ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
14 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Justitia si judecatorii in Romania dupa 20 de ani de democratie

15.09.2009 | JURIDICE.ro, Viorel Ros

Nu poti fi si cu magistratii si impotriva lor, cum nu poti fi, in acelasi timp curajos si las, drept si stramb, bun si rau. Sunt neconditionat de partea lor, pentru ca au dreptate, fara ca aceasta sa insemne ca nu vad raul si consecintele acestuia din protestul lor. Pe termen scurt, el se intoarce, prin viclenele si nedreptele atacuri a caror tinta sunt, ca un bumerang impotriva lor. Pe termen lung insa, din el, din acest protest, are de castigat justitia si justitiabilii, noi toti, care vom sti si vom putea spune de aici inainte, ca avem si la Bucuresti (in Romania) Judecatori, nu doar la Berlin (ca tot vrem sa fie aidoma acelora si sunt sigur ca va este cunoscuta povestea morarului a carui mosie o voia regele), ca avem o Justitie care stie si poate sa infrunte celelalte puteri care se manifesta abuziv.

Va amintesc ca in Anglia, unde justitia este o putere adevarata, leafa Judecatorului a fost stabilita in secolul al XIII-lea la nivelul venitului celui mai mare latifundiar si s-a pastrat de atunci la aceleasi proportii. Pentru a ne lamuri cu totii si pe deplin, asupra situatiei si lefurilor magistratilor din alte tari UE, avem la indemana o cale simpla de a afla, iar aceasta ne demonstreaza ca intr-o singura tara europeana (desi e mai degraba orientala) leafa Judecatorilor este mai mica decat in Romania. Dar, leafa nu este singura problema a Judecatorilor si auxiliarilor justitiei asa cum, cu viclenie, incearca sa ni se induca, spre a tari in derizoriu un demers justificat.

In anul 1992, cand eram presedinte al Judecatoriei sectorului 6, iar ministrul liberal de atunci al justitiei, aflat, alaturi de Cristian Topescu in cabina de transmisie a unui meci de fotbal jucat la Ploiesti, a cedat in fata unui ascultator care l-a intrebat cum este posibil ca „doua femei in roba sa incredinteze, de urgenta, copilul de 6 luni mamei ?” si i-a raspuns: „am sa trimit o echipa de control acolo sa vad cum a fost posibil”, i-am trimis o scrisoare, in care, intre altele, i-am scris: In Romania „Judecatorii au toate „drepturile” in afara aceluia de a gresi: au „dreptul” sa taca, au „dreptul” sa munceasca in conditii de mina, au „dreptul” sa fie prost platiti, au „dreptul” sa fie umiliti. La aceste „drepturi” ale Judecatorilor nu a atentat nimeni niciodata si pentru ca le-au avut intotdeauna, este firesc ca ei sa fie priviti ca fosti si actuali nomenclaturisti” (…) „Am impresia, si nu cred ca ma insel, ca nici Parlamentul, nici Guvernul, nici partidele politice, nici presa nu sunt doritoare sa existe o adevarata putere Judecatoreasca in Romania (….)”.

Dar cate s-au schimbat de atunci? S-a schimbat doar „impresia” mea, a omului care a suferit si a aparat neconditionat, oricand si oriunde Justitia si pe Judecatori, pentru ca la 7, dar mai ales la 17 ani de la acea scrisoare, „impresia” de atunci este convingere, este certitudine. Astazi stiu sigur ca lucrurile stau asa cum in 1992, dupa o nefericita interventie publica a unui (distins si respectat, de altfel) ministru, doar banuiam ingrijorat, doar presupuneam.

Intrebarile care urmeaza nu sunt pentru cei care cunosc justitia si problemele ei, dar nici retorice. Sunt pentru aceia care, dandu-ne lectii in fiecare zi nu stiu, ori se fac ca nu stiu. Sunt pentru cei care, auzind si vazand foarte bine, se fac ca sunt surzi si orbi sau ca nu inteleg. Sunt pentru cei care nu vad in ce tara traim si cine ne conduce ! Sau pentru cei care nu vor sa vada.

Ati intrat vreodata in meschinele sali de sedinta ale Inaltei Curti? Ati respirat vreodata aerul toxic din aceste sali supraaglomerate? Stiti cate sali de sedinta sunt la fel in tara? Stiti cati Arhivari, Grefieri si Judecatori ce si-au petrecut viata printre dosare au murit de boli catalogate ca fiind profesionale? Ati vazut vreodata scarboasele vietati care misuna pe si printre rafturile din arhive? Stiti cat de periculoase sunt vietatile dintre paginile dosarelor si care nu se vad? V-a transferat cineva, candva, undeva dreptul si obligatia de a hotari asupra averii, onoarei si libertatii concetatenilor? Stiti cat de greu este sa spui dreptul intr-o tara cu legi strambe? Ati „cantarit” vreodata dreptatea? Ati incercat vreodata sa despartiti dreptul de nedrept, raul de bun, adevarul de minciuna? Ati intalnit vreodata un om, in salile de sedinta, care sa vrea sa se mantuiasca recunoscand ca nu are dreptat? Ati preluat vreodata asupra-va toate mizeriile si durerile pe care le incearca nedreptatitii? V-a batut cineva la iesirea din casa lasandu-va, mai mult mort decat viu si plin de sange, pe caldaramul strazii? V-a amenintat cineva, vreodata, in sala de judecata, cu moartea, avand asupra lui o sabie? A murit vreodata un om in fata dumneavoastra de inima rea sau injunghiat cu sange rece in sala de judecata? S-au scuipat, batut, injurat in fata dumneavoastra parinti si copii, frati si surori ori fosti soti? Ati trait cu spaima ca ati putea gresi decisiv? Ati avut nopti de cosmar dupa ce ati pronuntat o hotarare? Vi s-a intors stomacul pe dos dupa ce ati rasfoit filele unui dosar? Ati putea trai restul vietii cu povara unei judecati gresite? (Gica Popa l-a „imitat” doar pe Pilat din Pont care s-a sinucis si el de disperare si mizerie, in Lugdunum, unde fusese exilat, dupa ce a fost demis din functie, adeverind convingator, amandoi, la 2000 de ani distanta unul de altul, ca nu-i important pe cine judeci, ci cum judeci).

Nu tot ce se intampla in sala de sedinta este de aplaudat. Sunt oripilat, uneori, de ceea ce vad si aud in salile de sedinta din gura unor Judecatori. Dar azi, in discutie este o institutie si un principiu. Ambele calcate in picioare si tarate in noroi de oameni de nimic, de oameni mici, care s-au napustit asupra Justitiei si a Judecatorilor spre a abate atentia de la neputinta si nestiinta lor si pentru a pregati terenul pentru si mai grave alte acte de abuz.

Institutia si principiul noi trebuie sa le aparam neconditionat!

Judecatorul care am fost nu poate admite ca protestatarii de azi gresesc si ca au dreptate, in acelasi timp, pentru ca nu-i asa. Puterea care calca in picioare Justitia nu mai este legitima atunci cand calca legea si cand, punand in pericol Justitia, ne pun si pe noi in pericol (mai ales pe noi, cei multi, ca ei, cei putini, nu conteaza, ii putem oricand inlocui, nu-i asa?). E in dreptul Judecatorilor sa se opuna unui astfel de atentat la adresa Justitiei, chiar daca legea nu ar fi de partea lor. Si e in obligatia noastra sa-i aparam sa le fim alaturi, sa nu-i lasam singuri, pentru ca aparandu-se pe ei, Judecatorii ne apara pe noi.

Singura demnitate publica deasupra Judecatorului in Romania este aceea a Presedintelui. Pentru ca doar lui, Presedintelui, Constitutia ii stabileste mai multe incompatibilitati decat Judecatorilor. Dar pentru aceasta, Constitutia il face pe Presedinte intangibil, oferindu-i o imunitate la adapostul careia poate face orice, fara grija de a fi pedepsit, iar legea speciala (nr. 406/2001) ii ofera, la incheierea mandatului, care nu dureaza toata viata, asa cum este mandatul dat de noi judecatorilor, confortul unei „locuinte de protocol, cu destinatia de resedinta, care cuprinde si un spatiu cu destinatia de cabinet de lucru, incadrat cu un post de consilier si un post de secretar” si o „indemnizatie lunara in cuantum egal cu 75% din indemnizatia acordata Presedintelui Romaniei in exercitiu” si „paza si protectie, precum si folosinta gratuita a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protectie si Paza”.

Judecatorilor, spre deosebire de Presedinte, Constitutia le da dreptul sa ocupe si functii private, dar nu va lasati inselati de aparente. Singura functie pe care o poate ocupa un judecator este aceea „didactica in invatamantul superior”. Cati sunt insa in aceasta situatie?

Neconstitutional insa si tot prin lege speciala (Legea nr. 303/2004, privind Statutul Judecatorilor si Procurorilor prin art. 8), Judecatorilor li s-a interzis sa fie asociati ori actionari, facandu-li-se, totusi, „favoarea” de a li se permite „sa fie actionari sau asociati ca urmare a legii privind privatizarea in masa”. Li se incalca drepturi constitutionale, iar ei nu pun in discutie legea, pentru ca daca ar face-o, i-am banui ca vor sa se imbogateasca speculand (cum face orice comerciant pe fruntea caruia asezam, in prostia noastra, pecetea art. 295 lit. c) din Codul penal, chiar daca textul este, demult abrogat), i-am acuza ca nu le ajunge „leafa nesimtita si am privi spre ei nu doar incruntati, ci cu ura, cu scarba, cu sila, cu dispret!

Le cerem Judecatorilor sa se sacrifice pentru noi, iar ei trebuie sa o faca, de vreme ce au acceptat sa fie judecatori. Dar un judecator bun se face in vreo 5 ani (durata mandatului Presedintelui). Un judecator foarte bun in vreo 10 ani. Adevarati si in fata carora nu-ti este teama de greseli, de patimi, de micimi, in vreo 15-20 de ani. De aceea, lor le trebuie toata viata sa invete, de aceea le cerem sa ramana in roba toata viata. Dar noi nu trebuie sa le intoarcem nimic pentru ceea ce le impunem, nu trebuie sa le rasplatim sacrificiul? Inclusiv prin leafa!

Problema lefurilor judecatorilor nici nu este noua. Profesorul Viorel Mihai Ciobanu, in Tratatul sau teoretic si practic de procedura civila din 1995 (vol. I, f. 24), citand si pe Andrei Radulescu, spune: „Si in perioada interbelica se sublinia ca „magistratii trebuie platiti cu mult, cu mult mai bine decat astazi. Daca ravnim sa avem magistratura ca in Anglia, trebuie sa-i platim ca pe magistratii englezi”.(…) „Argumentandu-se de ce magistratii ar trebui sa fie platiti cu lefuri ce ar putea parea exorbitante fata de ceilalti functionari se arata: in primul rand pentru ca s-a creat pentru magistrat o suma de incompatibilitati. E atat de ingradit magistratul in activitatea sa incat parca ar trebui sa se coboare de pe planeta Marte la instanta respectiva, sa judece si apoi sa urce inapoi. Daca societatea pretinde atatea restrictii – ceea ce nu se face altor functionari – atunci in schimb trebuie sa se plateasca, compensand ceea ce opreste pe magistrat sa castige prin munca cinstita. In al doilea rand, situatia magistratului este grea din cauza cerintelor impuse de conceptia generala a societatii despre aceasta functie. Ceea ce societatea ingaduie altor persoane ca mod de viata, nu ingaduie magistratului, caruia i se imputa ca nu-si tine demnitatea si asupra caruia se arunca cu aceeasi usurinta banuieli”.

De ce protestul Judecatorilor este intemeiat? Desi intemeiate sunt si protestele, mai mult sau mai putin vizibile, ale Profesorilor, Doctorilor si auxiliarilor acestora, Politistilor, care, cu imensa ticalosie se incearca a fi asmutiti impotriva Judecatorilor, ca si cum acestia si nu puterea abuziva le-a luat drepturile salariale cu care i-au amagit politicienii spre a le castiga voturile! Ca si cum Judecatorii si nu Puterea le stabileste lefurile. Ca si cum din cauza lor si nu a Puterii, Doctorii prefera pustia unei tari care ii batjocoreste.

Pentru ca sacrificiul pe care-l impunem judecatorilor trebuie rasplatit! Pentru ca ei au dreptul sa munceasca in conditii civilizate! Pentru ca le cerem sa fie purtatori de roba pentru toata viata in beneficiul nostru nu al lor! Pentru ca ei sunt singurii care nu au voie sa fie nimic altceva! Pentru ca sunt expusi asa cum nimeni nu este! Pentru ca au dreptatea de partea lor!

Pentru ca Puterea, atunci cand se manifesta abuziv nu este legitima si avem dreptul sa ne opunem ei! Pe orice cale, prin orice mijloace si chiar daca legea este de partea puterii. Aceasta din urma nu se poate legitima decat prin noi si pentru noi, nu prin ea si pentru ea. Leafa Judecatorilor nu este singura problema a Justitiei din Romania acestor ani, dar nici pe aceasta nu putem sa o ignoram! Decat daca vrem sa plece toti. Decat daca vrem ca aceia care s-au opus acum Puterii sa fie batjocoriti pentru ca au indraznit sa o infrunte!

Apoi, pentru ca eu, justitiabilul, am dreptul sa pot fi asemeni morarului la a carei frumoasa mosie ravnea Regele sau si sa pot raspunde puterii abuzive oricand, in tara mea: „o vrea el,  Regele, capul nostru, o vrea el pumnul lui in gura noastra, o vrea el singurul lucru de pret pe care il avem toti, adica libertatea, dar mai sunt si judecatori in Romania”. Chiar daca, in pofida sloganului devenit celebru, o sa crapam cu ea, cu libertatea noastra (conform „urarii” ce a facut semenilor sai „Arhanghelul Terorii” – Saint Just si ai carui urmasi uita cum a sfarsit acesta). Si apoi, peste ani, cand istovit si lipsit de mijloace, as vrea eu sa-i dau „moara”, el sa-mi spuna: „nu pot sa o iau pentru ca a intrat in istorie”. Altfel, nu suntem nimic. Nici ei, dar nici noi!

prof. univ. dr. Viorel Ros

* * *

P.S. Ma asteptam la un semn din partea judecatorilor Curtii Constitutionale. Atunci ar fi tremurat, cu adevarat, pantalonii tuturor celor ce vor sa ne conduca.

P. P. S. Intr-o varianta precedenta acesteia, scrisa atunci cand nu avusese inca loc confruntarea dintre Presedinte si Judecatori si Procurori in CSM am scris asa: „Justitia in Romania anului 2009 pare, uneori, o turma cam dezbinata si cam lipsita de vigoare”. Retractez! Replica data Puterii de catre Judecatori a fost admirabila. Iar 10 septembrie ar trebui sa intre in istoria Justitiei noastre.

Nu m-am semnat niciodata, de cand am parasit Justitia, ca „fost presedinte al Tribunalului Bucuresti”. Acum simt nevoia sa o fac. Deci, Viorel Ros, fost presedinte al Tribunalului Bucuresti intre 14 iulie 1993 – 2 octombrie 1997 si care nu mai este judecator din anul 1998.


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 14 de comentarii cu privire la articolul “Justitia si judecatorii in Romania dupa 20 de ani de democratie”

  1. sugar cane spune:

    …felicitari pt articol, d-le Presedinte !!…si DA, am incercat, am intalnit, am preluat, s-au injurat, am trait, am avut, mi s-a intors …si, nu mi-e rusine s-o spun, am si plans …. va marturiseste un judecator cu 10 ani vechime, grad de TB si cu „leafa nesimtita” de 4.300 lei…

    • davegahan spune:

      O leafa de 4300 de lei pt un judecator cu grad de TB poate fi considerata „nesimtita” doar de catre o persoana care din punct de vedere al structurii, al gradului de informare si nu in ultimul rand al gradului de… „deschidere” nu se califica pentru un salariu mai mare decat cele care se regasesc in capatul cel mai de jos al grilei de salarizare.
      Da, pentru un astfel de om de nimic, pt. un astfel de caracter marunt, o leafa de 4300 de lei pare neverosimila.
      Stie ca avand in vedere gradul extrem de scazut dpdv profesional in care se scalda nu i-ar permite niciodata sa spere la o leafa rezonabila si atunci e multumit daca si altii o duc prost.
      Pe un asemenea om nu o sa-l convinga niciodata articolul de mai sus.
      In fapt, un asemenea om nu va putea fi convins niciodata cu niciun argument.

      Am observat in aceste ultime luni ca cei mai vehementi impotriva magistratilor sunt cei care au vrut putin si au putut si mai putin in viata.
      Am o ruda foarte apropiata care lucreaza ca referent la casa de pensii, care si-a petrecut ultimii 10 ani calculand puncte de pensie, care nu a mai deschis o carte de mai mult de 15 ani si pe care nu am reusit in niciun chip sa o conving ca un judecator are un volum incomparabil mai mare de munca, un nivel cu mult mai ridicat de pregatire si o responsabilitate infinit mai mare.
      Din pacate, astfel de oameni imi amintesc de celebra vorba a lui Alexandru Lapusneanu imaginata de C. Negruzzi : „prosti, da’ multi”…

  2. kluivert spune:

    Felicitari pentru articol domnule judecator.

  3. rica venturiano spune:

    De ce doar judecatorii? De unde atata dispret sau cel putin indiferenta fata de celelalte categorii socio-profesionale?
    Fara medici bine platiti, nu exista sanatate.
    Fara profesori salarizati corespunzator, nu exista educatie.
    Fara politie bine platita, nici judecatorul nu are pe cine condamna.
    Fara inspectori fiscali corespunzator salarizati, nu mai sunt bani pentru salariile magistratilor.
    De ce sa-i sustinem pe judecatori? Ei sunt cei mai favorizati bugetari d.p.d.v. salarial.
    Reprezentanti ai unei puteri in stat (executiva) sunt si politistul, inspectorul de munca, inspectorul vamal etc.. Asta inseamna ca si ei merita un salariu egal cu magistratul.

    • flavius.motu spune:

      Din cate inteleg, ati ajuns la concluzia ca politistul, inspectorul de munca, inspectorul vamal si alti reprezentanti ai unei „puteri in stat” merita un salariu egal cu cel al magistratului pe calea unui silogism :
      – Reprezentantii puterii judecatoresti sunt cei mai favorizati bugetari,
      – Toti reprezentantii puterilor in stat trebuie sa fie tratati egal din punct de vedere salarial
      => Toti reprezentantii puterilor in stat trebuie sa aiba salarii egale cu cele ale magistratilor.
      Trecand peste gratuitatea afirmatiei potrivit careia judecatorii sunt cei mai favorizati bugetari, pentru identitate de ratiune va invit sa aplicati silogimul dumneavoastra si reprezentantilor puterii legislative, parlamentarilor. As fi foarte curios sa citesc argumentele dumneavoastra in sprijinul afirmatiei potrivit careia un parlamentar trebuie sa aiba o remuneratie egala cu cea a unui judecator.
      Desigur, este deosebit de facil sa formulati truisme de genul :”Fara medici bine platiti, nu exista sanatate”. De asemenea, este deosebit de usor sa comparati, in abstract, diverse functii publice, profesii si ocupatii, fara a analiza raspunderea concreta si fara a analiza interdictiile specifice pe care le implica exercitarea fiecarei functii, profesii sau ocupatii. Fara argumente, afirmatiile dumneavoastra raman simple alegatii, lipsite de orice valoare de adevar.
      Nu in ultimul rand, va invit sa verificati si corectitudinea gramaticala a comentariului dumneavoastra. Un „salariu egal cu magistratul” reprezinta un nonsens.

  4. Domnule ju. Viorel Ros, dumneata chiar vorbesti serios?
    Citat:”Pentru ca Puterea, atunci cand se manifesta abuziv nu este legitima si avem dreptul sa ne opunem ei! Pe orice cale, prin orice mijloace si chiar daca legea este de partea puterii.”
    Pe orice cale? Prin orice mijloace? Eu zic sa luati o mitraliera !

  5. t-ovidiu spune:

    Jos palaria, Domnule Judecator! Ce pacat ca cei din clasa politica nu sunt suficienti de inteligenti ca sa va inteleaga…

  6. cbalanta spune:

    Foarte bine punctat. Un articol excelent.

    Pacat pentru faptul ca apar unele comentarii facute de anumite persoane care, poate, in viata de zi cu zi nu reusesc sa se exprime si ii roade invidia ca nu vor reusii niciodata sa ajunga acolo unde au reusit sa ajunga altii.
    E o meteahna a acestui popor. Daca eu nu pot, de ce sa poata altul.

    Judecatori au existat de cand e lumea. Iar cei ce nu reusesc sa inteleaga, le recomand sa isi pocure niste cursuri de Drept Roman si de Istoria Dreptului. Poate atunci se vor mai lumina si vor reusii sa isi dea seama ce inseamna Puterea Judecatoreasca intr-o comunitate

  7. davegahan,
    am observat ca la fiecare articol la care comentezi repeti aceleasi lucruri, neincetat:
    numai un prost sarantoc (ultimul pe grila) poate sa critice pe judecatori.
    Am inteles ce vrei sa spui … dar mai schimba placa ! Devii obositor, plicticos si agasant !

    • davegahan spune:

      Pai tu esti cel vizat.
      Se pare ca pana la urma te-ai prins… Cam greu, dar e bine si asa.
      Tot e bine ca in felul asta ti-ai mai schimbat si tu tinta tiradelor.
      Ai mai schimbat si tu placa in felul asta.

      Nu stiu daca dpdv al veniturilor te regasesti la nivelul indicat de mine.
      Dar in mod cert dpdv al gradului de intelegere a lucrurilor simti nevoia sa te aliniezi celor de nivelul tau.

    • davegahan spune:

      O sa incerc (desi sunt tentat sa cred ca imi va fi imposibil) sa nu mai repet „aceleasi” lucruri neincetat.
      De acum o sa incerc sa repet lucruri noi de fiecare data.
      Ce ti-e si cu limba romana…

      Iar monumentala constructie „DECI, daca Puterea Judecatoreasca (ca voi tot putere sunteti) va manifestati abuziv” ma convinge sa nu-mi mai pierd vremea cu unul ca tine.

      • Eu nu critic pe nimeni pentru gramatica. Mi se pare o culme a snobismului si atitudinii rau-voitoare sa critici pe cineva pentru o constructie gramaticala, fara sa atingi fondul. Online, greselile sunt extrem de frecvente, cele mai multe irelevante.
        Daca tot esti curios, iata propozitia corecta:
        “DECI … daca {VOI} Puterea Judecatoreasca (ca voi tot putere sunteti) va manifestati abuziv”
        Lipsea un „voi” … l-am pierdut pe drum din viteza dactilografierii.
        Daca ai fi facut un efort cit de mic … si ai fi renuntat la obstinatia ta de taliban …
        poate intelegeai ceva. Daca nu … Dumnezeu cu mila … sau Alah cu mila !

  8. tomi spune:

    Tot respectul fata de dl. judecator pentru judecata, atitudine si eruditie.
    M-am intrebat tot timpul care a fost explicatia lipsei de reactie a magistratilor si a nevoii de reforma a mentalitatilor care sa porneasca din interior. De ce a durat atat de mult? In afara de presiunea externa a politicului a existat si o cauza interna?
    Analizand evolutia raportului dintre puteri dupa 1989 devine evidenta complicitatea dintre factorul politic -puterea legislativa si executiva- si cei care au reprezentat sistemul judiciar la nivelul cel mai inalt? Au fost acestia din urma lipsiti de viziune, nu au intrevazut pericolul sau pur si simplu au fost oportunisti?
    Imi aduc foarte bine aminte ca intr- o prima etapa, instantele de la baza aplicau corect legea in privinta restituirii proprietatilor. Ne este foarte clar tuturor cine a fost personajul politic care s-a opus cu obstinatie adoptarii unor legi reparatorii. Dar cine conducea Parchetul General cand s-a promovat recursul in anulare si cine conducea Curtea Suprema cand recursul a fost admis? Se simt oare ei responsabili pentru toate condamnarile pronuntate de CEDO dupa acest moment?
    Se simt oare responsabili judecatorii constitutionali pentru ca schimba practica dupa pozitia astrelor pe cer ? Sau le place jocul puterii jucand ca arbitru parlamentar?
    Nu stiu daca aceste dezbateri, framantari sau schimburi de replici pe forumuri vor determina o evaluare corecta din partea fiecarei personalitati care a influentat mersul lucrurilor. M-as mira ca dl. fost senator, acum judecator constitutional, permanent personaj bahic sa aiba vreo mustrare de constiinta. Ma revolta ca o fosta ministressa care a dat probe de scris la CNSAS isi expune cu aroganta opiniile si da lectii despre justitie.
    Generatia tanara de magistrati trebuie sa analizeze cu atentie cine poate sa ii reprezinte. Si sa priveasca tot timpul in urma, exercitiul puterii are in sine insusi tentatia abuzului de putere.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.