Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

ÎCCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Evaluarea imobilului prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor


07.12.2022 | Andrei PAP
Secţiuni: Dezlegarea unor chestiuni de drept, Drept civil, Monitorul Oficial al României, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1162 din 5 decembrie 2022, a fost publicată Decizia nr. 57/2022 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în Dosarul nr. 25.029/3/2020 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus, prin Încheierea din 6 mai 2022, în Dosarul nr. 25.029/3/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: într-un litigiu ce are ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 165/2013), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii (Legea nr. 193/2021), se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în:

(i) anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul contestaţiei judiciare;

(ii) anul anterior pronunţării sentinţei prin care a fost anulată decizia de compensare şi a fost obligată Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de compensare, conform punctelor de compensare stabilite de către prima instanţă; sau

(ii) anul anterior pronunţării deciziei instanţei de apel?

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]

106. Procedându-se în continuare la evaluarea chestiunii de drept sub aspectul fondului său, se observă pentru început faptul că una dintre premisele silogismului juridic al cauzei este aceea a existenţei unei decizii administrative de compensare emise de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, decizie contestată judiciar potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013.

107. În conformitate cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 193/2021, „Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte şi se face prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia. Un punct are valoarea de un leu”.

108. Procedând la analiza textului de lege din perspectiva invocată prin prezenta sesizare, aceea a aplicării sale în cadrul contestaţiei judiciare întemeiate pe art. 35 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013, se observă, folosind pentru început metoda de interpretare logică a normelor juridice, faptul că obiectul controlului judecătoresc realizat în cadrul unei astfel de contestaţii este reprezentat de verificarea conformităţii cu legea a deciziei administrative de compensare, concret, modul în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a aplicat prevederile legale incidente în dosarul administrativ, deci inclusiv maniera de aplicare a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 referitoare la evaluarea imobilului prin raportare la grila notarială aplicată de Comisia Naţională, respectiv cea valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de compensare.

109. Or, din acest unghi de vedere enunţat, a se proceda în cadrul judecării contestaţiei, evident în limita criticilor privind evaluarea, la reanalizarea valorii imobilului în raport cu o altă grilă notarială decât cea valabilă în anul anterior emiterii deciziei administrative de compensare este pe cale de consecinţă de natură a sustrage o parte esenţială din obiectul controlului jurisdicţional instituit de art. 35 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013, determinat potrivit paragrafului precedent.

110. În egală măsură se observă, prin prisma aceleiaşi metode de interpretare raţională utilizate în prezent, că legiuitorul nu a realizat în cuprinsul art. 21 alin. (6) sau al altui articol din Legea nr. 165/2013 nicio distincţie în privinţa situaţiei contestării în justiţie a deciziei administrative de compensare, în sensul că într-o astfel de ipoteză ar fi aplicabilă de către instanţa de judecată învestită cu o atare contestaţie o altă grilă a notarilor publici decât cea valabilă pentru anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

111. Drept urmare, devine aplicabilă inclusiv regula de interpretare raţională ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus – unde legea nu distinge, nici interpretul legii nu trebuie să distingă.

112. Procedeul analizat ar fi de natură a lipsi mecanismul special de despăgubire prin echivalent a persoanelor expoliate de regimul comunist de cerinţa previzibilităţii, cerinţă esenţială recunoscută şi afirmată repetat în materie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi de Curtea Constituţională, astfel încât, inclusiv din perspectiva metodei de interpretare teleologică a normelor juridice, se conturează concluzia interpretării art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 în forma modificată în sensul respectării aceluiaşi jalon de evaluare (grila notarială valabilă în anul precedent emiterii deciziei de compensare) şi în cadrul procedurii judiciare.

113. Astfel, în Decizia nr. 568 din 9 iulie 2020, Curtea Constituţională a arătat că „26. Astfel, în ceea ce priveşte criteriul de evaluare în vederea stabilirii măsurilor compensatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de statul român în perioada regimului comunist, Curtea a observat că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunţării de către instanţa europeană a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost reţinută în sarcina statului român obligaţia implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi obligaţia adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Curtea Constituţională a reţinut, de asemenea, că prin hotărârea-pilot menţionată a fost lăsată statului român o largă marjă de apreciere în privinţa mijloacelor prin care să îndeplinească obligaţiile juridice impuse şi să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate avute în vedere”.

114. Or, textul de lege analizat în cauza de faţă, în forma modificată prin Legea nr. 193/2021, reprezintă unul din elementele care configurează modalitatea concretă uniformă, eficientă şi previzibilă prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele şi recomandările exprimate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi de forul constituţional în jurisprudenţa în materia restituirii proprietăţilor.

115. Prin această normă juridică statul şi-a asumat obligaţia de a evalua imobilele ce nu mai pot fi restituite în natură în baza unor criterii clare, previzibile şi obiective, care să permită finalizarea rapidă a procedurii de acordare a reparaţiilor. Forma actuală a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 corespunde acestei cerinţe, evaluarea, fie ea definitivată judiciar, rămânând legată de un reper legal stabil, cunoscut, respectiv grila valabilă în anul precedent emiterii deciziei de compensare contestate, aspect de natură a conserva şi accentua atributul previzibilităţii sistemului naţional de despăgubiri. Soluţionarea dosarelor administrative de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor se face într-o anumită ordine, în principiu cea a înregistrării (art. 34 din lege), ceea ce nu lasă loc arbitrarului în ecuaţia juridică analizată.

116. Interpretând astfel textul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, se asigură o aplicare uniformă a reglementării legale, prin raportare la un criteriu precis determinat (grila notarilor publici valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor), cunoscut a priori de toţi destinatarii normei legale, criteriu care nu este influenţat de evenimente ulterioare, cum ar fi durata procedurii judiciare desfăşurate în faţa primei instanţe şi a celei de apel, care are un anumit caracter aleatoriu.

117. Or, remediul procesual pentru asigurarea respectării dreptului părţii la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi, corelativ, a principiului fundamental al judecării cu celeritate a cauzelor nu poate consta în această materie în aplicarea pretoriană (în lipsa unei prevederi legale în acest sens) a unei alte grile notariale (mai apropiate de momentul soluţionării definitive a cauzei judiciare) decât cea prevăzută legal.

118. Este adevărat că în cadrul paragrafului 128 al Deciziei nr. 9 din 21 februarie 2022, menţionată anterior, se arată că „finalitatea urmărită de legiuitor a fost ca persoanele îndreptăţite la obţinerea de măsuri compensatorii să beneficieze de stabilirea unor despăgubiri compensatorii care să fie evaluate în funcţie de grilele cele mai apropiate de momentul primirii efective a acestora”, însă acest considerent nu poate fi interpretat în sensul impunerii obligativităţii raportării instanţei de judecată care evaluează imobilul în cadrul unei contestaţii formulate împotriva deciziei administrative de compensare la o altă grilă notarială decât cea prevăzută legal, respectiv cea valabilă pentru anul anterior emiterii deciziei de compensare contestate.

119. Această concluzie se impune în primul rând întrucât, prin modificările în materie care au fost adoptate începând cu anul 2020 (Legea nr. 22/2020) şi terminând cu Legea nr. 193/2021, legiuitorul a urmărit ca persoanele îndreptăţite la obţinerea de măsuri compensatorii să beneficieze de creşterea per ansamblu a valorilor din grilele notariale, prin stabilirea despăgubirilor cu luarea în considerare a acestei evoluţii favorabile.

120. Elocventă în acest sens este expunerea de motive ce a stat la baza adoptării Legii nr. 22/2020, primul act normativ prin care s-a urmărit modificarea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 sub aspectul criteriului de evaluare: „Legea (nota noastră – Legea nr. 165/2013) a intrat în vigoare la data de 16.05.2013, ca urmare, toate deciziile se emit ţinând cont de grilele notariale din anul 2013, astfel cei îndreptăţiţi, toţi cei care beneficiază de prevederile acestei legi (atât persoane fizice, cât şi persoane juridice) sunt prejudiciaţi raportat la faptul că grila notarială este actualizată anual de către Comisia Naţională. Actul normativ a intrat în vigoare acum 6 ani, valorile de piaţă ale imobilelor au suferit modificări şi în grilele notariale, precum şi inflaţia anuală duce la o pierdere a valorii despăgubirilor (se pot verifica grilele notariale aplicabile în cazul localităţilor din anul 2013 şi anii următori, inclusiv cel în vigoare din anul 2018), în majoritatea cazurilor se pot observa creşteri de cca. 30%.”

121. Aşadar, legiuitorul a apreciat că aplicarea unor grile notariale vechi de 6 ani, în contextul unei dinamici a valorilor de piaţă ale imobilelor şi al inflaţiei anuale, prejudiciază persoanele îndreptăţite la acordarea de despăgubiri, finalitatea urmărită de acesta fiind, aşadar, aceea ca persoanele îndreptăţite să beneficieze de stabilirea unor despăgubiri compensatorii care să fie evaluate în funcţie de grile mai apropiate de momentul primirii efective a acestora, aspect care, astfel cum s-a evidenţiat anterior, intră în marja de apreciere recunoscută în domeniu statului naţional de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

122. Or, această finalitate expusă este respectată de textul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma sa modificată prin Legea nr. 193/2021, atât timp cât evaluarea nu se mai realizează prin raportare la grila notarilor publici valabilă pentru anul 2013, îndepărtată, ci la grile mult mai apropiate de momentul primirii măsurilor compensatorii, şi anume cele valabile în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională.

123. Aceste grile sunt în principiu foarte apropiate şi de data declanşării procedurii judiciare, având în vedere termenul procedural scurt de contestare judiciară a deciziilor de compensare, de doar 30 de zile de la data comunicării deciziei administrative, conform art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

124. În al doilea rând, paragraful 128 al Deciziei nr. 9 din 21 februarie 2022 trebuie analizat sistematic, respectiv în contextul chestiunii de drept care a fost cercetată în respectiva sesizare anterioară. Astfel, în precedenta decizie a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, premisa raţionamentului juridic a fost aceea a nesoluţionării dosarului administrativ de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Drept urmare, considerentul citat a fost afectat de instanţa supremă în mod predilect operaţiunii juridice de identificare a grilei notariale de referinţă pentru astfel de situaţii, respectiv cele în care lipseşte o decizie administrativă de compensare emisă [evident, pe baza grilei notariale valabile în anul precedent, conform art. 21 alin. (6) din lege]. Or, nu acesta este cazul în silogismul juridic prezent, în care una dintre premise este existenţa deciziei de compensare emise de comisia administrativă.

125. Conchizând, inclusiv din perspectiva metodei de interpretare teleologică, rezultatul interpretării normei juridice analizate este acelaşi: textul de lege cercetat are în vedere grefarea controlului jurisdicţional al instanţei de judecată învestite cu o contestaţie împotriva deciziei administrative de compensare pe aceeaşi grilă de evaluare valabilă în anul precedent emiterii deciziei, avută în vedere şi de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

126. Interpretarea expusă a dispoziţiei legale analizate rezultă şi prin aplicarea metodei gramaticale de interpretare a normelor juridice. Astfel, cercetând sintactic şi morfologic prevederea legală, rezultă că textul actual al art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 este formulat în mod clar, lipsit de echivoc, legiuitorul prevăzând tranşant că evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face „prin aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională de Compensarea Imobilelor”.

127. Aplicarea unei alte grile notariale ca jalon de evaluare aferent procedurii judiciare decât cea expres şi inechivoc consacrată de art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, modificată prin Legea nr. 193/2021, ar echivala în acest context cu modificarea sau completarea normei juridice în vigoare enunţate.

128. Ca atare, utilizând conjugat cele trei metode de interpretare a normelor juridice dezbătute în paragrafele precedente, rezultă că art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în forma modificată, nu poate fi interpretat decât în sensul că grila notarială în funcţie de care se verifică în cadrul procedurii judiciare evaluarea imobilului rămâne cea valabilă pentru anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

129. Convergent, se impune a se nota şi faptul că, prin paragraful 93 al Deciziei nr. 46 din 7 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat următoarele: „În temeiul art. 21 alin. (6) astfel modificat (notă – prin Legea nr. 219/2020), evaluarea în prezenta cauză ar urma să se raporteze la grilele notariale din anul 2018, iar nu din anul 2013, astfel cum s-a calculat de către prima instanţă, având în vedere că persoanele îndreptăţite aparţin categoriei titularului dreptului de proprietate – fost proprietar sau moştenitori legali ori testamentari ai acestuia – al cărui drept de proprietate nu a fost tranzacţionat după preluarea abuzivă de către stat a imobilului”, obiectul dosarului în care s-a formulat respectiva sesizare fiind reprezentat de o decizie de validare parţială şi de compensare emisă în 2019, instanţa supremă reţinând aşadar că evaluarea imobilului urma să se realizeze de instanţa de judecată prin aplicarea exact a grilei notariale valabile în anul precedent emiterii deciziei de compensare contestate.

130. Este adevărat faptul că, potrivit paragrafului 116 din Decizia nr. 9 din 21 februarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat că: „Or, atât timp cât legiuitorul a modificat art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 şi a raportat evaluarea imobilelor la grila notarială valabilă pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, deci a stabilit criteriul de evaluare a imobilelor în faza administrativă, dar a omis să modifice şi art. 35 din acelaşi act normativ, prin indicarea criteriului de evaluare în faza judiciară, se pune problema dacă se aplică în această ultimă fază, mutatis mutandis, prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013”.

131. Aserţiunea se regăseşte în mod similar şi în cadrul paragrafului 94 al aceleiaşi decizii a instanţei supreme.

132. Considerentul enunţat din decizia ilustrată, relativ la omisiunea legiuitorului de a modifica art. 35 din lege, prin indicarea criteriului de evaluare în faza judiciară, trebuie însă privit sistematic, prin raportare la ansamblul considerentelor din decizia respectivă a instanţei supreme, ansamblu grefat atât pe ipoteza nesoluţionării dosarului administrativ de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (deci a inexistenţei unei decizii de compensare emise de autoritatea administrativă), cât şi pe inexistenţa unei reglementări legale exprese privind determinarea jalonului de evaluare într-o astfel de situaţie negativă. Considerentul are în vedere nereglementarea reperului privind evaluarea în contestaţia judiciară atunci când nu există o decizie administrativă de compensare, şi nu nereglementarea reperului pentru procedura judiciară, indiferent dacă există sau nu o decizie administrativă. Maniera de interpretare a acestui considerent nu poate fi din această perspectivă expusă, una extinsă.

133. Or, astfel cum s-a expus anterior, situaţia în cazul prezent se grefează pe premisa existenţei unei decizii de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, contestate judiciar. Prin prisma celor expuse nu se poate aprecia deci că acest considerent citat ar radia şi asupra algoritmului juridic al prezentei cauze, caracterizate atât prin existenţa premisei distincte menţionate, cât şi – cel mai important – prin existenţa unei norme legale incidente [art. 21 alin. (6) din legea modificată], aspect care distinge fundamental sesizarea prezentă de cea anterioară.

134. Concluzia decelată este confirmată, de altfel, inclusiv de un alt paragraf al aceleiaşi decizii anterioare a instanţei supreme, respectiv paragraful 126. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat în cadrul său următoarele: „Modalitatea de determinare a măsurilor compensatorii prin puncte este prevăzută în cadrul art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Atât timp cât, în acest caz, nu există o decizie emisă în procedura administrativă, iar hotărârea judecătorească ţine locul acestei decizii, art. 21 alin. (6) trebuie interpretat în sensul că măsurile compensatorii trebuie determinate prin raportare la grilele notariale valabile pentru anul precedent pronunţării hotărârii judecătoreşti.”

135. Astfel, instanţa supremă a precizat în mod expres că aprecierea sa este valabilă pentru „acest caz”, respectiv cel al inexistenţei unei decizii emise în procedura administrativă, ceea ce determină, per a contrario, concluzia că aplicarea grilei notariale valabile pentru anul precedent pronunţării hotărârii judecătoreşti nu se justifică legal în ipoteza în care Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite decizie de compensare, precum este cazul în sesizarea prezentă.

136. Argumentul principal al concluziei instanţei supreme privind raportarea la grila notarială din anul precedent pronunţării hotărârii judecătoreşti a fost acela al inexistenţei unei decizii emise în procedura administrativă, ceea ce înseamnă că, inclusiv în cadrul deciziei sale anterioare, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat ca primordială grila notarială valabilă în anul precedent emiterii deciziei de compensare ca etalon de evaluare.

137. Nici statuările instanţei supreme din cuprinsul Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 nu sunt de natură a infirma rezultatul interpretării decelat potrivit paragrafelor anterioare.

138. Astfel, prin paragrafele 62-64 şi 66 din respectiva decizie, instanţa supremă a reţinut:

„62. Prin art. 4 legiuitorul a înţeles să reglementeze conflictul de drept intertemporal generat de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul ca dispoziţiile legii noi să fie aplicabile cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acesteia.

63. Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative.

64. Decizia autorităţii administrative implicate în procesul de acordare a măsurii reparatorii reglementate de Legea nr. 165/2013 a fost supusă controlului jurisdicţional, astfel încât dreptul de creanţă, de care beneficiază persoana îndreptăţită la măsura reparatorie, nu este un drept cert şi exigibil şi, de aceea, situaţia juridică se află în curs de constituire, deoarece urmează a se stabili, în faza jurisdicţională, valoarea concretă a despăgubirilor sub forma acordării de puncte în raport cu evaluarea imobilului care face obiectul deciziei de compensare, instanţa de judecată fiind singura în măsură a stabili, în concret şi definitiv, întinderea despăgubirii cuvenite. (…)

66. Dată fiind situaţia juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanţial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situaţiei juridice aflate în curs de desfăşurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispoziţiile art. 4, fiind, în consecinţă, aplicabilă legea în forma în vigoare de la data judecării litigiului, şi nu cea de la data introducerii acţiunii.”

139. Analizând din punct de vedere logic şi sistematic aceste considerente citate, se observă facil împrejurarea că instanţa supremă a statuat că, întrucât, până la momentul rămânerii definitive a deciziei de compensare, situaţia juridică în temeiul Legii nr. 165/2013 este în curs de constituire (facta pendentia), atunci noile dispoziţii legale modificatoare ale Legii nr. 165/2013 (în sesizarea respectivă cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016) sunt aplicabile şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect decizii de compensare emise anterior intrării în vigoare a legii modificate.

140. Nicăieri în cuprinsul acestei decizii anterioare nu se recunoaşte însă posibilitatea instanţelor de judecată ca, în ipoteza intervenirii unor modificări legislative aduse prevederilor art. 21 alin. (6), sub aspectul modului de evaluare a despăgubirilor, precum s-a procedat prin Legea nr. 193/2021, să ignore norma legală şi să stabilească un alt criteriu de evaluare decât cel prevăzut de legiuitor. Aceste paragrafe ale Deciziei nr. 80 din 12 noiembrie 2018 nu pot fi privite aşadar decât din perspectiva cercetării aplicării în timp a legii materiale, operaţiune juridică faţă de care ele au fost subordonate, dată fiind chestiunea de drept în analiza căreia au fost realizate, concluzie care rezultă inclusiv din paragrafele citate ale respectivei decizii.

141. De altfel, rezultatul interpretării normei juridice din prezenta sesizare nu contrazice decizia instanţei supreme analizată atât timp cât constatarea incidenţei art. 21 alin. (6), în forma modificată prin Legea nr. 193/2021, în cadrul procedurii judiciare, reprezintă chiar o aplicaţie particulară a principiului aplicării legii noi pe parcursul procesului, principiu confirmat prin Decizia nr. 80 din 12 noiembrie 2018.

142. Concluzionând în baza tuturor acestor argumente expuse, rezultă că într-un litigiu ce are ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie prin Încheierea din 6 mai 2022 în Dosarul nr. 25.029/3/2020 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi în consecinţă:

În interpretarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020 pentru suspendarea aplicării prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi instituirea unor măsuri tranzitorii, stabileşte că, într-un litigiu care are ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 193/2021 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2020, se interpretează în sensul că evaluarea imobilului urmează a fi realizată prin raportare la grila notarilor publici valabilă în anul anterior emiterii deciziei de compensare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ce face obiectul contestaţiei judiciare.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 octombrie 2022.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro