Secţiuni » Noutăţi
Flux noutăţi
AnunţuriEnglishInternaţionalJURIDICE.ro
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Mona Pivniceru la “Nasul”. Textul integral
27.09.2009 | JURIDICE.ro

Joi, 24 septembrie 2009, Radu Moraru a avut-o ca invitata in emisiunea “Nasul” pe Mona Pivniceru. Iata transcriptul:

Radu Moraru – După mai mult timp, în care am promis că într-o zi se va întâmpla, iată că s-a întâmplat, doamna Mona Pivniceru este la „Naşul”, este în direct. Aştept mesajele dumneavoastră. Aştept mesaje de la magistraţi, de la oameni obişnuiţi, numiţi şi justiţibiali şi vreau adevărul. Vreau să vă spuneţi părerea, iar cei care nu doresc să le fie menţionat numele, îi rog să precizeze acest lucru, să rămână sub anonimat, dar vreau numere adevărate, adică nu dăm din alea urâte, anonime. Sărut mâna şi bine aţi venit.

Mona Pivniceru: Bună seara. Să zicem că bine am venit cu adevărat.

Radu Moraru: Sunteţi convinsă dacă aţi făcut bine că aţi venit sau…

Mona Pivniceru: Nu, nu sunt chiar convinsă.

Radu Moraru: De ce?

Mona Pivniceru: Pentru că eu am anumite standarde de a purta dialogul, iar în ultima vreme am tot fost scoasă din matca mea, creând impresia unui om foarte nervos. În general, sunt un om foarte paşnic, extraordinar de ponderat.

Radu Moraru: Păi, eu cred că aşa veţi fi în seara asta. Nu aşa cum v-am văzut în anumite ieşiri publice, pe care le-am comentat.

Mona Pivniceru: Aşa sper şi eu. Pe care le-aţi comentat într-un stil care, am discutat-o înainte de începerea emisiunii, la un anumit standard de conduită care ne obligă.

Radu Moraru: Da, îmi cer scuze, dacă m-aţi înţeles altfel decât aşa cum am vrut eu să fie. Spuneam că mă pronunţ doar ca specialist, să zicem, pe media, şi anume vă reproşam faptul că nu aţi avut, să zicem, un consilier, cineva care să vă spună cum să staţi în faţa camerei, cum să priviţi, cum să purtaţi un dialog, cum să… Şi vă dau un exemplu. În televiziune trebuie să vă mişcaţi mult mai lent decât o faceţi în gesticulaţie în realitate. Pentru că dacă o faceţi aşa cum o facem toţi în realitate, imaginea transmisă dă imaginea unui om, cum să spun, uşor plecat. E un mic secret şi pot să vă spun foarte multe lucruri. Asta vă spuneam şi vă reproşam, că magistraţii nu au trimis pe cineva în faţă pregătit, antrenat de o luptă, până la urmă, cu opinia publică, cu presa, cu toată lumea. Atât. Nimic, nu puteam… Şi pot să spun că sunteţi o femeie frumoasă. Adică, nu cred că am spus vreodată altceva şi nu aş putea să-mi permit să spun altceva despre o femeie, poate despre bărbaţi. Punct.

Mona Pivniceru: Haideţi să facem un pact, pentru că tot am stabilit azi principiile Pactului pentru Justiţie cu eşichierul politic. Eu iau de bun ce-mi spuneţi dumneavoastră în media. Dumneavoastră să luaţi de bun ce spun eu în drept. În felul acesta ne respectăm profesiile la modul ideal.

Radu Moraru: Vă rog. Haideţi să vedem, la ce a ajutat, credeţi dumneavoastră, toată perioada asta de ieşiri publice ale unor lideri ai magistraţilor, această semigrevă, să-i spunem, că nu pot să-i spun grevă, fiindcă ea nu este legală, potrivit Constituţiei. La ce a ajutat toată perioada aceasta de campanie?

Mona Pivniceru: Deci haideţi, prima dată să limpezim /…/ materiei protestului, adică care ar fi temeiul legal care ne-ar fi legitimat în această mişcare. Grevele se aplică persoanelor încadrate cu contract de muncă. Noi nu avem contract de muncă nici cu Ministerul Justiţiei şi nici nu nimeni. De fapt noi nu suntem într-o relaţie de raporturi de muncă. Acesta a fost şi motivul pentru care la elaborarea, la consultarea Legii unice de salarizare, corpul de magistraţi, prin asociaţiile profesionale care ar fi dorit să participe la negocieri, care de altminteri era şi o recomandare internaţională ce obliga la prezenţa lor, a fost respins de la negocieri pe ideea că nu sunt nici încadraţi cu contract de muncă, nu aparţin nici patronatelor şi prin urmare, au fost outsideri în chestiunea aceasta.

Radu Moraru: Vă referiţi strict la magistraţi sau sunt şi alte categorii?

Mona Pivniceru: Corpul judecătorilor nu au contract de muncă. Prin urmare, legea cu grevele nu ni se aplică.

Radu Moraru: Corect, dar Constituţia spune că nu au voie să facă grevă poliţiştii, judecătorii şi mai sunt câteva categorii. Or, aici Constituţia bate orice lege, şi a salarizării….

Mona Pivniceru: Asta este regula, da? Dar noi venim acum în situaţia de excepţie. Puterea judecătorească îşi trage seva exact din textul constituţional. Nu i-a dat-o nimeni. N-a împuternicit nimeni cu această putere, decât chiar Constituţia. Obligaţia constituţională a magistraţilor este aceea de a-şi apăra independenţa, de a-şi prezerva independenţa, statuată ca un fundament a statului de drept. Ori, dacă celelalte instituţii ale statului sunt ele obligate să apere independenţa judecătorului, a magistratului, cu atât mai mult magistratul trebuie el însuşi să-şi apere independenţa puterii sale. Ce a înţeles…

Radu Moraru: Bun, o secundă. Apărarea independenţei magistraţilor, pentru care aţi luptat, justifică încălcarea Constituţiei?

Mona Pivniceru: Nu justifică încălcarea Constituţiei. Este tocmai în exerciţiul obligaţiei constituţionale de a-şi prezerva independenţa dată de statul român. Noi suntem statul român…

Radu Moraru: Păi da, dar vedeţi, respectaţi articolul cu independenţa din Constituţie, dar îl încălcăm pe articolul care spune că nu aveţi voie să faceţi grevă.

Mona Pivniceru: Dar nu poate o lege specială să aducă o interdicţie constituţională.

Radu Moraru: Păi asta e în Constituţie.

Mona Pivniceru: Constituţia…

Radu Moraru: Nu, în Constituţie spune că nu aveţi voie să faceţi grevă.

Mona Pivniceru: Dar tot Constituţia mă obligă pe mine să-mi apăr propria mea independenţă. Când a considerat puterea judecătorească că este cazul să intervină, să-şi apere drepturile sale consituţionale.

Radu Moraru: Explicaţi-mi, ca să înţeleagă foarte bine şi telespectatorii, cum v-a fost luată indepedenţa? Prin ce, adică? Prin ce statul român sau celelalte puteri au venit şi au spus: gata, v-am luat independenţa?

Mona Pivniceru: Dumneavoastră mi-aţi reproşat mie, acum vreo două zile, că de ce ne-am trezit acum, de când cu Legea unică de salarizare. Eu vă dau, de exemplu, nişte documente din care rezultă că /…/ care le-am luat din arhivă /…/

Radu Moraru: Da, 2006-2007.

Mona Pivniceru: Şi în 2006 am făcut un protest, tot pe aceleaşi chestiuni, tot pe discreditul public aruncat asupra justiţiei, tot pe subfinanţarea justiţiei, tot pe pletora imensă de dosare pe care trebuie să o judece un judecător pentru a fi vulnerabil perpetuu.

Radu Moraru: O precizare. Eu v-am reproşat că nu aţi făcut-o de pe vremea lui Adrian Năstase. Cei patru ani ai lui Adrian Năstase nu a fost niciun judecător de pe planeta România care să ridice privirea sau să spună pâs. A fost o linişte de mormânt şi toată lumea, când aţi fost întrebaţi atunci, la bilanţuri, eraţi fericiţi, liderii. Ce făcea Adrian Năstase pentru judecători şi cum au atentat la independenţa judecătorilor regimul Tăriceanu-Băsescu-Boc?

Mona Pivniceru: Practic, eu nu sunt legată nici de o nominalizare la Oscar pe care aţi făcut-o până acum. Practic, mie trebuie să-mi fie indiferent, orice guvernare care vine. De altminteri, astea sunt standardele europene, internaţionale. Judecătorul…

Radu Moraru: Nu, aici e corect. Şi eu gândesc la fel.

Mona Pivniceru: Judecătorul trebuie să rămână în afara oricărui periplu politic. Mai nou, recomandările spun că finanţarea, dreptul cetăţeanului la un proces echitabil, trebuie şi el să rămână în afara, şi a crizei, şi a /…/

Radu Moraru: Corect, dar aici aveţi, atenţie! Aveţi patru ani de zile în care aţi făcut proteste şi patru ani de zile sub Năstase în care nu aţi făcut proteste. De ce? Ce dădea Năstase? Lapte, carne, ouă, brânză?

Mona Pivniceru: Mie îmi pare rău. Eu am luat să demonstrez că în ultima vreme am făcut proteste, chiar vizibile, dar retrospectiv…

Radu Moraru: Nu, m-am documentat eu…

Mona Pivniceru: Eu mă întorc în urmă şi vă pot arăta documente şi mai grave, plângeri la organisme internaţionale făcute din partea Asociaţiei Magistraţilor. Dar, repet, noi nu ne putem substitui; noi suntem o asociaţie, deci să înţegem foarte bine raţiunea noastră.

Radu Moraru: Ştiu, dar uitaţi, aici nu se pupă. Vă dau un exemplu: AMR era şi pe vremea lui Năstase; era atunci Rodica Stănoiu…

Mona Pivniceru: AMR e înfiinţat din ’91 sau ’94…

Radu Moraru: Zic de cei 4 ani; pe mine mă interesează cei 4 ani pe care i-am studiat bine, pentru că era o perioadă mai dificilă pentru mine ca ziarist şi alţi ziarişti în România, şi atunci am studiat toate lucrurile foarte bine. Rodica Stănoiu, ministru al justiţiei, 4 ani de zile nu a fost nicio problemă pentru Rodica Stănoiu…

Mona Pivniceru: Păi cum n-a fost o problemă?

Radu Moraru: Cine era la AMR atunci şef?

Mona Pivniceru: Eu vă dau exemplu când noi, colectivul de la Iaşi, am repudiat un magistrat care a venit să fie şef peste un corp de judecători recunoscuţi…

Radu Moraru: Nu, dar atenţie, nu dumneavoastră, AMR – Asociaţia Magistraţilor din România. Păi nu făcea nimic, nici „pâs”, pentru că acolo era prietena doamnei Rodica Stănoiu, ministru al justiţiei; erau prietene bune.

Mona Pivniceru: Cine?

Radu Moraru: De la doamna Bărbulescu până la doamna Costiniu.

Mona Pivniceru: Doamna Costiniu. Nu-mi spuneţi asta, că sunteţi într-o eroare grosieră.

Radu Moraru: Nu. Păi doamna Bărbulescu a fost adusă special de la Olt, de unde era?

Mona Pivniceru: Doamna Bărbulescu nu are legătură cu AMR-ul, nu este membră a asociaţiei noastre.

Radu Moraru: Nu acum, dar ca relaţie între cele două…

Mona Pivniceru: Dar nu e problema mea cine cu cine are relaţii. Problema mea este dacă Asociaţia noastră a fost vocală în timp sau nu – dacă înţelegeţi bine sensul întrebării.

Radu Moraru: Asociaţia Magistraţilor din România, cu sediul în Bucureşti, n-a fost vocală 4 ani sub Năstase şi…

Mona Pivniceru: A fost vocală din toate timpurile ei. S-a întâmplat că în ultima vreme a început să ne mai observe presa, să ne mai bage în seamă şi, în mod excepţional acum, cu legea unică de salarizare şi cu protestul.

Radu Moraru: Am înţles. Deci Năstase nu era mai bun decât ceilalţi, asta spuneţi. La fel aţi dus-o şi sub vremea lui Năstase, şi Constantinescu, şi…

Mona Pivniceru: În mod cronic, niciun regim nu doreşte să recunoască independenţa puterii judecătoreşţi.

Radu Moraru: Am înţeles.

Mona Pivniceru: Independenţa puterii judecătoreşti, formal, e consacrată nu de acum, de la începuturi. În timp, ea vine de câteva sute de ani; mai ales europeană, ea a existat de câteva sute de ani. Dar eu mă gândesc că la noi nimeni nu şi-a imaginat că corpul de judecători chiar doreşte să o aplice. Şi avem o problemă.

Radu Moraru: Haideţi să vedem, cum credeţi că aceste guverne au atentat la independenţă? Că aţi spus aşa: am încălcat articolul cu n-ai voie să faci grevă pentru a putea respecta articolul…

Mona Pivniceru: Dar nu fac grevă. Eu n-am făcut grevă; eu am făcut un protest. Este o formă prin care corpul de magistraţi şi-a apărat independenţa constituţională. Eu sunt obligată…

Radu Moraru: Păi grevă înseamnă când nu judeci; asta înseamnă că în multe zone din ţară nu s-a judecat; acolo a fost grevă; bietul om n-o să înţeleagă că protestul e protest…

Mona Pivniceru: Dacă căutăm similitudini semantice… Dar juridic nu le putem găsi. În limbajul obişnuit semantic le putem găsi, dar juridic.

Radu Moraru: Dar nu-i semantic. Că te duci la judecătorie să divorţezi şi spun ăia: pas, pleci acasă; te duci să iei banul de la nu ştiu ce faliment şi-ţi spun „pas”. Asta nu înseamnă nici şmecherie, nici lingvism; asta înseamnă grevă.

Mona Pivniceru: Înseamnă un protest, o formă prin care puterea judecătorească doreşte să revină la echilibrul constituţional formal, proclamat de statul român.

Radu Moraru: Ştiu. Dar gazetăreşte, protest înseamnă când cineva iese… 15 noiembrie a fost un protest spontan, ’87. Când faci protest zi de zi, mai multe zile la rând, chiar săptămâni…

Mona Pivniceru: Noi am făcut şi în 2006 un protest, am suspendat activitatea.

Radu Moraru: Păi tocmai asta vreau să vă spun; ăla a fost protest. Dar când suspenzi activitatea câteva zile, săptămâni la rând, e grevă, ce să mai.

Mona Pivniceru: E o formă extremă de protest. Am făcut şi protestul celebru cu banderola pe mână. Deci, fiţi siguri că am epuizat toată gama protestelor de natură a atrage atenţia asupra sistemului judiciar.

Radu Moraru: De ce? Ca să spunem acum clar, ce…

Mona Pivniceru: De ce? În primul rând, există o subfinanţare cronică.

Radu Moraru: Dar nu aţi început cu subfinanţarea, spunea ministrul justiţiei. Aţi început cu salariile, grila de salarizare, nu?

Mona Pivniceru: Dar nu-i adevărat!

Radu Moraru: Bun. Cu ce aţi început?

Mona Pivniceru: Dar nu îl putem cita pe domnul ministru al justiţiei, că nu este un partener loial de discuţie.

Radu Moraru: Asta a spus el, eu nu îl citez. Doar vreau să vă întreb cu ce aţi început, prima revendicare.

Mona Pivniceru: Prima revendicare, care este mai veche decât protestul ăsta, este cu discreditul public aruncat asupra magistraţilor. Adică, de la un caz particular, s-a extins la o reputaţie colectivă de sistem şi toată lumea, în toate direcţiile, şi cel mai mult politicienii, a tras în reputaţia sistemului judiciar. Or, noi am considerat ….

Radu Moraru: Aici eu nu vă dau dreptate. Cred că presa…

Mona Pivniceru: Dar nici nu mă aşteptam să-mi daţi dreptate.

Radu Moraru: Dvs. spuneţi că politicul a „tras” în justiţie?

Mona Pivniceru: Dar dacă cineva spune pe postul public „eşti corupt”, sau te şi nominalizează la corupţie judecătorul care a judecat cauza X este corupt şi ca un bun cetăţean…

Radu Moraru: Vă referiţi la Traian Băsescu, într-o emisiune la „Naşul”, a dat nume şi cazuistică.

Mona Pivniceru: Da. Bun. Şi nu putea să meargă cu raţionamentul mai departe, să spună: sunt un cetăţean onest al republicii, acest om este corupt, îi facem o plângere, eu doresc să îl cercetaţi pe acest om pentru corupţie? Ori noi suntem în ipoteza următoare: afirmaţia a fost făcută…

Radu Moraru: Dar e instituţia autosesizării…

Mona Pivniceru: Păi şi nu s-a autosesizat nimeni.

Radu Moraru: Asta e problema justiţiei, nu e problema nici a preşedintelui, nici a mea.

Mona Pivniceru: Ba este iresponsabilitatea domniei sale, că atunci când cineva face o afirmaţie, trebuie să o dovedească. Sunt lucruri foarte sensibile la nivel de percepţie publică.

Radu Moraru: Aici vă dau dreptate.

Mona Pivniceru: Faptul că cineva este corupt nu îmi este indiferent nici mie, pentru că reputaţia lui se extinde şi asupra mea. Eu vă dau singur exemplu, dar le pot continua la infinit.

Radu Moraru: Dar pot să vă dau eu multe exemple… Bun, a fost preşedintele, or mai fi fost vreo doi politicieni şi stop. Presa însă, în fiecare zi, cred că a venit cu câte un caz. Păi eu cred că presiunea pusă de presă a fost infinit mai mare. Nu puteţi să spuneţi acum că oprobiul public e lansat de politicieni. Aia este vax, nu mai crede lumea ce spun politicienii, nu exageraţi, politicienii azi nu mai contează mult.

Mona Pivniceru: Bine, dar noi trebuie să ne raportăm la o normalitate din sistem, că aşa, dacă mergem după principiile /…/ ce spun politicienii nu contează, ce spune Parlamentul nu contează, ce spune Preşedinţia nu contează, înseamnă că nimic nu mai contează în republică şi fiecare face ce vrea.

Radu Moraru: Nu, dar aţi spus primul argument, că imaginea justiţiei, practic…

Mona Pivniceru: Asta este o imagine care s-a degradat în timp.

Radu Moraru: Da, dar aici pot să mă pun pe mine, colegi ziarişti. Noi am contribuit, arătând atâtea exemple şi vă dau anul ăsta. Anul ăsta vin la serviciu în ianuarie, să încep emisiunea şi ce constat? Că de la un jaf armat, cu morţi, la Braşov, descoperim că zeci de criminali veroşi zburdă în libertate, că are fiecare câte un limbric, altul are câte o băşică la degetul mic, altul are o bătătură şi pentru toate ni s-au găsit explicaţii. Vreţi să vă spun ceva? Ne-aţi pus libertatea în pericol, neexpunându-ne – Atenţie, români! Eu, judecătorul de la Craiova, astăzi am eliberat patru băieţi periculoşi, fiindcă băieţii au buba şi trebuie să îi tratăm într-un spital. Dacă dreptatea e de partea celor criminali, e ok. Dar anunţaţi-ne, să ştim, stăm în case, luăm o bâtă, ceva.

Mona Pivniceru: Daţi-mi voie să vă spun ceva. Marea tragedie care este la acest moment este faptul că între noi şi populaţie există o ruptură extraordinară. În primul rând că există un principiu simplu de drept, care spune că toată lumea trebuie să cunoască legea. Deci eu nici nu mă strădui să explic cuiva, pentru că e prezumat de lege că o cunoaşte. Dar principiul ăsta de bună seamă, la bunul simţ elementar, nu este un principiu valid. Pentru că dacă…

Radu Moraru: La care vă referiţi?

Mona Pivniceru: La principiul necunoaşterii legii, pentru că dacă sunt atâtea şi atâtea legi, ordonanţe şi hotărâri, e greu şi pentru noi să afirmăm la un moment X că recunoaştem toate reglementările, trebuie să le caut. O dată. Sunt reglementări internaţionale obligatorii pentru România, care se suprapune pur şi simplu peste cadrul naţional. Şi atunci eu mă găsesc în situaţia în care – de exemplu, haideţi să revenim la Gorbunov, să nu tot mergem.

Radu Moraru: Nu vreau Gorbunov, altul.

Mona Pivniceru: Nu, haideţi să revenim…

Radu Moraru: Era unul căruia i se atrofiau testiculele în puşcărie că nu ştiu ce nu făcea.

Mona Pivniceru: Îi spunem altul şi noi tot acolo ne gândim. Haideţi să fim corecţi, loiali cu noi înşine. Şi atunci judecătorul care i-a întrerupt executarea lui Gorbunov a avut o concluzie, nici nu conta ce scrie la diagnostic, că îl durea capul, dinţii, că avea părul pe dreapta, era fără importanţă. Conta că un medic legist care avea abilitarea legală să facă treaba asta a spus că este necesară intervenţia chirurgicală în regim. Punct. Or de aici încolo judecătorul nu îşi putea prelua asupra lui să încalce concluziile acelei…

Radu Moraru: Corect. Dar uitaţi că ne întoarcem unde am spus. Deci imaginea proastă a judecătorilor a fost făcută din vina dumneavoastră, a magistraţilor, că nu aveţi un purtător de cuvânt care să spună: români, astăzi România a eliberat 46 de criminali periculoşi, care au făcut crime, au violat, pedofili şi aşa mai departe, fiindcă legea ne obligă.

Mona Pivniceru: Vina e în altă parte. Judecătorul cu pricina a anunţat toate organismele, încă a dat şi pe de lături, a mai anunţat şi pe alţii, care legea nu îi obliga să îi anunţe: domnule, acest om este cu întreruperea executării…

Radu Moraru: Ştiu, dar asumarea răspunderii… Deci judecătorul este Dumnezeu pe pământ, sunteţi de acord? El spune: tu ai dreptate, sau legea spune – şi eu aplic legea – el e Dumnezeu pe pământ. Acest Dumnezeu pe pământ…

Mona Pivniceru: Dar ştiţi ce ar însemna lucrul acesta?

Radu Moraru: Cum, să ne spună fiecare presa…?

Mona Pivniceru: Pe mine nu m-ar deranja, dar imaginaţi-vă că, acum, întreruperile de executări, care erau considerate cazuri uşoare, acum au devenit cazuri complicate, din cauza mediatizărilor, ele sunt câte o sută, două pe şedinţă. Ia, imaginaţi-vă, la fiecare instanţă să iasă purtătorul de cuvânt şi să spună aşa: „În şedinţa de marţi, am”…

Radu Moraru: În fiecare oraş, nu poate să iasă purtătorul… Să ştie presa locală de la Timişoara: „Domnule, astăzi l-am eliberat pe mafiotul care le-a tăiat în bucăţi pe cele două studente, pe ăla care nu şi-a făcut”… Patru, cinci… Nu cred că eliberaţi patru, cinci criminali pe zi. Eliberaţi mai mulţi criminali pe zi? Ca să ştiu.

Mona Pivniceru: N-ar fi un impediment la genul ăsta de colaborare. Dar, pe de altă parte, mai este şi o informare colectivă. Şi informarea aceea colectivă spune aşa, că atâta vreme cât am acces la nişte structuri democratice europene, trebuie să le preluăm şi latura lor liberală. Iar în latura lor liberală, chiar dacă e vorba de un deţinut, chiar dacă e foarte periculos, chiar dacă e cel mai periculos dintre cei mai periculoşi, el are nişte drepturi câştigate. Eu n-aş vrea să spun public că, citind recomandările Comitetului Miniştrilor, poate e mai bine să fii tratat în regimul de detenţie sau cu facilităţile de acolo, cât suntem noi pe de lături…

Radu Moraru: Putem să nu-i plângem pe criminali puţin?

Mona Pivniceru: Eu nu-i plâng, dar vreau să spun că eu nu pot să nu iau act de drepturile lui.

Radu Moraru: Dar de drepturile mele de cetăţean judecătorul acela nu poate… Eu nu contest de ce…

Mona Pivniceru: Dar asta a semnat România, care a intrat în … Europei.

Radu Moraru: Nu, staţi o secundă. Aici e o chestie de responsabilitate. Judecătorul, când ştie că a eliberat, fiindcă îl obligă legea s-o aplice aşa, trebuie să spună: „Fraţi români, Craiova, astăzi dau drumul la trei pedofili, deci aveţi grijă cu copiii, dau drumul la doi violatori şi mai dau drumul şi la cinci criminali. Mă obligă legea. Sunt bolnăviori, săracii, trebuie trataţi”. Măcar să ştiu, e dreptul meu.

Mona Pivniceru: Asta n-ar fi nicio problemă, dar…

Radu Moraru: De aici a plecat imaginea negativă din luna ianuarie.

Mona Pivniceru: Dar dumneavoastră cereţi ceva mai mult, pentru că soluţia pe care o dă judecătorul este publică, ea se trece într-o condică…

Radu Moraru: Şi ştiţi de ce nu s-au făcut? Că am investigat personal aceste lucruri. Ştiţi de ce nu s-au făcut? Pentru că, dacă s-ar face, automat, ziaristul local ar spune: „Hopa, l-au eliberat pe violatorul ăla care a hăcuit şi a tăiat în bucăţi?”. Se duce şi ziaristul pe dosar şi poate constata, cum am făcut-o noi public în emisiune, în anumite dosare, că am avut dreptate. „Evenimentul zilei”, într-un alt caz, a avut dreptate cu violatorul.

Mona Pivniceru: Chestionaţi pe cine vreţi din presa din Iaşi, să vedeţi dacă ei au sau n-au acces la toate dosarele instanţei.

Radu Moraru: Bun. Mă opresc cu aceste exemple. Deci, imaginea rea pe justiţie nu puteţi să o imputaţi unui om politic sau altuia, pentru că e făcută de noi, ziariştii, pe probele pe care le-am prezentat.

Mona Pivniceru: Sunteţi generos că luaţi asupra dumneavoastră…

Radu Moraru: Nu. Presa are mult mai mare forţă decât orice om politic sau mai mulţi oameni politici la un loc. Îmi pare rău s-o spun, pentru ei, presa are mai multă vizualitate în opinia publică.

Mona Pivniceru: Aşa este.

Radu Moraru: Deci, noi spunem seară de seară, presa scrisă, evident că noi v-am stricat imaginea.

Mona Pivniceru: Eu vă mai spun un singur lucru, nu că e …, dar este un principiu european şi ar fi foarte bine să ţineţi cont de el în viitor. Dreptul de corectă informare al cetăţeanului nu trebuie să treacă dincolo de prezervarea autorităţii sau a unei valori mai importante decât ea.

Radu Moraru: M-aţi pierdut aici.

Mona Pivniceru: Păi, vă regăsesc imediat.

Radu Moraru: Încercaţi.

Mona Pivniceru: Curtea Europeană, în multe cazuri, a sacrificat dreptul de informare al cetăţeanului pentru a proteja un interes mai mare, cum ar fi autoritatea şi independenţa, de exemplu, a puterii judecătoreşti. Adică, nu au vrut să compromită puterea judecătorească şi au sacrificat o informare a cetăţeanului, chiar dacă era corectă. Deci, s-a pus în balanţă ce trebuie să fie mai important pentru o societate, la un moment dat…

Radu Moraru: Trebuie să mă duc la Bruxelles şi îi întreb dacă sunt… Poate să ne dea voie măcar violatorii, criminalii şi pedofilii să fie anunţaţi când ies din puşcărie, ca să-şi trateze băşicile. Atât.

Mona Pivniceru: Asta la Strasburg, nu la Bruxelles.

Radu Moraru: La Strasburg.

Mona Pivniceru: La Bruxelles au alte competenţe.

Radu Moraru: Bun. Mergem, însă, la ceea ce ştie toată România, da? Şi asta s-a obţinut prin mediatizarea, să zicem, şi excesivă, şi anume grila de salarizare. A fost primul punct de negociere.

Mona Pivniceru: Care ne-a făcut pe noi vizibili.

Radu Moraru: Bun. Deci, grila unică de salarizare.

Mona Pivniceru: Asta e dacă vorbim din punctul trei. Dar dacă e să vorbim de Legea unică de salarizare, trebuie să pornim de la principii – principiile legii, criteriile legii, după care grila legii. Principiile legii sunt justificările – nu? – şi regulile mari, care amprentează legea în substanţa ei, pentru care a justificat necesitatea apariţiei ei. Nu sunt explicate. Sunt nişte enunţuri.

Radu Moraru: Vă referiţi la toată grila unică sau în ceea ce vă priveşte?

Mona Pivniceru: Nu, eu mă refer… Deci, principiile şi criteriile sunt comune pentru toate categoriile bugetare. Ce diferă este modul lor de aplicare în partea specială, să zicem, a legii, când se referă la categorii de bugetari şi grilele care sunt, iarăşi, specifice. Dar principiile şi criteriile sunt comune, deci ele aparţin întregii categorii de bugetari.

Radu Moraru: Bun. Ne pierdem spectatorii, dacă nu începem să le explicăm în detaliu, da?

Mona Pivniceru: Dar eu vreau să-i câştig.

Radu Moraru: Bun. Atunci, luăm o publicitate. Ne întoarcem imediat. Mona Pivniceru vrea să vă câştige pe dumneavoastră, telespectatorii de la „Naşul”. (Publicitate)

Radu Moraru: E frumoasă „Rapsodia Română”. A folosit-o Europa Liberă mulţi ani şi noi am preluat-o şi la sugestia unui telespectator care spunea că emisiunea asta ajunge încet, încet să fie ca un fel de oază de Europa Liberă, singura emisiune unde se poate vorbi liber, vin toţi. Oricine poate să vină în emisiunea asta, noi avem uşa deschisă către toată lumea; culmea, chiar şi pentru cei care îl înjură pe Traian Băsescu. Am revenit cu doamna Mona Pivniceru. În pauză am încercat să sintetizăm doleanţele magistraţilor în bătălia pe care o duc în această perioadă, o bătălie pe care eu am înţeles-o de la bun început şi am spus că sunt alături de magistraţi, nu mi-au plăcut însă metodele. Nu-mi place faptul că pentru ca să vă bateţi aici, încălcaţi un text al Constituţiei pentru a respecta un alt text al Constituţiei, adică independenţa justiţiei. Din ce înţeleg, independenţa justiţiei este pusă în pericol de aceste lucruri, şi anume: subfinanţarea instanţelor, volumul de dosare până la 240 – 250 de dosare, chiar doamna Mona Pivniceru a avut atâtea dosare…

Mona Pivniceru: Înalta Curte de Casaţie judecă pe şedinţă ca instanţa de drept comun.

Radu Moraru: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este ICCJ, nu?

Mona Pivniceru: ICCJ. E normal la nivelul acesta să judece 250 de dosare?

Radu Moraru: Da. Nu sunt un specialist.

Mona Pivniceru: Asta a reproşat şi Comisia Europeană, a spus că a devenit instanţă de drept comun.

Radu Moraru: 3 – Degradarea statului magistratului, 4 – Calitatea legii, plus nerespectarea obligaţiilor internaţionale şi abia pe locul 5 – grila unică de salarizare, spune doamna Mona Pivniceru şi ca reprezentant sau ca preşedinte al Asociaţiei Magistraţilor din România. Dar, aş mai face eu o precizare, iarăşi unde nu suntem de acord. Sunt total de acord ca aceste demersuri, 2006 – 2007 – 2008 – 2009 – nu le văd, abia aştept să le văd şi pe alea de sub Adrian Năstase…

Mona Pivniceru: Vi le fac cadou.

Radu Moraru: Exact. Acestea sunt proteste. O zi să opreşti lucrul, să nu munceşti, este un protest, mai multe zile la rând, înseamnă grevă.

Mona Pivniceru: Este un protest mai ferm.

Radu Moraru: Asta dacă le-o spune justiţiabililor, scade şi mai mult încrederea în justiţie. Nu. Omul când nu poate zece zile la rând, femeia ia bătaie în casă şi nu poate să divorţeze de zece zile că este… Dacă îi spuneţi că este protest…

Mona Pivniceru: Într-a 11-a se împacă, dar nu-i asta problema.

Radu Moraru: Dacă îi spuneţi că este protest nu ştiu de care, femeia nu o să mai vină niciodată în justiţie.

Mona Pivniceru: Domnule Moraru, ştiţi care e problema? Până la urmă, noi trebuie să elucidăm o întrebare extrem de simplă în logica ei: „Dacă avem nevoie de justiţie” – o întrebare, iar a doua: „Dacă avem nevoie de justiţie, cum trebuie să fie acea justiţie, formală, cum este acum, sau reală?”.

Radu Moraru: Pot să vă răspund?

Mona Pivniceru: Vă rog.

Radu Moraru: Timp de 20 de ani, sau în ultimii 20 de ani de zile am avut o justiţie de carton, care a reuşit să bage un singur nume „călduţ”, aşa, „molicel”, Gregorian Bivolaru pentru BRD şi pentru… făceau ziariştii socoteala, pentru cei doi ani şi jumătate sau trei ani cât a stat în închisoare, omul a încasat cam 50.000 de dolari/zi, cam asta a fost, pentru jaful ăla cred că… nu mai spun ce, dar cam toţi românii îşi pot face calcule. Nu avem o retrocedare a tuturor caselor de 20 de ani. Ştim de ce. Eu nu vreau să vă acuz aici, nu vă acuz pe dvs. Deci, avem o justiţie de carton, construită în 20 de ani şi acuma, în onorantul moment al alegerilor…

Mona Pivniceru: Justiţia de carton eu aş denumi-o legislaţie de carton, dacă e să ne referim la retrocedări.

Radu Moraru: Dar eu nu vreau să spun aici de magistraţi, am spus justiţie ca tot fenomenul. Da? Din toată justiţia, da? Seamănă la infinit dosare, oamenii umblă de ani de zile să-şi caute dreptatea, cum crede poporul, se prescriu pedepsele pentru toţi şmecherii care au delapidat România ş.a.m.d.. Toţi românii le cunoaştem pe astea. Deci, după 20 de ani de justiţie de carton, cu proteste onorante şi onorabile, venim în momentul ăsta în care avem alegeri anticipate, alegeri de preşedinte, după ce am venit după alegeri guvernamentale, da? Am avut europarlamentare. Deci avem în anul acesta, doar o polologhie scurtă mai fac, în care vin aceste cereri care eu pot să vă dovedesc jurnalistic că nu pot fi rezolvate nici după o zi de protest, nici după două, nici după o sută de zile de protest. De ce? Pentru că o iau pe rând. Subfinanţarea instanţelor este, dacă vreţi, o subfinanţare a României. Noi avem un milion de copii în România…

Mona Pivniceru: Da, nu contează…

Radu Moraru: Aşteptaţi-mă… Nu, în faţa copiilor nu are argument nicio instituţie.

Mona Pivniceru: Aşa este.

Radu Moraru: Avem un milion de copii în România malnutriţi şi subnutriţi. Mulţi dintre ei vor muri şi vom vedea la statistici că au murit de nu ştiu ce pneumonie sau răceală. Nu. Vor muri pentru că organismul lor nu primeşte hrană cât să reziste în faţa oricărei răceli. Doi – e sărăcie lucie,  volumul de dosare, până la 240 – 250 de dosare ICCJ. Sunt multe amânări, de aceea uneori apar aceste dosare şi eu v-am scos un exemplu de la Secţii, Curtea de Apel Bucureşti. (Publicitate)

Radu Moraru: Sunt multe amânări şi de aceea uneori apar aceste dosare. Eu v-am scos, de exemplu, un exemplu de la secţii, Curtea de Apel Bucureşti. Dvs. ştiţi că în ultima vreme a scăzut numărul de dosare pe cap de judecător? Dvs. ştiţi că, de exemplu, Viorica Costiniu a avut într-o lună şi ceva trei dosare şi a mai şi solicitat vreo două săptămâni de gândire? Trei dosare. Pe dvs. poate vă cred că aveţi sute de dosare…

Mona Pivniceru: Acum problema dvs. este Viorica Costiniu. Haideţi să lămurim termenii discuţiei.

Radu Moraru: Am luat un nume care este vizibil. Toată România ştie cine e Viorica Costiniu.

Mona Pivniceru: Dacă începem să le adunăm aşa şi să faceţi un rechizitoriu, eu am să vă contrazic vehement, fără să mă enervez de data asta, pentru că nu stăpâniţi datele problemei. Şi dacă eu am acceptat să-mi faceţi critici în ce priveşte apariţiile mele publice…

Radu Moraru: Dar nu vi le fac dvs., le fac în general.

Mona Pivniceru:…acceptaţi şi dvs. să vă fac o critică, în sensul …

Radu Moraru: Dar pot să vă dau o probă? Nu Viorica Costiniu. Uitaţi aici. Număr dosare rulate în trim. I 2009… Camera, Curtea de Apel Bucureşti…Uitaţi aici ce scrie: într-un trimestru deci, trei luni de zile, de exemplu, a avut un număr de dosare rulate 40, nu sute – atenţie -, în trei luni de zile!

Mona Pivniceru: Este exact ce vă spuneam în pauza publicitară. Vă spuneam că reglarea competenţelor este atât de prost făcută, încât printr-o ordonanţă de guvern sau printr-o lege specială, cum a fost celebra lege a reformei, s-au luat dosarele de pe masa unei instanţe superioare şi au fost puse toate grămadă pe masa unei instanţe inferioare. Prin bulversarea acestor dosare de la o instanţă la alta, ajungem la situaţii de genul acesta. Şi asta încercam eu să vă spun. Sunt instanţe şi parchete care realmente judecă până la limita biologică, sunt instanţe şi parchete în grad, cum ar fi Curţile, mai ales în materie civilă, care au mai puţine dosare. Este o atât de proastă repartizare a competenţei, că din cauza aceasta se ajunge ca Înalta Curte /…/ la 240 de dosare, unde este dna judecător Viorica Costiniu sunt şi eu la acelaşi grad de jurisdicţie…

Radu Moraru: Dar de ce dna Costiniu are trei dosare într-o lună?

Mona Pivniceru: Pentru că la nivelul acelei Curţi, la acel moment, atâtea dosare avea. Dar asta nu înseamnă ….

Radu Moraru: Nu cumva stă prea mult la televizor şi nu a avut timp decât de trei dosare? Pot să pun întrebarea asta?

Mona Pivniceru: Da, puneţi-o şi eu vă răspund imediat – aţi pus-o cu rea-credinţă: pentru că repartizarea dosarelor nu se face nici după Pivniceru, nici după dvs., nici după Costiniu.

Radu Moraru: Computerul sau cine?

Mona Pivniceru: Programul le repartizează după numărul completelor care funcţionează şi sunt active la acea instanţă.

Radu Moraru: O provoc pe dna Viorica Costiniu să-mi demonstreze – eu am tot ce trebuie pe câţiva ani de zile – cum computerul i-a repartizat ei întotdeauna mai puţine dosare, cum a fost cazul acesta, trei dosare, că poate o fi computerul virusat. Deci, eu o provoc pe dna Viorica Costiniu, cu mare drag, oricând; arătaţi-mi dosarele dvs. Eu le-am scos de unde trebuie, dar poate că nu sunt corecte, deşi e informaţie publică ce spun eu acum. Am scos toată fişa, cu toate procesele şi toate dosarele la care a fost dna Viorica Costiniu şi am constatat că nu e încărcată deloc. Într-o lună, trei dosare.

Mona Pivniceru: Deci, dna Viorica Costiniu nu reprezintă totalitatea instanţelor şi parchetelor din România.

Radu Moraru: Dar pot să vă citesc, că aici am o situaţie pe un trimestru întreg în 2009, în care numărul de dosare rulate a fost de: 40, 92, 171, 150 pe trimestru, nu pe zi. Şi merg mai departe, pentru că am mers în anii mai dinainte….

Mona Pivniceru: Şi dacă citiţi cazul dnei Viorica Costiniu, aţi epuizat problema sistemului judiciar din România?

Radu Moraru: Aici v-am citit mai mulţi judecători, nu un singur judecător…

Mona Pivniceru: Dar haideţi să citim din documentele CSM, sau sunt false, nu sunt bune acelea? Nu sunt bune?

Radu Moraru: CSM pentru mine e mai puţin credibil.

Mona Pivniceru: Este un raport oficial. La numărătoare mă gândesc că oricine poate aduna şi matematica, cum am spus şi la legea unică de salaarizare, nu are culoare politică. Citiţi dvs. nivelul de dosare la trim. acesta faţă de întreg anul trecut.

Radu Moraru: Dar cum e posibil atunci să vă spun eu că situaţia pe care o am eu de la Curtea de Apel Bucureşti arată că în anii trecuţi erau mult mai multe dosare? Deci, practic, numărul de dosare scade.

Mona Pivniceru: Exact ce v-am spus eu până acum. Nu numărul dosarelor scade; dosarele au fost mutate la tribunale, la instanţa inferioară. Faptul că eu, într-un grad superior de jurisdicţie intermediar – cum aş fi eu, de exemplu – am mai puţine dosare, asta nu înseamnă că încărcătura generală pe dosarele instanţelor nu este mai mare.

Radu Moraru: Deci, cei mai încărcaţi judecători sunt la tribunale, asta spuneţi.

Mona Pivniceru: La tribunale, la Înalta Curte de Casaţie şi la judecătorii, şi la parchetele aferente lor. Asta dacă vorbim… eu vorbesc acum în materie civilă, pentru că asta judec eu, dar în materie penală toate sunt încărcate, iar în contencios toate sunt încărcate.

Radu Moraru: Bun. Pot să vă spun următorul lucru, că ştim pe marea corupţie zeci de dosare care, de aceea figurează ca zeci de dosare multe, pentru că niciodată ele nu sunt rezolvate, ele stau grămadă. Păi dacă tot amâni un proces de şapte mii… Eu m-am bătut cu Loteria Română. Dvs ştiţi… Puteau să justifice judecătorii, „Domnule, avem atâteat dosare, cu Loteria, cu Loteria”… Dvs ştiţi de câte ori s-a tot amânat, s-a tot nu ştiu ce? Păi, de aceea sunt dosare multe, că justiţia funcţionează pe reguli proaste.

Mona Pivniceru: Exact, aţi pus degetul pe rană: justiţia funcţionează după reguli proaste. Dacă o regulă de procedură mă tot obligă să amân cauza pe diverse motive pe care partea le demonstrează, eu n-am să pot să iau dreptul la apărare al omului şi să nu-i amân cauza. Asta e situaţia.

Radu Moraru: Corect. Mergem mai departe. Deci, volumul de dosare e relativ, nu e pentru toţi magistraţii, unii au 30 de dosare, nici nu prea înţeleg…

Mona Pivniceru: E relativ acum, în statistica asta, s-ar putea, pentru că noi n-avem un studiu statistic.

Radu Moraru: Am pe patru ani statistica mea. Deci, eu am scos de pe patru ani pe Curtea de Apel Bucureşti. În trecut erau mai multe, acum sunt mai puţine dosare. Şi am spus de ce. Deci, am aici, am tot ce trebuie. eu am multe, nu trebuie să dăm toate acum, că n-avem timp…

Mona Pivniceru: Bun, nu. Dar staţi un pic, că dvs nu procedaţi chiar un pic. Le-aţi scos de la Secţia minori şi familie şi aţi refuzat să le faceţi în comparaţie cu celalalte secţii ale Curţii. Haideţi să fim corecţi până la capăt.

Radu Moraru: Păi doamnă, eu doar am dat un exemplu.

Mona Pivniceru: Păi acum… Nu, dar exemplul trebuie să fie relevant pentru întraega masă de dosare.

Radu Moraru: Păi veniţi dvs, că nu trebuie să vă fac eu cercetare.

Mona Pivniceru: Păi eu n-am ştiut că ne ocupăm cu datele statistice, pentru că atunci veneam foarte bine documentată…

Radu Moraru: Dar nu sunt statistice…

Mona Pivniceru: Dar este o dată statistică!

Radu Moraru: Păi nu vreau să întreb cine, de exemplu, ce judecător… Dvs trebuie să spuneţi: noi, magistraţii vă anunţăm că la tribunalele nu ştiu care, pe secţiile nu ştiu de care, acolo este încărcătură enormă. La curţile de apel, nu ştiu, minor sau neminor sau ce-or mai fi, că nu ştie omul cum sunt împărţite, acolo sunt puţine dosare, câte 30 pe trimestru.

Mona Pivniceru: Da. Daţi-mi un răgaz şi vă fac o documentare exact ca să vedem care este încărcătura de dosare.

Radu Moraru: Ăsta este rostul emisiunii, v-am spus că eu vreau să vă ajut?

Mona Pivniceru: Pentru că ea, în mod cronic, încărcătura creşte, ea nu scade.

Radu Moraru: Păi şi cum a scăzut? În patru ani de zile, la Curtea de Apel…

Mona Pivniceru: N-a scăzut, le-a mutat prin lege dintr-un grad de jurisdicţie în altul.

Radu Moraru: Cam mi se pare mie că trebuie să înţeleg ce mişcări sunt înăuntru? Nu.

Mona Pivniceru: Ba trebuie să înţelegeţi, să cunoaşteţi legea, da.

Radu Moraru: Eu mă uit. Aţi spus că sunt sute de dosare? Uite, eu am venit ca ziarist şi am descoperit că cel puţin într-un caz, n-am studiat toate cazurile, că mi-e că mai găsesc ceva, nu sunt sute de dosare, sunt 30 pe trimestru.

Mona Pivniceru: Deci, eu mâine vă trimit o listă de şedinţă de la Înalta Curte de Casaţie pe o şedinţă civilă şi din ţară de oriunde, o listă de şedinţă care sare de 200 de dosare.

Radu Moraru: Vă rog.

Mona Pivniceru: Haideţi să depăşim momentul.

Radu Moraru: O zi.

Mona Pivniceru: O zi. O şedinţă.

Radu Moraru: Păi nu, daţi-mi… Eu am luat pe ani de zile, pe trimestre.

Mona Pivniceru: Bun. Luăm pe un trimestru, poftim.

Radu Moraru: Vă dau aşa. Vă spuneam ce nu se poate rezolva după o zi de protest, nici după două zile, nici de către Superman dacă ar fi prim-ministru sau preşedinte. Trei: degradarea statutului magistratului este similară, într-un fel, cu degradarea statutului parlamentarului…

Mona Pivniceru: Dar nu e adevărat.

Radu Moraru: S-a creat în 20 de ani, şi nu în trei zile, s-a măcinat.

Mona Pivniceru: Nu. Nu s-a măcinat, el s-a măcinat ca credibilitate, şi este mare păcat, pentru că din cauza a doi, trei, patru politicieni un sistem de mii de oameni pe care nimeni nu-i cunoaşte şi despre care oricine îşi permite să vorbească în orice fel, fără a-l cunoaşte…

Radu Moraru: Vorbiţi de politicieni…

Mona Pivniceru: Aşa. Deci, noi trebuie să muncim ani buni de zile de acum înainte să ne refacem o imagine echilibrată.

Radu Moraru: Magistraţii. Corect.

Mona Pivniceru: Magistraţii. Dar degradarea statutului magistratului s-a realizat prin câteva ordonanţe de urgenţă. E nepermis a se reglementa statutul magistratului /altfel/ decât prin lege. Prin urmare, se încalcă legea şi se reglementează anapoda – ca la noi la nimeni pe lume – statutul magistratului.

Radu Moraru: Am înţeles acum. Dar nu v-a deranjat mai mult când un politician, fie el şi prim-ministru, a chemat ministrul justiţiei să inetrvină într-o cauză? Nu credeţi că e mai degradant? Nu credeţi că anumiţi politicieni care n-au ajuns încă în justiţie degradează practic…

Mona Pivniceru: Una este conduita particulară a cuiva şi una este conduita legală…

Radu Moraru: Particulară, a unui premier? Poate să fie particular_ Mona Pivniceru: E atitudinea lui, deci nu putem avea termeni de comparaţie într-un text de lege care impune, statuează ceva şi conduita cuiva.

Radu Moraru: Staţi o secundă, nu, nu e clar. Degradarea statutului magistratului…

Mona Pivniceru: Eu vă dau un exemplu…

Radu Moraru: Staţi un pic, că greşiţi publicul ţintă. Dvs trebuie să aveţi grijă de imaginea statutului magistratului în primul rând în faţa mea, a justiţiabilului, că nu vin politicienii la dvs, sau guvernul.

Mona Pivniceru: N-am reuşit să completăm până la capăt ce vroiam să spunem cu ideea şi a rămas necompletată. Eu am spus degradarea statutului magistratului prin intermediul unor ordonanţe de urgenţă nepermis, de altminteri de a se face, pentru că statutul magistratului se face prin lege organică. Dar noi legi organice nu mai avem de mult şi republica e guvernată prin ordonanţe de urgenţă. Eu vă dau un exemplu..

Radu Moraru: Pot să vă dau pauză aici? Pe ce aţi spus dvs, noi ar fi trebuit să arestăm toţi miniştrii…

Mona Pivniceru: Nu dvs, că n-aveţi abilitarea…

Radu Moraru: Nu, noi ca ţară. România de 20 de ani trăieşte pe ordonanţe de urgenţă, nu trăieşte pe legi. Păi, acum nu puteţi să imputaţi că… şi dvs vreţi tratament separat faţă de noi, toată România.

Mona Pivniceru: Domnule Moraru, dar aveţi reprezentarea gravităţii lucrurilor pe care le afirmaţi acum? Deci, dacă legea a spus că numai legea se ocupă de chestiunea asta, nu se poate ocupa niciodată ordonanţa de urgenţă.

Radu Moraru: Şi asta e valabilă nu doar pentru dvs, şi în alte zone s-au dat, deşi nu trebuia.

Mona Pivniceru: E valabil pentru oricine trăieşte şi se supune legislaţiei României.

Radu Moraru: Păi, atunci ar trebui, 23 de milioane de români să ne ridicăm drepţi şi să facem revoluţie.

Mona Pivniceru: Dacă se află în situaţia aceasta, ar trebui să militeze pentru remedierea ei.

Radu Moraru: Nu, aici sunteţi deja mult prea idealistă. Trăiţi… doar în rai puteţi să aveţi tratamentul ăsta. Din moment ce 23 de milioane de români trăiesc numai în ordonanţe de urgenţă, e utopie ce cereţi dvs aici.

Mona Pivniceru: Dar asta e legea, domnule Moraru!

Radu Moraru: Dar e legea şi pentru noi şi tot a trebuit să înghit ordonanţe de urgenţă de 20 de ani.

Mona Pivniceru: Deci, dacă legea îmi spune care îmi sunt drepturile, obligaţiile şi care este statutul meu, tu nu poţi veni printr-o ordonanţă să le modifici! Haideţi să stabilim un pic…

Radu Moraru: E uşor utopic să cereţi acum, după 20 de ani de ordonanţe de urgenţă…

Mona Pivniceru: Păi, de aia nu ne înţelegem noi, juriştii, cu celelalte categorii. La noi, dacă e lege, e lege. Cum poţi tu să vii printr-o ordonanţă să spui că abaterea disciplinară a magistratului este imprescriptibilă, precum crima de război sau împotriva păcii sau a umanităţii? Asta nu înseamnă o degradare a statutului magistratului? Dar nici poliţistul…

Radu Moraru: Dar de ce nu vă doare mult mai tare degradarea statutului magistratului în faţa clientului? Că dacă noi românii…

Mona Pivniceru: Eu n-am clienţi, domnule Moraru…

Radu Moraru: … de mâine facem grevă şi nu mai venim în justiţie şi ne faecm toţi dreptate, dvs daţi faliment, dispăreţi cu toţii, noi devenim toţi haiduci sau hoţi şi vardişti şi, practic, s-a dus naibii totul. Deci, dvs trebuie să aveţi imaginea în faţa mea, în primul rând.

Mona Pivniceru: Şi practic, se rescrie istoria de la începuturile civilizaţiei, asta este lumea pe care mi-o sugeraţi dvs.

Radu Moraru: Nu, noi mai avem o soluţie. Dvs nu mai aveţi. Noi, poporul…

Mona Pivniceru: Eu mai am soluţii, domnul Moraru…

Radu Moraru: Ştiţi care e soluţia? Să cerem în Europa magistraţi străini, să cerem ca la fotbal, să cerem toate legile să se schimbe peste noapte, să vină, domnule, ce ţară vreţi, români? Referendum. Legile din Germania, că acolo e disciplină, ordine. De mâine, la revedere cu toţii, legile din Germania şi vin tineri care au studiat din Germania sau vin justiţiarii…

Mona Pivniceru: Asta se încearcă, să se armonizeze legislaţia românească la cea europeană la care…

Radu Moraru: Nu, acum eu v-am dat nişte exemple…

Mona Pivniceru: Dar nu mi-aţi dat exemplu bun. Ştiţi ce se întâmplă? Pentru mine este foarte…. Haideţi să vă spun un lucru simplu. Ar însemna să mă prostituez. Deci, pentru mine este foarte simplu să intru într-o şedinţă cu 200 de dosare şi să fac ce doresc eu din ea. Dar este foarte complicat, dacă eu am o responsabilitate şi sunt vertebrat, că aşa m-am născut cu coloană vertebrală, să mă aplec cu bunul simţ şi cu ştiinţa pe care am acumulat-o până la vârsta aceasta cu toată condescendenţa şi profesionalismul asupra situaţiei fiecărui om…

Radu Moraru: Greşiţi într-un singur punct grav. Ştiţi unde? Exemplul dvs personal nu interesează…

Mona Pivniceru: Ba, ăsta trebuie să fie standardul nostru, al tuturor…

Radu Moraru: Staţi o secundă, dvs trebuie să judecaţi global, nu doar pe dvs.

Mona Pivniceru: Aceia nu pot să judece global, globalul acesta este format din entităţi individuale.

Radu Moraru: Bun. Vorbiţi în numele judecătorului care are 11 dosare într-un trimestru.

Mona Pivniceru: Şi la 11 dosare, dacă… Eu am participat, mi-am sprijinit nişte colegi de la tribunal pentru un simplu dosar de contravenţie – reţineţi! – în materie silvică. Am verificat vreo trei zile modalitatea de calcul a masei lemnoase şi am controbăit peste 26 de acte normative. Vi se pare normal? Asta la un simplă contravenţie.

Radu Moraru: Nu, aici suntem de acord. N-aţi înţeles ce spun. Aici suntem de acord.

Mona Pivniceru: Dar eu înţeleg ce-mi spuneţi dvs. Dvs îmi spuneţi aşa: „Intraţi de mâine în sală, că judecătorul vostru sunt eu, cetăţeanul, şi judecă-mă oricum!”. Iar tu rămâi vulnerabil perpetuu şi să ajung să fiu pus pe tabla dvs cu soluţia pe care o pronunţ.

Radu Moraru: Nu. Am plecat de la ceva foarte simplu. Mă mir că nu vedeţi o chestie foarte simplă. Dumneavoastră trebuie să aveţi grijă de imaginea dumneavoastră în primul rând faţă de justiţiabili, faţă de toţi românii. Atenţie, n-am zis să fiţi sclavii noştri…

Mona Pivniceru: Una este imaginea şi unul este statutul. Imaginea a făcut-o fiecare cum a vrut, nu s-a gândit la statul de drept şi la puterea judecătorească…

Radu Moraru: Păi statut fără imagine nu există…

Mona Pivniceru: Ba există. Statutul este cel pe care ţi-l conferă legea, ce drepturi şi obligaţii ai în calitate de magistrat. Cum să nu existe? Şi dvs. aveţi statutul de jurnalist. Toată lumea are un statut profesional…

Radu Moraru: Ştiţi pe ce se bazează statutul meu de jurnalist? Pe faptul că oamenii dau de imagine. Oamenii ăia butonează seara şi se uită la ‘Naşul’…

Mona Pivniceru: Nu, aceea este reputaţia dumneavoastră de jurnalist. Statutul dumneavoastră de jurnalist este dat…

Radu Moraru: Staţi o secundă. Dacă vreţi să fim lingvişti, putem să discutăm aşa…

Mona Pivniceru: Eu sunt jurist şi dumneavoastră sunteţi jurnalist.

Radu Moraru: Nu, dar trebuie să înţelegeţi ceva. Noi nu suntem jurişti. Dumneavoastră trebuie să aveţi o ţinută morală, un statut privilegiat cu acordul tacit şi înţelegerea tuturor românilor. Adică, noi toţi trebuie să ştim: Dumnezeul acesta pe pământ trebuie să aibă salariu mare, trebuie să aibă gardă de corp, trebuie să aibă maşină la scară, trebuie să aibă… Să-l văd ca pe Falcone, ăla, de l-a omorât în Italia.

Mona Pivniceru: Dvs. topiţi într-un singur timp ceea ce în realitate sunt doi timpi. Statutul meu nu mi-l creează bunăvoinţa populară; statutul meu trebuie să fie fix, prin lege. Că altfel, bunăvoinţa populară se schimbă. Ea poate să fie aparent bunăvoinţă sau, mă rog, orice altceva. Deci, eu dacă n-am o stabilitate de statut prin lege… A! Reputaţia mea publică poate vreţi să discutăm noi…

Radu Moraru: Nu, eu vreau să spun doar atât: un magistrat trebuie să aibă un statut în societate, care înseamnă de toate: înseamnă şi reputaţie, înseamnă şi bani, înseamnă şi imagine, şi conduită, şi ţinută morală. Acum nu mă păcăliţi cu… Statut înseamnă… E o licenţă gazetărească statut.

Mona Pivniceru: Dar nu vă păcălesc. Nu e adevărat, e lege, Statutul magistratului…

Radu Moraru: Nu ştiu toate legile pe care …Mona Pivniceru: Dar vi le fac cadou.

Radu Moraru: Dacă dumneavoastră spuneţi că sunt mai multe ordonanţe şi mai multe legi şi nu ştiu ce, peste noapte nu pot fi obţinute prin 7, 10, 15 zile de protest…

Mona Pivniceru: Da, dar ele pot fi abrogate în 25 de minute, poate şi mai puţin…

Radu Moraru: Bine, 25 de minute; am trecut aici 25 de minute; cred că de altceva e vorba, dar nu de…

Mona Pivniceru: Cine le-a inserat în lege, din ignoranţă sau, mă rog, nu mă pronunţ în alte modalităţi, înseamnă că…

Radu Moraru: Am înţeles. Deci degradarea statutului magistratului se repară în 25 de minute. Înseamnă că nu-i prea grav dacă în 25 de minute…

Mona Pivniceru: Nu ştiu… Nu. Nu. Eu am spus o licenţă…

Radu Moraru: Calitatea legii. Calitatea legilor din România este proastă pentru 23 de milioane de români, de la legile nu ştiu care până la legea… Şi legea gravitaţiei cred că e proastă în România, dacă mă întrebaţi pe mine…

Mona Pivniceru: O interpretăm prost noi. Legea gravitaţiei nu este invenţie românească…

Radu Moraru: Aţi înţeles ce am spus, da?

Mona Pivniceru: Da, am înţeles.

Radu Moraru: E o invenţie universală… Nerespectarea obligaţiilor internaţionale… În câte minute poate fi reparată? Astea nu pot fi reparate în minute…

Mona Pivniceru: Nu. … văd că aţi făcut fixaţie pe minute acum. Deci, eu am spus în sensul că e un lucru simplu. Nu costă bani. Ţine de condiţia unei puteri în stat să recunoască normalitatea celorlalte puteri.

Radu Moraru: Această degradare s-a întâmplat până la instalarea guvernului PSD – PD-L sau imediat în decembrie…

Mona Pivniceru: Nu mă întrebaţi aşa, că nu prea le am cu PSD, PD-L…

Radu Moraru: Guvernul adică. Deci, guvernul ăsta care a venit de un an de zile, n-are un an de zile, are nouă luni de zile…

Mona Pivniceru: Da, asta e recentă; asta cu abaterea n-are trei luni de zile…

Radu Moraru: Asta zic. Când s-a declanşat degradarea statutului magistraţilor? Deci de trei luni, da?

Mona Pivniceru: Mai este o abatere disciplinară pe vremea fostului ministru Monica Macovei. A făcut înconjurul Europei abaterea aceea disciplinară. România a primit o rezoluţie de la … la cererea noastră, apropo că nu ne-am agitat internaţional, şi aceea spunea că orice formă de procedură nerespectată de judecător atrage abaterea disciplinară şi revizuirea hotărârii. Practic, ce însemna asta? Dacă eu vă judecam pe dumneavoastră fără procedură cu intimatul, dar el câştiga, înseamnă că eu puteam să scot dosarul în pronunţare, pentru că poate să fie nervos partea în raport cu care nu am făcut procedura. Dar dacă el nu e nervos, că a câştigat procesul, el nu mai are motive să fie nervos, nu?… Şi atunci puteam să deblochez chestiunea asta şi să judec chestiunea. Eu vă dau un exemplu simplu. E greu pentru populaţie şi pentru dumneavoastră.

Radu Moraru: Nu, aici înţeleg de unde vine oful dumneavoastră.

Mona Pivniceru: Înţelegeţi.

Radu Moraru: Dar aceste lucruri, ştiţi cum se rezolvă aceste lucruri? Se întâlnesc cei mai mari profesori…

Mona Pivniceru: Dacă doresc să se întâlnească.

Radu Moraru: Nu, o secundă, asta e problema dumneavoastră, a breslei. Dacă dumneavoastră, ca breaslă, nu reuşiţi să întâlniţi şi să strângeţi toţi marii profesori ai României, că mai sunt câţiva, au 70, 80 de ani, pensionari, dar mari; nu îi strângem pe toţi…

Mona Pivniceru: Asta mă bucură.

Radu Moraru: Şi aceste chestiuni, de mare subtilitate, dumneavoastră vreţi să le rezolvaţi la televizor, sau în bătălie cu câte un ministru, care e avocat, nu e mai mult de avocat, sau cu altul, care e prim ministru, şi e inginer sau …?

Mona Pivniceru: Aceea ne-am plâns la forumuri internaţionale, era trimisă o rezoluţie pentru România. Din păcate, am citit-o doar noi. Am încercat să facem publicitate în jurul lor, tot de noi au rămas citite.

Radu Moraru: Vedeţi cum e stilul românesc? Mergem la Înalta Poartă. Nu. Aţi făcut acest demers, să strângeţi o hârtie pe care să semneze cei mai mari magistraţi din România, cei mai mari profesori?

Mona Pivniceru: Nu o citeşte nimeni, nu vă bateţi capul.

Radu Moraru: …interiorul breslei.

Mona Pivniceru: Decât dacă venim la emisiunea dumneavoastră.

Radu Moraru: Păi de ce nu veniţi la emisiunea noastră? S-au rezolvat multe în emisiunea asta.

Mona Pivniceru: Cred că aţi greşit că m-aţi invitat.

Radu Moraru: De ce?

Mona Pivniceru: Nu ştiu, pentru că s-ar putea să vă mai solicit.

Radu Moraru: Da? Cu mare plăcere.

Mona Pivniceru: Dacă aveţi o asemenea disponibilitate, ar fi păcat să nu profităm de ea.

Radu Moraru: Eu sunt plătit să vă desfiinţez. Deci eu sunt plătit neapărat să…

Mona Pivniceru: În sfârşit, s-a spus un adevăr!

Radu Moraru: Sunt plătit să îl apăr pe Boc, de exemplu.

Mona Pivniceru: Dar nimeni nu are nimic cu dl Boc.

Radu Moraru: Nu, dar ştiţi ce aţi spus… – că „sunteţi o emisiune” – unul din producătorii mei mi-a spus că nu veniţi la emisiune, că suntem o emisiune ostilă. Ostilă faţă de cine?

Mona Pivniceru: Ostilă magistraţilor. Aşa am resimţit-o eu.

Radu Moraru: Vreţi să vă spun un mare adevăr, înainte de publicitate?

Mona Pivniceru: Da.

Radu Moraru: Ştiţi că m-au căutat atât de mulţi magistraţi, din josul piramidei, e adevărat, deci cum e piramida asta a magistraturii, mai din zona asta, în jos.

Mona Pivniceru: Da.

Radu Moraru: Care mă cunosc mai de mulţi ani, aşa, adică nu mă cunosc de ieri, care ştiu că pot fi şi inteligent, pot fi şi naiv, pot fi şi modest…

Mona Pivniceru: Nu cred că v-a acuzat nimeni de lipsă de inteligenţă.

Radu Moraru: Pot fi şi cu umor, pot fi şi drept. Şi ştiţi că oamenii ăştia mi-au dat dreptate? Ştiţi că mi-au spus nişte lucruri foarte interesante, că de fapt aici este marea problemă, marea bătălie, marea dispută? Şi mi-au mai spus ceva aceşti oameni. Mi-au mai spus că mulţi dintre ei nu sunt de acord cu anumite demersuri, dar că CSM, şi am aflat şi astăzi, şi ieri, şi alaltăieri, tot ce pot să facă CSM. Eu, ca judecător, şi acum sunt solidar cu toţi magistraţii, de fapt, din România, vă spun ceva: am înţeles în sfârşit sub ce teroare trăiţi. Păi cum e organizat sistemul de justiţie din România, cu acest CSM, care poate să fie, să taie şi să spânzure, şi să nu dea nimănui, nimănui să nu dea nici o socoteală? Cât de uşor poate fi înlăturat, stimaţi telespectatori, în şase luni de zile, un judecător bun şi mai puţin, cum să spun, care nu convine, unul necooperant, unul care nu colaborează când trebuie, poate fi zburat în nouă luni. Definitiv. Nu mai are ce căuta în magistratur  ă. Şi am văzut metodele şi am văzut, eu ştiu multe şi de pe vremea lui Năstase. Publicitate, ne întoarcem în direct. Sunt alături de dumneavoastră, oricând aveţi cazuri, puteţi să îmi semnalaţi. Am înţeles că CNA la noi e parfum. CNA la noi este ghiocelul de primăvară. Ar trebui să îl punem, aşa, frumos, în oglindă şi să îi zicem „bună ziua” în fiecare zi, faţă de ce e CSM pentru lumea magistraţilor. Eu aşa am înţeles. Spuneţi-mi, cei din piramida asta de jos, de aici, cei mulţi, cei încărcaţi cu multe dosare, spuneţi-mi dacă am sau nu dreptate. Şi chiar şi cei de la Înalta Curte, care au multe dosare, puteţi să îmi spuneţi dacă am sau unde nu am dreptate. Sau chiar dna Mona Pivniceru o invit să se gândească după publicitate. (Publicitate)

Radu Moraru: Am revenit, suntem în direct. Spuneam că şi o discuţie interesantă… Şi ştiţi foarte bine cum suntem, de atâţia ani, de când ne cunoaştem. V-aţi prins că n-am venit să o torpilez pe doamna Pivniceru. N-avem nicio comandă, suntem cea mai liberă – credeţi-mă! – emisiune din România şi încercăm să fim responsabili şi nu e scopul nostru s-o distrugem, chiar dacă unii aşa au crezut sau aşa au… E adevărat, unde cred eu că greşeşte şi sunt mai multe lucruri pe care le-am spus, am spus-o… Continuăm lista: de ce cred că aţi greşit, ca abordare, cu acest protest care, trebuie să fiţi de acord, pentru mine – ziarist, pentru ei – popor, este grevă? Grevă, nu că-i protest nu ştiu de care. Nu, e grevă. În rest, putem să discutăm ori că-i juridic… Poate că aveţi dreptate. Pentru noi… Şi prima întrebare ştiţi care a fost din mailul ăsta? Câtă vreme a fost suspendată activitatea, cum se spune, s-au luat salarii?

Mona Pivniceru: Era normal să se ia salarii şi e normal să se ia în continuare salarii, pentru că programul de lucru al unui magistrat nu constă doar în sala de şedinţă. El are un program de informare, un program de documentare, e pus la punct cu legislaţia, cu jurisprudenţa, cu doctrina. Noi ne-am făcut că plouă. Adică, am considerat că cineva, la un moment dat, l-a îndoctrinat cu toate chestiile astea. Este un efort intelectual.

Radu Moraru: Dar eu am plecat deja. Ştiţi de ce? Pentru că…

Mona Pivniceru: Păi, sigur că aţi plecat…

Radu Moraru: Nu, nu pentru asta…

Mona Pivniceru: Sigur că aţi plecat…

Radu Moraru: Ideea e că aţi luat salarii în timp ce s-a produs un blocaj în societate, emoţional pentru cei care n-au putut să-şi termine odată procesele astea nenorocite… Că … pentru un om procesul e o nenorocire, nu e o fericire…

Mona Pivniceru: Nu, e o experienţă de multe ori neplăcută.

Radu Moraru: Traumatizantă.

Mona Pivniceru: Aşa este.

Radu Moraru: Oamenii n-au putut să-şi încaseze banii, pentru că… din diverse falimente care nu s-au judecat sau diverse lichidări sau diverse nu ştiu ce ş.a.m.d.. Aici e răul. Deci, dumneavoastră, în timp ce vă luaţi banii, ei nu îşi iau banii, se creează şi un blocaj în economie.

Mona Pivniceru: Probabil că şi-i pot lua de la guvern, pentru că guvernul a împins protestul în situaţia asta. Guvernul, până acum trei luni, a şi contestat că ar exista subfinanţarea instanţelor. Din cauza aceasta, Asociaţia a strâns actele contabile de pe la instanţe şi le-a făcut publice. Şi tot cu sprijinul presei am demonstrat public că este o subfinanţare, adică eram la pragul evacuării din clădirile noastre.

Radu Moraru: Dar nu era… cu ochiul liber se vedea subfinanţarea.

Mona Pivniceru: Păi, una este subfinanţarea şi una este imposibilitatea de a o prevedea.

Radu Moraru: Ştiaţi de faptul că ministrul v-a spus că va urma… Înainte să începeţi protestul, v-a spus că urmează, în septembrie, o rectificare bugetară care a şi avut loc.

Mona Pivniceru: Da. Şi din care cât la sută a dat pentru onorariile avocaţilor, majorate între timp de domnia sa? Haideţi, domnule Moraru.

Radu Moraru: Bun. Deci, spuneţi că banii ăia care au venit la rectificarea bugetară nu se duc în finanţare?

Mona Pivniceru: Eu ca să rectific, trebuie să fi prevăzut un buget normal la începutul anului, însă insuficient pe traseu. Dar el n-a avut de rectificat, pentru că nu le-a prevăzut niciodată. Adică, nu putem acoperi amatorismul sub emblema rectificării.

Radu Moraru: Pot să vă întreb ceva, ca o paranteză? Dacă nu vă e ruşine sau dacă puteţi sau dacă vi se pare morală întrebarea mea, puteţi să-mi spuneţi ce venituri aţi încasat doar din… Nu mă interesează dacă aveţi activitate de profesor, între luna mai 2005, nivelul la care rămâne salariul… Dacă nu puteţi pentru dumneavoastră, daţi-mi un exemplu al unui judecător.

Mona Pivniceru: Nu ştiu.

Radu Moraru: Un judecător.

Mona Pivniceru: Dacă nu ştiu la mine, ştiu la altul?

Radu Moraru: Bun. Pot să vă dau un exemplu?

Mona Pivniceru: Puteţi.

Radu Moraru: Un judecător de la o curte intermediară sau chiar mai jos, în luna mai, a încasat…

Mona Pivniceru: În luna mai care?

Radu Moraru: 2009, anul ăsta. Că acum la nivelul ăla va rămâne grila asta de salarizare. A încasat 90 de milioane de lei.

Mona Pivniceru: Înseamnă că avea o vechime maximă şi probabil că avea doctorat.

Radu Moraru: Nu, nu e de vechime, nu are vârstă foarte mare. Nu pot să-i dau numele, că m-a rugat să fie… Dar chiar am sunat pe cineva şi i-am zis: „Zi măi, cât ai luat în mai?”.

Mona Pivniceru: Dar eu pot să vă dau eu grila mea. Deci, eu niciodată n-am luat atâţia bani în mână, anul ăsta, de când vorbim, deşi am doctorat, deşi am o vechime foarte mare. Deci, vă pot da… vă dau fluturaşul meu propriu şi cu asta încheiem.

Radu Moraru: E OK. Deci, repet, să zicem că e o sumă peste 50 de milioane, 60 de milioane, la unii 90, la unii 70, da? În situaţia subfinanţării, repet, a României. Gândiţi-vă doar atât, atât ţineţi minte toţi cei care ne urmăriţi: avem un milion de copii în România malnutriţi şi subnutriţi, care mănâncă rahaturi făcute din tot felul de spume din acelea şi li se spune mezel şi mănâncă pâine din aceea, făcută din nimic, din drojdie şi din nimic, sunt bolnavi, au speranţa de viaţă… aceşti copii au o speranţă de viaţă de Africa. În cazul ăsta, nu putem să dăm sute de milioane de lei unui om în România sau unui pensionar în România, în timp ce pentru celălalt n-avem bani de mâncare. Şi atunci, eu cred că trebuie lucrat la grila de salarizare, dar pe termen lung.

Mona Pivniceru: Nu, greşiţi.

Radu Moraru: Adică, haideţi să rezolvăm problemele astea…

Mona Pivniceru: Staţi un pic, să vă spun.

Radu Moraru: Da.

Mona Pivniceru: Deci, este un lucru foarte greşit. Deci, eu nu că nu manifest o compasiune faţă de cei defavorizaţi sau aflaţi în situaţie limită sau critică, dar să ne imaginăm o solidaritate socială pe principiul ăsta este o greşeală mare. Noi ne putem imagina altceva. Că facem o lege unică de salarizare… Pe mine nu mă deranjează că face o lege unică de salarizare, dar mă deranjează faptul că nu se ştie ce înseamnă un criteriu şi cum s-a ajuns la greva asta. Nu e niciun criteriu explicat pentru nimeni, ele sunt puse ca cu ţăpoiul. Unii au criterii, alţii n-au criterii – o dată. În al doilea rând…

Radu Moraru: V-aţi strâns toţi magistraţii din România să faceţi o propunere onorabilă – cum îi spune? – Parlamentului, Guvernului? Cum a fost comisia asta… Aţi văzut comisia asta făcută de Băsescu. Au făcut o fotografie la nivelul României de astăzi.

Mona Pivniceru: Cu asta am umblat noi …

Radu Moraru: Cine a făcut?

Mona Pivniceru: Dar nu ne-a primit nimeni.

Radu Moraru: Dar cine a construit-o?

Mona Pivniceru: Nu ştiu cine a construit-o, pe noi nu ne-a primit la discuţii.

Radu Moraru: Nu, nu, o secundă. Deci, setul ăsta de măsuri, pentru a salva justiţia în România trebuie să aibă la sfârşit un număr de autori – profesori, doctori, cel mai mare în drept penal, cel mai mare în drept civil, cel mai mare în drept nu ştiu de care, marii profesori, marile lucrări ale marilor înaintaşi. Sunt ele constituite într-o lucrare, ca să mergem să negociem? Că dumneavoastră…

Mona Pivniceru: La negocieri trebuie să te primească cineva sau să te ţină de partener de negocieri.

Radu Moraru: Nu, trebuie să ai cu ce să te duci la negociere. Dacă mergi… Dacă eu mă duc cu o hârtie, aşa, şi spun: „Ia, primiţi-mă voi acolo, că eu sunt Asociaţia Magistraţilor din România”. Constructiv, trebuie să vii cu ceva, cu o propunere ca lumea…

Mona Pivniceru: Da. Deci, noi, la un moment dat ne-am interpus în chestiunea asta, noi iniţial am crezut, din moment ce nici Preşedinţia, nici Parlamentul, nici cei… atunci am aflat care sunt demnităţile numite în republică, ANI, CNSAS, Curtea de Conturi … Dar pe noi nu ne-a primit nimeni la nici o negociere. Eu am făcut un material de care domnul ministru a spus că s-a ţinut cont.”

* multumim B1TV


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Mona Pivniceru la “Nasul”. Textul integral”

  1. Vă rog să observaţi nonşalanţa cu care doamna Mona spune că NU ŞTIE ce salariu (venituri) are.
    Câtă marinimie ! Cât je m’en fiche-ism ! Cât dezinteres faţă de partea materială !
    Probabil că Radu Moraru a pus întrebarea prost.
    Trebuia să o întrebe ce venituri are inclusiv cele acordate prin hotărâri.
    Ştie cineva ce salariu are doamna?
    S-o ajute cineva, vă rog !
    Nu uitaţi să calculaţi şi veniturile din publicarea jurisprudenţelor la care doar ea are acces. Că doar e primadona juzilor !
    Eu un singur lucru îl ştiu aproape sigur: că are de primit aprox 35.000 euro din litigii de muncă: spor de zâmbet şi de ruj negru.

    • Carmen Popa spune:

      Nu salariul doamnei ma framanta pe mine ci afirmatia „Noi suntem statul..” Adica ne intoarce cu 300 de ani in istorie. Am vrut sa comentez aici diferenta dintre „putere judecatoreasca” specifica Imperiului napoleonean cand puterea judecatorului era aceea cu care il investea Imparatul si „autoritate judecatoreasca” specifica democratiilor moderne dar nu are rost …

  2. Cristi spune:

    Egocentrismul acestei doamne a atins cote dezastruoase. NU stim cauza, dar daca tot foloseste cuvantul „cronic” cu atata frenezie, trecand peste aspectul „de lemn” al limbajului folosit, am putea spune ca unele mutatii biologice au condus la aceasta stare de „patologie juridica”.
    Sigur ca balamucul a plecat de la salarii, apoi au dat-o grosolan pe statutul magistratului care se voia a fi lipsit absolut de orice obligatie sau ingradire (ce-or fi intelegand prin ingradire?!?), apoi au inceput sa curga lacrimi pe lipsa de solidaritate a maselor cu magistratii. Romania, trezeste-te! „Eu, poporul roman” citandu-l pe Marin Sorescu si asociind cu „noi suntem statul” alta sintagma celebra a sefei AMR, inteleg ca primul a spus-o din onoare si mandrie pentru faptul ca avea ocazia sa reprezinte poporul sau, iar celalalt personaj istoric a gandit-o prin prisma grevei magistratilor care tocmai s-a consumat. Si din nefericire pentru noi toti, pentru statul roman, nici macar in ceasul al 12-lea nu realizeaza ca au incalcat Constitutia, confundand GRAV obligatia suprema ca putere in stat de a asigura continuitatea justitiei, cu insusi exercitiul constitutional de asigurare a independentei judecatorilor. Doua chestiuni distincte si inseparabile.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.