Covid-19 Legal React
AbonamentePlatinum members

RIL admis. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă


22.12.2022 | Andrei PAP
Secţiuni: Covid 19 Legal React, Monitorul Oficial al României, Recurs în interesul legii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Andrei Pap

Andrei Pap

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1230 din 21 decembrie 2022, a fost publicată Decizia nr. 26/2022 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava ce formează obiectul Dosarului nr. 1.938/1/2022.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin Hotărârea nr. 28 din 12 septembrie 2022, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept: „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă acest temei legal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, este aplicabil cererilor în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021”.

2. Practica instanţelor de judecată

Titularul sesizării a arătat că, în urma analizării practicii judiciare existente la nivel naţional, a rezultat că problema de drept enunţată a fost soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti.

A) Astfel, într-o primă orientare a practicii judiciare, s-a apreciat că Legea nr. 166/2021 nu este aplicabilă cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 7 din O.U.G. nr. 43/2020, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 82/2020, ci se aplică dispoziţiile legale în vigoare la data naşterii dreptului în discuţie, arătându-se că dreptul reclamanţilor la plata stimulentului de risc s-a născut la momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, orice dispoziţii legale intervenite ulterior fiind aplicabile situaţiilor juridice născute sub imperiul acestora, legea civilă neputând retroactiva.

Reclamanţii au solicitat angajatorului acordarea stimulentului de risc prevăzut de lege, iar refuzul angajatorului de a plăti aceste sume de bani a generat litigiile în cadrul cărora instanţa este ţinută să aplice dispoziţiile legale în vigoare la data sesizării sale, dispoziţii ce prevedeau acordarea stimulentului de risc de 2.500 lei brut, lunar, pentru perioada stării de urgenţă, iar tezele privind imposibilitatea acordării stimulentului în forma prevăzută de lege anterior datei de 23 iunie 2021, motivat de necesitatea respectării dispoziţiilor în vigoare la data pronunţării hotărârii, nu pot fi primite, situaţia juridică a reclamanţilor fiind supusă legii în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021. Interpretarea contrară ar valida concluzia că modificarea dispoziţiilor legale are semnificaţia stingerii retroactive a dreptului recunoscut de lege reclamanţilor.

Totodată, instanţele au reţinut că, în condiţiile în care dreptul la stimulentul de risc a fost reglementat ca un drept pur şi simplu, şi nu unul condiţionat, activitatea prestată de reclamanţi pe perioada stării de urgenţă îi îndreptăţeşte la plata stimulentului în forma prevăzută de Legea nr. 82/2020, iar în cauză nu este întrunită ipoteza unei situaţii juridice în curs de constituire, astfel încât dispoziţiile Legii nr. 166/2021 să fie aplicabile, în considerarea principiului aplicării imediate a legii noi.

S-a mai reţinut că dreptul la acordarea stimulentului de risc şi obligaţia de plată corelativă s-au născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 82/2020, pentru o activitate prestată anterior (în perioada 16 martie-14 mai 2020), prin urmare, obligaţia de plată nu constituie un efect viitor al unei situaţii juridice născute anterior modificării legislative, ci o situaţie juridică născută şi încheiată sub imperiul legii vechi (facta praeterita).

Dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Codul civil, reglementând aplicarea legii în timp, dispun expres faptul că actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar faţă de succesiunea în timp a acestor reglementări, dreptul reclamanţilor la acordarea stimulentului de 2.500 lei brut, pe lună, pe perioada stării de urgenţă s-a născut la data intrării în vigoare a Legii nr. 82/2020 şi exista la data sesizării instanţei, noua restrângere a domeniului de aplicare şi a cuantumului stimulentului acordat neputând avea efecte asupra drepturilor născute anterior, chiar dacă acestea nu erau recunoscute şi achitate la data intervenirii ultimei modificări legislative.

În sensul acestei prime opinii, au fost identificate hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate de curţile de apel Alba Iulia, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Ploieşti şi Suceava.

B) Potrivit celei de-a doua orientări a practicii judiciare a instanţelor naţionale, s-a considerat că Legea nr. 166/2021, respectiv art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 166/2021, este aplicabilă şi în cazul litigiilor în curs de soluţionare.

În susţinerea acestei opinii, s-a arătat că, în ceea ce priveşte succesiunea actelor normative care au modificat în mod repetat condiţiile de acordare a dreptului solicitat, se impune precizarea că O.U.G. nr. 43/2020, în forma iniţială, prevedea acordarea stimulentului pentru medici, personalul medicosanitar, personalul paramedical, inclusiv personalul auxiliar, implicat direct în transportul, echiparea, evaluarea, diagnosticarea şi tratamentul pacienţilor infectaţi cu COVID-19, pe perioada stării de urgenţă.

Ulterior, prin Legea nr. 82/2020 privind aprobarea O.U.G. nr. 43/2020, a fost introdus alin. (5) în conţinutul art. 7 al ordonanţei de urgenţă, iar o nouă intervenţie a legiuitorului asupra textului art. 7 din O.U.G. nr. 43/2020 a avut loc prin Legea nr. 166/2021, când s-a modificat din nou alin. (5) al acestui articol.

În această opinie, instanţele au înlăturat criticile vizând pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii prin care se susţine că în mod eronat s-a acordat eficienţă noilor prevederi ale Legii nr. 166/2021 care restrâng cuantumul stimulentului de risc stabilit anterior prin O.U.G. nr. 43/2020 (forma în vigoare la momentul introducerii acţiunii).

S-a observat că, pentru a stabili întinderea efectelor noilor modificări aduse O.U.G. nr. 43/2020 prin Legea nr. 166/2021, din perspectiva restrângerii sferei persoanelor beneficiare ale stimulentului de risc, dar şi a cuantumului dreptului, prin comparaţie cu forma anterioară a ordonanţei de urgenţă, se impune a se porni de la prevederile legale care guvernează aplicarea în timp a legii civile, conţinute de normele art. 6 din Codul civil.

Or, prevederile art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, în forma aprobată prin Legea nr. 82/2020, care lărgesc sfera beneficiarilor stimulentului stabilit în forma iniţială doar pentru o parte a personalului medical şi auxiliar medical, se abat de la principiile expuse prin art. 6 din Codul civil, deoarece reglementează o formă de recompensare pentru situaţii juridice epuizate la momentul intrării sale în vigoare. Astfel, starea de urgenţă instituită şi, respectiv, menţinută prin decrete succesive ale Preşedintelui României se încheiase în data de 15 mai 2020, iar modificarea legislativă a intervenit abia în luna iunie 2020, când Legea nr. 82/2020 a intrat în vigoare. Altfel spus, prevederile art. 7 alin. (5) introduse prin Legea nr. 82/2020 au retroactivat încă de la publicarea în Monitorul Oficial al României, deoarece au prevăzut în mod expres ca efectele lor juridice, reprezentate de acordarea stimulentului de risc şi unei părţi a personalului din instituţiile publice sau private, din domeniul asistenţei sociale, să se extindă şi asupra faptelor juridice începute şi consumate anterior, pe perioada stării de urgenţă.

Intenţia emitentului Legii nr. 82/2020 de a introduce în corpul O.U.G. nr. 43/2020 prevederi legale aplicabile unor situaţii juridice născute şi epuizate anterior intrării sale în vigoare rezultă din modul de exprimare la timpul trecut atunci când face referire la starea de urgenţă, dar devine evidentă prin conţinutul pct. 5 al articolului unic din Legea nr. 82/2020 care introduce la art. 8 un nou alineat, cu următorul cuprins: „(8) Stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei, prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă, se acordă pentru toată perioada stării de urgenţă, instituită prin decret potrivit art. 93 din Constituţia României, republicată.”

În această opinie se mai arată că, aşa cum în mod constant s-a acceptat în doctrina şi practica de specialitate, principiul neretroactivităţii legii civile nu este unul absolut, de la acest principiu existând şi unele excepţii în care actele normative pot produce efecte retroactive, în special dacă în corpul acestora se prevede în mod expres că ele se aplică pentru situaţii juridice trecute, cum este cazul normelor care îşi propun să îi recompenseze pe destinatari pentru privaţiunile, interdicţiile sau limitările drepturilor, rezultate dintr-o situaţie juridică trecută.

Or, stimulentul de risc a fost conceput de legiuitor tocmai ca o formă de recompensare cu efect retroactiv a salariaţilor din domeniul asistenţei sociale pentru privaţiunile inerente măsurii cu caracter excepţional a izolării la locul de muncă, pe perioada stării de urgenţă generate de pandemia COVID-19, aspect care justifică aplicarea sa retroactivă.

Dacă, din raţiunile ce au fost arătate, legiuitorul a dorit ca prevederile art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020 să retroactiveze, modificările aduse acestor norme prin Legea nr. 166/2021 vor produce în mod evident aceleaşi efecte retroactive. Prin urmare, dacă în perioada de activitate a normelor, în varianta introdusă prin Legea nr. 82/2020, beneficiarii stimulentului de risc din categoria în litigiu nu au primit drepturile băneşti, după intrarea în vigoare a Legii nr. 166/2021, ei trebuie să îndeplinească noile condiţii de acordare. Că este aşa rezultă cu claritate din interpretarea a contrario a art. III alin. (2) al Legii nr. 166/2021.

De asemenea, în această opinie se reţine că, în temeiul principiului aplicării imediate a legii civile noi, de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situaţiilor ivite după intrarea sa în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi. Acest principiu nu este consacrat expressis verbis, ci este o consecinţă firească a principiului neretroactivităţii, pe care îl completează.

De la acest principiu există o excepţie, anume ultraactivitatea legii vechi, care poate fi prevăzută de legiuitor, în mod expres, în cuprinsul legii noi sau poate fi dedusă din redactarea legii. Inserarea unei astfel de prevederi îşi găseşte justificarea în necesitatea aplicării legii vechi, pentru acele situaţii juridice în curs de desfăşurare şi până la momentul consumării lor.

Atunci când legiuitorul doreşte ca noile reglementări să nu se aplice raporturilor juridice născute sub imperiul vechii legi, care sunt în curs de soluţionare, dispune expres sau implicit acest lucru.

În acest context, analizând dispoziţiile tranzitorii introduse prin art. III al Legii nr. 166/2021, se constată că acestea nu conţin norme exprese sau implicite privind ultraactivitatea legii vechi în privinţa proceselor aflate pe rol la data intervenirii modificărilor.

Dimpotrivă, este reglementată doar situaţia plăţilor integrale/parţiale efectuate sub imperiul vechilor reglementări care, după caz, nu se mai recuperează (este vizată situaţia în care s-a plătit integral până la data modificării legii stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru lunile aprilie şi mai 2020) ori se plăteşte diferenţa dintre cuantumul stimulentului de risc prevăzut de noile reglementări şi cuantumul stimulentului primit în temeiul Ordonanţei de urgenţă nr. 82/2020 pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă a persoanelor vârstnice, centrelor rezidenţiale pentru copii şi adulţi, cu şi fără dizabilităţi, precum şi pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgenţă (O.U.G. nr. 82/2020).

Prin urmare, toate actele normative, atât cel care recunoştea acordarea stimulentului de risc în favoarea asistenţilor sociali, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, cât şi cele care recunoşteau acordarea aceluiaşi drept bănesc numai în favoarea angajaţilor centrelor rezidenţiale de îngrijire şi asistenţă socială, au intrat în vigoare după expirarea perioadei în care a fost decretată starea de urgenţă pe teritoriul României şi reglementau asupra recunoaşterii, respectiv suprimării beneficiului acestui stimulent în favoarea asistenţilor sociali care nu erau angajaţi ai unor centre rezidenţiale, stimulent aferent perioadei în care a fost reglementată starea de urgenţă.

Astfel, nu se poate considera că acest drept a fost recunoscut pentru perioada în care starea de urgenţă era în desfăşurare, pentru a se putea considera că suprimarea dreptului a intervenit după consumarea situaţiei care a determinat acordarea lui.

Dimpotrivă, atât recunoaşterea dreptului, cât şi suprimarea lui au intervenit după încetarea stării de urgenţă, astfel încât nu se poate stabili că stingerea situaţiei care a determinat acordarea stimulentului s-a produs sub imperiul Legii nr. 82/2020, pentru a putea vorbi de o aplicare retroactivă a Legii nr. 166/2021.

Se mai reţine că actele normative succesiv adoptate au reglementat un efect pe care starea de urgenţă a continuat să îl producă şi după epuizarea sa, respectiv recunoaşterea beneficiului acordării stimulentului de risc în favoarea asistenţilor sociali, pentru început, indiferent de forma de organizare a prestatorului de servicii sociale, respectiv prin Legea nr. 82/2020, iar ulterior, prin Legea nr. 166/2021, numai asistenţilor sociali angajaţi ai unor centre rezidenţiale, care au fost izolaţi preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgenţă.

Prin urmare, ceea ce aparţine trecutului este efectul produs înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 166/2021, respectiv plata stimulentului de risc în favoarea asistenţilor sociali care nu sunt angajaţi ai unor centre rezidenţiale, plată care a fost făcută în temeiul Legii nr. 82/2020, deoarece numai în cazul acestora legea nouă nu se aplică, întrucât, în caz contrar, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv.

În schimb, legea nouă, respectiv Legea nr. 166/2021, se va aplica de la data intrării ei în vigoare, fără a putea fi considerată retroactivă, efectului pe care starea de urgenţă a continuat să îl producă şi după încetarea sa. Recunoaşterea beneficiului stimulentului de risc în favoarea asistenţilor sociali care nu sunt angajaţi ai unor centre rezidenţiale nu mai poate fi făcută după modificarea legiferată prin actul normativ mai sus indicat.

Acest raţionament se desprinde şi din prevederile exprese ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021, potrivit cărora, „În situaţia în care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost efectuate plăţi în temeiul dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează”.

Plăţile făcute până la intrarea în vigoare a Legii nr. 166/2021 echivalează cu stingerea efectului pe care starea de urgenţă a continuat să îl producă şi după epuizarea ei, stingere care s-a produs sub imperiul Legii nr. 82/2020, astfel încât ele scapă aplicării noului act normativ care nu mai recunoaşte beneficiul dreptului în favoarea asistenţilor sociali care nu sunt angajaţi ai unor centre rezidenţiale şi, prin urmare, aceste plăţi nu sunt supuse restituirii.

Însă, dacă ceea ce s-a plătit până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021 se consideră valabil achitat, de la acest moment, acest stimulent nu mai poate fi recunoscut şi, implicit, achitat asistenţilor sociali care nu sunt angajaţi ai unor centre rezidenţiale, întrucât se opun prevederile acestui nou act normativ care recunoaşte efectul pe care starea de urgenţă l-a produs şi ulterior încetării sale numai în favoarea asistenţilor sociali angajaţi ai unor centre rezidenţiale care au fost izolaţi preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgenţă.

Prin urmare, dispoziţiile legale în vigoare la data soluţionării litigiului sunt cele reglementate de prevederile O.U.G. nr. 43/2020, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 166/2021, şi acestea îşi găsesc aplicare în cauzele aflate pe rolul instanţelor, judecata neputând fi întemeiată pe o dispoziţie legală inexistentă din punct de vedere juridic, ca urmare a modificării ei prin Legea nr. 166/2021.

Se mai arată că, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Codul civil şi art. 15 din Constituţia României, o consecinţă firească a principiului neretroactivităţii legii civile este tocmai aplicarea imediată a legii noi, respectiv asupra situaţiilor şi efectelor care iau naştere după intrarea ei în vigoare.

În sensul celei de-a doua opinii, au fost identificate hotărâri judecătoreşti definitive ale curţilor de apel Timişoara, Ploieşti şi Suceava.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Prin punctul de vedere formulat în scris, Ministerul Public a considerat că cea de-a doua orientare a practicii judiciare este în litera şi spiritul legii, apreciind că dispoziţiile art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 43/2020, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 166/2021, sunt aplicabile cererilor în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021.

4. Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului în interesul legii, pronunţând următoarea soluţie:

„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă, stabileşte că:

Dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/2020, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 166/2021 privind modificarea şi completarea art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, nu sunt aplicabile cererilor aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a Legii nr. 166/2021.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.”

Avocat Andrei Pap
PAP | law office

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti