Secţiuni » JURIDICE NEXT » Poveşti juridice
Poveşti juridice

Omniprezența dreptului. Un adevărat masacru


25.01.2023 | Elena SÂRGHI
Secţiuni: Articole, JURIDICE NEXT, Opinii, Povești juridice, Selected
JURIDICE - In Law We Trust
Elena Sârghi

Elena Sârghi

Unable are the loved to die, for love is immortality…”[1]

– Dar dragi studenți, totul este drept, întrucât orice vedeți se bucură de acoperire legală.

– Ne scuzați, dar nu putem fi de acord. Domnul profesor de logică juridică ne-a spus că această viața juridică, cea în care privim totul prin ochelarii juristului, este un nonsens. Cu alte cuvinte, părinții nu pot vedea în copiii lor creditori ai obligației de întreținere, iar oamenii nu pot să își trateze animalele de companie ca simple bunuri, după cum putem deduce din codul civil, care împarte lumea în persoane și bunuri, sau codul penal, care incriminează vătămarea animalelor ca infracțiune de distrugere, de parcă ar fi simple piese de mobilier.

– Așa este, dar sunt ipoteze diferite. A exista ceva nu este echivalent cu a admite ceva sau a fi de acord cu ceva. Spre exemplu, dreptul este mereu prezent printre noi, chiar dacă nu îl vedem sau îl ignorăm.

– Dar dacă trecem totul prin filtrul juridic, devenim bucăți de carne și de oase acoperite cu o robă frumos apretată, care pronunță verdicte și oferă consultații juridice mânați exclusiv de neuroni, fără pic de sentimente, pe cale de consecință vom fi extraordinar de reci și pragmatici.

– Dimpotrivă dragilor, aplicarea legii presupune emoție și multe sentimente. Ea cere un fior care îți arată că ai îndoieli și că e normal să fie așa, pentru că te îndeamnă să cercetezi mai mult și să alegi drumul cel bun, sau voi nu ați citit celebrele povești sau basme în care se înfăptuia dreptatea cu durere în suflet și cu lacrimi pe obraz?

– Stați puțin! Ce legătură au poveștile pentru copii cu dreptatea și cum se poate să fie dreptul peste tot când există simultan inflație legislativă și vid legislativ, iar domenii extrem de importante ale vieții nu se bucură de reglementare?

– Dreptul nu reprezintă doar lege, iar dacă veți fi ghidați în cariera voastră profesională de acest crez, cu siguranță veți greși. Dreptul izvorăște și din cutumă, drept natural, jurisprudență, doctrină, așadar veți avea datoria, ca în urma jurământului pe care îl veți depune, să cercetați și să valorificați fiecare izvor. În ceea ce privește întrebarea referitoare la povești, vă rog să mă credeți când o să vă spun că acestea nu sunt pentru copii, adulți ori bătrâni, ci pentru oameni, întrucât transmit valori morale extrem de prețioase, iar, pentru a detalia, o să rezervăm acest seminar unei povești care este mult prea des subestimată sau neapreciată la adevărata sa valoare, anume „Capra cu trei iezi”.

– Am înțeles, dar cum rămâne cu fișa de seminar de săptămâna aceasta de la ocrotirea persoanei fizice?

– Dragi viitori civiliști, ați arătat cu degetul mii de juriști că sunt prea pragmatici, iar voi acum sunteți revoltați că vom comenta simbolistica și esența juridică caracteristice poveștilor în loc să vă ascult dintr-o lecție. Fișa va rămâne pentru săptămâna viitoare, când voi o să îmi relatați altă poveste care v-a inspirat. Acum haideți să găsim dreptul din „Capra cu trei iezi”.

***

După cum bine știți, povestea începe cu o mamă singură care își învață cei trei copii să nu deschidă ușa străinilor, întrucât pericolele sunt la orice pas, iar în acest sens, le transmite un cântec cu care să aceștia să o identifice, pentru a deschide ușa. Până aici, textul abundă în semnificații juridice. Ne aflăm în prezența unei porunci care trebuie să fie respectată. Mai întâlnim o poruncă în textele biblice, anume cea din grădina Edenului. În ambele cazuri, cei care nu vor respecta ordinul, vor fi sancționați, fie de o autoritate. Numai din această introducere cititorul este avertizat cu privire la importanța respectării normelor.

Apoi, ne întrebăm de ce avem o mamă care impune, iar nu un tată? Motivele sunt diverse, de la rolul zeiței Themis, la justiția înfăptuită de Antigona sau chiar Vitoria Lipan, din literatura românească. Curajul unei femei, setea sa după dreptate și iubirea infinită pe care o oferă copiilor săi se îmbină armonios în această poveste, indicând cititorului că mama poate face orice pentru a-i fi bine copilului său, chiar și să comită omoruri, după cum a anticipat doctrina de specialitate din domeniul criminologiei, reprezentată de Jean Pinatel, care a afirmat că orice poate comite crime, existând praguri diferite, „praguri delincvențiale”, unii recurgând la aceasta în situații extraordinare, iar alții în situații obișnuite,[2] dar aici nu suntem în prezența unei crime din răzbunare, ci a unei fapte curajoase din iubire și protecție pentru ultimul ied rămas în viață și restabilirea echilibrului pierdut prin uciderea primilor doi. De aici poate reieși întrebarea dacă din iubire poate reieși moarte, iar răspunsul este afirmativ, oferind ca exemplu alte opere celebre, precum Romeo și Julieta. Însă, în situația de față, iubirea ia o altă configurație, sub forma uciderii în scopul odihnirii sufletelor celor dragi, dar și a prevenirii unor viitoare ucideri, întrucât lupul s-ar fi putut întoarce după mezin, iar, din acest motiv, vă invit să reflectați asupra problematicii contrastului dintre iubire și moarte.

Poate vă întrebați și de avem în scenă o capră, iezi și un lup. Fiecare reflectă un tip de caracter, iar intențiile lor ne ajută să creionăm un protagonist sau un antagonist. Spre exemplu, capra este cunoscută ca fiind un animal blând, ierbivor, însă cu o voință de neclintit, stabilindu-și o țintă și alergând spre ea cu o viteză fantastică și lovește cu capul. De ce cu capul? Ei bine, după cum bine știți, fiecare acțiune a sa din poveste este foarte bine gândită și calculată, aceasta gândindu-se anticipat cu privire la viitoarele evenimente sau reacții care pot avea lor. În acest timp, iezii, după chipul și asemănarea mamei lor, însă neinițiați, blânzi și inocenți, nu cunosc răutatea lumii înconjurătoare, așadar nu ezită prea mult atunci când primul ia decizia de a deschide ușa celui care, prin manopere dolosive, îi păcălește, imitând vocea mamei lor pentru a intra în casă, în universul lor utopic, în care există unitate și bunătate.

În final, lupul este un animal perceput de cei din jurul său ca fiind un pericol la viața lor, un animal carnivor, care, prin urletul lui, își anunță prezența. În această poveste, însă, urletul este înlocuit, în scopuri malefice și cu rea-credință, cu o voce blândă, capabilă să îi inducă în eroare pe iezi. Mijloacele la care apelează lupul, prin care își provoacă auto-suferință certă, pentru o viitoare bucurie incertă, însă, care poate să asigure supraviețuirea, ne indică o voință fără limite în a-și urma planul. Putem oare considera că lupul este rău? Deși suntem obișnuiți cu bun și rău, personajele, la fel ca persoanele din viața reală, nu sunt bune sau rele, ci cu intenții bune sau rele. În această poveste, sau speță cum vă place să îi spuneți, lupul a ales calea greșită, cea a vătămării aproapelui, pentru propriul său interes.

Ceea ce a urmat acestui scenariu pus la cale de lup a fost un adevărat masacru, în care doi dintre trei iezi au murit, cel de-al treilea separându-se de frații mai mari și urmând ordinul mamei lor, care a ajuns acasă șocată de cele produse. Poate veți spune că planul mamei de sancționare a lupului îndeamnă la violență și reprezintă un exemplu negativ de rezolvare a problemelor alegerea răzbunării, fapta lupului putând fi încadrată la omor calificat prin premeditare, prin faptul că întrunește cele trei condiții descrise de literatura de specialitate, anume: rezoluția infracțională și meditarea asupra faptei[3], exteriorizarea rezoluției, care se concretizează prin acte de pregătire specific[4] și trecerea unui anumit interval de timp de la luarea acestei rezoluții și punerea în aplicare[5]. Însă, ceea ce aș vrea să înțelegeți este că în respectiva poveste nu exista lege și nici justiție asigurată de autoritățile statului, după cum iedul cel mic încearcă să o convingă pe mama sa să renunțe la plan, cerându-i următoarele: „Mai bine taci și lasă-l în plata lui Dumnezeu”, la care mama îi răspunde: „Nicio faptă fără plată, iar până la Dumnezeu, sfinții îți ieu sufletul[6]. Din acest succint dialog, putem extrage că în lipsa autorității statului, cel care era dator să îi sancționeze pe cei vinovați era Dumnezeu. Mama, însă, dorește să îl învețe pe fiul său altă lecție, aceea că libertatea unei persoane se poate întinde până la libertatea celei de lângă ea, iar orice alegere poartă consecințe care trebuie să fie asumate.

În acest spirit, se trece la sancționarea vinovatului potrivit principiilor lex aquilia și a legii talionului, anume justiția privată[7], însă lupul poate oferi o singură viață la schimbul a două, ceea ce nu e echitabil, însă, la fel ca în viață sau drept, nici în povești nu este totul echitabil.

Dar haideți acum, în calitate de viitori juriști, să vedem ceea ce ar putea mai exact să simbolizeze această luptă după dreptate și pentru restabilirea echilibrului pierdut, deși, în mod concret, nu se va putea niciodată o restitutio in integrum. Altfel spus, v-ați gândit până acum la o situație actuală în care să se materializeze această poveste?

– Eu m-am gândit la următorul caz: cei trei iezi sunt cele trei puteri ale statului, iedul cel mare fiind legislativul, întrucât, logic vorbind, fără legislativ, executivul nu are ce pune în aplicare, iar puterea judecătorească nu poate sancționa în lipsa unor norme care să impună o anumită conduită. Pe cale de consecință, al doilea ied este executivul, iar mezinul este puterea judecătorească, nu însă pentru că ar fi mai mic în raport cu cele două puteri, ci pentru că, atunci când lupul intră în casa lor, executivul urmează legislativul în alegerile pe care aceasta din urmă le ia, însă puterea judecătorească, deși înfricoșată, își impune să nu se implice, fiind de altfel obligată la separarea de celelalte puteri, concretizându-se astfel independența. În final, puterea judecătorească rămâne să sancționeze faptele contrare ordinii de drept, întrucât atunci când nu mai este nimic rămas, rămâne justiția, la fel ca speranța, chiar și fără lege, dirijată de celelalte izvoare de drept despre care v-am spus la începutul seminarului, întrucât ius est ars boni et aequi, deși sunt voci care afirmă că există și drept egoist, precum cel comercial.

– Foarte bine, dar cine e lupul?

– Lupul poate fi orice reprezintă un pericol pentru democrație și statul de drept, însă cel mai bun exemplu din prezent ar fi corupția.

– Stați puțin, dar colegul meu face o greșeală, întrucât corupție există și în puterea judecătorească.

– Din păcate, așa este, doar că, spre deosebire de celelalte două puteri, cea judecătorească nu se lasă nimicită de acest fenomen, ci îl sancționează drastic.

– Foarte bine, iar celelalte elemente: mama, cântecul, lacătul, planul mamei?

– Ei bine, cred că mama este zeița Themis, care impune o anumită conduită și îi sancționează pe cei vinovați, cântecul reprezintă semnificația sau finalitatea normei impuse, aceasta putând fi aplicată doar în conformitate cu respectivul scop, unul benefic, de protecție, iar nu abuziv, la care apelează lupul, lacătul este balanța zeiței, care înclină, în sensul că ușa va fi sau nu descuiată după scopul în care este folosită norma, adică respectivul cântec al mamei, iar planul final este sabia zeiței, prin care are loc înfăptuirea dreptății.

– Felicitări, este un exemplu foarte bun! Acum, permite-mi să te întreb de ce ai vrut să dai la Facultatea de Drept?

– Păi, m-am regăsit în valorile morale pe care le transmite dreptul.

– Și cum ai identificat care sunt valorile?

– Mama îmi citea foarte multe povești înainte de culcare, iar din fiecare am putut să extrag câte o valoare. Spre exemplu, din „Scufița roșie” am învățat de ce sinceritatea este una dintre cele mai prețioase valori, iar minciuna poate ucide, din basmele lui Ispirescu, în special ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, am putut prima dată să înțeleg curajul de a merge în necunoscut pentru a-ți dori ceva imposibil, iar din „Fata babei și fata moșneagului” am înțeles de ce loialitatea și credința sunt mai presus de orice ce, așadar pe această cale am reușit să debutez în acest univers al dreptului.

– Mă bucur că le oferi acestor povești importanța pe care o merită. Seminarul nostru a ajuns la final, așa că vă îndemn să nu puneți etichete, așa cum ați făcut astăzi, cu poveștile, înainte de a înțelege atât cu mintea, cât și cu sufletul. O zi frumoasă!

***

Aici GoodRadio. Este ora 11.00. Începem noutățile de astăzi cu o propunere legislativă în domeniul educației, prin care să fie excluse din programa școlară povești pentru copii precum: „Prâslea cel voinic și merele de aur”, „Scufița Roșie” și „Capra cu trei iezi”, motivul fiind acela că, prin conținutul promovat, sunt de natură a influența dezvoltarea armonioasă a copiilor, determinând un comportament agresiv.

– Numai aberații poți să auzi în autobuz.

– Pe lângă aberații, și greșeli, pentru că nici măcar nu există povești pentru copii. Dar lasă! Vrei să mergem mâine, după curs, la teatru? Este o reprezentare scenică a poveștii „Ursul păcălit de vulpe”.

– Bineînțeles! Rămâne stabilit.


[1] E. Dickinson, Unable are the Loved to die.
[2] J. Pinatel, Agresivitatea și personalitatea criminală,  apud V. Cioclei, Manual de criminologie, ediția X, editura C.H. Beck, București, 2022, p. 129.
[3] V. Cioclei, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra patrimoniului, editura C.H. Beck, București, 2016, p. 20.
[4] G. Antoniu, T. Toader, Explicațiile Noului Cod Penal, vol. III, Universul Juridic, București, 2015, p. 43.
[5] S. Bogdan, D.A. Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției. ediția a III-a, Universul Juridic, 2022, p. 48.
[6] I. Creangă, Capra cu trei iezi, Convorbiri literare, 1875, p. 5.
[7] V.M. Ciucă, Drept civil. Lecțiuni, vol. II, editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, 2014, p. 170.


Elena Sârghi
Studentă – Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași

* Acest text este publicat în cadrul concursului Interpretări juridice ale poveștii Capra cu trei iezi. Datorită faptului că numărul lucrărilor foarte bune a depășit cu mult numărul premiilor puse în joc, am creat o secțiune special dedicată: Povești juridice.

Invităm profesioniștii dreptului să aprecieze lucrările studenților și să acorde premii speciale, în măsură în care apreciază ca fiind remarcabile lucrările publicate.

Pentru a citi și alte lucrări din cadrul concursului, precum și pentru a-i cunoaște pe membrii juriului, click aici.

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro