Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Cooperarea judiciară internațională în materie penală – o necesitate crescendo


19.12.2022 | Gheorghița-Daniela SLAPCIU
Secţiuni: Afaceri transfrontaliere, Articole, Drept penal, Procedură penală, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Gheorghița-Daniela Slapciu

Gheorghița-Daniela Slapciu

ABSTRACT

In the fight against transnational organized crime, it was found necessary to promote and develop international judicial cooperation in criminal matters between the member states of the European Union, constantly recommending the harmonization of national laws and procedures in criminal matters, by developing cooperation instruments and ensuring an area of freedom, security and effective justice to the intensification of cooperation between member and non-member states of the European Union. The main ways in which this international judicial cooperation in criminal matters is carried out are: extradition, the European arrest warrant, the transfer of proceedings in criminal matters, international legal assistance in criminal matters, the recognition of criminal judicial acts in relations with states outside the European Union,as well as with European states international JIT procedures, joint investigation teams. These modalities are also regulated in Romanian legislation.

În conjunctura socio-economică actuală, infracționalitatea transfrontalieră este un fenomen negativ care se amplifică continuu la nivelul statelor, constituind o amenințare.

Din acest motiv, cooperarea judiciară internațională în materie penală este o necesitate și are tendința să se transforme într-un perpetuum mobile în scopul combaterii infracționalității și intensificării colaborării între state.

S-a constatat ca modalitate frecventă de săvârșire a infracțiunilor, acționarea pe teritorii aparținând mai multor state, dar și încercarea infractorilor de a se ascunde sau de a cere azil politic unor state diferite statelor locului de săvârșire a infracțiunilor. Tocmai aici se resimte necesitatea constituirii și dezvoltării cooperării judiciare în materie penală, având la bază principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, generând adesea măsuri de apropiere a legislațiilor statelor membre în tot mai multe domenii, cu obiectivul comun de a minimaliza riscurile îngreunării activității justiției.

Principalele modalități[1] prin care se realizează această cooperare judiciară internațională în materie penală sunt: extrădarea, mandatul european de arestare, transferul de proceduri în materie penală, asistența judiciară internațională în materie penală, recunoașterea actelor judiciare penale în raporturile cu statele din afara Uniunii Europene, precum și cu statele europene, procedurile internaționale JIT[2], echipele comune de anchetă. Trebuie adusă mențiunea că aceste modalități sunt reglementate în legislația din România prin Legea nr. 302/2004[3]. Tot în scopul cooperării judiciare internaționale în materie penală, au fost înființate organizații internaționale de combatere a criminalității, precum: Interpol, Europol, Rețeaua Judiciară Europeană, Eurojust sau Parchetul European.

În aceste condiții, cooperarea judiciară internațională este în fapt comunicarea dintre state, prin care acestea împărtășesc cele mai bune practici, având în vedere mobilitatea internațională a infractorilor puternic susținută și de utilizarea unei tehnologii avansate.

Din punct de vedere juridic, cooperarea judiciară este formală și informală, în sensul că multe state nu solicită semnarea unui tratat între ele, ci oferă asistență pe baza reciprocității sau a curtoaziei, fiind trasate în linii mari recomandări de cooperare[4].

Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, respectiv Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în prezent) de la Luxemburg veghează la respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și, în particular, asigură o protecție a garanțiilor procesuale pe care le emite Convenția Europeană a drepturilor omului, în ceea ce privește domeniul penal, în baza a două principii ce reprezintă cheia legislativă a cooperării internaționale judiciare: principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce[5].

Lupta statelor europene împotriva criminalității organizate avea nevoie de un fundament legal concret, drept pentru care a fost implementat Planul de Acțiune pentru combaterea crimei organizate adoptat de Consiliul Uniunii Europene în 28 aprilie 1997 și, în aceeași măsură de importantă, Acțiunea Comună[6] care vizează: cooperarea consolidată între statele membre ale Uniunii Europene; abordarea comună în problematica referitoare la participanţii la activitatea organizaţiilor criminale; aplicarea măsurilor pentru protecţia martorilor şi a colaboratorilor din justiţie; garantarea unui proces echitabil; cooperarea judiciară eficace în cazul anchetelor şi a urmăririlor penale; respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului.

Printre instrumentele juridice adoptate de Consiliul Uniunii Europene în lupta împotriva criminalităţii organizate, remarcăm Tratatul de la Lisabona, prin care a fost asigurat un nou drum, solid, în consolidarea unui spațiu de justiție penală, Parlamentul European devenind parte implicată, cu anumite competențe. Astfel, cooperarea judiciară internațională în materie penală are la bază un cumul de reguli ce asigură cadrul legislativ privind ajutorul reciproc între state, în lupta contra fenomenului infracțional cu caracter transfrontalier. Acest Tratat cuprinde dispoziţii referitoare la Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Titlului V referitor la Spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (Capitolul 4).

În alin. (1) al art. 82[7] regăsim expres menționată noțiunea de cooperare judiciară în materie penală în cadrul Uniunii Europene, întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor judiciare şi include apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevăzute la alin. (2) şi la art. 83. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind: (a) instituirea unor norme şi proceduri care să asigure recunoaşterea, în întreaga Uniune, a tuturor categoriilor de hotărâri judecătoreşti şi decizii judiciare; (b) prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă între statele membre; (c) sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie; (d) facilitarea cooperării dintre autorităţile judiciare sau echivalente ale statelor membre în materie de urmărire penală şi executare a deciziilor.

Referitor la cadrul legislativ din România, Legea[8] nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006, legea a fost republicată în 2019 și modificată, reglementează formele de cooperare judiciară internaţională în materie penală: a) extrădarea; b) predarea în baza unui mandat european de arestare; c) transferul de proceduri în materie penală; d) recunoaşterea şi executarea hotărârilor; e) transferul persoanelor condamnate; f) asistenţa judiciară în materie penală.

De asemenea, de noutate europeană în materia cooperării judiciare internaționale în materia penală, se uzitează momentan de procedura JIT – Joint Investigation Team[9].

Cadrul legislativ de bază privind cooperarea internațională, se completează cu instituția asistenței judiciare internaționale în materie penală, prin Legea nr. 302/2004 coroborată cu unele instrumente juridice internaționale, respectiv: Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, Protocolul adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală(2001) şi Decizia-cadru din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă.

Dispoziţiile Convenţiei de asistenţă judiciară în materie penală între statele membre (2000) referitoare la echipele comune de anchetă constituie o aplicare a art. 32 din Tratatul de la Amsterdam (1997) care prevede condiţiile şi limitele stabilite de Consiliu, limitele în care autorităţile judiciare pot să intervină pe teritoriul unui alt stat membru în legătură şi în acord cu autorităţile acestuia.

Legea nr. 302/2004 reglementează constituirea echipelor comune de anchetă şi procedura de funcţionare a acestora. Art. 168 din lege transpune în dreptul intern Decizia-cadru a Consiliului UE din 13 iunie 2002 privind echipele comune de anchetă, un instrument important de luptă împotriva criminalităţii organizate, precum şi dispoziţii cuprinse în Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene. În aplicarea acestor norme europene, legea română prevede că, în vederea facilitării soluţionării unei cereri de comisie rogatorie, se pot constitui echipe comune de anchetă, cu un obiectiv precis şi cu o durată limitată care poate fi prelungită prin acordul statelor implicate.

Asistenţa judiciară în materie penală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 vizează: comisiile rogatorii internaţionale; audierile prin videoconferinţă; înfăţişarea în statul solicitant a martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite; notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un proces penal; cazierul judiciar; alte forme de asistenţă judiciară.

Cererile de asistenţă judiciară privind comisiile rogatorii şi comunicările de acte vor putea fi transmise direct autorităţii judiciare solicitate. De asemenea, de la 1 ianuarie 2007, procedurile formale de extrădare au fost înlocuite cu procedurile de predare în baza unui mandat european de arestare, emis în aplicarea Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI (cu excepţia situaţiilor tranzitorii, în care continuă să se aplice tratatele de extrădare).

O altă procedură prevăzută de Convenţia din 29 mai 2000 privind asistenţa judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, reglementată şi de Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006 este supravegherea transfrontalieră. Conform dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală: sub rezerva existenţei unor dispoziţii contrare în convenţia aplicabilă în relaţia cu acel stat, agenţii unui stat străin care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârşirea unei infracţiuni care dă loc la extrădare sau o persoană faţă de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau localizarea persoanei menţionate mai sus, sunt autorizaţi să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de asistenţă judiciară prezentată în prealabil.

Configurarea spaţiului de libertate[10], securitate şi justiţie a evidenţiat necesitatea promovării şi intensificării cooperării între statele membre ale Uniunii Europene în cadrul luptei împotriva criminalităţii organizate transnaţionale, urmărindu-se armonizarea legislaţiilor şi a procedurilor naţionale în materie penală, prin elaborarea unor instrumente cu un câmp de aplicare bine determinat, ce limitează posibilitatea formulării de rezerve şi de excepţii. Statele membre ale Uniunii Europene vor trebui să procedeze la instituirea şi conlucrarea unor grupuri operative interdisciplinare în domeniul luptei împotriva criminalităţii organizate, responsabile pentru monitorizarea fenomenului şi aplicarea măsurilor procedurale, contribuind la dezvoltarea unor politici naţionale apropiate.

România a devenit parte a acțiunilor de cooperare judiciară internațională în materie penală. Cadrul legislativ intern în domeniul de referință, este în dezvoltare, fiind ancorat într-o permanentă adaptare[11] la legislația europeană, având ca obiectiv atât integrarea României în zona de justiție și securitate a Uniunii Europene, dar, totodată, asigurând o pregătire țării noastre pentru a face față provocărilor crimei organizate.

De asemenea, trebuie menționat faptul că, urmare deschiderii frontierelor, creșterea fenomenului de criminalitate transnațională constituie o normalitate, iar cooperarea judiciară internațională completează foarte bine cooperarea polițienească în materie penală, privind scopul combaterii, diminuării sau cel puțin al ținerii sub control a acestui fenomen.

Amintim în acest sens: Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, precum şi Protocoalele adiţionale: Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor şi copiilor şi Protocolul împotriva traficului ilegal de imigranţi pe cale terestră, a aerului şi pe mare, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000 şi ratificate de România prin Legea nr. 565/2002, stabilesc o serie de măsuri care vizează, în principal, cooperarea judiciară internaţională în materie penală în scopul prevenirii şi combaterii cu mai multă eficienţă a criminalităţii transnaţionale organizate[12].

De remarcat faptul că acest fenomen de cooperare judiciară internațională se manifestă și în relații cu statele care nu fac parte din Uniunea Europeană, un bun exemplu în acest caz fiind regulile referitoare la extrădare, astfel: se poate emite un mandat de urmărire internațională în vederea extrădării, în baza art. 66 indice 1 din Legea nr. 302/2004, iar dacă nu se cunoaște statul pe teritoriul căruia este posibil să se găsească persoana căutată, autoritățile judiciare vor aplica dispozițiile referitoare la urmărirea internațională în vederea extrădării și prevederile privind mandatul european de arestare, în conformitate cu prevederile art. 66 indice 1 alin. 5 teza a-II-a din Legea nr. 302/2004 și art. 77-108 din aceeași lege[13].

În concluzie, în lupta împotriva criminalității organizate transnaționale, s-a constatat necesitatea promovării și dezvoltării cooperării între statele membre ale Uniunii Europene, recomandându-se în permanență armonizarea legislațiilor și a procedurilor naționale în materie penală, prin elaborarea unor instrumente de cooperare și asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție eficace intensificării cooperării între statele membre și non-membre ale Uniunii Europene[14].

De asemenea, un rol central și important îl ocupă Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu principale atribuții de a asista și sprijini cooperarea judiciară internațională în materie penală, în relația cu statele membre și non-membre ale Uniunii Europene. De asemenea, aceste autorități trebuie să asigure și să păstreze un bun și permanent contact cu organismele internaționale de profil, să recunoască și să activeze diferitele forme de cooperare judiciară în materie penală (transferarea persoanelor condamnate, supravegherea transfrontalieră, urmărirea transfrontalieră, activitățile JIT, predare bilaterală a persoanelor urmărite).

Totodată, o bază de date privind mandatele europene de arestare se creează la nivelul Ministerului Justiţiei, căruia autorităţile judiciare române, emitente sau de executare trebuie să îi comunice toate mandatele europene de arestare emise sau executate.


[1] B. Micu, R. Slăvoiu, Cooperare judiciară internațională în materie penală, Editura Hamangiu, București, 2020, p. 11.
[2] JIT – „Joint Investigation Team”.
[3] Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, cu modificările și completările ulterioare.
[4] De exemplu obținerea probelor din străinătate prin mijloace informale, trebuie să îndeplinească unele condiții: „Mijloacele trebuie să fie legale conform legii Statului Solicitant și nu trebuie să existe niciun motiv să se considere că va fi exclusă ca probă; de asemenea, trebuie să fie legal conform legii Statului Solicitat; iar statul Solicitat nu trebuie să ridice nicio obiecție”.
[5] F. R. Radu, (coord.), Ghid de cooperare judiciară internaţională în materie penală,2008 , pp. 3-19.
[6] Acţiunea Comună a fost adoptată de Consiliu în baza art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la incriminarea participării la o organizaţie criminală în statele membre ale Uniunii Europene. Se impune mențiunea că asistenţă judiciară în materie penală a generat crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legătură, în scopul îmbunătăţirii cooperării judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, de asemenea, implementarea Deciziei-cadru nr. 2002/630/JAI din 22 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene referitoare la stabilirea programului cadru privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală; Decizia Consiliului nr. 98/428/JAI din 29 iunie 1998 pentru crearea unei Reţele Judiciare Europene; Decizia Consiliului nr. 2001/427/JAI din 28 mai 2001 de instituire a unei reţele europene de prevenire a criminalităţii; Decizia Consiliului Uniunii Europene nr. 2003/170/JAI din 27 februarie 2003 privind folosirea comună de agenţi de legătură detaşaţi în străinătate de autorităţile de aplicare a legii ale Statelor Membre; Decizia Consiliului nr. 2002/996/JAI care stabileşte mecanismul pentru evaluarea sistemelor de drept şi implementarea acestora la nivel naţional în lupta împotriva terorismului.
[7] Tratatul de la Lisabona reprezintă versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE) şi a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), iar art. 82 alin. (1) din Tratatul de la Lisabona, este ex-articolul 31 al TUE, 30 aprilie 2008.
[8] F.R. Radu, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – un pas important spre integrarea României în spaţiul de libertate, securitate şi de justiţie al Uniunii Europene şi un răspuns ferm la noile provocări ale criminalității transnaționale, în revista Dreptul, nr.11/2004.
[9] În luna octombrie 2022, România a devenit oficial parte a echipei de investigatori internaționali numită JIT – Joint Investigation Team,care investighează crimele (A se vedea aici, unde alleged înseamnă pretins, cuvânt care ar fi de dorit și în nota de subsol, dacă sunt sau nu crime de război trebuie să stabilească o instanță.) de război comise de Rusia, alături de alte șase state, după ce procurorul general, doamna Gabriela Scutea a semnat, la Haga, actele de aderare.
[10] C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, pp. 18-32.
[11] A. Boroi, I. Rusu, Cooperarea judiciară internațională în materie penală,Editura C.H.Beck, București, 2008, pp. 6-10.
[12]A. Boroi, I. Rusu, op. cit., p. 12. A se vedea și Legea nr. 565/2002.
[13] G. Tudor, M. Constantinescu, Mandatul european de arestare. Aspecte teoretice şi practică judiciară, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, pp. 13-14.
[14] F.R. Radu, op. cit., pp. 44-60.


Grefier Gheorghița-Daniela Slapciu
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro