Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Curtea de Apel Bucureşti. Achitarea inculpaților întrucât din probele administrate a reieșit că activitatea ilicită privește o altă faptă decât cea reținută în rechizitoriu, fiind vorba de o posibilă altă dată


15.12.2022 | Claudiu LASCOSCHI
Secţiuni: Drept penal, Jurisprudență Curți de Apel, Note de studiu, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Claudiu Lascoschi

Claudiu Lascoschi

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 313 /A

Şedinţa publică din data de: 21.03.2022

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti – a fost reprezentat de procuror….

Pe rol pronunţarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle împotriva sentinței penale nr. 163/06.09.2021 pronunțate de Judecătoria Videle, în dosarul nr…….,

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21.02.2022, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 391 alin. 1 Cod proc.pen., a stabilit pronunțarea la data de 21.03.2022, când a hotărât următoarele:

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului penal de faţă:

Prin sentinţa penală nr. 163/06.09.2021, Judecătoria Videle a dispus:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului C. M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, faptă prev. şi pedepsită de art. 228 alin. (1) C. pen.- art 229 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) C. pr. pen., a dispus achitarea inculpatului M. P. C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la furt, faptă prev. şi pedepsită de art 48 C.pen. rap. la art.228 alin. (1) C. pen., întrucât nu există probe că acesta a săvârșit infracțiunea.

A respins acțiunea civilă formulată de partea civilă OMV Petrom S.A., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. pr. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle nr. 868/P/2016 din data de 02.11.2019 înregistrat pe rolul acestei instanţei sub nr….. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen. și a inculpatului M.P.C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare, s-a reținut că în noaptea de 06/07.09.2016 inculpatul C. M. a sustras, cu ajutorul inculpatului M. P. C., (care era angajat operator la S.C.OMV PETROM S.A.-P. ) de la sonda 1186 ce aparţine de Parcul petrolier nr 25 un număr de 6 plase din gardul împrejmuitor de protecție, cauzând persoanei vătămate OMV PETROM un prejudiciu de 3000 de lei.

Inculpații C. M. și M. P. C. nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a denunțului telefonic, plângere persoană vătămată, proces verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de investigații sonda petrolieră 1146, fotografii judiciare, proces verbal de investigații și fotografii judiciare, mandat de supraveghere tehnică, proces verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, proces verbal de efectuare a percheziției domiciliare, declaraţii suspect/inculpat M.P.C., declaraţii suspect/inculpat C. M., declarații martori, adresă de prejudiciu de la S.C. OMV Petrom S.A., copie cazier judiciar.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost ascultați inculpații M.P.C. ( f. 10-13) și C. M. ( f. 26-29). De asemenea, s-a procedat la audierea martorilor B.G. ( f. 34-25, 92), Ț. I. ( f. 42-43, 91), O. V. A. ( f. 54-55, 134), G. M. ( f. 90) și P. D. ( f. 108).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța a constatat că după schimbarea completului de judecată, inculpații și-au exercitat dreptul de a nu da declarații. În acest context, instanța a avut în vedere declarațiile acestora date în fața completului de judecată anterior.

În acest sens s-a reţinut că principiul liberei aprecieri a probelor, prevăzut în art. 103 alin. (1) Cod de Procedură Penală, lasă instanţei de judecată libertatea să aprecieze concludenţa tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar principiul aflării adevărului, consacrat în art. 5 Cod de Procedură Penală, impune instanţei de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul (I.C.C.J., decizia nr. 1975/2005).

Inculpatul M. P. C. (f. 10-13) a declarat că în vara anului 2016 s-a apucat de construirea unui țarc pentru câinele său motiv pentru care în cursul lunii septembrie 2016, inculpatul C. M. i-a adus la domiciliul său 3 bucăți de plase de Buzău, având dimensiuni de 2 metri lungime și un metru lăţime.

Tot în cursul verii anului 2016, când a fost vizitat de către inculpatul C. M. la domiciliul său și a constatat că se apucase de construirea țarcului pentru câine, i-a solicitat acestuia să-i facă rost de nişte plase pentru a putea termina ţarcul.

Din declaraţia inculpatului a mai reieşit că bunurile au fost transportate cu căruţa de martorul O. V. A.

Fiindu-i citite de către instanţa transcrierea convorbirilor interceptate, inculpatul a revenit asupra declaraţiei și arătat că faptele relatate s-au petrecut în cursul lunii noiembrie 2016.

Inculpatul C. M. (f. 26-29) a declarat că nu a sustras plase de la sonda 1186, în schimb a sustras 3 plase cu dimensiuni de 2 metri lungime pe un metro lăţime de la sondă 1146. A precizat că acesta era plase „de Buzău”, nu erau bordurate.

Inculpatul a susţinut că în vara anului 2016 a fost în vizită la inculpatului M.P.C. care s-a plâns că nu are suficiente plase pentru a termina un țarc de sârmă.

Din acest motiv, acesta s-a oferit să-i ducă plasele pe care le găsise anterior abandonate în iarbă în parcul petrolier nr. 25, între sonda 1186 și sonda 1146.

Plasele le-a transportat cu ajutorul martorului O. A., cu atelajul hipo al acestuia. Întrucât cunoștea că acele plase aparțineau persoanei vătămate OMV Petrom S.A., inculpatul i-a spus martorului să meargă pe un drum petrolier că să nu-i vadă cineva.

În faza de urmărire penală, inculpatul C. M. (f. 153-155, 166-167 d.u.p.) a declarat că fapta menționată mai sus a avut loc în noiembrie 2016.

Martorul O. V. A. (f. 54-55, 134) a confirmat susținerile inculpaților cu privire la transportul plaselor, declarând că bunurile erau ascuns în curtea SMT-ului în niște bălării. De asemenea, martorul a precizat în declarația din faza de urmărire penală faptul că a realizat transportul în data de 12.11.2016, iar în fața instanței a precizat că era toamnă.

Martorul Ț. I. (f. 42-43, 91) a fost cel care l-a pus în contact pe inculpatul C. M. cu martorul O. V. A. pentru a realiza transportul. Acesta a precizat că discuțiile au avut loc cu maxim o lună înainte de audierea sa de către organele de poliție la data de 22.11.2016.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate (f. 73-82 d.u.p.) a rezultat că între inculpați au avut loc discuții în 11.11.2016 și respectiv 12.11.2016 cu privire la transportul unor plase de sârmă. Astfel, din convorbiri reiese că inculpatul C. M. i-a transportat niște plase de sârme inculpatului M. P. C.

În aceeași perioadă au existat discuțiile menționate mai sus între inculpatul C.M., pe de o parte și martorii Ț. I. și O. V. A. pe de altă parte cu privire la transportul bunurilor.

Conform proceselor – verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare din data de 28.11.2016 la domiciliu inculpatului M. P. C. (f 96-100 d.u.p) şi la domiciliul inculpatului C. M. ( f. 101-106 d.u.p), au fost identificate bunuri aparținând S.C. OMV Petrom S.A.( garduri de plasă bordurată specifice celor care împrejmuiesc sondele petroliere). Construcțiile din plasă sunt confecționate din plasă sudată cu rama din tijă metalică, prezentând urme recente de secţionare, precum este confecţionat coteţul unui câine rasa ciobănesc mioritic, aflat în curtea inculpatului M. P. C. şi gardul care desparte curtea şi care împrejmuiește grădina de zarzavaturi a inculpatului C. M., unde au fost descoperite in total 32 plase de gard secționate pe jumătate.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 371 C. pr. pen. „judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței”.

În doctrină și jurisprudență s-a arătat că instanța nu poate să extindă obiectul judecății cu privire la alte fapte și persoane decât cele descrise în actul de sesizare, chiar dacă în stadiul cercetării judecătorești în primă instanță sau în apel ar rezulta existența altor fapte aflate în strânsă legătură cu cele sesizate sau participarea la comiterea faptei a altor persoane.

Deopotrivă, în faza de judecată parchetul nu poate extinde sfera acuzațiilor factuale, sau renunța la acuzațiile factuale din actul de sesizare, pentru a susține noi acuzații în fapt, chiar și atunci când acestea se află într-o legătură substanțială cu acuzațiile cuprinse în actul de sesizare (M. Udroiu și alții, Codul de procedură penală comentat, ediția a 3-a, Ed. C. H. Beck, 2020, p. 1939).

Pornind de la aceste considerente teoretice, instanța a apreciat că din probele administrate a reieșit că activitatea ilicită a inculpaților privește o alta faptă decât cea reținută în rechizitoriu.

În acest sens, s-a observat că procesele-verbale de interceptare care redau convorbiri din perioadă 11.11.2016-12.11.2016 se coroborează cu declarațiile martorilor O. V. A. și Ț. I. care au plasat evenimentele relatate în perioada octombrie – noiembrie, nicidecum în septembrie.

Chiar dacă inculpații M. P. C. și C. M. au oferit declarații contradictorii cu privire la multe aspecte, aceștia au precizat în faza de urmărire penală că transportul plaselor de sârmă s-a realizat în noiembrie 2016.

Acesta declarații prezintă un grad mai mare de veridicitate având în vedere că au fost luate la puțin timp de la săvârșirea presupusei fapte.

Contrar susținerilor acuzației, a arătat instanţa, nu există nicio probă din care să rezulte că fapta a fost săvârșită în noaptea de 06/07.09.2016. Simplul fapt că la locul săvârșirii faptei s-au găsit urme de căruță, nu conduce la concluzia că este vorbă de atelajul hipo al martorului O. V. A. în condițiile în care acesta a declarat că a efectuat un singur transport pentru inculpatul C. M. în noiembrie 2016.

În opinia instanței, organele de urmărire penală aveau obligația de administrata probe cu privire la momentul săvârșirii faptei care a rezultat din interceptări mai ales că martorii B. G. (f. 34-35) și P. D. (f. 108), agenți de pază însărcinați cu paza mai multor parcuri petroliere au declarat că în anul 2016, ca de altfel și în alți ani, au avut loc mai multe sustrageri de bunuri aparținând persoanei vătămate, printre care și plase de gard.

Nu în ultimul rând, așa cum s-a menționat și mai sus, deși există probe cu privire la o activitate ilicită a inculpaților, contradicțiile din declarațiile acestora nu pot conduce la concluzia că aceștia au săvârșit fapta din 06/07.09.2016.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 06.10.2021, sub nr…..

În susţinerea apelului declarat, Parchetul a depus la cauzei motive (f.5 și urm.), criticând netemeinicia hotărârii pronunţate sub aspectul achitării inculpaţilor C. M. şi M. P. C. cu privire la săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art.228-229 alin. 1 lit. b C.pen., respectiv complicitate la furt, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 228 alin. 1 C.pen.

Parchetul a apreciat că sentinţa apelată este netemeinică.

A arătat că, după cum rezultă din considerentele hotărârii apelate, la pronunţarea soluţiei de achitare s-a avut în vedere că din materialul probator nu rezultă nicio probă din care să rezulte că fapta a fost săvârşită în noaptea de 06/07.09.2016. A apreciat că instanţa a interpretat în mod eronat probele administrate, fiind indusă în eroare de declaraţiile contradictorii ale celor doi inculpaţi.

A arătat că soluţia de achitare a inculpaţilor nu se poate baza pe simplul fapt că declaraţiile inculpaţilor sunt contradictorii, întrucât este normal ca fiecare inculpat să-şi facă apărarea aşa cum consideră. Dimpotrivă, declaraţiile contradictorii ale inculpaţilor trebuia să-l conducă pe judecătorul cauzei la un alt raţionament juridic şi, coroborat cu celelalte probe administrate, să dispună condamnarea inculpaţilor, mai ales că, în principiu, aceştia au recunoscut faptele, însă fiecare dintre ei au scos în evidenţă aspecte contradictorii.

Probabil că şi datorită faptului că a trecut o perioadă destul de mare de la data săvârşirii faptelor ( 06/07.09.2016 – inculpatul C. M., respectiv noiembrie 2016 – inculpatul M. P. C.) aceştia nu au mai reţinut data sustragerii plaselor de gard, respectiv complicitatea la furt. În declaraţii, inculpaţii, în faza de judecată, au declarat ori că nu-şi mai aduc aminte data săvârşirii faptelor, ori revin de mai multe ori cu privire la aspectele consemnate de către judecător.

Mai mult decât atât, acuzarea nu a reţinut în actul de sesizare că martorul O. V. A. ar fi cărat cu atelajul hipo în noaptea de 06/07.09.2016 bunurile sustrase de către inculpatul C. M., pentru că, dacă ar fi fost aşa, ar fi fost şi el trimis în judecată.

Bunurile sustrase au fost ascunse din septembrie şi până în noiembrie 2016 în spatele curţii inculpatului C. M., la o distanţă de 30 metri de curte, în iarbă. Doar în data de 12.11.2016, în jurul orelor 22.00, martorul O. V. A., la cererea inculpatului C., a cărat cu atelajul hipo plasele sustrase în septembrie, bunuri pe care, împreună cu inculpatul C.M., le-a dus la domiciliul co- inculpatului M. P. C., care i-a şi plătit cu bani, vin şi ţuică. De altfel, atât inculpaţii, cât şi martorul recunosc efectuarea acestui transport la domiciliul inculpatului M. P. C., care-i solicitase anterior coinculpatului C.M. să-i aducă materiale pentru finalizarea coteţului unui câine.

Parchetul a apreciat că instanţa de fond nu a ţinut cont de declaraţia inculpatului C. M. din faza de urmărire penală – fila 166-167, din care a rezultat că a recunoscut săvârşirea infracţiunii.

De altfel şi inculpatul M. P. C. a recunoscut că inculpatul C. M. i-a adus plasele de gard – declaraţie suspect – fila 149-150.

Pe parcursul cercetării penale, inculpatul C. M. a recunoscut şi regretat fapta. Inculpatul M. P. C. a avut o atitudine parţial sinceră, recunoscând că inculpatul C. M. i-a adus plasele de gard, însă nu şi-a dat seama că gardurile sustrase de către acesta provin de la S.C. OMV PETROM S.A.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul C. M. nu a mai recunoscut săvârşirea infracţiunii declarând că a sustras 3 plase de gard, dar nu de la sonda 1186, ci de la sonda 1146, iar plasele sustrase nu erau plase bordurate, ci plase de Buzău. A făcut această menţiune, întrucât la data de săvârşirii faptei S.C. OMV PETROM S.A nu mai deţinea plase de Buzău de peste 10 ani. Susţinerile acestuia sunt contrazise însă de martorul B. G., angajat agent de pază în cadrul S.C. C. S.A. şi care asigura paza mai multor parcuri petroliere (declaraţia fila 34-35, f. 92 instanţă).

Acesta a declarat că a participat la percheziţiile efectuate la inculpaţii C.M. şi M.P.C., dar şi la numitul G. M., la sfârşitul toamnei anului 2016. In declaraţia sa, martorul a precizat că la percheziţie a observat plase de gard bordurate la domiciliul tuturor persoanelor unde s-au efectuat percheziţii. Martorul a declarat că ştie că unul dintre inculpaţi lucrează ca operator parc însă nu-i cunoaşte identitatea. A declarat că a observat că la domiciliul inculpatului C. M. era confecţionată o cuşcă de câine construită din plasă bordurată cu ramă de comier, de culoare albastră cu dimensiuni de 2m/2m, în număr de 4 bucăţi. Această plasa era sudată şi aparţinea parcului petrolier OMV PETROM S.A . A observat şi prezenţa câinelui în cuşcă.

În declaraţia sa, martorul l-a confundat pe inculpatul C. M. cu inculpatul M. P. C., întrucât din toate probele administrate rezultă existenţa unui coteţ de câine construit din plasă bordurată la domiciliul inculpatului M.P.C. Martorul B. G. a menţionat că în prezent nu mai există plasă de sârmă de Buzău la parcurile petroliere de 8-10 ani. Astfel, îl contrazice pe inculpatul C. M. care, în apărarea sa, a declarat că a sustras plasă de Buzău, ştiind că parcurile petroliere nu mai sunt împrejmuite cu astfel de plasă.

Aceleaşi aspecte le-a susţinut martorul B. G. în cea de a doua declaraţie din faza de judecată, dată în ziua de 15.07.2020 (fila 92 dosar).

Parchetul a mai apreciat că din analiza probelor administrate (inclusiv declaraţiile inculpaţilor) rezultă cu certitudine că în septembrie 2016 sau noiembrie 2016 inculpatul C.M., cu ajutorul atelajului condus de martorul O. V. A. a dus la domiciliul inculpatului M. P. C. 3 plase de sârmă bordurată, aparţinând S.C. OMV PETROM. Sârma bordurată a fost găsită la domiciliul inculpatului M. P. C. cu ocazia efectuării percheziţiei.

De altfel şi inculpatul M. P. C. a recunoscut că plasa a fost adusă la cererea lui de către inculpatul C. M. şi martorul O. V., însă a declarat că nu a ştiut că era sustrasă de la OMV PETROM. Este greu de crezut că inculpatul M.P.C., deşi lucra ca operator parc în cadrul S.C. OMV PETROM S.A să nu-şi dea seama că plasa aparţinea acestei societăţi, mai ales că martorul B. G. a declarat (fila 92) că plasa bordurată a fost găsită şi la domiciliul inculpatului C. M. şi la domiciliul inculpatului M. P.C.

Relevantă s-a apreciat că este şi declaraţia inculpatului C. M. care a declarat (fila 26 verso, jos) că din cauza faptului că inculpatul M. P. C. lucrează la S.C. OMV PETROM S.A nu i-a spus că plasele proveneau de fapt de S.C. OMV PETROM S.A pentru că altfel acesta ar fi refuzat de teamă că ar fi vreo problemă la serviciu.

Cu privire la data săvârşirii infracţiunii de furt calificat de către inculpatul C.M., Parchetul a arătat că din probele administrate (inclusiv declaraţiile inculpatului în faza de urmărire penală şi în faza de judecată) rezultă cu certitudine că fapta a fost comisă în noaptea de 06/07.09.2016. De altfel, în declaraţia de inculpat din faza de urmărire penală, C. M. a recunoscut că a sustras plasele de gard de la sonda petrolieră nr. 1186 (fila 167 d.u.p.), însă plasează săvârşirea faptei în luna octombrie 2016.

Cu toate acestea, în declaraţia dată în faţa instanţei (f. 26-29) la întrebarea procurorului dacă este posibil ca plasele pe care i le-a dus inculpatului M.P.C. acasă să le fi sustras în lunile august – septembrie 2016, acesta răspunde afirmativ. Fiind întrebat dacă este posibil ca plasele să le fi sustras în seara zilei de 06.09.2016, inculpatul C. M. a declarat că nu-şi mai aminteşte cu exactitate data.

Cu privire la activitatea infracţională a inculpatului M.P.C., în descrierea faptei, în cuprinsul rechizitoriului, din declaraţia martorului O. V. A. şi din declaraţia inculpatului M. P. C. rezultă că în data de 28.11.2016 martorul O. V. s- a deplasat la inculpatul C. M., pe care la ajutat să încarce în căruţă 3 plase de sârmă, aflate în curtea acestuia, plase pe care le-au transportat la inculpatul M. P. C. Tot din descrierea faptei în rechizitoriu rezultă că, în cursul lunii noiembrie 2016 inculpatul M.P.C. a discutat cu vărul său, inculpatul C. M., că a început construcţia pentru un ţarc de câine ciobănesc şi l-a întrebat pe acesta dacă are materiale pentru această construcţie. In ziua de 12.11.2016 inculpatul M. P. C. l-a sunat pe inculpatul C. M., care i-a spus că a făcut rost de garduri.

În aceeaşi seară, la locuinţa inculpatului M. P. C. au venit cu un atelaj hipo inculpatul C. M. şi martorul O.V.A. care i-au adus 3 garduri metalice, ruginite, despre care inculpatul M. P. C. nu şi-a dat seama că aparţin S.C. OMV PETROM S.A.

Din declaraţia inculpatului C. M. (f. 167 – d.u.p.) a rezultat că în cursul lunii octombrie 2016 ar fi sustras plasele de gard, desfăcându-le prin ruperea sudurii de la bulumaci şi ulterior le-a transportat în apropierea locuinţei sale, ascunzându-le lângă gard, în nişte buruieni. Tot inculpatul C. M. a declarat că, la insistenţele inculpatului M.P.C. (care avea nevoie să termine construcţia câinelui ciobănesc), a luat legătura cu martorul O. V. A., pe care l-a chemat cu căruţa şi împreună au dus plasele de gard Ia domiciliul inculpatului M. P. C. din satul B. Inculpatul M. P. C. i-a achitat martorului O. V.A. suma de 20 de lei şi o sticlă cu vin, iar inculpatului C. M. i-a dat o sticla cu ţuică.

În cuprinsul declaraţiei dată în faţa instanţei în data de 29.05.2019 inculpatul C.M. a declarat că i-a dus plasele inculpatului M.P.C. în vara anului 2016 pentru ca, ulterior, la întrebarea instanţei de ce a declarat în timpul urmăririi penale că a dus plasele în luna noiembrie 2016, să declare că nu-şi mai aduce aminte cu exactitate când a avut loc evenimentul. De asemenea, inculpatul C.M. a declarat că o singură dată i-a dus plase de sârmă inculpatului M. P. C. (când acesta m-a rugat să-i aduc), deşi inculpatul M. P. a declarat în instanţă că acesta i-a adus de două ori plase. Mai mult decât atât, în faza de urmărire penală ( fila 167) inculpatul C. M. a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi că la insistenţele inculpatului M. P., împreună cu martorul O. V., a transportat plasele, cu căruţa acestuia, la domiciliul inculpatului M. P.

În aceeaşi declaraţie, inculpatul C. M. a precizat că, ulterior acestei date, l-a sunat M. P. C. care i-a spus că lângă parcul petrolier unde lucrează sunt bunuri depozitate şi să vină cu căruţa să le ia, dar nu a făcut acest lucru. De altfel şi în declaraţia dată în faţa instanţei a relatat aceleaşi aspecte, respectiv că a fost sunat de către co-inculpat. De aici s-a constatat complicitatea anterioară, dar şi morală a  inculpatului M. P. C. la săvârşirea furtului, inculpatul C.M. săvârşind furtul ştiind că este susţinut moral de către co-inculpat şi că are şi cui să vândă bunurile sustrase.

Deşi în faza de urmărire penală inculpatul C. M. a declarat că a luat legătura cu martorul O. V. A., pe care l-a chemat cu căruţa şi împreună au dus plasele de gard la domiciliul inculpatului M. P. C. din satul B, în faza de judecată a declarat, în mod contradictoriu că doar martorul O. V. a transportat plasele la domiciliul co-inculpatului, pentru ca ulterior să revină şi să declare că s-a deplasat şi el cu ocazia transportului.

Având în vedere că urmare probatoriului administrat rezultă vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora, Parchetul a arătat că solicită să se dispună condamnarea la închisoare a inculpatului C. M. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi condamnarea Ia închisoare a inculpatului M.P.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt. În ce priveşte individualizarea pedepsei, a apreciat că, raportat la gradul de pericol social al infracţiunii şi la valoarea relativ mică a prejudiciului, sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 şi urm. C.pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În subsidiar, având în vedere că prejudiciul cauzat este relativ mic (3000 de lei, în mare parte acoperit) şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 C. proc. pen., Parchetul a solicitat să se dispună renunţarea la urmărirea penală cu privire la cei doi inculpaţi.

În faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din 21.02.2022, după aducerea la cunoştinţă a drepturilor pe care le au, intimaţii inculpaţi C. M. şi M. P. C. au arătat că nu doresc să dea declarație şi, de asemenea, că nu au probe de solicitat.

La același termen, reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu solicită administrarea de probe și nu susține motivele apelului.

Cu ocazia dezbaterilor, procurorul a arătat că soluţia de achitare a instanţei de fond este corectă, legală şi temeinică. Astfel, din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate din data de 22.11.2016 aflat la dosarul de urmărire penală, reiese că inculpatul C. M. a sustras la data de 12.11.2016 plase de gard de la o sondă Petrom şi nu la data reţinută în actul de sesizare, respectiv 07.09.2016. Totodată, din acelaşi procesverbal de redare a convorbirilor telefonice reiese că peste 6 zile, la data de 18.11.2016, inculpatul C. M. a discutat cu inculpatul M. P. C., despre acel coteţ de câini la care s-au folosit plasele sustrase de către C. M. Aceste interceptări sunt menţionate ca mijloace de probă în rechizitoriul întocmit în cauză dar este clar că din acestea rezultă comiterea unor alte fapte penale de furt calificat din luna noiembrie 2016 neavând nicio legătură cu fapta din 6/7.09.2016 imputată celor doi inculpaţi. A mai arătat că urmărirea penală este vădit deficitară în contextul în care în cauză au fost sesizate două furturi de la două sonde diferite ale Petrom, sondele 1146 şi 1186 pentru care intimata s-a şi constituit parte civilă cu sume distincte, sunt două fapte de furt care s-au produs la date diferite: în septembrie şi noiembrie iar parchetul nu s-a pronunţat cu privire la fapta din noiembrie. Se mai reţine faptul că din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului M. P. C. de la data de 26.11.2016 reiese că s-au găsit doar plase tip Buzău ori cele de la sonda OMV Petrom nr. 1186 erau tip bordurat. Din adresa Secţiei 10 Poliţie rurală aflată la fila 143 d.u.p. în care se poartă discuţii cu OMV se menţionează că bucăţi de gard metalic ridicate de la inculpatul M. P. au fost sustrase de la sonda 1146, alta decât cea indicată ca fiind cea de la care s-a sustras la data de 6/7.09.2016. Prin urmare, la complice s-au găsit plase de sârmă care provin de la o altă sondă decât cea faţă de care s-a arătat că la data de 6/7.09.2016 s-au sustras plase. Aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice bunurile găsite la inculpatul M. P. C. sunt obţinute ca urmare unei alte sustrageri de bunuri de la o altă sondă în luna noiembrie dar faţă de care nu s-a dispus trimiterea în judecată. De altfel, la urmărirea penală OMV Petrom s-a constituit parte civilă pentru faptele de furt de la cele două sonde 1186 şi 1146.

A considerat că urmărirea penală nu este completă, actul de sesizare vizează doar una dintre fapte faţă de care în mod clar complicele nu avea legătură pentru că bunurile sustrase sunt de la o altă sondă iar cu privire la autor nu s-a lămurit de unde proveneau plasele sustrase. Faţă de toate aceste motive, a solicitat respingerea apelului parchetului ca fiind nefondat.

Examinând sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Soluția primei instanțe prin care a dispus achitarea inculpaților C. M. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal şi M.P.C., pentru infracțiunea de complicitate la furt prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 Cod penal, este una legală și temeinică, neexistând probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații sunt autorii faptelor deduse judecății.

Curtea își însușește motivarea primei instanțe, în sensul că activitatea ilicită a inculpaților privește o altă prezumtivă faptă decât cea reținută în rechizitoriu.

În acest sens, s-a observat că procesele-verbale de interceptare care redau convorbiri din perioadă 11.11.2016-12.11.2016 se coroborează cu declarațiile martorilor O. V. A. și Ț. I. care au plasat evenimentele relatate în perioada octombrie-noiembrie, nicidecum în septembrie.

Chiar dacă inculpații M. P. C. și C. M. au oferit declarații contradictorii cu privire la multe aspecte, aceștia au precizat în faza de urmărire penală că transportul plaselor de sârmă s-a realizat în noiembrie 2016. Acesta declarații prezintă un grad mai mare de veridicitate având în vedere că au fost luate la puțin timp de la săvârșirea presupusei faptei.

Contrar susținerilor acuzației, nu există nicio probă din care să rezulte că fapta a fost săvârșită în noaptea de 06/07.09.2016. Simplul fapt că la locul săvârșirii faptei s-au găsit urme de căruță, nu conduce la concluzia că este vorbă de atelajul hipo al martorului O. V. A. în condițiile în care acesta a declarat că a efectuat un singur transport pentru inculpatul C. M. în noiembrie 2016.

Organele de urmărire penală aveau obligația de administra probe cu privire la momentul săvârșirii faptei care a rezultat din interceptări, mai ales că martorii B. și P. D., agenți de pază însărcinați cu paza mai multor parcuri petroliere au declarat că în anul 2016, ca de altfel și în alți ani, au avut loc mai multe sustrageri de bunuri aparținând persoanei vătămate, printre care și plase de gard.

Nu în ultimul rând, așa cum s-a menționat și mai sus, deși există probe cu privire la o posibilă activitate ilicită a inculpaților, contradicțiile din declarațiile acestora nu pot conduce la concluzia că aceștia ar fi săvârșit fapta din 06/07.09.2016.

Curtea subliniază că procurorul nu a mai susținut motivele de apel formulate în scris și nu a mai solicitat administrarea de probe în apel. De altfel, inculpații au arătat în fața instanței de control judiciar că nu doresc să fie audiați.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public sunt formulate în concordanță cu materialul probator administrat în cauză și au fost redate mai sus în integralitate iar Curtea apreciază de asemenea că soluțiile de achitare sunt legale și temeinice.

Totodată, solicitarea cuprinsă în motivele scrise de apel de a se dispune renunțarea la urmărire penală este inadmisibilă, cauza aflându-se în apel.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle împotriva sentinţei penale nr. 163/06.09.2021, pronunţată de Judecătoria Videle în dosarul nr…..

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală cheltuielile constând în onorariul avocaţilor din oficiu ai inculpaţilor C. M. şi M. P.-C., în cuantum a câte 868 lei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle împotriva sentinţei penale nr. 163/06.09.2021, pronunţată de Judecătoria Videle în dosarul nr…..

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. 6 Cod procedură penală cheltuielile constând în onorariul avocaţilor din oficiu ai inculpaţilor C. M. şi M. P.-C., în cuantum a câte 868 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 21 martie 2022.

PREŞEDINTE   JUDECĂTOR   GREFIER

 

NOTA:

Prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art. 371 C. pr. pen. „judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței”.

În doctrină și jurisprudență s-a arătat că instanța nu poate să extindă obiectul judecății cu privire la alte fapte și persoane decât cele descrise în actul de sesizare, chiar dacă în stadiul cercetării judecătorești în primă instanță sau în apel ar rezulta existența altor fapte aflate în strânsă legătură cu cele sesizate sau participarea la comiterea faptei a altor persoane.

Deopotrivă, în faza de judecată, parchetul nu poate extinde sfera acuzațiilor factuale, sau renunța la acuzațiile factuale din actul de sesizare, pentru a susține noi acuzații în fapt, chiar și atunci când acestea se află într-o legătură substanțială cu acuzațiile cuprinse în actul de sesizare (M. Udroiu și alții, Codul de procedură penală comentat, ediția a 3-a, Ed. C. H. Beck, 2020, pg. 1939).

Pornind de la aceste considerente teoretice, instanța a apreciat că din probele administrate a reieșit că activitatea ilicită a inculpaților privește o altă faptă decât cea reținută în rechizitoriu.

Instanta de apel a apreciat în mod legal și temeinic că soluția primei instanțe prin care a dispus achitarea inculpaților C. M. pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal şi M.P.C., pentru infracțiunea de complicitate la furt prev. de art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 Cod penal, este una legală și temeinică, neexistând probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații sunt autorii faptelor deduse judecății.

Curtea de Apel București și-a însușit motivarea primei instanțe, în sensul că activitatea ilicită a inculpaților privește o altă prezumtivă faptă decât cea reținută în rechizitoriu.

În acest sens, s-a observat că procesele-verbale de interceptare care redau convorbiri din perioadă 11.11.2016-12.11.2016 se coroborează cu declarațiile martorilor O. V. A. și Ț. I. care au plasat evenimentele relatate în perioada octombrie-noiembrie, nicidecum în septembrie, asa cum s-a făcut trimiterea in judecata a inculpaților prin rechizitoriu.

Instanța de apel a apreciat că, chiar dacă inculpații M. P. C. și C. M. au oferit declarații contradictorii cu privire la multe aspecte, aceștia au precizat în faza de urmărire penală că transportul plaselor de sârmă s-a realizat în noiembrie 2016.

Instanta de apel a apreciat că, chiar dacă inculpații M. P. C. și C. M. au oferit declarații contradictorii cu privire la multe aspecte, aceștia au precizat în faza de urmărire penală că transportul plaselor de sârmă s-a realizat în noiembrie 2016. S-a considerat că aceste declarații prezintă un grad mai mare de veridicitate având în vedere că au fost luate la puțin timp de la săvârșirea presupusei faptei. Așadar, Curtea de Apel a apreciat ca fiind adevărate primele declarații date de inculpați în faza de urmărire penală, astfel că, neexistând probe din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații sunt autorii faptelor deduse judecății s-a dispus achitarea inculpaților.

Avocat Claudiu Lascoschi

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro