Autoguvernarea puterii judecatoresti
19 septembrie 2009 | JURIDICE.ro, Adrian Neacsu
Miscarea revendicativa in forta a instantelor judecatoresti din zilele acestea poate aparea suprinzatoare si aparuta din senin. Ideologia actiunii instantelor, constituite in adunarile generale ale judecatorilor, pentru independenta si autoguvernare s-a construit in aprilie 2009, cand, in urma unor actiuni ale adunarilor generale ale judecatorilor fara precedent pana atunci, s-a reusit adoptarea la nivel national a Rezolutiei puterii judecatoresti, document de-o importanta cruciala, asumat de fiecare instanta si parchet din Romania si validat de Consiliul Superior al Magistraturii. Rezolutia a enuntat pentru prima data sistematic revendicarile puterii judecatoresti, aceleasi pentru impunerea carorara astazi judecatorii, ca ultima varianta, recurg la actiuni extreme.
Pentru a intelege ratiunea radicalizarii protestelor instantelor din ultimele 3 saptamani, trebuiesc vazute sursele conflictului cu puterea executiva si inteles fundamentul teoretic al revendicarilor.
In aprilie 2009, Adrian Neacsu, Cristi Danilet si Horatiu Dumbrava publicau un white paper intitulat “Autoguvernarea puterii judecătorești, autoadministrarea și descentralizarea instanțelor judecătorești“, cu subtitlul “De ce este nevoie acum de o Rezoluție a Puterii Judecătorești?”
Materialul era pregătit pentru documentarea adunarilor generale ale judecatorilor convocate la nivel national pentru a se pronunta asupra starii financiare si situatiei administrative a instantelor judecatoresti si explica fundamentul teoretic al miscarii pentru autoguvernare a instantelor judecatoresti, in lumina caruia protestele extinse din prezent ale instantelor pot fi intelese in semnificatia lor reala.
Disponibilitatea pentru intelegerea ratiunilor legitime ale solicitarilor puterii judecatoresti, din partea reprezentantilor executivului si legislativului, dar si al societatii civile, ar putea da o sansa aparitiei ratiunii si echilibrului in gestionarea si rezolvarea conflictului actual.
White paper-ul propunea un numar de 22 de enunturi (concluzii), argumentate in cuprinsul materialului:
1. Instanţele judecătoreşti nu deţin independenţa administrativ-financiară.
2. Preşedintele ICCJ este singurul reprezentant legal al puterii judecătoreşti. Acesta trebuie să se implice în acţiunea de reaşezare organizaţională a puterii judecătoreşti.
3. Între finanţarea corespunzatoare şi administrarea instanţelor, pe de o parte, şi existenţa unui proces echitabil, pe de alta parte, exista o legătură directă şi de condiţionalitate.
4. Adoptarea Rezoluţiei reprezintă asumarea de către instanţele judecătoreşti a principiului autoguvernării, ca soluţie optimă de prezervare a independenţei puterii judecătoreşti.
5. Instanţele judecătoreşti sunt subfinanţate, iar funcţionarea lor în cursul anului 2009 este sub semnul îndoielii.
6. Instanţele sunt dependente din punct de vedere financiar de puterea executivă.
7. Locul natural al bugetului justiţiei este la puterea judecătorească.
8. Din interiorul autorităţii judecătoreşti doar instanţele depind de un organism esenţialmente politic.
9. Bugetele cumulate ale sistemului de instanţe şi parchete (instanţe, ICCJ şi MP) nu depaşesc 0,40% din PIB.
10. Prevederea unui prag minim din PIB este o măsură de garantare a independenţei instanţelor judecătoreşti şi asumare a responsabilităţii corelative.
11. Justiţia produce venituri importante la bugetul de stat şi se poate în parte autofinanţa.
12. Finanţarea instanţelor dă măsura în care statul investeşte în apărarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor săi.
13. Punerea în dezbaterea politică a stabilităţii statutului judecătorilor determină incertitudini şi părăsirea intempestivă a sistemului.
14. Discrepanţele şi discriminările salariale sunt determinate de incoerenţa şi inconsecvenţa ordonatorului principal de credite, iar soluţiile depind de voinţa acestuia.
15. Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, ca soluţie de respectare a legalităţii, ar pune în pericol funcţionarea sistemului judiciar, astfel încât soluţiile trebuie să se bazeze pe voinţa politică.
16 O condiţie imperativă a adoptării a legii unice de salarizare a bugetarilor, daca aceasta se va realiza şi îi va viza prin decizie politică şi pe judecători, trebuie să fie includerea în aceasta şi a celorlalte două puteri ale statutului, executivă – Preşedintele României, Guvern, respectiv legislativă – senatori şi deputaţi, precum şi participarea reprezentanţilor puterii judecătoreşti la lucrările ce se vor desfăşura în acest sens.
17. Pentru prima oară într-un document public aparţinând instanţelor judecătoreşti şi corpului judecătorilor sunt enunţate principiile autoadministrării instanţelor şi descentralizării administrative
18. Adunările generale ale judecătorilor constituie organismele de reprezentare directă şi autoadministrare a instanţelor, iar totalitatea acestora reprezintă corpul profesional al judecătorilor şi puterea judecătorească.
19. Autorităţile publice, luând act de voinţa adunărilor generale, trebuie să îmbunătăţească cadrul juridic necesar desfăşurarii în bune conditii a activităţii adunărilor generale, atât la nivelul instanţelor cât şi la nivelul sistemului judiciar, inclusiv prin transferarea acelor atribuţii specifice administrării instanţelor ce acum se regăsesc în exercitarea altor autorităţi sau instituţii publice.
20. Instanţele însele, prin conducerile lor, au întreaga responsabilitate şi trebuie să deţină întreaga autoritate de a lua orice decizie administrativă care afectează în mod direct performanţa funcţionării instanţelor.
21. Parlamentul, Guvernul României şi Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să se angajeze la modificarea corespunzătoare a legilor şi regulamentelor interne cu privire la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi funcţionarea administrativă a instanţelor, astfel încât, pe de o parte, să se asigure funcţionarea eficientă a Consiliului Superior al Magistraturii în ce priveşte atribuţiile sale constituţionale referitoare la cariera magistraţilor şi apărarea independenţei justiţiei, iar pe de altă parte să asigure în practică autoadministrarea descentralizată a instanţelor judecătoreşti, prin transferarea atribuţiilor specifice către instanţele judecătoreşti.
22. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la personalul auxiliar de specialitate şi conex trebuie eliminate, iar acesta să se constituie, potrivit propriilor solicitări, într-un Ordin autonom, aflat sub coordonarea Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
jud. Adrian Neacsu
Presedinte Tribunalul Vrancea
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
