Flux noutăţi
AnunţuriEnglishInternaţionalJURIDICE.ro
Print Friendly, PDF & Email

Un nou program de master la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti
11.09.2009 | JURIDICE.ro


Catedra de Drept Public a Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti organizeaza un MASTER cu o tematica noua, incitanta si actuala.

Sub denumirea ”POLITICI PUBLICE”, au fost reunite discipline de drept care, intr-o maniera complementara, si-au propus sa dezvolte diferite aspecte legate de interactiunea intre sectorul public si sectorul privat (strain si din Romania) in realizarea marilor proiecte de investitii cu finantare atat din resurse bugetare cat si din imprumuturi (provenind atat de la institutii de credit private cat si de la institutii financiare internationale).

Astfel, programul Masterului va aborda, intre altele :
– aspecte legate de mecanisme de finantare a sectorului public (achizitii publice, concesiuni, parteneriatul public–privat, incidenta reglementarilor de tip FIDIC in legislatia romaneasca)
– specificul finantarilor realizate de anumite institutii financiare internationale (Grupul Bancii Mondiale, FMI)
– aspecte de fiscalitate europeana
– solutionarea diferendelor economice internationale
– aspecte privind arbitrajul international, inclusiv arbitrajul în materia regimului juridic al investitiilor
– specificul procedurilor si actelor administrative care stau la baza derularii activitatii sectorului public (temeiul juridic al actelor normative si forta lor juridica, procedura contenciosului administrativ, analiza practicii Curtii Constitutionale cu privire la atributiile sale)
– caracteristicile ordinii juridice a Uniunii Europene.

Nu in ultimul rand este de retinut faptul ca tematicile vor fi abordate intr-o maniera pragmatica, cu analize asupra unor spete concrete, desprinse din practica de zi cu zi a domeniilor respective, coordonatorii prelegerilor demonstrand, pe langa calificarile universitare specifice, si experienta practica directa in problematicile propuse analizei.

Mai multe informatii se pot obtine pe site-ul Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti (www.drept.unibuc.ro => ADMITERE => CONCURS ADMITERE MASTER=> PRECIZARI)

Denumire Master: POLITICI PUBLICE

Perioada de inscriere: 7-13 septembrie 2009
Data admiterii: 16 septembrie 2009
Numar locuri: 18 locuri la buget, 45 de locuri cu taxa.
Discipline de admitere: Drept constitutional si Drept financiar public.
Tip examen: grila cu trei variante de raspuns, intre care o varianta corecta.

Pentru examenul de admitere, lector univ. dr. Monica Amalia Ratiu a realizat un interesant material de sinteza, care trece in revista cele mai importante teme care vor constitui obiect de studiu aprofundat:

SISTEMUL BUGETAR

CONCEPTUL DE BUGET

Se considera in doctrina juridica faptul ca, etimologic, termenul „buget” provine din englezescul budjet, care desemna un sac al regelui continand banii necesari acoperirii cheltuielilor publice. Englezescul budjet ar fi derivat din frantuzescul bougette, care desemna o punguta de bani din piele. Se apreciaza ca termenul englezesc a fost preluat ulterior in lumea intreaga cu semnificatia financiara actuala.

1. Bugetul in temeiul Legii nr. 500/2002 privind finantele publice

In reglementarea actuala, conceptul de buget este definit la art. 2 pct. 6 drept „document prin care sunt prevazute si aprobate in fiecare an veniturile si cheltuielile sau, dupa caz, numai cheltuielile in functie de sistemul de finantare a institutiilor publice”.

S-a renuntat in continuare la reglementarea conceptului de „buget public national” prevazut in Constitutie si s-a introdus termenul de „sistem bugetar” definit la art. 2 pct. 38 drept un sistem unitar de bugete care cuprinde bugetele mentionate la art. 1 al. (2) al actului normativ in cauza, la care se adauga bugetele locale.

Se observa o organizare a sistemului bugetar al Statului Roman intr-o conceptie considerata specifica economiei de piata, cuprinzand un sistem de bugete distincte, elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie.

Astfel, sistemul unitar de bugete in temeiul legii finantelor publice actuale cuprinde:
1. bugetul de stat;
2. bugetul asigurarilor sociale de stat;
3. bugetele fondurilor speciale;
4. bugetul trezoreriei statului;
5. bugetele institutiilor publice autonome;
6. bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
7. bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
8. bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;
9. bugetul fondurilor externe nerambursabile;
10. bugetele locale.

Se observa mentinerea bugetelor fondurilor speciale de aceasta data fara precizarea din legea anterioara a finantelor publice in sensul intentiei eliminarii acestora pe viitor. Bugetele fondurilor speciale sunt aprobate prin legi speciale si se constituie si se administreaza in afara bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat.

In plus fata de textul constitutional care face referire exclusiv la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale se infiinteaza numeroase alte bugete, alimentand controversele teoretice in legatura cu constitutionalitatea unor asemenea masuri.

Ca si modalitate de reglementare, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale si ale institutiilor publice implicate in domeniul finantelor publice locale sunt reglementate in Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, in timp ce cadrul general si procedurile similare privind celelalte bugete componente ale sistemului unitar de bugete formeaza obiectul Legii nr. 500/2002 privind finantele publice.

Legea nr. 500/2002 a mai introdus si notiunea de „buget general consolidat”, care cuprinde ansamblul bugetelor ce formeaza sistemul bugetar avute in vedere dupa eliminarea transferurilor de sume intre doua bugete componente, in vederea evitarii dublei evidentieri a acestora, inclusiv ajustarile determinate de intrarile anuale de credite externe si rambursabile ratelor de capital.

Trebuie retinut faptul ca bugetul general consolidat nu are natura juridica de lege si nu se substituie niciunui buget component al sistemului unitar de bugete, reprezentand un instrument de reflectare a echilibrului financiar public la nivel national.

Bugetul general consolidat se elaboreaza pe structura clasificatiei indicatorilor privind finantele publice, respectiv:
– in structura economica, in functie de natura cheltuielilor spre care sunt repartizate veniturile publice si
– in structura functionala, in functie de domeniile, ramurile de activitate spre care sunt dirijate veniturile publice.

2. Conceptul de buget in legislatia comunitara

Prevederile Tratatul privind Uniunea Europeana in materia finantelor comunitare sunt dezvoltate de Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al CE nr. 1605/2002. Termenul reglementat este acela de „buget general al CE”, denumit conventional si pe scurt „buget”.

La nivel comunitar, bugetul este definit drept un instrument care, pentru fiecare exercitiu financiar, prevede si autorizeaza toate veniturile si cheltuielile considerate necesare pentru Comunitatea Europeana si pentru Comunitatea Europeana a Energiei Atomice.

Bugetul general al CE este alcatuit din veniturile si cheltuielile Comunitatilor care cuprind:
– veniturile si cheltuielile Comunitatii Europene si
– veniturile si cheltuielile Comunitatii Europene a Energiei Atomice.

Veniturile si cheltuielile sunt structurate dupa cum urmeaza:
– prezentarea situatiei generale a veniturilor si cheltuielilor si
– sectiuni separate subdivizate in situatii de venituri si cheltuieli pentru fiecare institutie comunitara finantata de la buget.

Regulamentul mentionat detaliaza principiile bugetare aplicabile bugetului general al CE, precum si normele privind elaborarea, executia, incheierea executiei si controlul executiei bugetare.

3. Raportul buget – buget public national – sistem bugetar

Dupa cum a fost mentionat la punctele anterioare, in general, actele normative care reglementeaza domeniul finantelor publice contin o definitie a conceptului de „buget” in sens de document care prevede ansamblul veniturilor si cheltuielilor publice dintr-un stat.

Se poate crea astfel o prima impresie in sensul ca, in cadrul unui stat, bugetul denumit sau nu Buget Public National, Buget General sau in alta modalitate similara, constituie un document unic in care sunt prevazute toate veniturile si cheltuielile statului respectiv.

Aceasta prima impresie este sustinuta si de modul de reglementare a principiului unitatii care reglementeaza in prima teza faptul ca „veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice.

Cu toate acestea, se observa ca in majoritatea statelor avem de a face cu sisteme de mai multe bugete, mai mult sau mai putin autonome, rezumate sau nu intr-un buget centralizator.

Cu referire la statul roman, se observa faptul ca in Constitutie este reglementat Bugetul Public National care reuneste bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale, urmand ca bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat sa beneficieze de o reglementare distincta de bugetele locale. Cu toate acestea, nicio lege a finantelor publice adoptata ulterior Constitutie nu a reglementat conceptul de Buget Public National si nici nu s-a rezumat la reglementarea doar a celor trei categorii de bugete, respectiv bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale, fapt ce a produs numeroase controverse in doctrina.

In ceea ce priveste conceptul de buget consolidat, acesta dovedeste in principal valente contabile, fara sa indeplineasca rolul unui document unic care sa prevada elaborarea, aprobarea si executarea unitara a bugetelor componente.

La momentul aderarii la Uniunea Europeana legislatia romaneasca armonizata si in domeniul finantelor publice a prevazut:
– o lege a finantelor publice (Legea nr. 500/2002) destinata reglementarii bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetele institutiilor publice, bugetul trezoreriei statului etc. si
– o lege a finantelor publice locale (Legea nr. 273/2006).

In ceea ce priveste raportul intre Romania si celelalte state membre, in materia bugetului comunitar se aplica in mod direct Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al C.E. nr. 1605/2002.

In concluzie, sistemul bugetar reprezinta principalul plan financiar al Statului Roman prin care sunt prevazute veniturile publice si cheltuielile publice pentru o perioada deter­minata de timp, fiind alcatuit dintr-un ansamblu de bugete distincte, elaborate, aprobate si executate in conditii de autonomie.

4. Natura juridica a bugetului

Este incontestabil faptul ca bugetul este un document destinat evidentierii ansamblului de venituri si cheltuieli dintr-un stat. Din acest punct de vedere, bugetul se dovedeste principalul plan financiar al statului care cuprinde indicatori financiari privind modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor statului.

Fiind principalul plan finan­ciar al statului, este firesc ca societatea sa manifeste fata de acesta un inte­res deosebit, iar acest interes justifica atentia de care sistemul bugetar se bucura din partea legiuitorului.

Insa legiuitorul nu poate sa adopte un simplu plan, adica sa aplice procedura de adoptare a legilor unui act al carui continut nu are trasaturile unei norme juridice. Nefiind posibil sa se aplice procedura de adoptare a legilor unui document al carui continut este format din indicatori de plan pentru a-i da caracter obligatoriu, legiuitorul va dezbate si adopta un alt docu­ment, si anume legea bugetara anuala de aprobare a bugetelor. Acest subterfugiu de tehnica juridica confera bugetelor componente ale sistemului bugetar forta obligatorie a normei de drept si, in consecinta, natura juridica de lege.

CONTINUTUL BUGETULUI

Bugetele componente ale sistemului bugetar contin, de principiu, venituri bugetare si cheltuieli bugetare. Pe cale de exceptie, in cazul anumitor institutii publice, bugetul poate contine exclusiv cheltuieli bugetare.

1. Veniturile bugetare

Veniturile bugetare sunt resursele banesti care se cuvin in baza unor prevederi legale bugetelor care compun sistemul unitar de bugete.

Veniturile bugetare se impart in:
– venituri bugetare ordinare (curente);
– venituri bugetare extraordinare.

Se observa faptul ca in legislatia finantelor publice permite constituirea si utilizarea si de fonduri extrabugetare. Este, asadar, permisa retinerea si utilizarea de venituri in sistem extrabugetar, sub diverse forme si denumiri, cu conditia introducerii acestora in bugetul de stat, cu respectarea regulilor si principiilor respectivului buget, cu exceptia urmatoarelor categorii:
– veniturile proprii realizate de institutiile publice;
– eventualele subventii acordate institutiilor publice de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz.

Un alt exemplu de reglementare a unor fonduri extrabugetare este constituit de regimul „taxelor speciale pentru functionarea unor servicii publice locale” reglementat de legea finantelor publice locale.

Caracteristicile generale ale taxelor speciale mentionate sunt urmatoarele:
– pot fi aprobate de catre consiliile locale, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti;
– scopul este constituit de infiintarea si functionarea unui serviciu public local determinat;
– cuantumul taxelor speciale se stabileste anual;
– veniturile obtinute din taxele speciale se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru infiintarea serviciilor publice de interes local avute in vedere precum si pentru finantarea cheltuielilor curente de intretinere si functionare a acestora;
– se incaseaza exclusiv de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

Taxele speciale se incaseaza intr-un cont distinct, deschis in afara bugetului local, fiind utilizate in scopurile pentru care au fost infiintate.

1.1. Veniturile bugetare ordinare

Veniturile bugetare ordinare sunt venituri care se inca­seaza cu regularitate la bugetele care compun sistemul unitar de bugete si sunt alcatuite din:
– impozite
– taxe
– contributii si
– varsaminte.

A. Impozitele

Impozitele reprezinta prelevari obligatorii, fara contraprestatie si nerambursabile, efectuate de administratia publica pentru satisfacerea necesitatilor de interes general. De regula, impozitele reprezinta sume de bani pe care persoanele fizice, persoanele juridice si entitatile fara personalitate juridica (in calitate de contribuabili) au obligatia sa le verse la un anumit buget pentru bunurile detinute in proprietate si veniturile realizate, fara posibilitatea de a solicita o contraprestatie directa si/sau restituirea. Desi definitia legala caracterizeaza plata impozitului drept o plata fara contraprestatie, se observa ca in fapt exista o contraprestatie de natura indirecta, deoarece contribuabilii sunt beneficiari ai serviciilor asigurate de stat din sumele constituite drept venituri bugetare fiscale (constructii de infrastructura, sistemul medical public, sistemul de invatamant public etc.)

Impozitele se impart in:
– impozite directe si
– impozite indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal in sarcina persoanelor si au in general ca obiect al impunerii anumite bunuri imobile (terenuri, cladiri), bunuri mobile (autovehicule) beneficiul din activitatile economice (profitul realizat de persoanele juridice, venitul realizat de persoane fizice din diferite surse etc.).

Impozitele indirecte au in vedere in principal transferul proprietatii bunurilor, prestarea serviciilor si importul. Intre cele mai cunoscute impozite indirecte exemplificam:
– taxa pe valoarea adaugata (TVA), care se datoreaza la bugetul de stat de regula in procent de 19% aplicat la valoarea anumitor bunuri supuse transferului de proprietate, la valoarea contractelor de prestare de servicii si la importul de bunuri;
– accizele, care se datoreaza la bugetul de stat de catre producatorii sau importatorii de bunuri accizabile, cum ar fi alcoolul, produsele din tutun, cafea, carburanti etc.;
– taxele vamale, care se datoreaza la bugetul de stat de importatorii de bunuri din afara Uniunii Europene.

Se observa faptul ca in multe cazuri anumite impozite poarta denumirea de taxa, cum ar fi, cu titlu de exemplu, TVA, taxele vamale, taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoane juridice. Este important de retinut ca, desi denumite „taxe”, respectivele venituri publice au caracter de impozit, direct sau indirect, dupa caz, si nu de taxa.

Pentru a se evita orice confuzie intre conceptul de impozit si cel de taxa, enumeram in continuare caracteristicile generale ale impozitelor:
– au caracter obligatoriu;
– se datoreaza de catre persoanele fizice, juridice si entitatile fara personalitate juridica;
– se datoreaza aferent veniturilor realizate, bunurilor detinute in proprietate si consumului;
– prelevarile se realizeaza sub forma baneasca;
– prelevarile se realizeaza cu titlu nerambursabil;
– lipsa unei contraprestatii imediate, directe;
– se datoreaza in temeiul legii.

B. Taxele

Taxele reprezinta sume platite de persoane fizice, persoane juridice sau entitati fara personalitate juridica de regula pentru servicii si lucrari prestate acestora de catre o institutie publica sau un agent imputernicit sa exercite un serviciu public.

Se incadreaza, cu titlu de exemplu, in categoria taxelor:
– taxele pentru emiterea de autorizatii (constructie, demolare etc);
– taxele pentru emiterea de certificate (casatorie, nastere, deces etc);
– taxele notariale;
– taxele judiciare de timbru;
– taxa pentru folosirea terenului proprietate de stat etc.

Tot in scopul evitarii oricarei confuzii intre conceptul de impozit si cel de taxa, enumeram in continuare caracteristicile generale ale taxelor:
– se datoreaza doar de catre persoanele care solicita efectuarea unui anumit serviciu sau lucrare de catre institutii ale statului in mod direct sau prin agenti imputerniciti;
– se datoreaza de catre persoanele fizice, juridice si entitatile fara personalitate juridica;
– reprezinta plata neechivalenta a serviciilor solicitate;
– se incaseaza in forma baneasca;
– subiectul platitor este determinat din momentul in care se inregistreaza solicitarea;
– serviciile solicitate se presteaza direct si imediat;
– se datoreaza in temeiul legii.

Perceperea taxelor se realizeaza cu respectarea urmatoarelor principii:
a) unicitatea taxarii – pentru un serviciu persoana datoreaza taxa o singura data;
b) raspunderea pentru perceperea legala a taxei revine functionarului, si nu debitorului;
c) nulitatea actelor nelegal taxate;
d) caracterul anticipativ al taxei – se achita la solicitarea serviciului.

C. Contributiile

Contributiile constituie prelevari obligatorii ale unor parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii, constituind resurse pentru fondurile de asigurare publice. Legea prevede obligativitatea platii unor contributii pentru constituirea diferitelor fonduri din care se suporta cheltuieli in beneficiul persoanelor asigurate.

Exemple de contributii:
– pentru asigurarile sociale de stat;
– la Fondul asigurarilor pentru somaj;
– de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale;
– la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate.

D. Varsamintele

Legea fiscala defineste varsamantul drept o modalitate de stingere a obligatiei legale, prin virarea unei sume de bani efectuata de:
– un agent economic;
– o institutie publica sau
– o institutie financiara.

Se observa o inadvertenta intre definirea varsamantului drept o modalitate de stingere a unei obligatii si listarea, totodata, a conceptului la categorii de venituri bugetare alaturi de impozite, taxe si contributii.

Analizand varsamantul ca o categorie de venit bugetar avem in vedere venituri bugetare obtinute din anumite transferuri la bugetul de stat din profiturile realizate de regiile autonome si alte institutii publice, inclusiv financiare.

In functie de natura, veniturile bugetare se impart in doua categorii principale:
a. venituri bugetare fiscale si
b. venituri bugetare nefiscale.

Veniturile bugetare fiscale provin din impozite, taxe si contributii.

Venituri nefiscale sunt venituri obtinute de la intreprinderile statului si din exploatarea domeniilor statului. Acestea sunt legate de calitatea statului de proprietar si organizator al activitatii in societatile comerciale la care detine participare la capitalul social, precum si de proprietar al unor bunuri dedicate exploatarii economice.

In doctrina se face referire la conceptul teoretic de venituri parafiscale, care, in prezent, s-ar suprapune cu cel de taxe speciale mentionate la punctul 1.1. de mai sus.

1.2. Veniturile bugetare extraordinare

Veniturile extraordinare sunt considerate venituri la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale, cand mijloacele banesti provenite din resursele curente nu acopera integral cheltuielile bugetare.

Sursele principale de constituire a veniturilor extraordinare sunt:
– imprumuturile publice interne si/sau externe (datoria publica);
– suplimentarea masei monetare aflate in circulatie;
– instrainarea unor bunuri din proprietatea privata a statului;
– vanzarea unei parti din rezervele de aur ale statului.

Recurgerea la veniturile extraordinare se realizeaza cu prudenta si sub control strict cu privire la influenta asupra inflatiei. Din acest punct de vedere, recurgerea la emisiune monetara fara acoperire exclusiv pentru finantarea unor cheltuieli publice se dovedeste o procedura care poate destabiliza economia unui stat, cum a fost experimentat si in Romania la inceputul anilor 1990. Pentru a impiedica recurgerea la astfel de masuri, solutia pentru care s-a optat in Romania a fost de acordare a unei largi autonomii Bancii Nationale a Romaniei care, detinand monopol asupra emisiunii monetare, nu este subordonata Guvernului si nu poate fi fortata sa recurga la emisiune monetara nejustificata.

Este important de retinut faptul ca veniturile bugetare extraordinare nu se confunda cu veniturile extrabugetare prezentate la punctul 1.1. de mai sus.

2. Cheltuielile bugetare

2.1 Definitie si categorii

Reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a resurselor bugetare in vederea satisfacerii necesitatilor generale ale societatii.

Marimea cheltuielilor publice difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta, structura acestora fiind puternic influentata de structura societatii.

Pentru indeplinirea functiilor si sarcinilor sale, in prezent, statul efectueaza cheltuieli in principal in urmatoarele sectoare de activitate:
– in domeniul social;
– pentru cercetare-dezvoltare;
– in domeniul militar;
– pentru functionarea aparatului de stat;
– cheltuieli cu caracter economic s.a.

In doctrina au fost dezvoltate mai multe criterii de clasificare si categorii aferente.

Dupa caracterul lor, permanent sau incidental, cheltuielile publice se impart in:
– cheltuieli ordinare si
– cheltuieli extraordinare.

Din punct de vedere juridic, cheltuielile publice se grupeaza in:
– cheltuieli cu titlu definitiv (achizitii, constructii) si
– cheltuieli cu caracter temporar (imprumuturi de la buget).

Din punt de vedere al intinderii in timp a autorizarii bugetare:
– cheltuieli anuale si
– cheltuieli multianuale.

In practica bugetara, cheltuielile bugetare se sintetizeaza intr-o structura economica dupa cum urmeaza:
a) cheltuieli bugetare curente – de personal, materiale si servicii, subventii, prime etc.;
b) cheltuieli bugetare de capital;
c) imprumuturi acordate;
d) rambursari de credite, plati de dobanzi si comisioane.

2.2 Raportul intre veniturile si cheltuielile publice

In functie de raportul intre venituri si cheltuieli, bugetul poate fi:
– echilibrat, in situatia in care veniturile realizate acopera cheltuielile;
– excedentar, in situatia in care veniturile bugetare realizate sunt mai mari decat cheltuielile bugetare;
– deficitar, in situatia in care veniturile bugetare realizate nu acopera cheltuielile bugetare.

S-a dovedit faptul ca atat bugetul deficitar, cat si cel excedentar produc efecte negative asupra unei economii, deoarece in prima situatie statul trebuie sa recurga la venituri extraordinare, iar in a doua situatie intervine o neutilizare a unor venituri. In doctrina se apreciaza ca o solutie buna este aceea a unui buget deficitar controlat alternat cu bugete echilibrate.

In acest context, amintim faptul ca prin art. 104 C din Tratatul de la Maastricht a fost impus statelor membre, si de la momentul aderarii si Romaniei, mentinerea deficitului bugetar la un nivel maxim de 3% din PIB.

O reglementare expresa a principiului echilibrului bugetar se regaseste in Legea finantelor publice locale nr. 273/2006, care in art. 13 stabileste expres faptul ca, la nivel local, „cheltuielile unui buget se acopera integral din veniturile bugetului respectiv”.

In ceea ce priveste reglementarea raportului intre veniturile bugetare si cheltuielile bugetare, Legea nr. 500/2002 nu reglementeaza expres principiul echilibrului bugetar intre celelalte principii bugetare. Cu toate acestea, necesitatea mentinerii echilibrului bugetar este stabilita de actul normativ in cauza in sarcina Guvernului si a Ministerului Finantelor Publice, dupa cum urmeaza:
– obligatia Guvernului de a stabili masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar, dupa caz;
– in vederea mentinerii echilibrului bugetar, Guvernul poate aproba limite lunare de cheltuieli, in functie de estimarea incasarii veniturilor bugetare;
– in cazul trecerii de unitati, actiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau in cadrul aceluiasi ordonator principal de credite, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in structura bugetului de stat, fara afectarea echilibrului bugetar.

Pe langa prevederile generale ale legislatiei finantelor publice din Romania, odata cu aderarea la Uniunea Europeana au intervenit limitari, constrangeri si conditionari suplimentare, intre care amintim:
– limitarea deficitului bugetar la un nivel de 3% din PIB;
– impactul bugetar al integrarii Romaniei in Uniunea Europeana;
– estimarea contributiei Romaniei la bugetul comunitar;
– modul de derulare a principalele fonduri comunitare primite de Romania in perioada de preaderare;
– rigorile de accesare a fondurilor europene postaderare;
– implementarea programelor operationale finantate din fonduri europene.

Spre deosebire de legea finantelor publice aplicabila in Romania, la nivel comunitar Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al CE nr. 1605/2002 reglementeaza in mod expres la art. 14 principiul echilibrului, care stabileste ca „veniturile si cheltuielile de plata din buget trebuie sa se afle in echilibru”.

Mai mult, se statueaza la urmatorul aliniat principiul conform caruia Comunitatea Europeana, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si organismele create de Comunitati care beneficiaza de personalitate juridica si sunt finantate efectiv de la bugetul comunitar nu pot contracta imprumuturi.

PARTILE SISTEMULUI BUGETAR

1. Categorii de structuri bugetare

Sistemul bugetar este format din anumite verigi, care alcatuiesc un ansamblu coerent, denumit structura bugetara si care se afla in directa corespondenta cu structura statului.

Astfel, statele de tip unitar se caracterizeaza prin:
– legislatie unica;
– organe cen­trale unice ale puterii si administratiei de stat;
– teritoriu impartit in unitati administrativ-teritoriale conduse de organe locale autonome, care au personalitate juridica si dispun de bugete locale proprii.

Structura bugetara a statelor de tip unitar cuprinde:
– un buget general al statului si
– bugete locale autonome, care sunt organizate la nivelul fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

Statele de tip federal sunt formate din:
– federatie;
– statele (provin­ciile) membre ale federatiei si
– unitatile administrativ-teritoriale.

Structura bugetara a statelor de tip federal este formata din:
– bugetul fede­ratiei;
– bugetele statelor;
– bugetele provinciilor;
– bugetele landurilor, cantoanelor membre ale federatiei si
– bugetele locale.

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre partile componente ale structurii bugetare din fiecare stat se face in functie de modul in care au fost delimitate atributiile intre aparatul de stat central si cel local.

De regula, veniturile cele mai importante si principalele categorii de cheltuieli fac obiectul bugetului central, iar la bugetele locale sunt trecute veniturile si cheltuielile de importanta secundara.

2. Sistemul bugetar al Statului Roman

Sistemul unitar de bugete reglementat in Romania este specific unui stat de tip unitar care aplica regulile economie de piata si cuprinde:

1. bugetul de stat;

2. bugetul asigurarilor sociale de stat;

3. bugetele fondurilor speciale;

4. bugetul trezoreriei statului;

5. bugetele institutiilor publice autonome;

6. bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

7. bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

8. bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice;

9. bugetul fondurilor externe nerambursabile;

10. bugetele locale.

In cadrul bugetului de stat se prevad distinct bugetul Senatului, Camerei Deputatilor, Presedintiei Romaniei, Guvernului si bugetele altor institutii publice care nu au organe ierarhic superioare.

La nivel local sunt reglementate bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale care au personalitate juridica. Astfel, fiecare comuna, oras, municipiu, sector, judet, Municipiul Bucuresti intocmesc un buget propriu, in conditii de autonomie.

Sistemul bugetar nu se prezinta sub forma unui document unic, ci sub forma unui ansamblu coerent de bugete alcatuit din urmatoarele categorii:
– bugetul general al statului care cuprinde venituri si cheltuieli publice la nivel central;
– bugetul asigurarilor sociale de stat;
– bugetele locale;
– bugetele institutiilor publice, anexa la bugetul de stat;
– bugetele autonome, care apartin unor entitati publice cu larga autonomie si se aproba si executa fara aprobarea parlamentului;
– bugetele extraordinare, care cuprind imprumuturile si alte resurse ce nu fac parte din veniturile bugetare curente.

LEGILE BUGETARE ANUALE

1. Continutul legilor bugetare anuale

Legile bugetare anuale includ:
– legea bugetului de stat;
– legea bugetului asigurarilor sociale de stat;
– legile de rectificare a legii bugetului de stat si legii bugetului asigurarilor sociale de stat.

In bugetul de stat se includ si:
a) Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si
b) Fondul de interventie la dispozitia Guvernului.

Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori principali de credite bugetare ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de hotarare a guvernului pentru finantarea unor cheltuieli publice urgente sau neprevazute aparute in timpul exercitiului bugetar.

Fondul de interventie la dispozitia Guvernului se repartizeaza unor ordonatori principali de credite bugetare ai bugetului de stat si ai bugetelor locale, pe baza de hotarare de guvern pentru finantarea unor actiuni urgente in vederea inlaturarii efectelor unor calamitati.

In cursul exercitiului bugetar Fondul de interventie poate fi majorat de Guvern din Fondul de rezerva in functie de necesitatile privind asigurarea sumelor pentru inlaturarea efectelor calamitatilor naturale.

Conform dispozitiilor Legii finantelor publice, corpul principal al unei legi bugetare trebuie sa prevada in principal:
1. o estimare a veniturilor anului bugetar;
2. creditele bugetare autorizate;
3. deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz;
4. reglementarile specifice exercitiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind, intre altele:
1. sintezele:
– bugetului de stat;
– bugetului asigurarilor sociale de stat;
– bugetelor fondurilor speciale;
– bugetelor fondurilor externe contractate sau garantate de stat;
– bugetelor fondurilor externe nerambursabile.
2. bugetele ordonatorilor principali de credite bugetare si anexele la acestea;
3. sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a acestora;
4. alte anexe.

Numarul anexelor legilor bugetare este variabil, fiind influentat, intre altele, de categoriile de venituri supuse defalcarii si de numarul criteriilor de repartizare.

De regula, impozitele avute in vedere pentru defalcare sunt impozitul pe venit si taxa pe valoarea adaugata, iar intre criteriile de repartizare utilizate in ultimii ani se retin, cu titlu de exemplu:
– subventionarea energiei termice livrate populatiei;
– sustinerea sistemului de protectie a copilului;
– finantarea programului „cornul si laptele”;
– sume alocate pentru finantarea drumurilor judetene si comunale.

2. Clasificatia bugetara

Veniturile si cheltuielile sunt prezentate in bugete pe baza clasificatiei bugetare care reprezinta o grupare a veniturilor si cheltuielilor bugetare avand in vedere:
– o ordine obligatorie si
– criterii unitare.

Clasificatiile bugetare si modificarile acestora se aproba de catre Ministerul Finantelor Publice.

Veniturile bugetare se inscriu in buget si se aproba pe surse de provenienta si sunt structurate pe:
– capitole si
– subcapitole.

Spre deosebire de veniturile bugetare, cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in buget pe categorii grupate avand in vedere doua criterii:
1. dupa natura si efectul lor economic (clasificatia economica) si
2. dupa destinatie (clasificatia functionala).

Avand in vedere cele doua criterii enuntate, cheltuielile publice se structureaza pe:
– parti;
– capitole;
– subcapitole;
– titluri;
– articole si
– aliniate, dupa caz.

Este important de subliniat faptul ca acele cheltuieli care sunt prevazute in capitole si articole au destinatie precisa si limitata.

Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, in conformitate cu:
– creditele de angajament si
– duratele de realizare a investitiilor.

Numarul total de salariati si fondul salariilor de baza se aproba distinct, prin anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite. Numarul de salariati aprobat anual fiecarei institutii publice nu poate fi depasit.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE

1. Categorii de ordonatori de credite

Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale reglementeaza atributiile a trei categorii de ordonatori de credite bugetare:
1. ordonatori principali de credite bugetare;
2. ordonatori secundari de credite bugetare si
3. ordonatori tertiari de credite bugetare.

Desi cuprind dispozitii detaliate despre atributiile si responsabilitatile ordonatorilor de credite, niciuna din legile finantelor publice mentionate nu defineste conceptul in cauza.

O definitie a ordonatorului de credite bugetare este cuprinsa in textul Ordonantei Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv in sensul ca ordonatorul de credite bugetare reprezinta o persoana imputernicita prin lege sau delegare, potrivit legii, sa dispuna si sa aprobe operatiuni.

Pentru a intelege continutul definitiei, este necesara clarificarea conceptelor de operatiune, fonduri publice si patrimoniu public in abordarea specifica a legislatiei finantelor publice.

Astfel, prin operatiune se intelege orice actiune cu efect financiar pe seama fondurilor publice sau patrimoniului publice, indiferent de natura acesteia.

Se incadreaza in categoria fondurilor publice orice sume alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, credite externe contractate sau garantate de autoritatile administratiei publice locale, imprumuturi interne contractate de autoritatile administratiei publice locale, precum si din bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetele locale.

Patrimoniul public desemneaza totalitatea drepturilor si obligatiilor statului, unitatilor administrativ-teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora, dobandite sau asumate cu orice titlu.

Este important de subliniat faptul ca drepturile si obligatiile apartinand statului si unitatilor administrativ-teritoriale se refera atat la bunurile din domeniul public, cat si la cele din domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.

In concluzie, prin ordonator de credite bugetare vom intelege o persoana abilitata prin lege sau delegare potrivit legii sa dispuna si sa aprobe actiunile cu efect financiar care privesc fondurile publice si/sau patrimoniul public.

1.1. Ordonatori principali de credite bugetare

Calitatea de ordonator principal de credite bugetare se poate dobandi in doua modalitati:

(i) in temeiul legii (conform Legii nr. 500/2002 sau in temeiul unor legi speciale) sau

(ii) prin delegare, potrivit legii.

La nivel central, Legea finantelor publice reglementeaza urmatorii ordonatori principali de credite bugetare:
1. ministrii;
2. conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;
3. conducatorii altor autoritati publice si
4. conducatorii institutiilor publice autonome.

Prin legi speciale se pot desemna ca ordonatori principali de credite bugetare secretarii generali sau alte persoane.

Anumite acte normative permit ordonatorilor principali de credite sa delege altor persoane din atributiile pe care le detin. In cazul in care se recurge la o astfel de solutie, ordonatorii principali de credite bugetare trebuie sa precizeze prin actul de delegare:
– limitele delegarii si
– conditiile delegarii.

La nivel local, legile finantelor publice reglementeaza urmatoarele categorii de ordonatori principali de credite bugetare:
– primarii unitatilor administrativ teritoriale, inclusiv Primarul General al Municipiului Bucuresti si primarii sectoarelor Municipiului Bucuresti;
– presedintii consiliilor judetene.

1.2. Ordonatorii secundari de credite bugetare

Detin calitatea de ordonatori secundari de credite conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorului principal de credite bugetare.

Ordonatori secundari exista in acele structuri in care in subordinea unui ordonator principal de credite bugetare sunt organizate doua categorii de institutii publice cu personalitate juridica subordonate in mod succesiv. Intr-o astfel de situatie, conducatorul institutiei de rang superior din aceste raporturi juridice de subordonare este ordonator secundar de credite. Cu alte cuvinte, ordonatorul secundar se afla in raport de subordonare fata de ordonatorul principal si este ierarhic superior fata de ordonatorul tertiar.

In situatia in care in subordinea unui ordonator principal de credite este organizata o institutie publica cu personalitate juridica care nu are la randul ei subordonata o alta institutie cu personalitate juridica, conducatorul respectivei institutii publice are calitate de ordonator tertiar de credite, intre ordonatorul principal si ordonatorul tertiar neexistand un ordonator secundar de credite.

1.3. Ordonatorii tertiari de credite bugetare

Detin calitate de ordonatori tertiari de credite bugetare conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea unui ordonator principal sau secundar de credite bugetare, dupa caz.

Ordonatorul tertiar este subordonat unui ordonator (principal sau secundar, dupa caz) si nu este ierarhic superior fata de conducatorul unei institutii cu personalitate juridica.

2. Atributiile ordonatorilor de credite

Atributiile ordonatorilor de credite au in vedere in principal (i) repartizarea creditelor bugetare si (ii) utilizarea creditelor bugetare.

Ordonatorii prncipali de credite bugetare repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare ai caror conducatori sunt ordonatori secundari sau tertiari de credite, dupa caz, in raport cu sarcinile acestora.

Ordonatorii principali repartizeaza creditele bugetare dupa retinerea unei cote de 10% din prevederile aprobate pentru asigurarea unei executii bugetare prudente. De la acest principiu sunt reglementate pe cale de exceptie doua categorii de cheltuieli a caror repartizare se face in mod integral, respectiv:
– cheltuielile de personal si
– cheltuielile care decurg din obligatii internationale.

Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% din prevederile bugetare aprobate mentionate anterior se face in semestrul II dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.

Ordonatorii secundari de credite repartizeaza creditele bugetare pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor publice subordonate ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari, in raport cu sarcinile acestora.

Ordonatorii tertiari utilizeaza creditele bugetare care le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, conform prevederilor din bugetele aprobate si in conditiile legii.

In concluzie, se observa faptul ca ordonatorii principali si secundari exercita atat atributia de repartizare, cat si pe cea de utilizare a creditelor bugetare, in timp ce ordonatorii tertiari exclusiv utilizeaza creditele bugetare repartizate de ordonatorul principal sau secundar de credite bugetare, dupa caz.

Ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare cu respectarea urmatoarelor conditii cumulative:
– numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate;
– pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiei publice pe care o conduc si
– cu respectarea dispozitiilor legii.

PROCEDURA BUGETARA

1. Definitie

Conceptul de „procedura bugetara” este sinonim cu cel de proces bugetar definit de Legea finantelor publice drept un ansamblu de etape consecutive care privesc:
1. elaborarea bugetelor;
2. aprobarea bugetelor;
3. executarea bugetelor;
4. controlul si raportarea bugetara;
5. aprobarea contului general de executie bugetara.

Derularea procedurii bugetare presupune existenta unor resurse financiare, precum si alocarea acestora in scopul indeplinirii sarcinilor statului in beneficiul societatii.

Instrumentul care reflecta ansamblul resurselor financiare publice si al cheltuielilor publice este ansamblul de bugete reflectate in sume finale in bugetul general consolidat.

Astfel, procedura bugetara poate fi definita drept un ansamblu de acte si operatiuni cu caracter tehnic si normativ realizate de organe specializate ale statului in scopul elaborarii, adoptarii, executarii si incheierii executiei bugetare.

2. Etapele procedurii bugetare

Elaborarea bugetara consta in intocmirea proiectelor de bugete in vederea supunerii spre abrobare Parlamentului sau organelor deliberative locale.

Aprobarea bugetara presupune dezbaterea si votarea legilor bugetare anuale si a legilor de rectificare bugetara.

Executia bugetara cuprinde mai multe faze, respectiv:
– repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;
– executia de casa bugetara;
– incasarea veniturilor;
– efectuarea cheltuielilor.

Incheierea executiei bugetare presupune o concretizare a modului de gestionare a bugetului intr-o dare de seama care demonstreaza raportul intre veniturile efectiv realizare si cheltuielile efectuate.

Controlul executiei bugetare se realizeaza sub mai multe aspecte, respectiv:
– un control politic, exercitat de catre Parlament;
– un control administrativ specializat, exercitat de Ministerul Finantelor Publice;
– un control ulterior al calitatii gestiunii banilor publici, exercitat de Curtea de Conturi.

ELABORAREA BUGETELOR

1. Premisele procesului de elaborare bugetara

Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza la nivel central de catre Guvern prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, avand in vedere urmatoarele premise:

1. prognozele indicatorilor macroeconomici si sociali referitoare la:
a) anul pentru care se elaboreaza proiectul de buget si
b) urmatorii 3 ani.

2. politicile fiscale si bugetare;

3. politicile si strategiile sectoriale;

4. prevederile acordurilor internationale cu organisme financiare internationale.

In vederea asigurarii stabilitatii macroeconomice se are in vedere in principal proiectarea urmatorilor parametri:
a) cresterea economica;
b) inflatia;
c) balanta de plati.

In functie de prognozele parametrilor enumerati, Guvernul, prin Ministerul Finantelor Publice, poate stabili nivelul si structura veniturilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor asumate la un moment dat.

Politicile fiscale si bugetare alcatuiesc politica financiara a statului si se refera la ansamblul actiunilor si instrumentelor prin care se asigura colectarea resurselor financiare ale statului si utilizarea acestora cu scopul satisfacerii nevoilor societatii.

Politica fiscala stabileste in principal sursele si metodele de prelevare a veniturilor publice, iar politica bugetara exprima dimensiunea si destinatia cheltuielilor.

In temeiul premiselor mentionate, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza proiectele de buget la nivel central avand in vedere:

1. propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite bugetare si programele de finantare a unor actiuni;

2. propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si de transferuri pentru autoritatile administratiei publice locale;

3. posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.

Proiectele bugetelor locale se elaboreaza de ordonatorii principali de credite bugetare ai respectivelor bugete, avand in vedere urmatoarele premise:

1. prognozele principalilor indicatori macroeconomici si sociali:
a) pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si
b) pentru urmatorii 3 ani.

2. politicile fiscale si bugetare:
a) nationale si
b) locale.

3. prevederile acordurilor de imprumuturi interne sau externe incheiate, ale memorandumurilor de finantare sau ale altor acorduri internationale, semnate si/sau ratificate;

4. politicile si strategiile sectoriale si locale, precum si prioritatile stabilite in formularea propunerilor de buget;

In temeiul premiselor enuntate, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale vor elabora proiectele de buget avand in vedere:

1. propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

2. programele intocmite de catre ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta;

3. programele de dezvoltare economico-sociala in perspectiva ale unitatii administrativ-teritoriale, in concordanta cu politicile de dezvoltare la nivel national, regional, judetean, zonal sau local, dupa caz.

2. Calendarul bugetar

Elaborarea bugetara presupune indeplinirea unor acte si operatiuni specifice pana la anumite date-limita mentionate de legislatia finantelor publice. Datele limita au fost determinate de Legea nr. 500/2002 privind finantele publice si de Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale de o astfel de maniera incat sa permita adoptarea bugetelor pana la sfarsitul anului anterior celui la care se refera acestea, astfel incat realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor sa se realizeze in bune conditii.

Pentru situatia in care proiectul de buget nu este adoptat in termenul legal, legislatia finantelor publice a reglementat masuri tranzitorii pentru perioada cuprinsa de la data de 1 ianuarie si pana la data adoptarii bugetului, permitand astfel colectarea continua a veniturilor si efectuarea constanta a cheltuielilor necesare functionarii societatii.

Proiectul legii bugetului de stat este insotit de un raport privind situatia macroeconomica pentru anul bugetar in cauza si de proiectiile pentru urmatorii 3 ani. Raportul si proiectele legilor bugetare anuale exprima politica fiscal-bugetara a Guvernului.

In principiu, Guvernul trebuie sa supuna spre adoptare Parlamentului proiectele de buget si proiectele legilor bugetare pana cel tarziu la data de 15 octombrie a fiecarui an, iar bugetele locale trebuie adoptate de organele deliberative locale in termen de 45 de zile de la publicarea bugetului stat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

INVESTITII PUBLICE

1. Investitii publice de interes national

Procedura derularii programelor de investitii la nivel national este reglementata de principiu in art. 38-46 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice.

Strategia nationala in domeniul investitiilor publice se elaboreaza de catre Guvern prin Ministerul Finantelor Publice, pe baza propunerilor de programe de investitii elaborate de ordonatorii principali de credite.

Programele de investitii publice se aproba ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite bugetare. Fiecare program de investitii cuprinde obiective de investitii.

Pentru a include un obiectiv de investitii intr-un program de investitii este necesara elaborarea si aprobarea in prealabil a unor documentatii tehnico-economice si a unor note de fundamentare specifice care demonstreaza necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor bugetare in cauza.

Referitor la investitiile publice, Ministerul Finantelor Publice este imputernicit sa stabileasca:
a) continutul, forma si informatiile referitoare la programele de investitii si
b) criteriile de evaluare si selectie a obiectivelor de investitii publice.

Ordonatorii principali de credite bugetare prezinta anual un program de investitii publice cu precizarea unor informatii financiare si a unor informatii nefinanciare.

Informatiile financiare ale programului anual de investitii publice includ:
a) valoarea totala a proiectului;
b) creditele de angajament;
c) creditele bugetare;
d) graficul de finantare;
e) analiza cost-beneficiu;
f) costurile de functionare si de intretinere.

Informatiile nefinanciare precizeaza:
a) strategia in domeniul investitiilor;
b) descrierea proiectului;
c) stadiul fizic al obiectivelor.

Pentru demararea unor obiective de investitii noi care se finanteaza din fonduri publice este necesara elaborarea si aprobarea unor documentatii tehnico-economice. Aceste documentatii se aproba, in functie de valoare, de catre:
– Guvern;
– ordonatorii principali de credite bugetare;
– ceilalti ordonatori de credite, cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Documentatiile obiectivelor care se realizeaza pe baza de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se aproba prin hotarare de guvern.

Ordonatorii principali de credite bugetare sunt responsabili de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii proprii.

Pe parcursul executiei bugetare, ordonatorii principali de credite bugetare au obligatia de a urmari derularea procesului investitional si de a redacta si transmite Ministerului Finantelor Publice rapoarte trimestriale de monitorizare.

Daca din motive obiective implementarea unui proiect nu se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului Finantelor Publice pana la data de 31 octombrie redistribuirea fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii anexa la bugetul propriu.

Prin exceptie de la principiile legislatiei romane a finantelor publice, angajamentele legale privind cheltuieli pentru investitiile publice cofinantate in Romania de o institutie internationala se deruleaza in conformitate cu prevederile acordului de finantare care prevaleaza asupra legislatiei nationale.

2. Investitii publice locale

Procedura derularii programelor de investitii la nivel local este reglementata de principiu in art. 41-48 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale.

La nivel local, cheltuielile pentru investitii publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice locale se cuprind in proiectele de buget, in baza programului de investitii publice al fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

Programele de investitii ale unitatilor administrativ-teritoriale se intocmesc de catre ordonatorii principali de credite.

Ministerul Finantelor Publice detine atributia de a stabili continutul, forma si informatiile referitoare la programele de investitii locale.

In mod similar investitiilor publice de interes national, pentru fiecare obiectiv inclus intr-un program de investitii locale este necesara prezentarea unor informatii specifice de natura financiara si nefinanciara.

Informatiile financiare includ:
a) valoarea totala a proiectului;
b) creditele de angajament;
c) creditele bugetare;
d) graficul de finantare, pe surse si ani, corelat cu graficul de executie;
e) analiza cost-beneficiu, care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;
f) costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune a obiectivului.

Informatiile nefinanciare vor include:
– strategia in domeniul investitiilor;
– descrierea proiectului;
– stadiul fizic al obiectivelor.

Obiectivele de investitii se cuprind in programele de investitii anuale, anexe la buget, numai daca, in prealabil, documentatiile tehnico-economice au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.

Documentatiile tehnico-economice se adopta in mod diferit, respectiv:
– de catre autoritatile deliberative locale se adopta documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi, a caror finantare se asigura integral sau in completare din bugetele locale, precum si ale celor finantate din imprumuturi interne si externe, contractate direct sau garantate de autoritatile administratiei publice locale;
– de catre Guvern se aproba documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi, care se finanteaza din imprumuturi externe si, in completare, din transferuri de la bugetul de stat si din alte surse, precum si ale celor finantate integral sau in completare din imprumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora;
– de catre ordonatorii principali de credite, cu informarea imediata a autoritatilor deliberative locale, documentatiile tehnico-economice pentru investitiile destinate prevenirii sau inlaturarii efectelor produse de actiuni accidentale si de calamitati naturale.

Ordonatorii principali de credite stabilesc prioritatile in repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv inscris in programul de investitii, in limita fondurilor cuprinse in proiectul de buget cu aceasta destinatie, asigurand totodata realizarea obiectivelor de investitii in cadrul duratelor de executie aprobate.

Si in cazul investitiilor publice locale, angajamentele legale cofinantate din surse externe se vor derula in conformitate cu prevederile acordului de finantare care prevaleaza asupra dispozitiilor legii romane.

In situatia in care, pe parcursul executiei bugetare, din motive obiective, implementarea unui proiect de investitii locale nu se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot propune autoritatilor deliberative, pana la data de 31 octombrie, aprobarea redistribuirii fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt responsabili de utilizarea eficienta a fondurilor alocate investitiilor, precum si de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii.

APROBAREA BUGETARA

1. Actele de aprobare a bugetelor

Bugetele componente ale sistemului unitar de bugete nu se adopta printr-un singur document si nici de catre aceea si autoritate.

Astfel, se observa faptul ca bugetele localese aproba de catre autoritatile deliberative locale, iar celelalte bugete componente ale sistemului unitar de bugete se aproba unele direct de catre Parlament, altele ca anexa a unor bugete aprobate de Parlament, in timp ce unele sunt aprobate de catre ordonatorii de credite, prin hotarare de guvern sau chiar de catre anumite organe abilitate prin legi speciale.

La nivel central, bugetele se aproba dupa cum urmeaza:

A. prin lege de catre Parlament:

1. bugetul de stat;

2. bugetul asigurarilor sociale de stat;

3. bugetele fondurilor speciale;

4. bugetele creditelor externe contractate sau garantate de catre stat si

5. bugetele fondurilor externe nerambursabile;

6. ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite, bugetele institutiilor publice finantate partial din bugetele listate de la punctul 1 la punctul 5 in prezenta enumerare.

Bugetul de stat cuprinde atat bugetele tuturor ministerelor, cat si bugetele unor autoritati in legatura cu care legislatia finantelor publice sau legi speciale prevad faptul ca bugetul acestora face parte integranta din bugetul de stat. Exemplificam in acest sens situatia Camerei Deputatilor si Senatului ale caror proiecte de buget aprobate in prealabil la nivelul camerelor se includ in bugetul de stat si cazul Curtii Constitutionale al carei proiect de buget se aproba de catre Plenul Curtii Constitutionale si se include in proiectul bugetului de stat.

Bugetele se aproba de Parlament dupa cum urmeaza:

– pentru anul bugetar:

a) pe ansamblu, pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate, si

b) pe ordonatorii principali de credite;

– creditele de angajament pentru actiunile multianuale.

In cadrul procedurii bugetare, Parlamentul adopta urmatoarele categorii de legi:

1. legile bugetare anuale;

2. legile de rectificare ale legilor bugetare anuale;

3. legile contului general anual de executie.

B. prin actul ordonatorului de credite ierarhic superior:

– bugetele institutiilor publice finantate integral din bugetele listate de la punctul 1 la punctul 5 in enumerarea anterioara.

C. prin actul organului de conducere cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior:

– bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.

D. prin hotarare de guvern:

– bugetul trezoreriei statului.

E. de catre organe abilitate in acest scop prin legi speciale:

– bugetele institutiilor publice autonome. Cu titlu de exemplu, in cazul Bancii Nationale a Romaniei bugetul este aprobat de catre Consiliul de Administratie al B.N.R. abilitat in acest sens de Legea nr. 312/2004 privind Statutul Bancii Nationale a Romaniei.

La nivel local, in temeiul Legii nr. 273/2006, consiliile locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor, judetelor si de Consiliul General al Municipiului Bucuresti aproba, dupa caz si in functie de subordonare, urmatoarele bugete:

– bugetele locale;

– bugetele imprumuturilor externe si interne;

– bugetele fondurilor externe nerambursabile;

– bugetele institutiilor publice.

2. Calendarul aprobarii bugetare

Aprobarea bugetelor centrale si bugetelor locale nu este simultana, dar acestea se afla intr-o anume interdependenta.

Calendarul aprobarii bugetare al bugetelor care alcatuiesc sistemul unitar de bugete presupune respectarea urmatoarelor date-limita:

Pana la data de 15 octombrie:

– Parlamentul primeste spre adoptare din partea Guvernului proiectele legilor bugetare si proiectele de buget

– Ministerul Finantelor Publice furnizeaza Parlamentului la cerere documentatiile care au stat la baza fundamentarii proiectelor legilor bugetare anuale.

Pana la data 15 decembrie:

Parlamentul trebuie sa supuna spre dezbatere proiectele legilor bugetare si de buget astfel incat sa le adopte pana la data de 15 decembrie a anului anterior celui la care se refera proiectele de buget;

– in timpul dezbaterilor parlamentare nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale care determina majorarea nivelului deficitului bugetar asumat de Guvern;

– daca legile bugetare anuale depuse in termen legal nu au fost adoptate de catre Parlament pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui la care se refera proiectul de buget, Guvernul solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.

Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar:

a) Guvernul isi va indeplini sarcinile prin raportare la prevederile bugetare ale anului anterior, avand grija ca limitele lunare de cheltuieli sa nu depaseasca, dupa caz:

(i) fie 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent (cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii principali de credite bugetare);

(ii) fie 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget daca acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent.

b) intarzierea adoptarii legii bugetare influenteaza direct si procedura adoptarii bugetelor locale:

– daca legea bugetului de stat nu a fost adoptata cu cel putin 3 zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, si la nivel local se aplica in continuare bugetele anului precedent. Pana la aprobarea noilor bugete, limitele lunare de cheltuieli nu pot depasi, de regula, dupa caz:

(i) fie 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent (cu exceptia cazurilor deosebite, temeinic justificate de catre ordonatorii de credite);

(ii) fie 1/12 din sumele propuse in proiectul de buget, in situatia in care acestea sunt mai mici decat cele din anul precedent.

– Directiile generale ale finantelor publice vor acorda unitatilor administrativ-teritoriale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferuri consolidabile:

(i) ca principiu, cu incadrarea in limita lunara de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent. Daca necesarul de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferuri consolidabile depaseste o limita lunara de 1/12 din prevederile bugetare ale anului precedent, dupa utilizarea integrala a veniturilor si cotelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, directiile generale ale finantelor publice pot aproba suplimentarea acestora, pe baza analizelor si fundamentarilor prezentate de ordonatorii principali de credite;

(ii) in situatia in care sumele defalcate si transferurile sunt propuse in proiectul bugetului de stat in valori mai mici decat cele din anul precedent, limitele lunare se acorda in cota de 1/12 din sumele propuse prin proiectul bugetului de stat.

In termen de 15 zile de la data publicarii legii bugetare anuale se aproba:

– bugetele institutiilor publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat sau bugetele fondurilor externe nerambursabile;

– bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii.

In termen de 45 zile de la publicarea legii bugetului de stat:

– autoritatile deliberative locale se pronunta asupra eventualelor contestatii formulate fata de proiectul de buget local de catre locuitorii unitatii administrativ-teritoriale in cauza si

– adopta proiectul bugetului local.

Daca autoritatile deliberative locale nu aproba proiectele bugetelor locale in termenul de 45 de zile mentionat:

– directiile generale ale finantelor publice dispun sistarea alimentarii cu cote, respectiv sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si cu transferuri consolidabile, pana la aprobarea acestora de catre autoritatile deliberative si

– din bugetele locale se pot efectua plati numai in limita celorlalte venituri incasate.

In termen de 5 zile de la aprobarea bugetelor locale, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale au obligatia sa transmita directiilor generale ale finantelor publice bugetele locale aprobate.

In termen de 10 zile de la primirea bugetelor locale, directiile generale ale finantelor publice intocmesc si transmit Ministerului Finantelor Publice bugetele locale pe ansamblul fiecarui judet, grupate, dupa caz, pe comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti si judet, pe structura clasificatiei bugetare.

PROCEDURA EXECUTIEI BUGETARE

1. Definitie si etape

Procedura executiei bugetare reprezinta un ansamblu de acte si operatiuni prin care se asigura, in esenta, realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor. Fazele executiei bugetare sunt:
1. repartizarea de trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare;
2. executia de casa bugetara;
3. realizarea veniturilor bugetare;
4. efectuarea cheltuielilor bugetare.

2. Principiile procedurii executiei bugetare

Legislatia finantelor publice reglementeaza anumite principii care guverneaza procedura executiei bugetare, respectiv:

1. Legile bugetare anuale aproba:
a) creditele bugetare pentru cheltuielile exercitiului bugetar si
b) structura functional-economica a acestora.
2. Creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului bugetar.
3. Alocatiile pentru cheltuielile de personal nu pot fi majorate si nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli.
4. Creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi, de regula, virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite.
5. Creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate, de regula, pentru finantarea altui capitol.
6. Modificarea destinatiei creditelor bugetare este permisa cu titlu de exceptie in anumite cazuri expres prevazute de legislatia finantelor publice.

Un element esential al executiei bugetare este reprezentat de conceptul de credit bugetar.

Creditul bugetar este definit in Legea nr. 500/2002 cu intelesul de suma de bani aprobata printr-un buget, reprezentand limita maxima pana la care:
– se pot ordonanta si efectua plati in cursul unui an bugetar pentru angajamentele contractate in cursul exercitiului bugetar respectiv si/sau din exercitii bugetare anterioare;
– se pot angaja, ordonanta si efectua plati din buget pentru celelalte actiuni.

Creditele bugetare pot fi destinate unor proiecte care se desfasoara pe durata unui singur exercitiu bugetar sau unor proiecte care se desfasoara pe o perioada mai mare decat un exercitiu bugetar.

Astfel, legislatia finantelor publice face distinctie intre:
– creditul de angajament si
– creditul destinat unor actiuni multianuale.

Creditul de angajament constituie limita maxima a cheltuielilor care se pot angaja, in limitele aprobate, in timpul exercitiului bugetar.

Creditul destinat unei actiuni multianuale reprezinta anumite sume alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective si altele asemenea, care se desfasoara pe o perioada mai mare de un an.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai dupa deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare si/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.

Aprobarea deschiderii de credite bugetare se face cu indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:
– in limita creditelor bugetare;
– cu respectarea destinatiilor aprobate;
– cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective si
– in functie de gradul de incasare a veniturilor bugetare si de posibilitatile de finantare a deficitului bugetar.

In vederea mentinerii echilibrului bugetar, Guvernul poate aproba lunar, pana la finele lunii in curs pentru luna urmatoare, limite lunare de cheltuieli, in functie de estimarea incasarii veniturilor bugetare, in cadrul carora ordonatorii principali de credite deschid si repartizeaza credite bugetare pentru bugetul propriu si pentru institutiile publice subordonate.

Ordonatorii principali de credite pot dispune retragerea creditelor bugetare deschise si neutilizate din conturile proprii sau ale institutiilor subordonate numai in cazuri temeinic justificate, cu avizul Ministerului Finantelor Publice, anterior datei de 25 a fiecarei luni.

3. Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Veniturile si cheltuielile publice aprobate prin bugetele componente ale sistemului unitar de bugete se repartizeaza pe trimestre in functie de urmatoarele criterii:
1. termenele legale de incasare a veniturilor bugetare;
2. termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar;
3. perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor bugetare.

Aprobarea repartizarii pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare la nivel central se realizeaza de catre:

1. Ministerul Finantelor Publice, pe baza propunerii ordonatorilor principali de credite:
– pe capitole de cheltuieli si in cadrul acestora, pe titluri;
– pe capitole si subcapitole la venituri si pe capitole si in cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale;

2. ordonatorii principali de credite pentru subdiviziunile clasificatiei bugetare pentru care nu decide Ministerul Finantelor Publice, pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari sau ale ordonatorilor tertiari de credite, dupa caz;

3. ordonatorii secundari de credite pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor tertiari de credite bugetare.

Aprobarea repartizarii pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetare la nivel local se realizeaza de catre:

1. Ministerul Finantelor Publice, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de directiile generale ale finantelor publice:
– pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile de la acest buget;

2. ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru:
– bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si Municipiului Bucuresti;
– bugetelor institutiilor publice finantate integral sau, dupa caz, partial din bugetele locale;
– bugetelor institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;
– bugetului imprumuturilor externe si interne, pentru care rambursarea, plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor si a altor costuri se asigura din bugetele locale;
– bugetului fondurilor externe nerambursabile.

4. Executia de casa bugetara

Executia de casa bugetara reprezinta un complex de operatiuni care se refera la incasarea veniturilor si plata cheltuielilor bugetare.

Executia de casa a bugetelor care alcatuiesc sistemul unitar de bugete se realizeaza prin trezoreria statului pe baza unor norme specifice emise de Ministerul Finantelor Publice care asigura:
a) incasarea veniturilor bugetare;
b) efectuarea cheltuielilor bugetare in limita creditelor bugetare si destinatiilor aprobate;
c) efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind datoria publica interna si externa rezultata din imprumuturi contractate direct sau garantate de catre stat;
d) efectuarea altor operatiuni financiare in contul autoritatilor administratiei publice.

Institutiile publice efectueaza operatiuni de incasari si plati prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului in a caror raza isi au sediul si la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli si disponibilitati.

Trezoreria statului reprezinta un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fonduri publice.

Prin trezoreria statului se deruleaza operatiunile de incasari si plati privind fonduri publice care privesc, dupa caz, cu titlu de exemplu:
– veniturile si cheltuielile bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetului trezoreriei statului;
– veniturile si cheltuielile bugetelor fondurilor speciale;
– veniturile si cheltuielile bugetelor institutiilor publice;
– rascumpararea certificatelor de trezorerie pentru populatie, transformate in certificate de depozit;
– datoria publica in lei si valuta;
– alte venituri si cheltuieli privind fonduri publice, reglementate prin dispozitii legale, inclusiv drepturile de incasat si obligatiile de plata ale statului, la baza carora stau acorduri si conventii guvernamentale si comerciale.

Statul garanteaza efectuarea operatiunilor financiare prin trezoreria statului in conditii de siguranta si legalitate, precum si pastrarea integritatii disponibilitatilor banesti.

Prin trezoreria operativa centrala se efectueaza operatiuni de incasari si plati atat in lei, cat si in valuta.

De principiu, este interzis institutiilor publice sa efectueze operatiunile de incasari si plati prin institutii de credit. Cu titlu de exceptie, institutiile publice pot derula operatiuni de incasari si plati si prin institutii de credit in situatii precum:
– in ipoteza finantarii sau cofinantarii unor programe de catre institutii financiare, situatie in care operatiunile se deruleaza in conditiile acordului de finantare;
– in cazul in care anumite unitati ale Trezoreriei Statului nu au organizata casierie-tezaur, directiile generale ale finantelor publice judetene pot selecta institutii de credit pentru prestarea de servicii de casierie pentru unitatile respective;
– operatiuni de plata efectuate de institutii publice in beneficiul unor persoane care nu au calitate de agent economic.

A. Realizarea veniturilor bugetare

In realizarea veniturilor bugetare, se au in vedere urmatoarele principii:
1. nici un venit bugetar nu se poate incasa decat in temeiul legii;
2. lista impozitelor si taxelor, precum si cotele acestora se aproba prin legea bugetara anuala;
3. inadmisibilitatea perceperii, indiferent de titlu sau denumire, a vreunei contributii in afara celor stabilite prin lege;
4. sumele prevazute ca venituri reprezinta limite minimale, care pot fi depasite;
5. orice suma care se cuvine statului se face venit la bugetul de stat, daca legea nu prevede altfel.

Realizarea veniturilor presupune cumularea a doua conditii principale:
– incasarea la termen si
– incasarea in cuantumul prevazut de lege.

Incasarea veniturilor bugetare presupune parcurgerea anumitor etape:

1. identificarea veniturilor si bunurilor impozabile si calcularea obligatiei bugetare datorate;

2. incasarea propriu-zisa a veniturilor bugetare. De principiu, incasarea ar trebui sa faca prin plata realizata voluntar de catre contribuabil, dupa caz:
a) in numerar;
b) prin transfer bancar;
c) aplicare si anulare de timbre fiscale mobile.

3. urmarirea incasarii veniturilor bugetare se realizeaza de catre organele care au dreptul de a incasa astfel de venituri in situatia in care contribuabilul nu isi indeplineste obligatiile de plata la termenele prevazute de lege.

B. Efectuarea cheltuielilor bugetare

In efectuarea cheltuielilor bugetare, se au in vedere urmatoarele principii:
1. sumele reprezentand cheltuieli bugetare reprezinta limite maximale care nu pot fi depasite;
2. angajarea cheltuielilor bugetare se realizeaza in limita creditelor bugetare aprobate;
3. modificarea destinatiei creditelor bugetare este permisa in cazuri expres prevazute de lege, in caz contrar fiind atrasa raspunderea juridica.

In procesul executiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg urmatoarele faze: angajament, lichidare, ordonantare si plata.

Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor persoanelor care au calitate de ordonator de credite bugetare de atributiile persoanelor care au calitate de contabil.

Operatiunile specifice angajarii, lichidarii si ordonantarii cheltuielilor bugetare sunt in competenta ordonatorilor de credite si se efectueaza pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale institutiei publice.

Plata cheltuielilor bugetare este asigurata de seful compartimentului financiar-contabil in limita fondurilor disponibile. Efectuarea platilor se face in limita creditelor bugetare aprobate, numai pe baza de documente justificative si numai dupa ce acestea au fost lichidate si ordonantate conform legii.

Angajamentul constituie o faza in procesul executiei bugetare reprezentand orice act juridic din care rezulta sau ar putea rezulta o obligatie pe seama fondurilor publice. Indeplineste calitatea de angajament orice contract sau document similar din care rezulta obligatii de plata in sarcina sectorului public.

Lichidarea este o faza care presupune verificarea pe baza documentelor justificative a urmatoarelor elemente:
– existentei unui angajament;
– existenta unei sume datorate si
– exigibilitatea sumei datorate.

Ordonantarea constituie o faza in care se confirma urmatoarele aspecte:
– faptul ca livrarile de bunuri, prestarile de servicii sau executiile de lucrari, dupa caz, au fost efectuate conform contractului si
– faptul ca plata poate fi realizata.

Plata cheltuielilor bugetare este o faza in procesul executiei bugetare care reprezinta actul final prin care institutia publica isi achita obligatiile financiare fata de terte persoane care, dupa caz, au furnizat un bun, au executat o lucrare sau au prestat un serviciu.

Instrumentele de plata semnate de contabil si seful compartimentului financiar-contabil trebuie sa fie insotite de documentele justificative care sa certifice:
– exactitatea sumelor de plata;
– receptia bunurilor si executarea serviciilor si altele asemenea, conform contractului.

De principiu, platile in sistemul public presupun indeplinirea in prealabil a obligatiilor a caror plata a fost asumata de institutia publica.

Cu titlu de exceptie, legislatia finantelor publice prevede anumite situatii in care institutiile publice au dreptul sa decida efectuarea de plati in avans, anterior executarii obligatiilor a caror plata a fost asumata de sectorul public.

Astfel, in temeiul Legii finantelor publice, Guvernul are posibilitatea de a stabili prin hotarare, la propunerea ministrului economiei si finantelor, actiuni si categorii de cheltuieli bugetare pentru care se pot efectua plati in avans de catre institutiile din sistemul bugetar, altele decat bugetele locale, cu respectarea urmatoarelor conditii:

– pana la 30% din val anuala a contractului si

– cu justificarea de catre furnizor sau prestator sau executant, dupa caz, a sumelor platite in avans de institutia publica prin bunuri, lucrari sau servicii pana la sfarsitul anului bugetar in care au fost acordate.

Sumele reprezentand plati in avans nejustificate pana la sfarsitul anului trebuie recuperate de catre institutia publica care a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate. Recuperarea sumelor nejustificate de catre institutia publica se face cu perceperea majorarilor de intarziere existente pentru veniturile bugetare calculate pentru perioada cuprinsa de la acordarea avansului nejustificat si pana la recuperarea integrala a acestuia.

Pentru comunitatile locale, Legea finantelor publice locale reglementeaza, de asemenea, posibilitate de efectuare a unor plati in avans cu respectarea limitei de 30% mentionate anterior si cu obligatia justificarii acestora cu bunuri si servicii pana la sfarsitul anului bugetar in care au fost acordate.

Si in cazul avansurilor acordate de la bugetele locale, sumele reprezentand plati in avans nejustificate prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate, pana la sfarsitul anului, in conditiile prevederilor contractuale, trebuie recuperate, cu aplicarea de majorari de intarziere, de catre institutiile publice care le-au acordat in vederea restituirii bugetului din care au fost avansate.

MODIFICAREA DESTINATIEI CREDITELOR BUGETARE


Modalitatile de modificare a destinatiei creditelor bugetare reprezinta exceptii de la principiile executiei bugetare conform carora:
a) creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite si
b) creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol bugetar.

Legislatia finantelor publice reglementeaza mai multe astfel de categorii, respectiv:

1. Virari de credite bugetare

Reprezinta o modalitate de modificare a destinatiei creditelor bugetare care presupune trecerea sumelor bugetare neutilizate de la subdiviziunile clasificatiei bugetare unde sunt disponibile la subdiviziuni unde sunt insuficiente.

In mod concret, virarea de credite bugetare consta in operatiunea prin care se diminueaza creditul bugetar de la o subdiviziune a clasificatiei bugetare care prezinta disponibilitati si se majoreaza corespunzator o alta subdiviziune la care fondurile sunt insuficiente, cu respectarea dispozitiilor legale de efectuare a operatiunilor respective.

Virarile se pot realiza de la un capitol la alt capitol sau intre programe, cu respectarea urmatoarelor conditii:
1. incepand cu trimestrul al III-lea al anului bugetar;
2. cu acordul expres al Ministerului Finantelor Publice;
3. cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor;
4. in limita a 10% din prevederile capitolului bugetar si
5. in limita a 5% din prevederile programului.

Virarile trebuie sa nu contravina prevederilor legilor bugetare si legilor de rectificare.

Sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitole care au fost majorate din fondul de rezerva bugetara si de interventie la dispozitia Guvernului.

Virarile de credite bugetare in cadrul aceluiasi capitol bugetar, inclusiv intre programele aceluiasi capitol, sunt in competenta fiecarui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiilor si serviciilor publice subordonate.

Propunerile de virari de credite bugetare trebuie insotite de justificari, detalieri si necesitati privind executia, pana la finele anului bugetar, privind:
– capitolul si subdiviziunea clasificatiei bugetare si programul de la care se disponibilizeaza si
– capitolul si subdiviziunea clasificatiei bugetare si programul la care se suplimenteaza prevederile bugetare.

Legile bugetare anuale prevad uneori anumite interdictii privind suplimentarea unor credite bugetare prin virari de la alte articole/aliniate de cheltuieli.

La nivel local, virarile de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificatiei bugetare si de la un program la altul se aproba de autoritatile deliberative, pe baza justificarilor corespunzatoare ale ordonatorilor principali de credite.

2. Transferurile intre ordonatorii principali de credite

In situatiile in care, in timpul exercitiului bugetar, au loc treceri de unitati, actiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite bugetare in subordinea altui ordonator principal de credite sau in cadrul aceluiasi ordonator principal de credite, se impune realizarea unor operatiuni de transfer de fonduri bugetare aferent unitatilor, actiunilor si sarcinilor in cauza.

Intr-o astfel de ipoteza, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa opereze modificarile necesare in bugetele ordonatorilor principali de credite si in structura bugetului de stat, fara afectarea echilibrului bugetar si a Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului.

Se pot realiza transferuri catre bugetele locale de la bugetul de stat si de la alte bugete.

Pentru investitii finantate din imprumuturi externe la a caror realizare contribuie si Guvernul se pot acorda transferuri catre bugetele locale de la bugetul de stat.

Pentru finantarea unor programe de dezvoltare sau sociale de interes national, judetean ori local se pot acorda transferuri catre bugetele locale atat din bugetul de stat, precum si din alte bugete.

3. Suplimentarea creditelor bugetare

Suplimentarea creditelor bugetare se realizeaza de principiu din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului pe baza de hotarare de guvern pentru:
– acoperirea unor cheltuieli urgente sau neprevazute aparute in timpul exercitiului bugetar si, dupa caz,
– pentru finantarea unor actiuni urgente in vederea inlaturarii efectelor unor calamitati naturale si sprijinirii persoanelor fizice sinistrate.

In plus, in cursul exercitiului bugetar, Guvernul poate majora Fondul de interventie la dispozitia Guvernului din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, in functie de necesitatile concrete privind asigurarea sumelor pentru inlaturarea efectelor calamitatilor naturale.

4. Anularea creditelor bugetare

Anularea unor credite bugetare poate sa intervina in urmatoarele situatii:
– in cazul in care anumite sarcini asumate au fost, dupa caz, desfiintate sau amanate;
– in cazul in care creditele bugetare nu au fost utilizate pana la inchiderea anului.

Desfiintarea sau amanarea sarcinilor in cauza se poate produce in temeiul unor dispozitii legale sau din alte cauze, cum ar fi, cu titlu de exemplu, amanarea unor plati in cadrul unor angajamente bugetare datorita amanarii executarii anumitor obligatii, pe diferite considerente.

Ordonatorii principali de credite au obligatia de a analiza lunar necesitatea mentinerii unor credite bugetare pentru care sarcinile au fost desfiintate sau amanate si de a propune Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor respective. Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limita pentru transmiterea propunerilor ordonatorilor principali de credite este data de 10 decembrie a anului respectiv.

Astfel, daca in cazul creditelor bugetare neutilizate pana la sfarsitul anului bugetar anularea opereaza de drept, in cazul sarcinilor amanate sau desfiintate anularea se realizeaza de catre Ministerul Finantelor Publice la propunerea ordonatorilor principali de credite.

Cu creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite finantati din bugetul de stat se majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului.

La nivel local procedura anularii este similara, cu precizarea ca in cazul sarcinilor desfiintate sau amanate anularea se decide de catre autoritatile deliberative locale la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale.

Cu creditele bugetare anulate se majoreaza fondul de rezerva bugetara la dispozitia autoritatilor deliberative.

Creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept.

5. Blocarea creditelor bugetare

Creditele bugetare pot fi blocate de catre Ministerul Finantelor Publice in situatia in care se constata ca acestea:
– nu au temei legal sau
– nu au justificare in bugetul ordonatorului de credite.

Legislatia finantelor publice nu detaliaza procedura blocarii creditelor bugetare si efectele acesteia, insa se poate presupune ca acestea fie sunt utilizate la alte capitole, fie sunt anulate.

PROCEDURA INCHEIERII EXECUTIEI BUGETARE


1. Contul general anual de executie bugetara

Procedura bugetara se finalizeaza prin parcurgerea ultimei etape – contul general anual de executie bugetara, care concretizeaza modul de gestionare a bugetului. Contul general de executie reflecta modul de incadrare a cheltuielilor bugetare in veniturile preconizate, din soldul acestuia reiesind, dupa caz, echilibrul, excedentul sau deficitul bugetar.

Conturile generale anuale de executie a bugetelor se supun dezbaterii publice cu prilejul aprobarii, ca expresie a transparentei sistemului bugetar.

Ministerul Finantelor Publice elaboreaza si prezinta Guvernului contul general anual de executie a bugetului de stat si contul de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat, inclusiv a anexelor acestora, intre care:
– contul general al datoriei publice a statului;
– conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale.

Conturile generale anuale se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor Publice pe baza:
– situatiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite si
– conturilor privind executia de casa a bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor fondurilor speciale.

Ordonatorii principali de credite au obligatia sa intocmeasca si sa anexeze la situatiile financiare anuale rapoarte anuale de performanta, in care sa prezinte, pe fiecare program, urmatoarele elemente:
– obiectivele;
– rezultatele preconizate;
– rezultatele obtinute;
– indicatorii si costurile asociate;
– situatii privind angajamentele legale.

Contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat, precum si conturile anuale de executie a bugetelor fondurilor speciale se intocmesc in structura bugetelor aprobate si au ca anexe conturile anuale de executie a bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele acestora.

Contul general al datoriei publice a statului cuprinde:
– conturile datoriei publice interne directe a statului;
– conturile datoriei publice externe directe a statului si
– situatia garantiilor guvernamentale pentru credite interne si pentru credite externe primite de catre alte persoane juridice.

Guvernul analizeaza si prezinta spre adoptare Parlamentului contul general anual de executie a bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si celelalte conturi anuale de executie pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de executie.

Conturile de anuale de executie mentionate la aliniatul precedent se aproba prin lege de catre Parlament dupa verificarea acestora de catre Curtea de Conturi.

Excedentul sau, dupa caz, deficitul bugetului de stat, al bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetelor fondurilor speciale se stabileste ca diferenta intre veniturile incasate si platile efectuate pana la incheierea exercitiului bugetar. Cu excedentele definitive rezultate dupa incheierea unui exercitiu bugetar se diminueaza deficitele din anii bugetari precedenti.

2. Structura conturilor anuale de executie a bugetului

Conturile anuale de executie a bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, inclusiv anexele acestora se structureaza pe venituri si cheltuieli.

La venituri se cuprind:
– prevederi bugetare initiale;
– prevederi bugetare definitive;
– incasari realizate.

La cheltuieli se prevad:
– creditele bugetare initiale;
– creditele bugetare definitive;
– platile efectuate.

3. Principii ale incheierii executiei bugetare

Legea finantelor publice reglementeaza mai multe principii care reglementeaza incheierea executiei bugetare, respectiv:
1. Prevederile legilor bugetare anuale si ale celor de rectificare actioneaza numai pentru anul bugetar respectiv.
2. Executia bugetara se incheie la data de 31 decembrie a fiecarui an.
3. Orice venit neincasat si orice cheltuiala neplatita pana la data de 31 decembrie se vor incasa sau se vor plati, dupa caz, in contul bugetului pe anul urmator.
4. Creditele bugetare neutilizate pana la inchiderea anului sunt anulate de drept.
5. Disponibilitatile din fondurile externe nerambursabile si cele din fondurile publice destinate cofinantarii contributiei financiare a Comunitatii Europene, ramase la finele exercitiului bugetar in conturile structurilor de implementare, se reporteaza in anul urmator. Fondurile respective se utilizeaza in conditiile prevederilor legislatiei finantelor publice din Romania si potrivit acordurilor incheiate cu partenerii externi.
6. In cazul bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subventii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din executia acestora se regularizeaza la sfarsitul exercitiului bugetar cu bugetul de stat, in limita subventiilor primite.

CONTROLUL EXECUTIEI BUGETARE

Asupra executiei bugetare se exercita mai multe forme de control, respectiv:
1. control politic;
2. control financiar ulterior;
3. control administrativ specializat.

Controlul politic se exercita de catre Parlament la momentul adoptarii legilor bugetare, a legilor de rectificare bugetara si a legilor de aprobare a contului general anual de executie bugetara pe baza documentatiei prezentate de Guvern in cursul anului bugetar.

Controlul financiar ulterior este realizat de Curtea de Conturi si are in vedere modul de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public.

Curtea de Conturi pune la dispozitia Parlamentului si unitatilor administrativ-teritoriale rapoarte privind administrarea si utilizarea fondurilor publice in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, eficientei, economicitatii si eficacitatii.

Conturile de executie se transmit Curtii de Conturi pentru exercitarea controlului ulterior vizand legalitatea si realitatea datelor cuprinse in acestea. In urma verificarilor, Curtea de Conturi certifica acuratetea si veridicitatea datelor din conturile de executie.

Controlul Curtii de Conturi se concretizeaza in doua categorii de audit:
1. audit financiar si
2. auditul performantei.

Auditul financiar se exercita asupra conturilor anuale de executie bugetara la nivel central si local. In urma auditului financiar, Curtea de Conturi acorda sau nu, dupa caz, descarcarea de gestiune.

Auditul performantei se exercita asupra gestiunii bugetului general consolidat si a oricaror fonduri publice. Activitatea de audit se deruleaza pe baza unor norme proprii adoptate de Curtea de Conturi pe baza standardelor de audit internationale general acceptate si se concretizeaza in constatari si recomandari prin care se urmareste:
– reducerea costurilor;
– sporirea eficientei utilizarii resurselor;
– indeplinirea obiectivelor propuse.

Ministerul Finantelor Publice exercita un control administrativ spe­cia­lizat. Controlul administrativ specializat se exercita prin organele de specializate ale Ministerului Finantelor Publice urmareste:
– modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor bugetare;
– limitarea cheltuielilor de functionare;
– eliminarea cheltuielilor inoportune si neeconomicoase;
– utilizarea fondurilor bugetare conform destinatiei etc.”

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate