Puterea judecatoreasca. Dupa protest

Discursul public din ultima saptamana, in contextul protestului magistratilor si a grevei personalului auxiliar, pare sa se fi modificat simtitor intr-un anumit sens. Astfel, protestul a pornit ca o revolta impotriva prognozatei reduceri a veniturilor magistratilor, ca urmare a adoptarii noii legi a salarizarii bugetarilor (salile de judecata erau mici si inainte, au fost perioade in care rolul instantelor era mai aglomerat decat astazi etc.). In ultima saptamana insa, o solicitare mult mai puternica reiese din toate declaratiile publice si chiar din opiniile postate pe acest site: magistratii doresc ca Puterea Judecatoreasca sa fie recunoscuta ca o veritabila putere in stat, nu neaparat cea de-a treia.

Aceasta pozitie mi se pare a fi pozitia corecta, care ar fi trebuit sustinuta din prima zi a protestului. S-ar fi evitat astfel discutiile, uneori derizorii, pe marginea unei grile de salarizare pe care nici alti bugetari nu o cunosc mai bine decat magistratii si pentru care nu exista certitudinea ca va fi aplicata. Aceasta pozitie, prin care se urmareste intarirea Puterii Judecatoresti, poate genera o dezbatere serioasa despre viitorul si reforma justitiei, un deziderat prea des afirmat si prea putin urmarit in mod real de toti factorii de decizie din domeniul justitiei.

Prin urmare, sustin ideea ca Puterea Judecatoreasca trebuie sa fie o putere veritabila in stat, tocmai pentru ca echilibrul puterilor sa fie respectat. Cum altfel ar putea puterea sa controleze puterea?

Dupa parerea mea insa, recunoasterea Puterii Judecatoresti ca atare, prin satisfacerea revendicarilor punctuale (asigurarea unor venituri care sa-i confere magistratului stabilitate financiara si care sa incurajeze magistratii de cariera; asigurarea finantarii sistemului judiciar in ansamblul lui; degrevarea judecatorilor de sarcinile administrative etc.), nu este suficienta. Odata recunoscuta, Puterea Judecatoreasca trebuie sa se intrebe incotro va merge, dupa acest protest, si mai ales cum va merge mai departe. In ceea ce ma priveste, apreciez ca o serie de chestiuni punctuale merita dezbatute, dupa finalizarea protestului si – de ce nu – chiar inainte de finalizarea lui.

1. Responsabilitatea. O veritabila putere trebuie sa fie o putere responsabila. Cred ca aceasta responsabilitate ar trebui sa se manifeste prin reluarea imediata a activitatii instantelor judecatoresti. Altfel, confruntarea Puterii Judecatoresti cu celelalte Puteri va afecta si mai mult auxiliarii justitiei, justitiabilii-contribuabili si o economie afectata oricum de criza globala. Puterea Judecatoreasca trebuie sa inteleaga ca exercitiul de forta pus in practica in cele trei saptamani de protest a blocat deja functionarea normala a economiei (Registrul Comertului este nefunctional, executarea silita a hotararilor judecatoresti este imposibila, debitorii respira linistiti la adapostul noilor termene acordate cu generozitate pana in februarie 2010 etc.) si ca drepturile castigate nu pot fi platite dintr-o visterie goala.

2. Respectul fata de justitiabili si de auxiliarii justitiei. In al doilea rand, o veritabila putere trebuie sa invete sa-i respecte in primul rand pe justitiabilii-contribuabili (“boborul”, asa cum ii numea o distinsa magistrata chiar pe acest site). Dincolo de orice discutie, acestia finanteaza sistemul si prin urmare trebuie sa fie respectati, in egala masura, de fiecare dintre cele trei puteri recunoscute de Constitutie. Va exista acest respect pentru contribuabil atunci cand, de pilda, actiunile in contencios administrativ formulate de magistrati vor fi judecate, fara discriminare, in aceleasi conditii si in aceleasi termene cu actiunile in contencios administrativ formulate de contribuabilii obisnuiti.

In acelasi timp, Puterea Judecatoreasca trebuie sa inteleaga ca desfasurarea activitatii ei este imposibila fara auxiliarii justitiei (avocati, executori judecatoresti, notari publici, consilieri juridici). Poate, dupa protest, acest respect se va manifesta intr-o consultare permanenta cu auxiliarii justitiei, cu privire la problemele justitiei si modul lor de solutionare. Puterea Judecatoreasca nu se poate imbunatati fara un feed-back real, iar acest feed-back nu poate fi obtinut doar din interiorul sistemului. In fond, niciun judecator nu sta la coada la arhiva, intr-un program extrem de scurt, pentru a studia un dosar sau a obtine o copie de pe o hotarare judecatoreasca, iar reprezentantilor Ministerului Public li se aduce de obicei dosarul cauzei direct la Parchet (o favoare inaccesibila celorlalti muritori).

3. Imaginea. Din pacate, imaginea Puterii Judecatoresti este in acest moment una extrem de sifonata. Foarte putini au incredere in Puterea Judecatoreasca – la fel cum foarte putini au incredere in Puterea Executiva sau in Puterea Legislativa – tocmai pentru ca aceasta nu a fost pana acum in masura sa-si imbunatateasca imaginea. Din pacate, imaginea justitiei este configurata din stirile referitoare la salariile si pensiile uriase in comparatie cu ceilalti bugetari, la condamnarile aproape zilnice pronuntate la Strasbourg sau la solutiile pronuntate in cauzele sensibile din punct de vedere politic. Iar imaginea reprezentantilor Puterii Judecatoresti este reprezentata, aproape in intregime, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Prin urmare, Puterea Judecatoreasca trebuie sa-si creeze, printr-o atitudine bazata pe bun-simt si responsabilitate, o alta imagine. Puterea Judecatoreasca trebuie sa fie in masura sa explice ca un magistrat trebuie sa fie bine platit pentru a se putea dedica carierei de magistrat, dar in acelasi timp Puterea Judecatoreasca trebuie sa evite a-si acorda sporuri la limita legalitatii sau dincolo de limita bunului-simt (de pilda, sporul pentru utilizarea calculatorului). Puterea Judecatoreasca trebuie sa-si desemneze in Consiliul Superior al Magistraturii reprezentanti de o alta varsta si de o alta calitate, daca doreste sa-si schimbe imaginea, tocmai pentru ca reprezentantii ei efemeri in acest organism n-au reusit pana acum sa convinga pe nimeni. Puterea Judecatoreasca, prin ea insasi, trebuie sa-i elimine din randurile ei pe aceia care nu pot sau nu doresc sa se apropie de profilul unui magistrat de calitate si care nu-i fac cinste. In fine, Puterea Judecatoreasca trebuie sa admita ca nu este infailibila (in acest context, astept cu nerabdare momentul in care, intr-o statistica dedicata casarilor imputabile judecatorilor, va aparea o alta cifra decat 0). Numai in acest fel vom avea o alta perceptie publica a Puterii Judecatoresti.

4. Administrarea justitiei. Puterea Judecatoreasca se va confrunta, in primul rand as spune eu, cu probleme legate de administrarea justitiei. In acest domeniu, chestiunile care pot fi discutate sunt multiple. Bunaoara, cred ca inamovibilitatea nu mai trebuie perceputa, asa cum spunea profesorul Deleanu, ca “dreptul de proprietate asupra scaunului”. Olanda, de pilda, respecta principiul inamovibilitatii, dar pune in practica o asa-numita “brigada mobila” (compusa din judecatori, procurori, grefieri, arhivari) care sa acorde asistenta instantelor supra-aglomerate, pentru o perioada limitata de timp. Conducerea instantei trebuie sa vegheze si la modul in care se desfasoara administrarea justitiei in afara salii de judecata, la arhiva sau la registratura. Puterea Judecatoreasca trebuie sa reflecteze, in acelasi context al administrarii justitiei, la necesitatea instituirii unui mecanism-remediu pentru a sanctiona depasirea duratei rezonabile a procedurii. Secretomania referitoare la hotararile judecatoresti pronuntate trebuie sa dispara, pentru ca hotararile judecatoresti sunt finalmente un bun public, platit din bani publici (va reamintesc, in acest context, ca site-ul www.jurisprudenta.org este in acest moment partial nefunctional, in lipsa unui motor de cautare adecvat si in lipsa incarcarii hotararilor judecatoresti ale tuturor instantelor de judecata). Daca taxele de timbru vor constitui un venit al justitiei, trebuie gandit si un alt model de repartizare a veniturilor astfel colectate (la acest moment, sistemul este profund inechitabil pentru ca favorizeaza excesiv resedintele de judet, care gazduiesc Tribunalele si Curtile de Apel).

5. Educatia si specializarea magistratilor. Nu in ultimul rand, cred ca trebuie sa existe o discutie serioasa in legatura cu educatia continua a magistratilor. Un coleg discuta deunazi despre salarizarea magistratilor englezi, omitand insa un amanunt esential: magistratii englezi sunt, cu exceptia membrilor Camerei Lorzilor, avocati cu 15-25 de ani experienta practica. Aceasta experienta nu o poate avea, in sistemul nostru, niciun proaspat magistrat care vine dupa o perioada de 6 ani de invatamant juridic si niciun judecator care a judecat 20 de ani intr-un alt sistem. Prin urmare, cred ca Puterea Judecatoreasca trebuie sa faca tot posibilul ca magistratii sa fie obligati sa isi continue educatia juridica si sa se specializeze in anumite domenii. Este aberant sa astepti o solutie corecta, atunci cand pentru a pronunta aceasta solutie un judecator ar trebui sa parcurga minim 20 de hotarari ale Curtii de Justitie Europene in interpretarea legislatiei comunitare privind TVA. Este incredibil ca Romania sa aiba, in aproape doi ani, o singura actiune preliminara transmisa la Curtea de Justitie Europeana. Este inadmisibil ca jurisprudenta CEDO sa fie in continuare ignorata de unele instante. Dreptul evolueaza, jurisprudenta nationala, europeana si comunitara se afirma tot mai mult ca izvor de drept, iar simpla educatie juridica primara (facultate si Institutul National al Magistraturii) nu mai este suficienta.

Toate aceste chestiuni, merita, in opinia mea, sa fie dezbatute. Altfel, protestul se va sfarsi fara un real folos pentru Puterea Judecatoreasca, in primul rand, intrucat vom avea o putere consacrata formal, care nu va reusi sa faca dovada ca merita acest statut.

Nu-mi doresc insa ca Puterea Judecatoreasca sa fie absoluta. In fond, puterea corupe, iar puterea absoluta corupe absolut.

Cosmin Flavius Costas
asistent universitar, Facultatea de Drept, UBB Cluj-Napoca
avocat, Baroul Arad

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?