Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Curtea de Apel Bacău. Sancționarea disciplinară a unui medic. Nulitatea deciziei de sancționare disciplinară


30.12.2022 | Radu-Gabriel PATRICHE, Bianca-Cosmina VRABIE
Secţiuni: Dreptul muncii, Health & Pharma (Dreptul sănătății), Jurisprudență Curți de Apel, Note de studiu, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Radu-Gabriel Patriche

Radu-Gabriel Patriche

Bianca-Cosmina Vrabie

Bianca-Cosmina Vrabie

Prin sentința civilă nr. 452/27.05.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis contestația formulată de contestatorul T.V. împotriva deciziei nr. 268/14.10.2021 privind sancționarea disciplinară a acestuia, emisă de intimatul S.M.U.M., și s-a dispus anularea deciziei contestate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere aspectele prezentate mai jos.

Contestatorul este angajat al intimatului, fiind medic specialist în compartimentul Chirurgie toracică al S.M.U.M., în temeiul unui contract individual de muncă.

Prin decizia nr. 268/14.10.2021, emisă de către intimat, s-a dispus sancționarea contestatorului cu avertismentul scris, în temeiul prevederilor art. 247, art. 248 alin. (1) lit. a), art. 250, art. 251 și art. 252 din Codul muncii, ale art. 33 lit. e) și ale art. 71 din Regulamentul intern al S.M.U.M.

În cuprinsul deciziei s-a reținut că: „prin necompletarea foii de observație, dl. T.V. nu a respectat obligațiile prevăzute în fișa postului, anexa la contractul individual de muncă și prevederile Regulamentului intern.

La baza emiterii deciziei au stat procesele-verbale încheiate în cadrul ședințelor Comisiei de disciplină din datele de 16.08.2021, 27.08.2021 și 13.10.2021.

Potrivit art. 252 din Codul muncii:

„(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

(4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.

(5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării”.

Contestatorul a înțeles să invoce, în principal, nulitatea absolută a deciziei de sancționare, în temeiul literelor a), b) și c) ale alin. (2) al art. 252 din Codul muncii, iar în urma analizei aspectelor învederate de către contestator, prin raportare la înscrisurile depuse de intimat, instanta a apreciat că susținerile au fost întemeiate cu privire la toate cele trei cazuri de nulitate semnalate.

În ceea ce privește descrierea faptei cu privire la care s-a dispus sancționarea, instanța a constatat că motivul prezentat în decizia de sancționare, redat mai sus, este diferit de cel menționat în convocatorul emis anterior cercetării disciplinare, în cuprinsul căruia s-a menționat că cercetarea a fost demarată ca urmare a unui referat întocmit de dr. Z.O.A., Director Medical în cadrul S.M.U.M., prin care se aducea la cunoștința conducerii spitalului că, în data de 05.07.2021, i s-a solicitat dl. dr. T.V. foaia de observație clinică generală a pacientului D.I., decedat la data de 30.06.2021, în vederea confruntării datelor clinice, constatându-se că aceasta nu era completată, multe dintre aspectele importante nefiind completate.

Ceea ce i s-a imputat contestatorului prin decizia de sancționare a fost – necompletarea foii de observație – descriere insuficientă a faptei ce se traduce prin lipsa completării FOC, dar conform convocatorului, mențiunea – foaia de observație nu era completată la toate rubricile –, în aprecierea primei instanțe, este o cu totul altă abordare.

Foaia de observație a pacientului D.I. nu a fost întocmită în format letric de către dl. dr. T.V., ci doar în sistem electronic. Cu privire la acest aspect, prima instanță a constatat că spitalul nu a combătut deloc apărarea contestatorului T.V. referitoare la faptul că acesta completase în sistem informatic foaia de observație, aspect ce era foarte important de tranșat, putându-se pune în discuție însăși existența faptei. Cum dubiul profită acuzatului, instanța a reținut că insuficienta descriere a faptei în decizia de sancționare echivalează cu nedescrierea acesteia – ipoteză prevazută de lit. a) din cadrul alin. (2) al art. 252 din Codul muncii, atrăgând nulitatea absolută a deciziei sub acest aspect.

În ceea ce privește incidența lit. b) din cadrul alin. (2) al art. 252 din Codul muncii, care sancționează cu nulitatea absolută lipsa prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, tribunalul a reținut că, atât pe parcursul cercetării disciplinare, cât și prin contestația formulată, s-a solicitat în mod expres și repetat de către persoana sancționată precizarea punctuală a abaterilor încălcate, cu referire la fișa postului, regulamentul intern și anexa la contractul individual de muncă, invocate în decizia de sancționare, intimatul oferind același răspuns, prin formularea generală care apare și în decizia contestată. Or, neidentificarea abaterilor pretins a fi fost încălcate de către contestator și a dispozițiilor interne ce reglementează sancțiunile, precum și emiterea unei decizii de sancționare în lipsa acestor elemente, sunt de natură a încălca respectarea dreptului la apărare al persoanei cercetate disciplinar, atrăgând astfel sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că prin cererea formulată la data de 16.08.2021, contestatorul a solicitat ca probatoriu readministrarea probei testimoniale, în sensul audierii în mod nemijlocit de către comisia de disciplină a celor care au întocmit note explicative, aspect cu privire la care nu s-a formulat un răspuns de către spital, prin adresa întocmită la data de 17.08.2021. De asemenea, din procesele-verbale încheiate în cadrul ședințelor Comisiei de disciplină din datele de 16.08.2021, 27.08.2021 și 13.10.2021 nu rezultă că s-ar fi pus în discuție chestiunea ridicată de contestator, ceea ce se încadrează la prevederile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, care sancționează cu nulitatea emiterea unei decizii fără specificarea motivelor înlăturării apărărilor formulate.

Instanța a amintit faptul că cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancțiunea poate fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută. Prevederea legală are caracterul unei măsuri de protecție a salariatului în scopul prevenirii aplicării unor sancțiuni disciplinare nejustificate. În toate cazurile, cercetarea disciplinară prealabilă trebuie să fie efectivă, iar dreptul la apărare al salariatului anterior aplicării sancțiunii disciplinare trebuie respectat cu privire la toate actele și lucrările comisiei de cercetare disciplinară. Din această perspectivă rezultă nerespectarea de către angajator, cu ocazia efectuării cercetării disciplinare prealabile, a garanțiilor respectării dreptului la apărare al salariatului anterior sancționării sale, reglementate în favoarea salariatului și în scopul limitării puterii absolute a angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare.

Instanța a apreciat că respectarea prevederilor legale imperative relative la procedura cercetării disciplinare prealabile reprezintă o obligație legală de fond, intrinsecă măsurii sancționării disciplinare, fiind o garanție a respectării dreptului la apărare al salariatului, iar încălcarea acestuia constituie o cauză de nulitate absolută expresă a măsurii dispuse, față de prevederile art. 251 alin. (1) – (4) din Codul muncii, care sancționează cu nulitatea absolută aplicarea sancțiunii disciplinare în lipsa cercetării disciplinare prealabile, care presupune respectarea întregii proceduri prevăzute de lege și a tuturor garanțiilor oferite salariatului în scopul respectării dreptului la apărare al acestuia.

În concluzie, tribunalul a admis contestația și a dispus anularea deciziei contestate, apreciind că emiterea deciziei de sancționare disciplinară a fost făcută cu încălcarea prevederilor legale care reglementează efectuarea cercetării disciplinare prealabile, aspect ce echivala cu vicierea cercetării și imprima un caracter nelegal sancționării disciplinare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.M.U.M. Apelantul a făcut o trecere în revistă a întregii situații de fapt din dosar, arătând că, deși în conformitate cu prevederile art. 251 alin. (1) din Codul muncii, angajatorul putea dispune sancționarea angajatului cu avertismentul scris, fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, totuși comisia de disciplină s-a întrunit de 3 ori, dl. dr. T.V. fiind convocat de fiecare dată, conform legii. Pe baza concluziilor comisiei de disciplină, S.M.U.M. a dispus sancționarea cu avertismentul scris a domnului doctor T.V., prin decizia nr. 268/14.10.2021, conform prevederilor art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Au fost invocate dispozițiile art. 252 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, apreciindu-se că decizia nr. 268/14.10.2021 cuprinde toate cerințele impuse de lege.

Astfel, apelantul a arătat că decizia prevedea în mod expres descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, conform art. 252 alin. (2) lit. a), menționându-se că dl. dr. T.V. nu și-a îndeplinit obligația de a completa la timp FOCG nr. 684, întocmită pe numele pacientului decedat, iar prin necompletarea foii de observație, dl. dr. T.V. nu a respectat obligațiile prevăzute în fișa postului, anexa la contractul individual de munca și prevederile Regulamentului intern. De asemenea, a învederat instanței că decizia cuprindea și mențiuni referitoare la prevederile încălcate de salariat, respectiv fișa postului, anexa la contractul de muncă și Regulamentul intern al S.M.U.M., potrivit art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii. Cu privire la prevederile art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, apelantul a menționat că membrii comisiei de disciplină nu au înlăturat apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, fapt care reiese din cele 3 întrevederi solicitate de dl. av. P.R.G. și din procesele-verbale și celelalte înscrisuri de care s-a folosit în dovedire. A mai arătat că decizia de sancționare cuprindea și temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea disciplinară, respectiv art. 247 din Codul muncii care stipulează că: Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici; art. 248 alin. (1) lit. a); art. 250; art. 251 și art. 252 din Codul muncii. S-a concluzionat că prin necompletarea foii de observație au fost încălcate atribuțiile prevăzute la pct. 6 din fișa postului, anexa la contractul individual de muncă și prevederile Anexei 1 la Regulamentul intern reprezentând „Regulamentul privind regimul foii de observație clinică generală a pacientului”.

La art. 2 din cuprinsul deciziei nr. 268 din 14.10.2021 s-a arătat că: „Prezenta decizie poate fi contestată în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare la Tribunalul Bacău, respectând astfel prevederile art. 252 alin. (2) lit. e) și f) din Codul muncii”.

Apelantul a considerat astfel că descrierea faptei era suficientă și clară, iar exprimările utilizate în convocator, respectiv în decizia nr. 268 din 14.10.2021 („constatându-se că aceasta nu era completată” și „necompletarea foii de observație”) expun exact aceeași situație de fapt, forma nealterând fondul.

În legătură cu aspectul privind completarea foilor de observație doar în sistemul informatic, apelantul a arătat că această apreciere este una greșită întrucât medicii au obligația de a completa deopotrivă și foile în format letric, astfel că o obligație nu o exclude pe cealaltă. De asemenea, a precizat că în sistemul informatic Hipocrate medicii au obligația de a completa setul minim de date în vederea raportării acestora către Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, conform prev. art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 641/2021 care reglementează că: „Spitalele vor raporta în format electronic setul minim de date la nivel de pacient în spitalizarea continuă (SMDPC), aferent pacienților externați, conform prevederilor Ordinului ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. L 782/576/2006 privind înregistrarea și raportarea statistică a pacienților care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă și spitalizare de zi, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 4 a lunii următoare celei pentru care se face raportarea”.

Totodată au fost invocate de către apelant dispozițiile art. 7-9 din Ordinul nr. 1782/576/2006 privind înregistrarea și raportarea statistică a pacienților care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă și spitalizare de zi. Potrivit art. 7: Spitalele sunt obligate să colecteze în format electronic o parte din datele cuprinse în FOCG și FSZ. Conform art. 8 alin. (1): „Datele clinice la nivel de pacient, care se colectează în format electronic din FOCG, formează Setul minim de date la nivel de pacient, aferent spitalizării continue (SMDPC), prezentat în anexa nr. 6; alin. (2): Datele clinice la nivel de pacient care se colectează electronic din FSZ formează Setul minim de date la nivel de pacient, aferent spitalizării de zi (SMDPZ), prezentat în anexa nr. 7. Potrivit art. 9 alin. (1):Spitalele sunt obligate să transmită SMDPC și SMDPZ la Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar și la autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București, iar acestea din urmă la Centrul Național pentru Organizarea și Asigurarea Sistemului Informațional și Informatic în Domeniul Sănătății; iar conform alin. (2): Transmiterea datelor se face prin e-mail sau prin alte mijloace electronice la adresele specificate de Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar și, respectiv, de autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București.

Apelantul a arătat că medicii au obligația de a completa foile de observație în format letric deoarece acestea reprezintă documente medico-legale foarte importante care, ulterior încheierii lor, se arhivează și se păstrează conform prev. Legii nr. 16/1996 privind Legea Arhivelor Naționale și potrivit termenelor stabilite prin nomenclatorul arhivistic al spitalului, respectiv că modelul foilor de observație și instrucțiunile privind completarea acestora în format letric sunt prevăzute la Anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 1782/576/2006, respectiv în Regulamentul intern al S.M.U.M., la Anexa 1.

În fișa postului dl. dr. T.V., anexa la contractul individual de muncă nr. 2211/01.01.2013, se stipulează la pct. 6 următoarele atribuții specifice:

– „examinează bolnavii imediat de la internare și completează foaia de observație în primele 24 de ore, iar în cazuri urgente, imediat…”;

– „examinează zilnic bolnavii și consemnează în foaia de observație evoluția, explorările de laborator, alimentația și tratamentul corespunzător, la sfârșitul internării întocmește epicrize”;

– „confirmă decesul, consemnând aceasta în foaia de observație…”;

– „…stabilește diagnosticul de infecție intra-spitalicească, îl consemnează în foaia de observație și informează medicul șef de secție”;

– „obligativitatea cunoașterii și respectării prevederilor actelor normative în vigoare, aplicabile în domeniul sanitar”;

– „obligativitatea respectării regulamentului de ordine interioară și a regulamentului de organizare și funcționare ale unității”.

Apelanta a prezentat punctual importanța întocmirii foilor de observație, anume:

instituțiile abilitate, pacienții sau aparținătorii acestora solicită M.U.M., în mod constant, copii conform cu originalul ale foilor de observație, în conformitate cu prevederile art. 21 – 24 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului și ale art. 9, 10 și 11 din Ordinul 1410/2016 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003. Neîndeplinirea acestei obligații, ce le revine tuturor medicilor curanți, poate duce la vicierea informațiilor medicale ale pacienților;

Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. efectuează controale periodice privind verificarea concordanței între datele raportate la Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București și datele operate în foile de observație întocmite la nivelul secțiilor spitalului, solicitând cu această ocazie foile de observație clinică generală aferente perioadei vizate;

în conformitate cu prevederile Legii nr. 16/1996 privind Arhivele Naționale, respectiv cu procedura operațională privind arhivarea documentelor, informațiilor și înregistrărilor, întocmită de M.U.M., foile de observație se arhivează și se păstrează conform termenelor stabilite prin nomenclatorul arhivistic al spitalului.

Apelanta a susținut că i s-a arătat clar dl. dr. T.V. care sunt precizările punctuale ale abaterii încălcate, enumerându-i din fișa postului atribuțiile care fac referire la obligația de a completa, semna și parafa foile de observație. Totodată, i s-a precizat și faptul că art. 247 din Codul muncii stipulează că încălcarea prevederilor Regulamentului intern și a fișei postului (anexa la contractul individual de muncă) reprezintă abatere disciplinară, aceste prevederi nefiind generale, ci concrete. Astfel, prin adresa nr. 18004/17.08.2021 i s-a comunicat faptul că: „Prin neîndeplinirea atribuțiilor cu privire la completarea foii de observație nu ați respectat prevederile fișei de post, anexa la contractul individual de muncă, în care se precizează în mod expres faptul că aveți obligația, printre altele, de a:

– examina bolnavii imediat la internare și de a completa foaia de observație în primele 24 de ore, iar în cazuri de urgență, imediat:

– examina zilnic bolnavii și de a consemna în foaia de observație evoluția, explorările de laborator, alimentația și tratamentul corespunzător; la sfârșitul internării se întocmesc epicrize;

– de a respecta regulamentul de ordine interioară și a regulamentului de organizare și funcționare a unității; Anexa I la a Regulamentului Intern face referire la Regulamentul privind regimul Foii de Observație Clinică Generală a pacientului”;

Apelantul a arătat, de asemenea, prin adresa nr. 22505/13/10/2021 că: „Prin fapta ce face obiectul cercetării disciplinare, vă reamintim că ați încălcat prevederile contractului individual de muncă nr. 2211/01.01.2023, cât și cele ale Regulamentului intern al S.M.U.M.”.

Referitor la reținerea de către prima instanță a aspectului conform căruia spitalul nu a formulat niciun răspuns la cererea formulată la data de 16.08.2021 de către contestator, prin care acesta din urmă a solicitat ca probatoriu readministrarea probei testimoniale, în sensul audierii în mod nemijlocit de către comisia de disciplină a celor care au întocmit note explicative, apelantul a arătat că, în fapt, nimeni nu a întocmit note explicative cu privire la fapta care a constituit obiectul cercetării disciplinare, în consecință nu existau persoane pe care comisia ar fi fost obligată să le audieze, în vederea respectării dreptului la apărare al dl. dr. T.V., astfel că cerința contestatorului era irelevantă.

Cu privire la aprecierea instanței că cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului și verificarea susținerilor sale înainte de a i se aplica sancțiunea disciplinară constituie o condiție esențială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, sancțiunea putând fi aplicată numai dacă cerința legii a fost satisfăcută, apelantul a menționat că în speță este vorba de sancționarea angajatului cu avertismentul scris, iar legea permite angajatorului să dispună această sancțiune și fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile – art. 251 alin. (1) din Codul muncii.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea apelului ca nefondat, apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Acesta a arătat că decizia de sancționare în litigiu nu cuprindea cele 3 elemente constatate a fi lipsă de către instanța de fond, anume: comportamentul care a justificat aplicarea sancțiunii, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, respectiv motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în cauză.

A mai arătat faptul că foaia de observație era întocmită în format electronic, fiind accesibilă astfel tuturor membrilor de personal, prin programul informatic intern, respectiv că temeiurile de drept invocate nu prevăd un anumit comportament ca și abatere disciplinară, ci reglementează conținutul unei decizii de sancționare.

Referitor la indicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului și lipsa unui răspuns pe această chestiune în cuprinsul deciziei de sancționare, intimatul-reclamant a arătat că prezența salariatului la cercetare nu duce la concluzia că punctul său de vedere a fost analizat, ci doar că a fost prezent.

În plus, s-a apreciat că întocmirea unui proces-verbal cu cele desfășurate în cuprinsul cercetării nu duce la concluzia că apărările au fost analizate și în urma unei analize s-a dispus cu privire la acestea, ci doar că a fost menționat punctul de vedere al fiecărei părți. De asemenea, nici efectuarea unor întrevederi nu duce la concluzia că apărările formulate au fost analizate.

Instanța, examinând apelul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce reglementează instituția apelului, a reținut aspectele precizate mai jos.

Conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii: „Sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin.(1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”.

Dispozițiile art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul muncii reglementează sancțiunea disciplinară a avertismentului scris. Această reglementare a cercetării disciplinare prealabile are ca scop prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice dispuse de către angajator.

Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile legale citate anterior, angajatorul nu are obligația efectuării unei cercetări disciplinare prealabile în cazul în care aplică salariatului, pentru abaterea disciplinară săvârșită, sancțiunea disciplinară a avertismentului scris. Având în vedere că sancțiunea disciplinară a avertismentului scris este cea mai ușoară sancțiune disciplinară ce poate fi aplicată unui angajat în ipoteza săvârșirii unei abateri disciplinare, legiuitorul a apreciat că, în cazul aplicării ei, nu este necesară cercetarea disciplinară prealabilă a angajatului.

Opinia instanței a fost în sensul că angajatorul poate efectua cercetarea prealabilă și într-o asemenea ipoteză, ceea ce s-a și întâmplat, apelantul S.M.U.M. procedând în consecință.

Însă, în ipoteza în care angajatorul efectuează cercetarea disciplinară prealabilă, deși nu are o obligație legală în acest sens, instanța de apel a apreciat că nu se impune constatarea nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la această cercetare întrucât o astfel de sancțiune nu poate fi decât excesivă în condițiile în care legiuitorul nu a reglementat sancționarea angajatorului cu nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară în absența cercetării disciplinare prealabile.

În acest sens, art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii dispune că: „Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: (…) c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea”. Or, din modalitatea de redactare a art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii rezultă că incidența sancțiunii nulității absolute, reglementată de acest text legal, trebuie apreciată prin raportare la dispozițiile art. 252 din Codul muncii.

Dacă potrivit art. 251 alin. (1) din Codul muncii, cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului nu a fost obligatorie, decizia de sancționare disciplinară nu trebuie să cuprindă mențiunea indicată la art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii, iar absența acestei mențiuni nu se sancționează cu nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară.

Aceeași interpretare a art. 252 alin. (2) lit. c) din Codul muncii se impune și în situația în care angajatorul a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului, deși aceasta nu era obligatorie, conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii, astfel încât neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile nu atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare a salariatului.

În speță, apelantul a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a salariatului, deși a aplicat, prin decizia contestată, sancțiunea disciplinară a avertismentului scris. Pentru aceste considerente s-au apreciat a fi întemeiate criticile apelantului referitoare la faptul că cercetarea disciplinară nu era obligatorie deoarece a fost aplicată sancțiunea avertismentului scris, iar absența mențiunilor de la art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii nu atrage nulitatea absolută față de condițiile concrete ale speței.

În ceea ce privește aspectele de formă reglementate de art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii, Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate susținerile apelantului conform cărora în decizie a fost descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară. S-a apreciat de către instanța de apel că a descrie o faptă presupune indicarea în concret a acțiunii sau inacțiunii săvârșite de către angajat. Scopul acestei reglementări rezidă, în primul rând, în identificarea faptei săvârșite de salariat care a fost considerată sancțiune disciplinară. Or, în cazul de față, instanța a apreciat că decizia de sancționare în litigiu cuprindea informațiile necesare pentru a se înțelege ce faptă a săvârșit intimatul. Astfel, în art. 1 și 4 din cuprinsul deciziei se regăsea descrierea faptei, cu elemente concrete, adică nerespectarea obligației de către dl. dr. T.V. de a completa la timp foaia de observație FOCG nr. 684, deschisă pe numele pacientului decedat D.I. S-a concluzionat că formularea folosită de angajator a satisfăcut cerința impusă de textul art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii.

Instanța de apel însă a apreciat ca neîntemeiate criticile apelantului referitoare la sancțiunea nulității deciziei de sancționare disciplinară contestată, astfel cum a fost reținută de către prima instanță cu referire la textul art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii. Aceasta deoarece textele ce au fost invocate în cuprinsul deciziei în litigiu au fost generice și nu individualizau în niciun fel vreo obligație concretă pe care contestatorul ar fi încălcat-o. Astfel, angajatorul a inserat în decizia nr. 268/14.10.2021 mențiunea conform căreia „prin necompletarea foii de observație nu au fost respectate obligațiile prevăzute în fișa postului, anexa la contractul individual de muncă și prevederile Regulamentului intern”.

Decizia de sancționare disciplinară este un act formal, iar conținutul acesteia este impus prin norme imperative, sub sancțiunea nulității absolute. S-a apreciat de către instanța de apel că decizia nr. 268/14.10.2021 nu a fost una legală, atât timp cât textele nu au fost indicate cu destulă claritate pentru a se cunoaște prevederile apreciate de către apelantul-angajator ca fiind încălcate de către intimatul-salariat, în cadrul procedurii de sancționare disciplinară.

În acest sens, indicarea în concret a prevederilor statutare, regulamentare sau convenționale apreciate de angajator ca fiind încălcate se subsumează finalității protecției salariatului, legea impunând determinarea precisă a normei pozitive și exprese încălcate de către angajat, pentru că analiza conținutului abaterii disciplinare va fi limitată procedural strict la textul invocat în cuprinsul deciziei. Or, lipsa expunerii clare și precise a normativului intern încălcat lipsește în mod efectiv salariatul de exercițiul dreptului la apărare, în condițiile în care o faptă, în materialitatea sa, poate constitui abatere disciplinară, în sens juridic, doar dacă prin conduita sa salariatul a încălcat o prevedere, în sens larg, aplicabilă și cunoscută de către acesta.

Legea face o distincție între prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă încălcate [art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii], respectiv temeiurile de drept în baza cărora se aplică sancțiunea disciplinară [art. 252 alin. (2) lit. d) din Codul muncii].

Pe cale de consecință, în raport de conținutul concret al deciziei contestate, apare ca insuficientă modalitatea de indicare a prevederilor încălcate de salariat, motiv pentru care instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a concluzionat că decizia contestată nu a satisfăcut, sub acest aspect, exigența dispozițiilor art. 252 alin. (2) lit. b) din Codul muncii. Aceasta deoarece în decizia de sancționare contestată nu au fost prevăzute explicit și concret reglementările încălcate în domeniul muncii, dispozițiile din Regulamentul intern și din fișa postului intimatului. Chiar dacă, în calea de atac a apelului, au fost indicate în concret și detaliat care anume prevederi din fișa postului ar fi fost pretins încălcate, acest fapt nu este de natură a complini cerința legii, dispozițiile legale încălcate trebuind inserate expres în conținutul deciziei de sancționare sub sancțiunea nulității sale.

Pentru considerentele mai sus arătate, cu raportare la textul art. 480 C. proc. civ., Curtea de Apel Bacău a respins apelul ca nefondat.

A se vedea Hotărârea nr. 869/2022 din data de 7 octombrie 2022 a Curții de Apel Bacău – Secția I Civilă.

Av. Radu-Gabriel Patriche
Av. Bianca-Cosmina Vrabie

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro