Studii, opinii, interviuri ⁞⁞ RNSJ ⁞⁞ ESSENTIALS
 
 
Opinii
Baroul Bucureşti - Societatea de Ştiinţe Juridice
Documentare juridică pentru avocaţi
10 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Ce motive avem sa-i sustinem pe magistrati?

12 septembrie 2009 | JURIDICE.ro, Fanuta Lisman, Fanuta Lisman, Fanuta Lisman

Iata in continuare care pot fi impresiile unui student la drept aflat in practica la una din judecatoriile din Bucuresti.

Sunt sigura ca ele coincid cu cele ale unui justitiabil responsabil care s-a lovit de neajunsurile din justitie dar care acum, cel putin tace si nu protesteaza pentru ca magistratii sunt in „greva” (contrar manipularilor media care incearca sa ne convinga de contrariu, inducandu-ne permanent ideea ca judecatorii protesteaza impotriva intereselor cetatenilor acestei tari care au acum un dosar pe rol).

Am ferma convingere ca orice persoana responsabila observa, macar acum dupa atatea zile de protest, ca nu doar pentru salariile lor stau departe de salile de judecata.

La final de an III, in perioada de vacanta judecatoreasca si in plin protest al judecatorilor (din luna iulie), imi desfasor activitatea de practica (timp de 3 saptamani)  la una din judecatoriile din Bucuresti.

Am ocazia sa vad cum functioneaza sistemul din interior. Este greu de descris si nu stiu cu ce sa incep; voi incerca un demers cronologic.

Primul contact cu cladirea: o cladire veche ce probabil nu a fost revendicata sau a carei revendicare a fost amanata. O cladire ce nu a mai cunoscut zugraveala de ani buni, cu holuri stramte si intunecoase, aerisite prin ventilarea usilor de la capetele culoarelor. Scarile pe care ajungi la etajul superior, usor spiralate si care iti dau senzatia, daca nu esti foarte tanar, ca poti aluneca oricand.

In interior, birouri improprii, mici, nefunctionale. Desi o parte din personal este in vacanta, cu 3 studenti in birou se aglomereaza si este greu de lucrat.

Personalul ramas se lupta cu maldarul de dosare, pana tarziu in noapte. Chiar in ziua de luni, o persoana de la arhiva spunea ca a stat sambata seara la birou ca sa termine de legat dosare, impreuna cu o alta colega, pana la miezul noptii. Mai mult decat atat, pentru ca nu terminase, a mai luat si acasa din dosare si povestea cum a ajutat-o familia. Si asta parea a fi o obisnuinta.

Ce sa mai vorbim de dosare. Da, dosarele cartonate, obisnuite, legate cu sfoara (asemeni celei de canepa care iti senzatia de frig cand o folosesti) si carate in brate de personal sau pentru care se mai apeleaza uneori la bodyguard cand sunt prea grele. Se pare ca dosarele cu sina nu sunt cunoscute. De asemenea, nici caruciarele cu care sa transporte dosarele (si chiar daca ar avea carucioare care sa transporte dosarele nu le-ar putea folosi intr-o astfel de cladire veche).

La arhiva, ce sa mai spun. Un minimum de investitie. Ar zice bunica mea, de ar vedea, „doua lemne hodolemne si un brat de surcele”. Acestea sunt rafturile. De estetica lor nu ma leg, dar de functionalitate pot. Ca sa lucrezi la arhiva trebuie sa ai o constitutie fizica sanatoasa daca nu chiar atletica. Rezistenta maxima la alergii. Desi se incearca punerea lor in ordine, pentru a scoate un dosar din maldar trebuie sa fi mancat ceva carbohidrati de dimineata, altfel nu ai forta sa extragi dosarul, sa pui acolo un document si mai apoi, sa-l asezi cat de cat la locul lui.

Ne mai miram de ce uneori acesti oameni nu au rabdare cu justitiabilii? Nu le caut o scuza dar dupa ce cauti un dosar, incerci sa-l scoti in timp ce-ti cad vreo suta peste tine, numai fresh nu mai poti fi.

Am lucrat si eu intr-o zi la arhiva. Nu s-a lucrat cu publicul. O ora si jumatate de lucru aici a valorat cu o ora de efort intens la sala (de sport). Am spus-o celor de acolo si cand au auzit au ras: „La sala!? Noi nu avem timp sa ajungem la sala!”

Despre mobilier va spun atat: mi-aduce aminte de o parte din mobila bunicii care statea printr-un atelier pentru ca nu prea mai era functionala. Pe langa mobilele vechi, birourile si ele asemenea; se mai vede cate un scaun mai modern, dar ponosit si el.

Doar calculatoarele (cu monitoarele lor imense) si imprimantele de pe birouri te fac sa te gandesti ca nu te afli in prima perioada a secolului trecut.

Sa va mai spun ca vin de acasa cu sapun si hartie igienica? Dar de coli de scris ce sa mai vorbim? Si asta in Bucuresti…

In salile de judecata, ceva mai bine; din punct de vedere al mobilierului vorbesc. Oricat de vechi ar fi, confera o oarece majestuozitate salii. Slava Domnului, au aer conditionat! Aproape am inghetat!

Judecatorii. Am sistat la mai multe sedinte de judecata, cu mai multi judecatori. Judecatorii sunt calzi, atenti cu oamenii, severi pe alocuri (dar justificat; spre exemplu a avut obiectii privind tinuta unui petitionar).

Cam acestea sunt impresiile dupa 3 saptamani petrecute intr-o judecatorie din Bucuresti. Sa ne mai intrebam ce se intampla in tara?

Lipsa de bani in justitie are repercusiuni nu doar asupra magistratilor si a personalului auxiliar ci si asupra justitiabilului. Si acesta este afectat in actul de justitie prin intarzierea ce se produce in rezolvarea dosarului sau iar pentru asta nu judecatorul este vinovat.

Nu ne pricepem la cum functioneaza sistemul dar ne grabim sa aruncam cu pietre.

Cerem capul magistratilor (vrem sa raspunda inclusiv patrimonial) dar nu stim ca magistratii insisi au cerut clarificarea reglementarilor legale ale acestei raspunderi intocmind chiar un proiect de lege in acest sens (pentru acest fapt, da, ii putem invinovati pe magistrati ca nu au facut public acest lucru). Trebuie sa spunem ca art. 94-96 privind raspunderea din  Legea nr. 303 din 2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor reglementeaza atat de prost (parca sunt facute pe picior, cu privirea intoarsa spre UE) – si pentru asta nu-i putem invinovati pe judecatori – incat sunt foarte greu de aplicat. Dar, chiar si asa, daca juristilor de la Ministerul Finantelor Publice nu le-ar fi atat de „frica” de magistrati sau daca ar fi ceva mai bine pregatiti, ar putea totusi sa incerce macar sa traga la raspundere cineva. Dar despre aceasta tema poate altadata…

Cele expuse mai sus sunt doar cateva motive pentru care noi, cetatenii (poate viitori justitiabili) ar trebui sa-i sustinem pe magistrati. Poate ca nu sunt argumentele cele mai puternice, dar sunt cele mai vizibile, mai izbitoare, atunci cand ai primul contact cu o instanta.

Fanuta Lisman


Aflaţi mai mult despre , , ,

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Ce motive avem sa-i sustinem pe magistrati?”

  1. rica venturiano spune:

    N-avem motive.
    Ei se considera „cei mai superiori” dintre toti bugetarii cu studii superioare, desi gradul lor de specializare este inferior altor functii publice (inspectori fiscali, inspectori vamali, ofiteri de politie judiciara etc.). Tocmai lipsa specializarii pe domenii de activitate creeaza supraincarcarea magistratului si solutiile contradictorii pronuntate in spete similare. Aceasta problema e atributul CSM-ului, care organizeaza cariera magistratului, iar Guvernul nu are nicio putere.
    Cat despre conditiile de lucru, nu stiu unde in sectorul public este altfel. Toti functionarii publici aduc de acasa rechizite de birou. Diferenta este ca ei nu au dreptul la medicamente compensate, chirii suportate de la buget si spor de suprasolicitare neuropsihica.
    Cat despre banii produsi de justitie pentru buget, sa nu uitam ca functionarii publici din ANAF sunt cei mai „productivi” in acest sens, dar nu au salarii nici macar cat un judecator debutant. Si magistratilor li se pare normal ca ei sa aiba salarii de 5 ori mai mari decat alti bugetari cu studii superioare.
    Chiar asa! Ce motive avem sa-i sustinem pe judecatori?

  2. observer spune:

    Eu zic sa faci un dus. Cu apa rece daca se poate. Oare vorbim de aceeasi functionari ANAF care aprobari returnari de sute de milioane de euro TVA? Sau care aproba reesalonarile de miliarde ? Se face o greseala teribila aruncand cu noroi in toti magistratii. Sunt o putere in stat fie ca va place fie ca nu. Si trebuie tratati ca atare. Pot magistratii sa se tot specializeze daca statul asta in care traim nu reuseste sa creeze conditii pentru complete si instante specializate. Sau poate ar trebui tot magistratii sa aduca calculatoarea de acasa, cate un birou doua si eventual sa angajeze si vreun grefier doi.
    Habar nu aveti despre conditiile de munca, despre volumul de munca, despre sedinte supraaglomerate dar va dati cu parerea despre tot.

  3. adrian83 spune:

    Nu cred ca avem nici un motiv. Protestul magistratilor este o greva prin care functionarii ce ar trebui sa infaptuiasca justitia vor salarii mai mari decat poate statul sa le acorde la ora actuala.

    In Romania justitia nu va functiona bine multi ani de acum incolo indiferent de cate reforme se vor face (chiar daca reformele vor fi bune) si indiferent de gradul de independenta si de „separatie” al „puterii judecatoresti”.

    Principala problema a Romaniei este mentalitatea oamenilor care traiesc aici. Chiar daca prin absurd se vor adopta legi foarte bune ele vor fi aplicate romaneste si justitia va functiona tot romaneste.

    In Germania nu exista separatie a puterilor in stat ci doar independenta individuala a magistrilor (se spupun numai legii) si cu toate astea justitia la ei functioneaza mult mai bine decat in alte state in care exista consilii ale magistraturii. De aici se desprind mai multe lucruri: nu conteaza asa de mult legile nu conteaza asa de mult separatia puterilor in stat (care in Europa nu prea exista executivul fiind subordonat legislativului) si nu conteaza modul de organizarea al sistemului judiciar atat cat conteaza modul cum demnitarii, magistratii si ceilalti functionari publici isi fac datoria. Lucrul asta tine de „bagajul” fiecarui popor, mentalitate, educatie, istorie etc.

    Cele 3 puteri nu sunt egale (desi Constitutia noastra zice asa) Parlamentul nu este doar putere legislativa el este reprezentantul poporului si din aceasta postura poate modifica din temelii toate regulile dupa care functioneaza societatea (celelalte puteri nu pot face lucrul asta). Deoarace este ales direct de popor Parlamentul este responsabil pentru functionarea tuturor institutiilor statului inclusiv pentru functionarea justitie. Parlamentul trebuie sa aiba rolul principal in functionarea si organizarea sistemului judiciar si in cariera magistratilor pentru a putea fi tras la raspundere la vot pentru proasta functionare a justitiei.

    Adoptarea unei legi prin asumarea raspunderii mi se pare o grava eroare ce din pacate este prezenta si in Constitutia noastra. Prin asumarea raspunderii de catre Guvern se incalca in principiu rolul Parlamentului de autoritate suprema a statului permitand altei autoritati sa legifereze.

    Nici delegarea legislativa (limitativa) nu este in regula dar ea poate fi acceptata in cazuri cu totul exceptionale.

    Magistratii incearca sa destabilizeze democratia inducand ideea ca tot ceea ce este politic este un lucru rau. Incearca sa ne convinga ca „puterea judecatoreasca” este mai importanta decat celelalte puteri pentru ca membrii sai sunt numiti pe baza de competenta (cel putin teoretic) si nu alesi de popor. Aceasta idee contrazice flagrant conceptul de democratie. Si justitia este foarte importanta dar ea nu este decat un instrument al legii si nu o putere reala care poate lua decizii care sa influenteze societatea. Justitia trebuie doar sa asigure ca vointa poporului exprimata prin legile adoptate de legislativ este respectata, atat!!!

    Deoarece cred ca singurul rezultat al grevei magistratilor poate fi doar salarizarea mai buna a magistratilor si deoaorece cred ca aceste proteste nu vor imbunatati sub nici o forma functionare justitiei cred ca nu avem nici un motiv sa-i sustinem. E doar lupta lor pentru salarii mai bune.

    Sunt alte domenii ale statului mult mai importante decat justitia (sanatatea de exemplu), iar oprirea activitatii justitiei desi este un lucru rau nu este ceva catastrofal, o vreme se poate trai si fara justitie chiar daca ceva mai rau. Cel mai grav lucru ar fi sa ne condamne CEDO pentru refuzul magistratilor de a solutia dosare iar nota de plata va veni tot cetateanului platitor de taxe. Nu cred ca se va intampla asta pe o scara larga, dar daca totusi se intampla ura fata de magistrati va creste in societate si justitia va fi doar ceva teoretic in Romania.

  4. PVA spune:

    Aveţi perfectă dreptate domnişoară: asta e realitatea. Personalul principal şi auxiliar din justiţie şi, implicit, ceilalţi participanţi la judecată sunt batjocoriţi. Eu personal evit pe cât posibil arhiva civilă a Judecătoriei Constanţa, arhivă celebră pentru dimensiunile ei cât o sufragerie şi pentru cele peste 25.000 de dosare înregistrate doar în 2009. În condiţiile acestea, nu poţi să ai pretenţii ridicate de la cei care lucrează în arhivă şi îţi rămâne speranţa că într-o bună zi vei putea studia un dosar în condiţii decente.

  5. bubbles spune:

    Cred că ar trebui să ne punem o întrebare simplă şi anume: dacă magistraţii au dreptate pe fond, în ceea ce priveşte conţinutul solicitarilor lor, ce este de făcut şi cine poartă cu adevărat si in foarte mare parte, povara şi responsabilitatea lipsurilor cronice din justiţie? Să le luăm pe rând.
    1. Astfel, ar trebui să ne pună pe gânduri faptul ca este pentru prima oară în istorie când magistraţii recurg la o asemenea forma de protest, când au loc concomitent adunări generale în toată ţara cu aceiaşi ordine de zi, când după 155 de ani de activitate, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au loc adunări generale ale judecătorilor având ca preocupare solicitarile magistraţilor, starea justiţiei şi statutul magistratului, când într-o perioadă scurtă de timp se adoptă Rezoluţii, cum este cea din aprilie 2009, sunt sesizate celelalte două puteri ale statului şi Preşedintele României, organisme şi instituţii europene. Ori toţi magistraţii au înnebunit, ceea ce este exclus, ori au dreptate pur şi simplu in aceste probleme esentiale.
    Altfel, de ce se schimba codurile? Daca ar fi fost bune si nu ar fi fost o sursa de probleme in activitatea judiciara, s-ar fi schimbat? Ar fi interesant ca executivul si legislativul sa dea o lamurire in acesta privinta. In masura in care, in final vor trebui sa recunoasca faptul ca se impunea o modernizare a acestora, crearea unor proceduri mai simple, suple si eficiente, care sa imbunatateasca in mod clar calitatea si durata actului de justitie, ar trebui sa fie intrebati de ce le-a trebuit 20 de ani pentru asta. Asa ca, vor evita sa raspunda clar si precis, pentru a nu fi catalogati ca au pus umarul in mod considerabil la existenta si perpetuarea problemelor din justitie.
    La acest capitol trebuie adaugata problema legiferarii abundente, a legislatiei luxuriante, instabile si in permanenta schimbare, parte in neconcordanta cu Constitutia si cu Conventia europeana, cu accent pe cea privind proprietatea. In aceasta ultima privinta, condamnarile Romaniei la CEDO, au ponderea cea mai mare in ultimii ani, i-au lasat probabil perplecsi pe judecatorii europeni si insensibili pe guvernanti. Nu-i asa, numai judecatorii romani sunt vinovati, potrivit opiniei publice – asa cum este intretinuta de o parte a presei, care fie nu se informeaza, fie se informeaza si dezinformeaza apoi deliberat si in deplina cunostinta de cauza. In ceea ce priveste practica unitara, aceasta este un deziderat frumos. Pana nu se modifica legea si nu se reglementeaza un mecanism adecvat in acest sens, cu proceduri si competenţe, situatia nu se va schimba. Recursurile in interesul legii de acum si prevederile din Regulamentul aprobat de CSM, nu sunt suficiente. Realitatea o demonstreaza, deşi s-au făcut paşi importanţi.
    Lipsa unor prevederi legale in aceasta privinta este o optiune 100% politica.
    2. Volumul de munca. La niciun nivel, nici macar justitiabilul sau media, ori guvernantii, nu au contrazis pe magistrati in acesata privinta. Nu aveau cum. Era prea de tot, fiind de domeniul evidentei. Problema a fost mereu ocolita si a ramas nerezolvata. Niciodata sistemul nu a fost dimensionat in raport cu necesarul de personal, sau nu s-au gasit si implementat metode alternative reale. Or, in orice domeniu de activitate, aglomerarea si volumul excesiv de munca produc si epuizarea celui care munceste, dar si erori mai multe, fie ca este vorba de o munca fizica sau de una intelectuala. De departe, magistratul roman, comparativ cu cel european, are un volum de munca mult mai mare in raport cu media europeana. Pe deasupra, magistratul european are si conditii de munca si de desfasurare a activitatii judiciare net superioare, are si o legislatie stabila, este degrevat de sarcini nejurisdictionale, avand si o remunerare mult mai mare si corespunzatoare statutului sau recunoscut, respectat si garantat. Mai mult, acest statut este general acceptat si nenegociabil.
    3. Taxele de timbru. Dupa 1990, taxele judiciare de timbru si o parte din impozitele platite de avocati si notari se faceau venit la Ministerul Justitiei, cu destinatii precise in utilizare, pentru o buna administrare a actului de justitie ca serviciu public. In urma cu cca. 8 ani, taxele de timbru au fost directionate catre autoritatile locale, fiind luate de la MJ. Bineninteles ca aceasta decizie a fost luata de puterea politica, iar nu de magistrati si fara consultarea beneficiarilor. In toamna anului 2008, prin ordonanta s-a decis ca taxele sa se faca venit la MJ, iar prin legea de aprobare a ordonantei, s-a revenit si iar au fost luate de la MJ. Mai mult decat atat, potrivit legii, autoritatile locale au o serie de obligatii privind sediile instantelor, pe care nu le-au indeplinit niciodata, iar banii au fost folositi cu alte destinatii de lux sau exotice. O dovada ca in mod natural taxele si alte venituri judiciare trebuie sa fie venit la MJ in totalitate sau in mare parte, sau la ordonatorul principal de credite al sistemului, o reprezinta si punctul de vedere al ministrului MJ care a afirmat public in timpul protestului, faptul ca a primit promisiuni in acest sens de la guvern. Dar, in paralel cu aceste declaratii, Parlamentul a marit taxele de timbru si le-a lasat tot la autoritatile locale. S-a vorbit la un moment dat de principiul distributivitatii. Or, acesta s-ar aplica doar in situatia in care toti cetatenii ar plati o taxa pe justitie, fie ca sunt sau nu, beneficiari ai acestui serviciu public, iar nu si in situatia in care platesc doar cei care se adreseaza. In concluzie, de vreme ce oricum cheltuielile sunt mai mari decat taxele care se platesc, este simplu si firesc ca acestea sa fie venit la bugetul justitiei si statul sa acopere diferenta, iar nu sa le ia la „centru” si apoi sa distribuie bani cu ţârâita. În aceste conditii, este greu sa explici unui justitiabil care poate a plătit o taxă de 5000 de lei sau mult mai mare, ca instanta la un moment dat nu a avut bani de citaţii chiar si in dosarul său. Acesta, bine informat, bineînţeles ca va fi furios pe judecator, iar nu pe guvernanti sau pe autoritatile locale.
    4. Dimensionarea bugetului. Din start bugetul pe justiţie a fost subdimensionat, fiind capitole la care sumele alocate nu erau suficiente nici pe 6 luni, capitole – cum ar fi pregatirea profesionala, mai mici de 4 ori. Pe deasupra, s-a mai produs şi rectificarea negativa a bugetului alocat. Or, a ieşi acum în faţă şi a afirma ca bugetul justitiei a fost suplimentat, trecând sub tăcere momentul , în sensul că deja magistratii evidenţiaseră public problema, trecând sub tăcere subdimensionarea iniţială şi rectificarea negativa anterioară, nu este un gest acceptabil. De aici rezultă că decizia în această privinţă este exclusiv politică şi în realitate, ţi-am dat ce ţi-am luat.
    5. Ordonatorul principal de credite. La 14 ani după 1990, la un an după revizuirea Constituţiei, la 11 ani de la intrarea în Consiliul Europei, respectiv în perioada de preaderare la U.E., au fost aprobate trei mari legi importante privind statutul magistratului, organizarea judiciară şi CSM. Alături de reglementări noi, s-au produs şi unele modificări de substanţă în aceste domenii, de armonizare cu legislaţia şi documentele europene. Astfel, în anul 2004 s-a reglementat ca ÎCCJ să fie ordonatorul principal de credite pentru sistemul judiciar, începând cu 1 ian 2005. An de an, prin ordonantă s-a amanat aplicarea acestei dispozitii legale. La un moment dat, s-a afirmat de catre ministrul MJ, cu oarecare desconsiderare în glas, ca ÎCCJ nu are specialişti , logistică şi infrastructură pentru a prelua sarcina. Binenînţeles ca nu are, dar obligaţia de a le transfera şi de a face pregătirile necesare, nu aparţinea instanţei, ci guvernanţilor. De ce nu au facut-o? De aici rezulta că decizia şi în această privinţă, este una de natură exclusiv politică.
    6. Salarizarea adecvata a magistratului, reprezinta o componenta a statututului sau de idependenta si impartialitate. Ea trebuie sa reflecte nu numai pozitia de putere in stat, ci si interdictiile si incompatibilitatile specifice, care sunt maxime in acest sector. S-a afirmat ca independenta justitiei este doar un drept al justitiabilului. Acesta este doar jumatate de adevar. Bineinteles ca este un drept al acestuia, dar justitia nu poate fi populata cu magistrati care nu se bucura in plan individual de independenta, iar componenta financiara reprezinta un element important in garantarea acestei independente. Or, in problema salarizarii, magistratii nu au cerut decat recunoasterea statutului lor de demnitate publica, nu au cerut indemnizatii mai mari, ci eliminarea unor discriminari existente, respectiv recunoasterea drepturilor legal dobandite. In aceasta privinta, nici nu s-a recunoscut magistratilor macar calitatea de partener social de dialog, imprejurare ce tradeaza mentalitatea guvernantilor si faptul ca justitia in niciun caz nu este tratata ca putere in stat, decat la nivel declarativ. Pe de alta parte, la o intalnire la Guvern reprezentantii CSM au fost nevoiti sa plece, intrucat se discuta alta varianta de proiect decat cea cunoscuta de acestia. Varianta comunicata de Guvern CSM-ului cu aceasta ocazie, era dezastruoasa din punct de vedere al salarizarii magistratilor, fiind o lovitura data statutului lor dobandit pana in acest moment. Astfel, inghetarea salariilor insemna micsorarea scriptica a acestora cu cca 50% ( ma refer la salariile in plata, deci fara spor de risc si suprasoliciatre si spor de confidentialitate) si cresteri scriptice pana in 2015. Or, chiar daca nu se micsorau salariile in plata, nu era normal ca suma incasata de magistrat sa fie compusa dintr-o suma prevazuta in lege ce reprezenta chipurile adevarata „valoare”a muncii lui, diferenta fiind un drept salarial comun castigat. Magistratul a solicitat in mod legitim ca salariul din prezent sa fie si scriptic si faptic potrivit statutului sau, respingand devalorizarea acestuia prin lege, fie si numai scriptica, chiar daca in perspectiva nu se mareste din cauza crizei. Este o chestiune simpla si de bun simt. Faptul ca medicii sau profesorii nu sunt salarizati potrivit importantei deosebite a muncii lor, reprezinta o optiune exclusiv politica si depinde numai de autoritatile care exercita aceasta putere: guvern si parlament.
    De altfel, oricat s-ar stradui unii ziaristi sa ascunda adevarul, (parte dintre ei facand aproape inconstient apologia dictaturii si a statului totalitar, depasind pe alocuri mandatul primit), din pozitiile publice ale guvernantilor dinainte de protest si din timpul protestului, explicite sau implicite, rezulta clar ca magistratii au avut dreptate in privinta salarizarii. In ce sens? In sensul ca prin grila initiala de salarizare, acestia nu erau pozitionati potrivit statutului lor si cu luarea in considerare a a tuturor incompatibilitatilor si interdictiilor specifice, cantitativ cele mai numeroase si calitativ, cele mai severe. O astfel de maniera, era clar o lovitura data independentei financiare individuale a magistratului, componenta importanta a statutului sau de independenta si impartialitate, justitia (care se infaptuieste de toate instantele judecatoresti), nefiind tratata din aceasta perspectiva ca o putere in stat. Astfel, in perioada 26 august – 6 septembrie au aparut 5 variante de proiecte de salarizare, fiecare inregistrand modificari si progrese in raport cu anteriorul.
    Undeva pe 1 sept. 2009, cand protestele incepusera sa se generalizeze, premierul a iesit public si a a firmat ca Guvernul a decis sa pozitioneze justitia in locul care i se cuvine in statul de drept. Nu s-a decis cam tarziu? Este clar ca decizia era contemporana cu protestele si astfel, s-a dat de gol in sensul ca nu a fost animat de acest principiu a priori si mai inainte de a face legea. Pe 12 sept. 2009, premierul a declarat public faptul ca magistratii nu mai au motive sa protesteze in privinta salarizarii. Deci, au avut motive! Din iesirile publice ale ministrului Justitiei rezulta clar, desi indirect, ca s-au facut modificari la grila initiala, numindu-le „detalii tehnice”, iar restul problemelor le clasifica subtil, drept chestiuni ce exced cadrului salarial. Magistratii nu neaga, de aceea cer un Pact asupra justitiei, dar afirma ca toate solicitarile, inclusiv cele privind salarizarea, se refera cumulat la Statutul magistratilor si nu pot fi tratate cu jumatati de masura. Admitand ca protestul poate fi catalogat drept santaj institutional si mineriada, in conditiile in care s-a demonstrat ca magistratii au avut dreptate in privinta statutului lor si numai interventia lor a condus la reechilibrare, de ce a fost provocata o astfel de situatie, de ce nu au facut mai devreme ceea ce au facut mai tarziu? La astfel de metode violente si nedemocratice de devalorizare a statutului lor, magistratii cum trebuiau sa reactioneze, cum trebuiau sa-si apere drepturile elementare? Este evident ca santajul si „mineriadele moderne” pot sa capete forme mai subtile, deghizate, in asa fel incat si cronologic si pe fond, o mai grava problema o reprezinta cauza, iar nu efectul.

    Toate problemele existente in sistem sunt cunoscute dintotdeuna de catre celelalte doua puteri ale statului, in sarcina carora a stat si sta decizia de a lua in limitele competentelor lor, toate masurile adecvate in vederea consolidarii statutului magistratului si a crearii conditiilor necesare realizarii unui act de justitie normal. Ele sunt foarte bine cunoscute de avocati, de la cei care pledeaza pana la cei care fac politica la varf, acestia din urma avand puterea sa schimbe lucrurile. Si o fac, in toate domeniile vietii sociale, dar selectiv.
    In treacat fie spus, toate acestea au fost si sunt bine cunoscute si de media. Faptul ca nu au fost reflectate in presa, la adevarata lor dimensiune, este o alta chestiune, desi rolul presei este acela de a informa la timp si corect, dar si acela de gardian al democratiei. In acest domeniu, este evident ca au avut o pondere covarsitoare, din pricina audientei si a rating-ului, numai reportajele despre magistrati corupti, incompetenti, nebuni, porno, lacomi, mincinosi sau care conduc sub influenta alcoolului, ducand la falsa impresie ca aceste lucruri sunt generalizate in sistem. La urma urmei este „omeneste ” sa se procedeze asa, intrucat nu ar fi nimic spectaculos in a arata publicului: – sali mici si insalubre de judecata; – birouri la subsoluri unde sunt 10-12 magistrati; – activitati desfasurate la la ore tarzii in noapte; – cand a fost posibil sa se realizeze in Romania prima expertiza ADN ca proba stiintifica in activitatea judiciara pentru a preveni pe cat posibil erorile; – numarul halucinant si ritmul modificarilor legislative; – cand au fost informatizate instantele; – tabloul si inventarul corect al condamnarilor Romaniei la CEDO pentru a vedea daca intr-adevar magistratul este „vinovatul” principal sau nu; – la ce diferenta de timp de la prima condamnare a Romaniei la CEDO, s-a facut modificarea legislativa corespunzatoare privind arestarea preventiva luata de la procuror si data judecatorului, s.a.m.d.
    Una peste alta, daca toate aceste elemente mai sus analizate se vor imbunatati si vor intra pe un fagas normal, cine va beneficia de rezultatul muncii desfasurate intr-un sistem bine pus la punct? Bineinteles ca si magistratul, care nu va mai lucra in conditii inumane, ale carui eforturi se vor axa pe calitate, iar nu pe cantitate si care va fi salarizat corespunzator. Dar, in primul rand justitiabilul, care va participa la o sedinta de judecata civilizata si care va avea garantia ca magistratul are toate conditiile create pentru a trata cazul sau, ca timp alocat, volum, legislatie si predictibilitate, cu responsabilitatea ceruta de toate standardele in materie, de la solutie, pana la motivare. Toate acestea, vor si in beneficiul societatii, care dupa 1990 s-a organizat intr-un stat de drept, in care justitia este vitala.

  6. k17 spune:

    Subscriu punctului de vedere al colegului rica venturiano si ma intreb daca distinsa domnisoara si autoare a articolului de mai sus chiar crede ca in cele 3 saptamani de „practica” la o judecatorie oarecare a inteles cum functioneaza sistemul si mai ales daca protestul magistratilor este indreptatit sau nu ?

    Personal cunosc multe persoane care au mai mult de 25 de ani de practica in instantele judecatoresti si care prefera sa nu isi exprime punctul de vedere (au decenta sa nu se lase antrenate in acest ping pong guvern-magistrati-presedintie si sa posteze toate ineptiile cu pretentii de cunoscatori ai sistemului).

    In lipsa de informatii complete/corecte si mai ales a unei documentari corespunzatoare, articolul de mai sus are iz de propaganda/lozinca.

    • jurefani spune:

      Nu stiu de ce, dar acum chiar simt ca trebuie sa va raspund!
      Distinsule domn k17, nu cred ca am pretins vreodata ca in cele trei saptamani de practica in judecatorie as fi inteles cum functioneaza sistemul. Ceea ce am incercat sa arat care este impresia ce si-o poate face oricine, la o prima vedere. Nu trebuie sa fii mare filosof ca sa obseri pe unde mergi. Poate ca dumneavoastra aveti nevoie de un studiu aprofundat pentru asta dar, daca nu ati aflat, va spun eu acum (de data aceasta in calitate de teolog – sper sa nu-mi contestati si aceasta specializare), Dumnezeu ne-a facut diferiti pe unii fata de ceilalti. Asa ca, v-as recomanda sa incercati sa fiti mai tolerant pe viitor.
      In aceeasi ordine de idei si in virtutea faptului ca avem dreptul, libertatea, sa ne exprimam propriile pareri, de ce n-am avea dreptul sa facem si „propaganda/lozinca” cum spuneti dumneavoastra?
      Ce va face sa credeti ca cele afirmate de mine n-ar fi facute cu buna stiinta si in mod voluntar?
      O, da, acum stiu, nu este nevoie sa-mi raspundeti. Motivul este clar, in Romania nu se mai poarta voluntariatul. In Romania, daca faci ceva sau afirmi ceva trebuie sa ai neaparat un motiv ascuns; parca nimeni nu mai are dorinta sa schimbe ceva sin in societatea noastra bolnava de scepticism!

  7. tomi spune:

    Ptr. rica ventuariano, foarte activ pe acest site.
    Reflecati va rog: doi inspectori fiscali in prag de pensionare, au plecat in control la o firma. Au stat o luna , nu au gasit nimic, au stat si a doua luna si tot nu au gasit nimic. Patronul, baiat tanar si fara frica de controale le/a spus ca au stat destul, ca e cazul sa incheie pentru ca a fost dat peste cap compartimentul de contabilitate. „Ati vazut miliardele pe care le platim lunar ca impozite, nu mai cautati greseli cu lupa, ca nu o sa gasiti”. Raspunsul a fost fost „daca va permiteti sa platiti atat, ma intreb cit furati?!” Ca si cand aceasta atitudine nu ar fi fost destul de jignitoare, intr-o seara aceeiasi inspectori povesteau in gura mare intr-un restaurant cat de mult fura X (nu se stie de la cine) care se da mare om de afaceri. Numai ca ei nu stiau ca nimerisera fara sa stie in restaurantul aceluiasi om de afaceri si care i-a dat frumos afara amintindu-le de obligatia de confidentialitate. Ca o consecinta, procesul verbal s-a incheiat cu o majorare de impozite de cateva miliarde. A urmat un proces ce a fost castigat. Numai ca intre timp fiscul i-a luat omului banii din cont, inspectorii au raportat succese in recuperare si odata cu decizia de pensionare au primit si primele corspunzatoare banilor adusi la buget – cate 7000 lei fiecare.
    Stimabile venturiano, cine ii apara pe cetateni de acesti specialisti supercalificati si bine intentionati?
    Nu cumva judecatorii ?

  8. ciprianj spune:

    Indiferent daca au sau nu dreptate in ceea ce solicita, modalitatea prin care „protesteaza” este PENIBILA!!! Si nu voi sustine niciodata asemenea „proteste” de forta!!! Nu le convine, sa-si faca bocceluta si acasa cu ei, sunt altii care le pot locul.
    Dar in schimb propun ca la Curtea de Apel Craiova, sa se discute cu ei, si sa li se rezolve doleantele, pentru ca ei au avut intelepciunea sa renunte la aceasta forma de protest.
    La restul…..n-ai cu cine…..niste CENZURAT!!!

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.