Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
4 comentarii

În loc de PROIECT pentru CSM – societatea civilă – Scrisoare deschisă colegilor mei judecători, procurori şi grefieri


06.12.2022 | Gheorghe MOROȘANU
Secţiuni: Articole, Opinii, Selected, Sistemul judiciar
JURIDICE - In Law We Trust
Gheorghe Moroșanu

Gheorghe Moroșanu

Subsemnatul Gheorghe MOROŞANU, judecător pensionar, actualmente jurist, scriitor şi activist pentru normalitate în societate şi în justiţie, declar următoarele:

Am fost judecător, învestit cu acea putere aproape divină, de a decide ce e bine şi ce e rău, de a hotărî soarta semenilor mei.

În acea calitate, eu m-am socotit şi m-am comportat ca fiind cel mai umil servitor al tuturor.

Acelaşi umil şi activ servitor al tuturor vreau şi mă angajez să fiu şi în calitate de reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

În această epocă de serioase încercări pentru justiţie şi reprezentanţii ei, soluţia nu poate veni de la adunările generale ale instanţelor, nici de la judecători, cu atît mai puţin de la lozinci plătite la televizor. Soluţia nu poate veni decît de la popor, de la societatea civilă, de la justiţiabilii pe care îi judecăm cum îi judecăm. Dar pe aceştia i-am pierdut de aliaţi, şi sînt destui „neprieteni” care întreţin această distanţă. Credeţi că îi putem recîştiga?

Să vedem cum stăm:

1. Acum aproape zece ani, cînd am încheiat cariera de judecător, chiar în acea perioadă s-a schimbat de o manieră totală procedura civilă în instanţe. Ulterior, activînd ca jurist de firmă şi mediator, am constatat următoarele:

a. În fosta procedură, scria cam aşa: Preşedintele (judecătorul de serviciu) primind cererea de chemare în judecată, dă reclamantului termen în cunoştinţă

Pe noul Cod se întîmplă cu totul altfel, de exemplu (caz concret, dosar al meu personal, GM): am depus cererea pe 19 august 2022, şi, de peste trei luni de zile tot deschid zilnic portalul instanţei: nimic termen, nimic de nici un fel. Ieri (30 nov. 2022) scriind la acest text, am căutat din nou şi am găsit, în sfîrşit: termen pe 2 martie 2023, deci după 7 luni de la depunerea acţiunii.

b. Aia ar fi cum ar fi, dar să o vedeţi pe asta:

Pe vechea procedură, ordonanţele preşedinţiale se soluţionau într-un termen de 1-7 zile. Eu, ca judecător, am tranşat asemenea cauze şi în jumătate de oră – aşa am considerat eu urgenţa.

După revoluţia procedurală de prin 2013, caz concret: Într-o ordonanţă preşedinţială, un bătrîn rămas în stradă fără haine şi acte asupra iernii, cerînd nimic altceva decît să-şi recupereze actele şi hainele, a primit termen după 3 luni de la depunerea cererii, iar hotărîrea (negativă) după un an.

c. Cînd eu am intrat în justiţie, cu zeci de ani în urmă, pe holul instanţei era un birou/ghişeu la care se plăteau taxele de timbru. Acum, adică de mulţi ani, pe baza unei ordonanţe absolut stupide din mai multe privinţe, pentru orice taxă, fie şi de un leu, omul este trimis înapoi la primăria de domiciliu, de unde trebuie să vină cu chitanţa în original – nu există variante.

d. Cam pe aceeaşi linie, am fost pus în situaţia să ajut pentru obţinerea unei hotărîri apostilate (în fond o stupiditate birocratică, internaţională de data asta) o persoană născută în Giurgiu, căsătorită şi divorţată în Vrancea, stabilită în Neamţ, acum aflată în Italia, bolnavă într-un spital. Zilele astea (nov. 2022) m-am uitat pe acte şi m-am îngrozit: din luna martie mă tot ocup de problema asta, şi tot nu e gata. Cînd eram să respir uşurat, în ultima fază, m-a sunat o doamnă de la marea instituţie a Apostilaturii Tribunalului ca să-mi spună că la ea nu merge aşa, cu taxa plătită online, că trebuie să vină persoana în chestie, personal, cu chitanţa în original, că aşa scrie legea. Am făcut un apel direct, scris, la conducerea Tribunalului. Încă aştept.

PS la lit. c. şi d.: era cîndva la Tribunalul Neamţ un judecător pe nume Dumitru Filioreanu, care soluţiona orice litigiu comercial cel mai tîrziu la al doilea termen de judecată, evident, făcînd dreptate. Iar dacă se întîmpla să existe vreo taxă de timbru neachitată, scria în hotărîre: Dă în debit reclamanta cu suma de… şi trimitea hotărîrea la finanţe pentru a fi executată. Habar n-am dacă pe atunci legea prevedea sau nu o asemenea soluţie, dar cert este că Maestrul meu îşi folosea independenţa de judecător în sensul cel mai pozitiv şi mai operativ.

e. Credeţi-mă, lista mea de stupidităţi din actuala procedură este infinită. Vă mai dau numai una: Tot pe la începuturile mele ca judecător exista o funcţie, o instituţie care se numea Judecător de serviciu. (Am subliniat formula pentru că am scris chiar o carte pornind de la această funcţie pe care am îndeplinit-o adesea, cu mult interes, poate voi reuşi să o şi public.) Va să zică, venea omul cu cererea de chemare în judecată, fie el chiar şi jurist sau avocat, cererea era examinată pe loc, se stabilea dacă este bine adresată, în suficiente exemplare, se calcula timbrajul, şi, cum am zis şi mai sus, se dădea omului termen în cunoştinţă.

Această instituţie s-a scos, pe un motiv care se constituie într-o mare jignire la adresa tuturor judecătorilor: că, vezi-doamne, dacă petentul/avocatul se vede personal cu judecătorul, îşi fac din ochi unul altuia, şi fandaxia-i gata: prezumţie de vinovăţie pe corupţie.

Desigur, faţă de toate acestea, noi/voi (nu mi-e clar dacă trebuie să vorbesc şi în numele meu sau numai al colegilor) vom spune/veţi spune, cu totul justificat: dar nu noi am instituit aceste reglementări stupide, sînt legi, pe care noi trebuie să le aplicăm. Şi nu să le comentăm, aşa cum sîntem ţinuţi mereu din scurt, să nu crîcnim nici un pic – obligaţia de rezervă etc.

Aşa este, răspund eu. Dar cînd am ieşit/aţi ieşit pe scări cu A4 la piept mai ştiţi pentru ce aţi ieşit? Atunci aţi avut voie să comentaţi?

Aici sînt nevoit să v-o spun de-a dreptul: Dacă aţi fi ieşit să manifestaţi pentru stupiditatea acelor reglementări care chinuie o ţară întreagă de justiţiabili, arătînd că vă confruntaţi zilnic şi mereu cu tot felul de enormităţi, că vă interesează nu numai drepturile noastre, statutul nostru, ci şi nevoia şi dreptul oamenilor de a avea o justiţie normală, eficientă, pe înţelesul şi în sprijinul lor, aţi fi putut cîştiga de partea noastră tot poporul, iar neprietenii care azi se scarpină mereu de salariile şi pensiile noastre nu ar fi avut nici o şansă. Dar…

2. Vine o fază mai dură, mai serioasă, mult mai dureroasă, la care va fi tare greu de răspuns: dosare tratate formalist, stupid, inuman, şi mai ales soluţii date complet invers decît normalul şi evidenţa.

Din experienţa mea de jurist de firmă şi de mediator, şi chiar din dosarele personale, în ultimii zece ani de cînd m-am mutat de pe scaunul de judecător în prima bancă, am avut, trebuie să mă gîndesc bine ce scriu, dar nu pot să nu scriu, cam 90% soluţii invers decît normalitatea evidentă din dosare:

a. În primul meu dosar ca jurist de firmă, în care am cerut pentru clientul meu plata unei facturi pentru marfă livrată şi neplătită, depunînd probele necesare – cel mai simplu litigiu comercial posibil, cu cea mai evidentă soluţie pozitivă posibilă, imposibil de pronunţat alta – judecătoarea, fosta mea colegă, mi-a respins cu nonşalanţă cererea. După şocul iniţial, patronul, clientul meu, mi-a spus că s-a întîlnit cu patronul advers, care i-a rîs în nas şi i-a spus: s-o crezi tu că ai vreo şansă, tu şi juristul tău, fie el chiar fost judecător. Chestiunea este aranjată.

Mi-e penibil să spun mai mult, dar trebuia să spun măcar atît.

b. În penal, am ca exemplu dosarul meu personal la DNA, aşa cum au avut şi au cam toţi judecătorii. După ce un procuror normal la cap a înţeles că era o făcătură şi a închis procedura, doamna procuror şef DNA a formulat cerere pentru redeschiderea dosarului, ea ştia de ce. Această cerere a fost judecată de un judecător de Curte de Apel, care a admis-o printr-o încheiere, astfel: fără să pună vreun cuvînt de motivare de la el, dar nici un cuvînt, a dat grefierei textul procurorului, arătîndu-i: transcrii de aici pînă aici. Dar cum grefierele nu sînt persoane fără minte ca să piardă timpul tastînd în prostie, respectiva a folosit programul de scanare, astfel că textul procurorului s-a transferat fain-frumos în încheierea judecătorului, cu tot cu greşelile de redactare şi de citare a unor articole de cod. Păstrez la dispoziţia cui vrea să verrifice ambele texte.

Aici, judecaţi şi voi:

– un judecător de Curte, care nu are nici cea mai mică demnitate de a folosi gîndirea şi argumentarea proprii într-un act de care depind soarta şi libertatea unui om, merită salariu sau pensie de judecător? Eu nu l-aş încadra nici la nivelul de aprod.

– şi: dacă respectivul şi-a permis asta avînd ca victimă un judecător, gîndiţi-vă cîtă grijă are cînd judecă orice altă persoană?

– şi încă, problema de bază a acestui articol al meu: cum influenţează un asemenea comportament al judecătorului încrederea oamenilor de rînd în justiţie, speranţa lor în dreptate?

c. Tot un litigiu comercial clasic, cel mai simplu şi mai clar posibil: combustibil livrat unei firme, neplătit, factură depusă la dosar. Acţiunea a fost respinsă, soluţia a fost menţinută în două căi de atac. Nici nu vreau să-mi amintesc vreo motivare, ca să nu mă enervez.

d. Plîngere contravenţională pentru încălcarea liniei continue. În hotărîre, judecătoarea a umplut cîteva pagini cu tot felul de texte de legi, coduri, CEDO etc. Numai că toată sentinţa are datele altei persoane, ale altui dosar. Petenta a scris despre asta în apel, Tribunalul a menţinut hotărîrea primei instanţe, evitînd cu gentileţe să se pronunţe asupra stupidităţii redactării.

e. Cerere pentru constatarea dreptului de proprietate a unei cooperative asupra clădirii pe care o deţine de 50 de ani (acţiune care nici n-ar avea ce căuta pe rolul unei instanţe). Doamna judecător a respins-o pe motiv că în ultimii 30 de ani reclamanta şi-a schimbat numele, din „cooperativă” în „societate cooperatistă” sau cam aşa ceva, deci nu ar mai opera uzucapiunea (!)

f. Ultimul meu dosar ca jurist. O asociaţie a strămutaţilor din fundul lacului Bicaz (de unde provin şi eu) a primit şi beneficiat timp de 65 de ani de un imaş pentru creşterea animalelor, fără nici o taxă. Anul trecut, s-a găsit un primar care să constate că terenul este al comunei şi l-a scos la licitaţie, cu o taxă imensă. Judecătoarea cazului a identificat o mulţime de argumente legale pentru a respinge acţiunea oamenilor. Asta m-a condus pe mine la următoarea constatare: dacă în locul judecătorilor ar fi puşi nişte roboţi, iar aceşti roboţi ar fi programaţi să fie şi „umani”, sînt sigur că ei ar fi efectiv mult mai umani decît umanoizii care ne judecă în prezent, cenzuraţi şi dirijaţi mai mult sau mai puţin direct de nişte funcţionari ai statului român.  

g. Să vă dau şi un exemplu pozitiv. Unul singur, pentru că atîta am putut remarca în cei zece ani în prima bancă.

Într-un dosar cu litigiu comercial, la Judecătoria Botoşani, ordonanţă de plată, am primit sentinţa la al doilea termen de judecată, fiindu-mi admisă acţiunea pentru o sumă mai mare decît am cerut. Nu credeţi sau nu aţi crezut vreodată că e posibil aşa ceva? Vă spun eu că e perfect posibil şi legal. Pur şi simplu, depunînd eu la dosar mai multe facturi, la adunarea sumelor am greşit puţin operaţiunea în minus. Iar Domnul Judecător, în loc să trateze problema superficial, ori să-mi respingă acţiunea pentru un motiv stupid, a refăcut calculul şi a acordat exact suma care se cuvenea.  

Iată doar o mică parte din problemele care pot fi avute în vedere de un membru CSM, mai ales de unul trimis de societatea civilă. Mai sînt şi altele, mii.

În final, reiau declaraţia iniţială:

Am fost judecător, învestit cu acea putere aproape divină, de a decide ce e bine şi ce e rău, de a hotărî soarta semenilor mei.

În acea calitate, eu m-am socotit şi m-am comportat ca fiind cel mai umil servitor al tuturor.

Acelaşi umil şi activ servitor al tuturor vreau şi mă angajez să fiu şi în calitate de reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

PS: Emblema din antetul acestui text reprezintă Asociaţia Mica Europă, reactivată după mulţi ani, împreună cu un grup de prieteni, scopul ei principal fiind de a milita pentru normalitate în societate şi în justiţie, într-o epocă în care aproape totul este invers decît trebuie. Cine este convins de ideile de mai sus şi crede că mai avem ceva şanse, ni se poate alătura.

Jud. Gheorghe Moroșanu

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

4 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti