sancţiunea decăderii reglementată de acest text de lege constă în pierderea dreptului de a îndeplini un act de procedură, dacă nu a fost respectat termenul imperativ, absolut. Îndeplinirea actului de procedură după intervenirea decăderii atrage nulitatea acestui act.

53. Or, potrivit art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, entitatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare, astfel că neîndeplinirea obligaţiei în termenul legal nu atrage sancţiunea decăderii (respectiv pierderea vreunui drept ce nu a fost exercitat în termenul legal) şi nici nu duce la stingerea obligaţiei.

54. Întrucât entitatea contractantă rămâne obligată să emită documentul constatator şi după împlinirea termenului de 14 zile, executarea acestei obligaţii legale după împlinirea termenului nu va atrage sancţiunea nulităţii documentului constatator.

55. Este important de precizat că, în materia contenciosului administrativ, neîndeplinirea de către o autoritate publică a unei obligaţii într-un termen legal nu stinge acea obligaţie (de exemplu, nesoluţionarea unei cereri în termen legal), iar îndeplinirea tardivă a obligaţiei de emitere a unui act administrativ nu constituie motiv de anulare a actului, ci, eventual, de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul creat şi, după caz, poate reprezenta temei pentru atragerea răspunderii disciplinare a funcţionarului public.

56. În acelaşi sens este şi practica Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, în cuprinsul Deciziei nr. 659 din 22 februarie 2017 s-a reţinut că nerespectarea termenelor legale pentru organizarea activităţii administrative şi emiterea actului administrativ nu conduce la nulitatea actului administrativ emis, în lipsa unei stipulări legale exprese în acest sens. Astfel de termene constituie formalităţi procedurale neesenţiale pentru valabilitatea actelor administrative, ele urmărind exclusiv scopul asigurării operativităţii activităţii administrative.

57. Rezultă astfel că termenul de 14 zile prevăzut de art. 161 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016 este un termen procedural, legal, imperativ şi relativ, astfel că nerespectarea acestuia nu afectează validitatea actelor, ci atrage (eventual) numai sancţiuni disciplinare sau pecuniare pentru cei vinovaţi de nerespectarea lui.

58. Aşadar, se impune să se răspundă la a doua întrebare, astfel cum a fost precizată, că nerespectarea termenului de 14 zile nu atrage sancţiunea nulităţii documentului constatator emis de entitatea contractantă.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 15 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.722/111/CA/2020, şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 161 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului sectorial/acordului-cadru din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2016, forma în vigoare la 5 martie 2020, termenul de 14 zile instituit în sarcina entităţii contractante are natura juridică a unui termen procedural, legal, imperativ, relativ.

Nerespectarea termenului nu atrage sancţiunea nulităţii documentului constatator.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 septembrie 2022.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti