Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Instituţia caducităţii în dreptul civil român


16.12.2022 | Alexandru-Valentin PETREA
Secţiuni: Articole, Drept civil, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Alexandru-Valentin Petrea

Alexandru-Valentin Petrea

1. Introducere

Orice act juridic, fie că are un caracter unilateral, bilateral sau plurilateral, se încheie cu scopul de a produce în mod efectiv anumite efecte juridice în raporturile dintre părţi. Un act juridic îşi atinge finalitatea atunci când se produce executarea acestuia de către părţile care şi-au asumat obligaţii în temeiul acestuia, în mod voluntar sau ca urmare a apelării de către creditor la forţa de coerciţie a statului.

Fiinţarea firească a unui act juridic poate fi afectată de intervenirea anumitor incidente privitoare la validitatea şi executarea acestuia. Aceste incidente care conduc la încetarea existenţei actului juridic, fără ca acesta din urmă să fie lăsat să-şi producă efectele juridice preconizate de părţi, se numesc cauze de ineficacitate. Ele se caracterizează printr-o varietate care poate provoca numeroase confuzii în rândul teoreticienilor şi practicienilor dreptului.

Cauzele de ineficacitate sunt în mare parte şi remedii pentru încălcarea de către părţi a unor obligaţii legale şi convenţionale privitoare la actul în cauză. Astfel, nulitatea este remediul juridic pentru nesocotirea de către părţi a dispoziţiilor edictate de lege pentru încheierea valabilă a actului juridic[1], în timp ce rezoluţiunea sau rezilierea sunt incidente în situaţia în care părţile nu-şi execută obligaţiile stabilite prin manifestarea lor de voinţă, nesocotind, aşadar, şi conţinutul art. 1.516 C. civ., privitor la principiul executării integrale, la timp şi întocmai a obligaţiilor contractuale.

Totuşi, caducitatea este o cauză de ineficacitate a actului juridic cu un caracter mai complex, în sensul că, deşi se referă la o lipsă de validitate a actului juridic survenită ulterior încheierii acestuia, părţile sau partea, dacă este vorba de un act juridic unilateral, nu poate fi considerat/considerată de rea-credinţă. Tocmai acest caracter complex face obiectul tematicii prezentului articol.

2. Definiţia şi trăsăturile caducităţii

În Codul civil actual sau în alt act normativ din sistemul de drept românesc nu există o definiţie legală a caducităţii, în ciuda faptului că se face referire la această cauză de ineficacitate a actului juridic în cazul reglementării a numeroase instituţii de drept civil, cum ar fi legatul, clauza de preciput sau oferta contractuală. Drept urmare, a revenit doctrinei juridice sarcina definirii şi analizării naturii caducităţii în sistemul de drept român.

Astfel, caducitatea a fost definită în doctrină drept acea cauză de ineficacitate ce implică lipsirea de efecte juridice a unui act juridic valabil încheiat, datorită unei împrejurări ulterioare încheierii acestuia şi independente de voinţa părţilor sau părţii actului juridic în cauză[2]. Deci, actul juridic a îndeplinit la momentul încheierii sale toate cerinţele legale edictate pentru perfectarea sa conform legii, însă, ulterior, a intervenit fără voinţa şi, deci, fără culpa părţilor sau părţii, o împrejurare care duce în mod automat la desfiinţarea actului juridic, fără ca partea sau părţile să poată împiedica această încetare a raportului juridic care are la bază actul juridic în cauză.

Spre deosebire de nulitatea actului juridic civil, caducitatea nu este o sancţiune civilă[3], în condiţiile în care nu o anumită conduită a părţilor conduce la intervenirea acesteia, ci pur şi simplu incidenţa acesteia este consecutivă intervenirii unei împrejurări independente de voinţa părţilor sau părţii actului juridic civil în cauză. Intervenirea cauzei de caducitate trebuie să intervină neapărat după încheierea actului juridic civil[4], în caz contrar fiind vorba de intervenirea nulităţii actului juridic civil.

De asemenea, spre deosebire de rezoluţiune sau reziliere, caducitatea nu are legătură cu executarea actului juridic civil de către părţi, ci doar cu validitatea acestuia. Practic, un contract sau un act juridic civil unilateral au fost încheiate de părţi în mod corespunzător, dar, ulterior, pe parcursul executării acestuia, dispare una dintre premisele faptice de care norma civilă leagă validitatea actului juridic civil în cauză. De pildă, un legat este valabil dacă beneficiarul acestuia este în viaţă la momentul întocmirii acestuia, însă va deveni caduc dacă acest beneficiar decedează înainte de moartea celui care întocmeşte respectivul legat[5].

Nu în ultimul rând, în aceiaşi ordine de idei, caducitatea nu este echivalentă cu imposibilitatea totală şi definitivă de executare a contractului, prevăzută de art. 1.557 C. civ. Caducitatea nu afectează şansele concrete de a pune în executare clauzele contractului, ci transformă respectivul contract dintr-un act juridic valid, astfel cum era la momentul perfectării sale, într-unul nevalid, care nu mai poate produce de acum încolo efecte juridice între părţi. Un contract devenit nevalid, chiar fără culpa părţilor, nu mai poate fi executat, deci nu poate fi vorba nici de imposibilitatea totală şi definitivă de neexecutare a actului juridic civil.

Având în vedere că art. 1.325 C. civ. stabileşte aplicabilitatea dispoziţiilor privind contractele şi actelor juridice unilaterale civile, consideraţiile din paragraful anterior se aplică şi acestor tipuri de acte juridice civile cu o singură parte.

3. Efectele juridice ale intervenirii caducităţii

Faţă de nulitatea actului juridic civil, care, de regulă, produce efecte juridice ex tunc şi conduce la desfiinţarea retroactivă a actului juridic civil[6], caducitatea produce efecte juridice doar ex nunc, adică doar pentru viitor[7]. Astfel, nefiind o sancţiune civilă, caducitatea nu poate afecta drepturile care s-au născut în beneficiul părţilor anterior intervenirii acesteia.

Caducitatea poate fi constatată de părţi prin intermediul unei noi manifestări de voinţă sau, în caz de neînţelegere între părţi, va fi constatată de către instanţa de judecată competentă. În legătură cu a doua ipoteză, partea interesată va putea formula o acţiune în constatarea intervenirii caducităţii[8] sau, dacă are o anumită pretenţie concretă derivată din intervenirea caducităţii (de pildă, restituirea unei plăţi realizate ulterior intervenirii caducităţii fără ca plătitorul să cunoască această cauză de ineficacitate), va putea realiza o acţiune în realizare întemeiată pe dispoziţiile legale ce reglementează intervenirea caducităţii în acea speţă.

Desigur, caducitatea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în situaţia în care respingerea pretenţiilor reclamantului se solicită în baza invocării apărării de fapt reprezentate de intervenirea caducităţii.

În plus, trebuie menţionat faptul că, fiind vorba de o cauză de ineficacitate, incidenţa caducităţii în ceea ce priveşte actul juridic respectiv le liberează pe părţile actului juridic una de cealaltă, în situaţia unui contract, sau pe partea emitentă a actului juridic respectiv, în cazul unui act juridic unilateral. Desigur, părţile sau partea în cauză nu se pot prevala de niciun drept în baza actului juridic în cauză pentru intervalul de timp de după intervenirea caducităţii.

4. Aplicaţii practice ale instituţiei caducităţii

Un prim exemplu de act juridic civil în legătură cu care poate interveni caducitatea este clauza de preciput, reglementată de art. 333 C. civ. Aceasta constă în convenţia prin care soţii stipulează că soțul supraviețuitor preia fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deținute în devălmășie sau în coproprietate[9]. Aceasta poate fi stipulată în favoarea unuia dintre soţi sau doar unuia dintre ei.

În baza art. 333 alin. (4), o asemenea convenţie devine caducă în situaţia în care comunitatea de bunuri între soţi încetează în timpul vieţii ambilor soţi (de pildă, în cazul divorţului, constatării nulităţii absolute ori declarării nulităţii relative a căsătoriei), în situaţia în care soţii decedează în acelaşi timp sau soţul beneficiar decedează înaintea soţului dispunător, precum şi în cazul în care bunurile care alcătuiesc obiectul clauzei de preciput au fost înstrăinate la cererea creditorilor comuni.

De asemenea, donaţia făcută viitorilor soţi sub condiţia încheierii căsătoriei va deveni caducă în situaţia în care căsătoria nu se mai încheie, astfel cum prevede art. 1.030 C. civ.[10]. Un alt caz practic este reprezentat de caducitatea acceptării ofertei de donaţie în situaţia în care ofertantul decedează ori devine incapabil să dispună asupra propriilor bunuri prin donaţii[11].

Legatul, adică prevederea testamentară prin care testatorul dispune asupra propriului patrimoniu pentru cauză de moarte, devine caduc în următoarele situaţii: a) legatarul nu mai este în viață la data deschiderii moștenirii; b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii moștenirii; c) legatarul este nedemn; d) legatarul renunță la legat; e) legatarul decedează înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul, dacă aceasta avea un caracter pur personal; f) bunul ce formează obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate din motive care nu țin de voința testatorului, în timpul vieții testatorului sau înaintea împlinirii condiției suspensive ce afectează legatul[12].

În plus, în baza art. 1.048 alin. (1) C. civ., testamentele privilegiate sunt caduce în termen de 15 zile de la data la care testatorul putea să testeze prin unul dintre testamentele cu caracter ordinar, adică testamentul olograf sau autentic.

Nu în ultimul rând, oferta de a contracta devine caducă în situaţia în care acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit în ofertă sau, după caz, într-un termen rezonabil (atunci când oferta este fără termen şi este adresată unei persoane absente)[13]. De asemenea, oferta mai devine caducă în situaţia în care este refuzată sau ofertantul decedează sau devine incapabil de a contracta[14].

Spre deosebire de primele două premise (răspuns întârziat al destinatarului sau refuzul acestuia), decesul sau incapacitatea ofertantului atrag caducitatea ofertei doar dacă natura contractului sau împrejurările încheierii acestuia o impun[15], de pildă în situaţia în care se încheie un contract de antrepriză strict în vederea calităţilor recunoscute la nivel public ale antreprenorului, în lipsa cărora beneficiarul nu ar mai fi contractat.

5. Concluzie

Caducitatea este, într-adevăr, o cauză de ineficacitate a actului juridic civil mai puţin cunoscută şi întâlnită decât rezoluţiunea, rezilierea sau nulitatea. Totuşi, această realitate faptică nu poate conduce la ideea că tratarea caducităţii la nivel legislativ, jurisprudenţial sau doctrinar trebuie să rămână deficitară.

Enumerarea realizată în capitolul precedent privitoare la aplicaţiile practice ale caducităţii este, desigur, una exemplificativă. Mai mult decât atât, legiuitorul poate institui în Codul civil sau în legile speciale noi cauze de caducitate, în funcţie de evoluţia societăţii şi a practicii judiciare în materie civilă.

Deci, instituţia juridică a caducităţii poate reprezenta oricând un punct de atracţie pentru practicienii şi teoreticienii dreptului, fiind, în principiu, una dintre cauzele care pot conduce la încetarea unui raport juridic civil, cu urmări asupra drepturilor şi obligaţiilor civile ale persoanelor fizice şi juridice.


[1] Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, modificată prin Legea nr. 71/2011 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, art. 1.246 alin. (1).
[2] C. T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 223.
[3] G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2021, p. 285.
[4] Ibidem
[5] Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, art. 1.071 lit. a.
[6] Ibidem, art. 1.254 alin. (1).
[7] G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 286.
[8] Trebuie să se ţină cont în acest caz de art. 35 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 247 din 10.04.2015, care prevede: Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. Deci, existenţa unei pretenţii concrete derivate din intervenirea caducităţii conduce la inadmisibilitatea acţiunii în constatarea caducităţii actului juridic în cauză, fiind deschisă calea acţiunii în realizare având ca obiect respectiva pretenţie.
[9] Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, art. 333 alin. (1) teza I.
[10] G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 285.
[11] Ibidem
[12] Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, art. 1.071.
[13] L. Pop, I.-F. Popa, S.-I. Vidu, Curs de drept civil. Obligaţiile, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p. 77.
[14] Ibidem
[15] Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod civil, art. 1.195 alin. (2).


Avocat Alexandru-Valentin Petrea

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro