Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Recuperare creanţe
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Limitele patrimoniului de afectațiune în procedura executării silite


10.01.2023 | Anca Alexandra LUCA, Adelina Elena STAN
Secţiuni: Articole, Drept civil, Recuperare creanțe, RNSJ, Selected, Studii
JURIDICE - In Law We Trust
Anca Alexandra Luca

Anca Alexandra Luca

Adelina Elena Stan

Adelina Elena Stan

INTRODUCERE

Reprezintă patrimoniul de afectațiune al debitorului un avantaj sau un impediment pentru creditorul urmăritor în demersul de recuperare a creanțelor prin intermediul executării silite? Prezentul articol își propune să realizeze o succintă analiză a limitelor și efectelor instituției juridice a patrimoniului de afectațiune în cadrul procedurii executării silite. Având în vedere că patrimoniul de afectațiune este un mecanism important în derularea activităților profesionale sau comerciale, inclusiv în activitatea bancară se confirmă nevoia unui regim juridic și a unui cadru de reglementare predictibil și stabil care să îi contureze principalele limite.

Patrimoniul de afectațiune – Aspecte teoretice generale

Pentru o reală comprehensiune a noțiunii de patrimoniu de afectațiune, vă propunem ca în prealabil să ne îndreptăm atenția asupra noțiunii de patrimoniu, între acestea existând un raport indisolubil de parte – întreg. Deși legiuitorul nu a oferit o definiție expresă, dispozițiile art. 31 alin. (1) Cod civil ne conduc fară tăgadă la ideea reținută în repetate rânduri în doctrină și anume că patrimoniul reprezintă „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică, aparţinând unei persoane”[1](C. Stătescu și alții, 1988). Sub vechea reglementare, în lipsa unei definiții legale, doctrina a stabilit că prin noțiunea de patrimoniu se putea înțelege „ansamblul drepturilor și obligațiilor unei persoane care au, sau care reprezintă, o valoare pecuniară și economică, adică evaluabile în bani”[2](C. Hamangiu, 1996). De esența acestei noțiuni este însuși caracterul evaluabil în bani, ceea ce îi confirmă importanța în cadrul realității economice actuale și implicit în cadrul procedurilor complexe derulate de creditori, inclusiv cei bancari, ce au ca obiect recuperarea datoriilor debitorilor titulari ai unor astfel de patrimonii. Constituirea masei patrimoniale afectate exercitării în mod individual a unei profesii autorizate se realizează prin actul de înființare încheiat de titularul acelei profesii, în condițiile de formă și publicitate impuse de lege.

Continuând lecturarea aceluiași articol, vom reține din alin. (2) faptul că acest patrimoniu este susceptibil de a face obiectul unei diviziuni sau a unei afectațiuni numai în condiţiile și cazurile expres prevăzute de legiuitor. Alin. (3) urmează a se apleca îndeosebi asupra acestor patrimonii de afectațiune prin evocarea cu caracter enumerativ a tipologiilor de patrimonii de afectațiune, indicând: ,,masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispoziţiilor titlului IV al cărţii a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii.” Pe cale de consecință, observăm că fiecare subiect de drept, persoană fizică sau juridică, este titular al unui patrimoniu unic, care ia naștere de drept, independent de voința sa. Acest unic patrimoniu poate fi însă divizat, în cazuri expres permise de lege, constituindu-se astfel mai multe ,,categorii, grupe sau mase de drepturi și obligații” (C. Bîrsan, 2013)[3], fiecare dintre acestea cu un regim juridic distinct. Textul de lege face distincție între diviziunea patrimoniului, care reprezintă mijlocul, rezultatul afectațiunii și însăși afectațiunea patrimoniului care reprezintă scopul divizării.

Conform art. 33 Cod civil, în situația în care oricare dintre aceste mase patrimoniale este constituită cu scopul exercitării unei profesii individuale autorizate de legi speciale, suntem în prezența unui patrimoniu profesional individual. Astfel, reținem că în cazul patrimoniului profesional individual, temeiul diviziunii este reprezentat de un act juridic unilateral (V. Stoica, 2013)[4] încheiat de titular cu respectarea condițiilor de formă şi de publicitate prevăzute de legea specială care reglementează respectiva profesie. Funcția principală a patrimoniului de afectațiune al profesioniștilor este aceea de a garanta executarea obligațiilor și răspunderea asumată de aceștia în activitatea întreprinsă. Titularul unui astfel de patrimoniu poate fi doar o persoană fizică, în cadrul procesului de exploatare a unei întreprinderi exclusiv în scop economic, în mod individual sau sub orice formă asociativă.

Printr-un act juridic unilateral se concretizează și modalitățile și mecanismele de mărire sau micșorare a acestui patrimoniu profesional individual, atunci când vorbim de transferuri intra patrimoniale, în înțelesul art. 32 Cod civil. În contextul acestei reglementări se poate observa că între masele patrimoniale poate exista o anumită comunicare, inclusiv din punctul de vedere al executării datoriilor. Aceasta își găsește utilitatea practică când apare un concurs de creditori în procesul de recuperare a creanțelor, de forma creditorilor personali sau profesionali și respectiv a creditorilor garantați sau chirografari.

Un element esențial care să asigure eficacitatea juridică a patrimoniilor de afectațiune în materia profesioniștilor este opozabilitatea acestora în raport cu creditorii profesionali și personali. Aceasta se poate realiza prin registrele de publicate prevăzute de legile speciale. Printre acestea se numără Registrul naţional de publicitate a maselor patrimoniale afectate exercitării în mod individual a profesiei (RNPMP). Acesta a fost înființat de Uniunea Națională a Notarilor Publici, prin art.162 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și activității notariale[5]. Administrarea acestor registre a intrat în atribuțiile unui nou organism creat prin lege, respectiv Centrul Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale – Infonot (CNARNN-INFONOT)[6]. Actul juridic, prin care profesionistul va determina și delimita masa patrimonială destinată desfășurării activității sale profesionale, este Actul Constitutiv. Acesta reprezintă un act juridic unilateral prin intermediul căruia profesionistul trebuie să individualizeze drepturile și obligațiile de natură patrimonială ce fac parte din masa sa patrimonială. Ulterior, prin înscrierea acestui act în RNPMP se va realiza cerința publicității. Aceeași regulă se aplică în mod corespunzător și în cazul în care profesionistul va înțelege să își modifice masa patrimonială, prin înscrierea tuturor actelor juridice în acest Registru. Înscrierea se poate realiza de orice profesionist, persoană care desfășoară o activitate profesională, individual sau în asociere, oricând, indiferent de data la care și-a început activitatea. În caz contrar, dacă masa patrimonială destinată desfășurării activității profesiei autorizate nu apare evidențiată în RNPMP, creditorii personali dar și cei profesionali sunt îndreptățiți să considere faptul că în componența ei intră orice bun ce aparține debitorului. Principalele avantaje ale înscrierii oricărui profesionist în cadrul acestui registru sunt: asigurarea opozabilității față de terți a maselor patrimoniale, modalitatea în care se poate realiza lichidarea maselor patrimoniale profesionale, prin aplicarea regulilor de la art.1941-1948 Cod Civil, iar in caz de deces și dezbatere succesorală se va elimina concursul dintre creditorii ale căror creanțe s-au născut în legătură cu profesia și creditorii moștenirii. În ipoteza în care materializarea patrimoniului de afectațiune nu s-a realizat printr-un act, denumit anterior act constitutiv, și nu au fost efectuate formele de publicitate în RNPMP sau în orice alt registru public impus de legea specială, profesionistul nu va putea opune creditorilor săi existența patrimoniului de afectațiune și excepția de neexecutare. Pentru datoriile profesionale va răspunde cu patrimoniul propriu și viceversa, operând insesizabilitatea prevazută la art. 728 alin. 1, teza a 2-a Cod Procedură Civilă. Dovada constituirii patrimoniului de afectațiune și a formalităților de publicitate trebuie realizată de către debitor la data aplicării de către executorul judecătoresc a măsurilor asiguratorii.

Patrimoniul de afectațiune în exercițiul unor profesii autorizate de lege

Activitățile desfășurate în cadrul profesiilor liberale, de formă diversă, presupun existența unui așa-numit patrimoniu profesional, fiind vorba de o masă patrimonială destinată exercitării profesiei titularului respectivului patrimoniu. În mod corespunzător, divizarea patrimoniului în mai multe mase de drepturi și obligații evaluabile în bani a determinat inclusiv nevoia specializării gajului general al creditorilor chirografari, gaj ce operează asupra masei patrimoniale în legătură cu care s-a născut creanța respectivă.

În mod lesne de înțeles, reglementarea patrimoniul profesional individual nu se limitează la normele de drept comun, norme specifice existând în cuprinsul fiecărei legi speciale care are ca obiect reglementarea profesiilor liberale. Actele normative speciale adoptate în acest domeniu legiferează modalitatea de acces în profesie, de organizare a activității, de exercitare a profesiei, formele de asociere în vederea realizării activității și, nu în ultimul rând, răspunderea acestora. Legislația europeană prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind recunoașterea calificărilor profesionale definește noțiunea de profesii liberale.[7]

Ne propunem în continuare să ne concentram sintetic atenția asupra ideii de patrimoniu de afectațiune în cazul unor profesii care au reglementări legale specifice.

În cazul profesiei de avocat, am identificat noțiunea de patrimoniu profesional evocată în nenumărate rânduri: art. 181 din Statul profesiei de avocat (acesta face vorbire despre cabinetele individuale de avocat care au posibilitatea de a se grupa tocmai în scopul folosirii în comun a unui patrimoniu profesional), art. 182 din Statul profesiei de avocat (care tratează problema patrimoniului de afectațiune profesională în cazul reorganizării formelor de exercitare ale profesiei), art. 183 din Statutul profesiei de avocat, (care tratează regimului juridic, indicând faptul că în cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de avocat, ,,patrimoniul comun este afectat exclusiv activității profesionale și are regimul patrimoniului de afectațiune profesională) și art. 5 alin. (10) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (care stabilește cu titlu de principiu că atât la momentul constituirii formelor de exercitare, cât și la orice alt moment ulterior ‚,avocaţii au dreptul să stabilească patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condiţiile legii, cu procedura reglementată pentru constituirea Registrului electronic al evidenţei patrimoniului de afectaţiune al avocaţilor”)[8]. Din Decizia nr. 271/2017 a Consiliului UNBR înțelegem că acest Registru îmbracă în fapt forma unei aplicații informatice organizate la nivel național în cuprinsul căreia se înscriu actele prin care se individualizează patrimoniul de afectațiune profesională al avocatului, precum și acele acte prin care se aduc modificări acestui patrimoniu. Principalul efect al acestei înscrieri este acela al opozabilității față de terți. Orice creditor a cărui creanță s-a născut în legătură cu profesia de avocat poate solicita baroului informații privind masa patrimonială afectată exercitării profesiei avocatului conform declarațiilor înregistrate la barou. Funcțiile patrimoniului de afectațiune în cazul avocaților respectă regula generală a patrimoniului de afectațiune, aceea de a garanta executarea obligațiilor asumate de către avocați.

Menționăm că doar în cadrul reglementărilor cu privire la exercitarea profesiei de avocat am reușit să identificăm acest concept de registru electronic orientat strict spre publicitatea și opozabilitatea patrimoniului profesional de afectatiune, concept pe care îl considerăm a fi o construcție digitală modernă și totodată oportună, de vreme ce punerea sa în funcțiune a avut un rezultat pozitiv concretizat în creșterea înregistrarilor cu privire la componența patrimoniilor de afectatiune profesională.[9]

În contextul cerințelor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cabinetul de mediator nu este o persoană juridică de sine stătătoare. Aceasta este o formă de exercitare a profesiei liberale de mediator autorizat. Pe cale de consecință, între persoana fizică titulară a unui astfel de cabinet și forma de exercitare a profesiei există o identitate. Cu toate acestea, de menționat este că această situație nu ar trebui confundată cu ipoteza în care am vorbi de o persoana angajată prin contract individual de muncă sau orice altă formă contractuală, fie ca personal de specialitate, administrativ sau de serviciu, fie ca mediator în cadrul formelor mai complexe prevăzute de 22 alin. 1 din Legea nr. 192/2006.[10]

În cazul profesiei de medic de familie, sesizăm că legiuitorul a elaborat normele care reglementează patrimoniul de afectațiune profesională, plecând de la premisa importanței acestuia ca parte componenta a praxisului medical. Art. 64 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii definește patrimoniul de afectațiune profesională ca fiind acea fracțiune distinctă a patrimoniului unui medic, constituit din totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor afectate scopului exercitării profesiei sale. Acest patrimoniu de afectațiune profesională, împreună cu infrastructura unui cabinet medical și a clientelei, formează praxisul de medicina de familie. Activitatea unui praxis poate fi transmisă către un alt medic tocmai prin transmiterea patrimoniului de afectațiune profesională, dar aceasta doar în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului Sănătății. Conform Ordinului nr. 1322/2006, praxisul poate fi transmis atât prin acte juridice inter vivos (între vii) prin vânzare, schimb, donație, locațiune, comodat, uzufruct sau aport la capital social, sau prin acte juridice mortis causa, cum ar fi legatul, precum și ca urmare a operării moștenirii legale. Important de menționat este că, în cazul oricărei modalități de transmitere, preluarea este condiționată de îndeplinirea unor criterii expres prevazute de lege pe care dobânditorul necesită a le îndeplini, raportat inclusiv la calitatea pe care acesta o deține de medic de familie. În cele din urmă, precizăm că legiuitorul nu a omis nici aspectul răspunderii civile, sens în care prin art. 64 din Legea 95/2006 se prevede faptul că acest patrimoniu de afectațiune profesională este separat de gajul general al creditorilor chirografari personali ai medicului. Drepturile și obligațiile ce iau naștere în contractele încheiate cu persoane fizice titulare ale unui cabinet medical nu intră în patrimoniul cabinetului, deoarece acesta din urmă nu are personalitate juridică și nici patrimoniu propriu. Mențiunea în aceste contracte „cabinet medicină de familie” nu face decât să indice că bunul ce a făcut obiectul contractului va face parte din patrimoniul afectat exercitării profesiei liberale de medic de familie, putând fi astfel o modalitate specifică de manifestare a voinței titularului cabinetului în vederea delimitării patrimoniului de afectațiune.

În cazul profesiei de executor judecătoresc, Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc tratează în art. 47 atât regimul juridic al patrimoniului afectat exercitării profesiei, precum și limitele impuse creditorului personal în urmărirea bunurilor ce fac parte din acest din urmă patrimoniu. Creanțele personale ale acestei forme de exercitare a activității nu se pot recupera prin urmărirea patrimoniilor biroului executorilor judecătorești sau a oricăror alte forme asociative.

Răspunderea debitorului titular al unui patrimoniu de afectațiune – Aspecte teoretice și practice

Ca regulă generală, cu privire la răspunderea debitorului, art. 2324 alin. 1 Cod Civil reține faptul că debitorul răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare. Chiar și în cazul existenței unui patrimoniu de afectațiune, apreciem ca prin alin. 3 al aceluiași articol legiuitorul impune creditorului profesional doar o ordine cu privire la urmărirea bunurilor[11]. În situația în care creanţa se naște în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, creditorul este obligat să urmărească în cele dintâi bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale, iar dacă acestea nu sunt suficiente pentru îndestularea creanţei, poate proceda și la urmărirea celorlalte bunuri ale debitorului.[12]

Regula cu caracter general se regăsește și în Ordonanță de urgență nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, în sensul în care creditorii afacerilor desfășurate sub una din formele prevăzute în acest act normativ pot urmări bunurile din patrimoniul personal al titularului în cazul în care bunurile din patrimoniul afectat desfășurării activității nu sunt suficiente pentru îndestularea creanței[13]. Mai mult decât atât, și practica instanțelor de judecată a înțeles să valideze această soluție[14]. De menționat este că, în sens invers, cu privire la creditorii personali, regulile sunt în antiteză, respectiv, în situația în care s-a constituit un patrimoniu de afectațiune, creditorii personali vor fi limitați în sensul urmăririi exclusiv a bunurilor aflate în patrimoniul personal, fără a putea depăși granița dintre masele patrimoniale. Mergând mai departe pe firul acestui raționament, în situația în care întreprinzătorul nu și-a constituit un patrimoniu de afectațiune cu respectarea tuturor condițiilor de publicitate impuse de lege în sensul operării înregistrărilor aferente în Registrul Comerțului, creditorii personali au libertatea de a urmări toate bunurile debitorului, cu excepția acelor bunuri mobile care sunt strâns legate de desfășurarea activității sale profesionale, în conformitate cu prevederile art. 728 Codul de Procedură Civilă[15]. Pentru a putea opera această insesizabilitate a bunurilor, apreciem că acestea trebuie să fie folosite în mod efectiv la exercitarea profesiei.

Mentionăm că în materia răspunderii, profesiile liberale de tipul avocat, medic, executor judecătoresc, mediator, etc. se încadrează în cadrul legislativ stabilit de art. 2324 alin. 4 Cod civil, care instituie de fapt o excepție de la regula generală anterior expusă, aceștia răspunzând de principiu doar în limita patrimoniului de afectațiune pentru datoriile care s-au născut în legătură cu exercitarea profesiei.

Dar cum aplicam aceste reguli trasate de legiuitor cu privire la răspunderea civilă a debitorului în contextul transferurilor intrapatrimoniale de bunuri?

Legiuitorul reglementează expres posibilitatea realizării transferurilor intrapatrimoniale precum și condițiile în care acestea pot opera. Astfel, titularul unui patrimoniu divizat are dreptul de a transfera bunuri dintr-o masă patrimonială în alta (ambele parți componente ale aceluiași patrimoniu), cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege și cu condiția neprejudicierii drepturilor creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. Transferul intrapatrimonial se realizează prin simpla voință a titularului, exprimată printr-un act juridic unilateral. Cu privire la forma acestui act, din interpretarea art. 32 alin. (2) Cod Civil, reținem că transferurile intrapatrimoniale nu reprezintă o înstrăinare, ca urmare actul juridic prin care se concretizează transferul nu necesită să îmbrace formă autentică.[16]

Deseori, chiar în practică s-a concretizat situația debitorului care, cu rea credință, realizează transferuri intrapatrimoniale cu scopul creării sau accentuării unei stări de insolvabilitate a uneia sau alteia din masele patrimoniale. Acestea se realizează în detrimentul creditorului a cărui urmărire este astfel privată în mod artificial de unele dintre bunurile aflate într-o anumită masa patrimonială. Se încalcă astfel condiția de neprejudiciere a creditorilor, impusă de legiuitor. Există de altfel și situația debitorului al cărui patrimoniu de facto nu corespunde cu cel declarat, tocmai cu scopul fraudării unei categorii de creditori.

Pentru aceste situații, împărtășim opinia exprimată în doctrină[17] (V. Stoica, 2013), și considerăm că acțiunea pauliană reprezintă cel mai util remediu procesual aflat la îndemâna creditorului pentru a declara inopozabilitatea unui act juridic unilateral prin care debitorul, ca urmare a transferurilor intrapatrimoniale, și-a creat o stare de insolvabilitate cu scopul fraudării intereselor creditorului. Cu toate acestea, apreciem că în cadrul acestor acțiuni, deși nu mai este incidentă problema dovedirii complicității unui terț, sarcina probei rămâne deseori mai mult decât dificilă, creditorul neavând instrumentele necesare pentru a proceda la verificarea a priori în mod real și concret a tuturor transferurilor care ar fi putut să conducă cu premeditare la lipsa de bunuri urmăribile dintr-o masa patrimonială. Altfel spus, creditorul nu are o imagine completă cu toate fluctuațiile componenței patrimoniului de afectațiune, pe care debitorul său le-a realizat în timp real. Frauda se poate dovedi în mod facil prin stabilirea afectațiunii bunului, în contextul în care se va putea stabili dacă transferul a fost însă necesar sau real, aspect care îngreunează procedura creditorului. Lipsa publicității transferului dintre cele două mase patrimoniale poate reprezenta un indiciu de frauda. Obligativitatea publicității unor astfel de transferuri ar putea veni în sprijinul creditorului care întreprinde o astfel de acțiune pauliană contra debitorului său.

Ca masură de protecție suplimentară împotriva acestor posibile situații, creditorul din domeniul bancar acționează cu maximă prudență și diligență recurgând de cele mai multe ori la încheierea unor contracte de fideiusiune, ca formă de garantare a crențelor debitorilor profesioniști cabinete medicale, executori judecătorești, avocați. Astfel, cu titlu de exemplu, atunci când un medic va încheia un contract de credit cu scopul finanțării activității sale profesionale, situație în care regula legală impune urmărirea exclusivă a bunurilor identificate în patrimoniul de afectațiune profesională, persoana fizică titulara cabinetului medical va fi ținută să încheie totodată un contract de fideiusiune prin care va institui o garanție suplimentară personală, garantând creditorul bancar de executarea obligaților contractuale cu întreg patrimoniul său. Cele două beneficii, ale diviziunii și discuțiunii, de care beneficiază garantul fideiusor vor face obiectul negocierii pe care acesta o întreprinde cu creditorul bancar, astfel încât se poate ajunge chiar la o renunțare expresă la acestea.

CONCLUZIE

În concluzie, considerăm că în contextul actual al legislației în materie, întrebarea cu care prezentul articol a debutat nu suporta un răspuns unanim valabil. Instituția juridică a patrimoniului de afectațiune, deși se bucură de un cadru de reglementare amplu, suscita dezbateri câte vreme nu oferă o abordare unitară. Creditorii debitorilor profesioniști, în ciuda limitărilor legale și a riscului de insolvabilitate, în cadrul procedurilor execuționale demarate în vederea recuperării creanțelor pe care le dețin, pot identifica diferite soluții pentru a limita efectele negative și imposibilitatea de recuperare a datoriilor. Cu toate acestea, în lipsa unei abordări unitare, apreciem faptul că patrimoniul de afectațiune încă poate reprezenta un real instrument folosit de către debitorii profesioniști în scopul sustragerii de la obligațiile pe care și le-au asumat.

De lege ferenda, considerăm că ar fi oportun ca, în cazul fiecărei profesii liberale, fie că vorbim de cabinetele medicilor de familie, fie că vorbim de executori judecătorești sau alte astfel de forme, să existe un Registru special al patrimoniilor de afectațiune dedicate și specializate. Practica incidentă în cazul profesiei de avocat a demonstrat că punerea în funcțiune a unui astfel de Registru determină creșterea înregistrărilor cu privire la componenta patrimoniilor de afectațiune profesională, astfel cerința opozabilității patrimoniilor și a transferurilor intrapatrimoniale ar fi îndeplinită. Mai mult decât atât, considerăm că existenta unor astfel de registre de publicitate ar fi de impact nu doar în creșterea numărului de înregistrări cu privire la componența patrimoniilor de afectațiune profesionale, ci și la responsabilizarea comportamentală a profesionistului în declararea informațiilor, eliminând astfel discrepanțele care în prezent se identifică între patrimoniile de afectațiune declarate în actele constitutive și bunurile achiziționate și înregistrate în scopul obținerii unor facilități de natură fiscală.

Mergem cu acest raționament mai departe și afirmăm că, odată constituit un patrimoniu de afectațiune, fiecărui titular ar trebui să-i incumbe obligația legală de înregistrare și actualizare frecventă a mențiunilor cu privire la componența acestuia, ori cu privire la orice altă modificare survenita ulterior momentului constituirii, în registre speciale destinate fiecărei profesii sau chiar în Registrul naţional de publicitate a maselor patrimoniale afectate exercitării în mod individual a profesiei (RNPMP). Considerăm că neîndeplinirea acestei obligații este de natură să dea naștere unei prezumții cu privire la intenția debitorilor profesioniști de a-și mări cu rea credință starea de insolvabilitate, în detrimentul propriilor creditori personali sau profesionali.


[1] C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale, Editura Universitatea din Bucureşti, 1988, p. 6;
[2] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de Drept Civil Român, vol. 1, Ed. All, 1996, p. 522.
[3] C. Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale in reglementarea noului Cod Civil, Editura Hamangiu, 2013, p. 11;
[4] V. Stoica, Patrimoniul de afectațiune – Continuitate și reformă, Revista Română de Drept Privat cu numărul 2, 2013;
[5] Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a înființat Registrul Național de Publicitate a Maselor Patrimoniale afectate exercitării profesiei care funcționează potrivit art. 117 lit. g) din Regulamentul de aplicare a legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, republicată, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2333/C/2013. Administrarea registrului intră în atribuțiile Centrului Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale – Infonot.
[6] Centrul Național de Administrare a Registrelor Naționale Notariale – CNARNN – Infonot este persoană juridică română de drept privat, înființată la data de 01.05.2013 în baza Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. – Disponibil aici.
[7] Pentru problematica aplicării în timp a textelor de lege cu privire la patrimoniul de afectațiune profesional al avocatului, a.s.v. Sentința civilă nr. 5459/2018 pronunțată de Judecătoria Brașov – prin care instanța a respins contestația la executare reținând: Față de dispozițiile textelor de lege sus-citate (făcându-se referire la art. 2324 alin. (4) C.civ) instanța urmează a reține că interdicția creditorilor profesionali de a urmări bunurile personale ale debitorului se aplică doar dacă profesionistul își operează diviziunea patrimoniului DUPĂ intrarea în vigoare a Codului civil. În prezenta cauză contestatorul nu a probat faptul că a operat diviziunea patrimonială în forma prevăzută de 180 alin. (3) – (5) din HG nr. 64/2011 pentru a reține interdicția creditorului de a urmări bunurile personale ale debitorului;
[8] „…acelea care sunt exercitate pe baza unor calificări profesionale relevante, cu titlu personal, având propria lor responsabilitate şi de o manieră profesională independentă, de persoanele care oferă servicii intelectuale şi conceptuale în interesul clientului şi al publicului. Exercitarea profesiei poate, în statele membre, în conformitate cu tratatul, face obiectul unor obligaţii juridice specifice, bazate pe legislaţia naţională şi reglementările stabilite, în mod autonom, în acest cadru, de către organismul profesional reprezentativ competent, care garantează şi îmbunătăţesc gradul de profesionalism, calitatea serviciilor şi confidenţialitatea relaţiilor cu clientul.”
[9] Registrului electronic al evidenţei patrimoniului de afectaţiune al avocaţilor – a fost înființat prin Decizia Comisiei Permanente a Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) nr. 212 din 30 martie 2017 și a fost pus în funcțiune prin Hotărârea nr. 325 din 17 februarie 2018 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România – https://www.unbr.ro/registrele-electronice/
[10] E.F. Cristea Patrimoniul de afectatiune profesionala. Transformarea formei de organizare si exercitare a profesiei de avocat, 2022
[11] Art. 2324 Cod – Garanţia comună a creditorilor
[12] Decizia Civila nr. 316R/2018 pronunțată de Tribunalul București, prin care instanța a reținut: ,,Cu alte cuvinte, câtă vreme masa patrimonială de afectațiune nu asigură elementele necesare realizării creanței, nu există nici un temei legal și nicio justificare rezonabilă în baza cărora să-i fie negat dreptul creditorului de a se îndrepta și asupra celorlalte active patrimoniale ale debitorului său, o interpretare contrară, așa cum propune în fapt recurentul contestator, fiind de natură să conducă la o imposibilitate perpetuă a creditorului de a-și realiza creanța, mai ales în situația în care debitorul își creează sau menține, deliberat, o stare de insolvabilitate în privința activului patrimonial de afectațiune.”;
[13] În acest sens a se vedea Decizia nr. 310/2017 pronunțată de Tribunalul Iași, prin care instanta a reținut: ,,PFA echivalează cu persoana fizică care este autorizată să desfășoare o anumită activitate economică, și care în principiu, poate să își constituie un patrimoniu de afectațiune, respectiv o fracțiune distinctă de patrimoniul personal. Cu toate acestea, constituirea unui patrimoniu de afectațiunea  nu reprezintă o obligație pentru PFA. Patrimoniul de afectațiune poate fi format doar din drepturi și obligații, fără nici un bun achiziționat în scopul desfășurării activității specifice autorizării. Lipsa ori insuficiența     bunurilor din patrimoniul de afectațiune nu va constitui o piedică pentru creditorii unui PFA, aceștia putând urmări întreg patrimoniul persoanei fizice titulare.”
[14] Tribunalul București prin Decizia 316R/2018 materializează soluția potrivit căreia ,,Câtă vreme masa patrimonial de afectațiune nu asigură elementele necesare realizării creanței, nu există nici un temei legal și nicio justificare rezonabilă în baza cărora să-i fie negat dreptul creditorului de a se îndrepta și asupra celorlalte active patrimoniale ale debitorului său, o interpretare contrară, așa cum propune în fapt recurentul contestator, fiind de natură să conducă la o imposibilitate perpetuă a creditorului de a-și realiza creanța, mai ales în situația în care debitorul își creează sau menține, deliberat, o stare de insolvabilitate în privința activului patrimonial de afectațiune.”
[15] Practica Judecătoarei Sinaia, în materia popririi veniturilor obținute în desfășurarea activității PFA-urilor reține faptul că: „Întrucât debitoarea nu a dovedit constituirea unui patrimoniu de afectațiune, înscris la Registrul Comerțului, instanța constată că în mod legal sunt executate veniturile pe care PFA le obține de la terțul poprit AXA Life Insurance SA, pentru o datorie existentă în sarcina debitoarei.”
[16] F.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. N., Noul cod civil – Comentariu pe articole, Editurii C.H. Beck, Ediția 3, comentariu art. 32, 2021;


Anca Alexandra Luca, Consilier Juridic Birou Suport Juridic Executări Silite – Banca Transilvania
Adelina Elena Stan, Șef Birou Suport Juridic Executări Silite – Banca Transilvania

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro