« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Concurenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 
2 comentarii

Concurenta in sectorul profesiilor liberale
07.10.2009 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Consiliul Concurentei impreuna cu Societatea Academica Romana (SAR) au lansat marti, 6 octombrie 2009, spre dezbatere publica, Raportul Piata Unica, Piata Nationala: politica de concurenta in sectoare cheie, 2009.

Potrivit presedintelui Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu, “raportul deschide calea mai multor parteneriate, pe care instituţia noastră doreşte să le stabilească nu numai cu reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, dar şi cu societatea civilă. Acest raport se doreşte a deveni un demers anual în care aducem la cunoştinţa decidenţilor.”

Obiectivul Raportului este identificarea problemelor din 7 sectoare cheie ale economiei nationale: bancar, energetic, concesiuni – resurse minerale, farmaceutic, profesii liberale, servicii de transport (taximetrie) si retail, din perspective relatiei concurenta – competitivitate – bunastare consummator final.

In ceea ce priveste sectorul profesiilor liberale au fost identificate o serie de zone vulnerabile legate de existenta unor bariere la intrarea pe piaţă, de reguli specifice de desfăşurare a activităţii, precum şi de conferirea unor drepturi de monopol în prestarea anumitor activităţi.

Redam integral capitolul dedicat acestei sectiuni:

Concurenta in sectorul profesiilor liberale

Profesiile liberale au evoluat ca sisteme închise care conservă ample privilegii pentru membrii lor, astfel încât încercările moderne de a creşte competiţia în aceste sectoare s-au lovit de o rezistenţă serioasă. Studiile recente şi practica altor state din Uniunea Europeană au arătat că eliminarea treptată a restricţiilor de concurenţă pe aceste pieţe a condus la o scădere a preţurilor şi nu a afectat în nici un fel calitatea serviciilor oferite către consumator. Această tendinţă trebuie promovată şi de România prin reducerea barierelor la intrarea pe piaţă şi prin relaxarea regulilor privind exercitarea profesiei.

Profesiile liberale sunt acele activităţi economice independente exercitate, individual sau în asociere, de persoane fizice care posedă o pregătire specială în domeniul respectiv: avocaţi, notari, executori judecătoreşti, auditori financiari, consilieri fiscali, experţi contabili şi contabili autorizaţi, experţi judiciari şi extrajudiciari, arhitecţi, evaluatori, experţi cadastrali, ingineri, medici, medici stomatologi, farmacişti, medici veterinari, psihologi etc. Toţi membrii acestor profesii, indiferent de forma de exercitare a profesiei, sunt consideraţi operatori economici, fiind supuşi aceloraşi reguli ca toţi ceilalţi actori din economie.

De multe ori organizaţiile profesionale extrem de puternice şi de bine organizate din aceste sectoare au acţionat ca nişte grupuri de presiune asupra decidenţilor politici cu scopul vădit de a conserva privilegiile membrilor lor (efectul de breaslă). În plus, este dificil ca în aceste domenii extrem de specializate să se facă diferenţa între reglementările strict necesare (cu rol esenţial în asigurarea calităţii serviciilor, perfecţionarea profesională continuă, menţinerea prestigiului etc.), şi cele care nu sunt strict necesare sau chiar sunt dăunătoare consumatorilor şi dezvoltării profesiei.

În general profesiile liberale sunt în detaliu reglementate atât prin legislaţie adoptată de Parlament, Guvern sau ministere de resort, cât şi prin norme adoptate de propriile organe reprezentative atunci1 când acestea au atribuţii de reglementare. Studiile elaborate la cererea Comisiei Europene (11 „Raport asupra concurenţei în sectorul profesiilor liberale”, Comunicarea Comisiei din data de 9.02.2004) au evidenţiat că există importante deosebiri în ceea ce priveşte nivelul de reglementare între ţările membre ale UE, precum şi între diverse profesii liberale. De asemenea, s-a constat că în ţările cu un nivel redus al reglementărilor, pieţele nu funcţionează mai rău decât în cele cu un înalt nivel de reglementare, ci, dimpotrivă, s-au dezvoltat, obţinându-se un câştig atât pentru consumatori, cât şi pentru practicieni. Pe de altă parte, se observă un trend ascendent al procesului de dereglementare în domeniul profesiilor liberale, iar efectele constau în diferenţieri ale tarifelor, diversificarea serviciilor oferite şi dezvoltarea profesiei.

Din punct de vedere concurenţial, următoarele aspecte reprezintă zone vulnerabile:

I. Bariere la intrarea pe piaţă:

1. Obligativitatea apartenenţei la o asociaţie profesională;

2. Impunerea unor restricţii privind numărul de profesionişti în funcţie de criteriul geografic sau în funcţie de criteriul demografic, inclusiv prin limitarea numărului de stagiari;

3. Impunerea unor restricţii privind proprietatea.

II. Reguli privind desfăşurarea activităţii pe piaţă:

1. Stabilirea de tarife (obligatorii sau recomandate; minime sau maxime) de către organele profesionale cu atribuţii de reglementare;

2. Impunerea unor restricţii de publicitate;

3. Impunerea unor restricţii privind asocierea.

III. Conferirea unor drepturi de monopol privind desfăşurarea unor activităţi

Restricţiile privind concurenţa generează la rândul lor preţuri mai mari pentru consumatorul acestor servicii şi inhibă dezvoltarea naturală a afacerilor în aceste domenii.

Restricţionările enumerate se regăsesc şi în legislaţia românească.

Consiliul Concurenţei a avut o atitudine pro-activă începând din 2000, implicându-se într-un proces de modificare a actelor normative care reglementează diferitele profesii liberale, argumentând constant şi ferm pentru eliminarea prevederilor care ridicau probleme din punctul de vedere al concurenţei Autoritatea de concurenţă din România s-a concentrat pe eliminarea acelor restricţionări considerate cele mai nocive si care afectează în mod evident şi grav concurenţa pe piaţă.

În cazul majorităţii profesiilor liberale intrarea în profesie este posibilă numai după obţinerea unei autorizări sau a altor forme de licenţiere, care, de regulă, se acordă numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii (nivel al studiilor, experienţă, promovarea unui examen etc.). Îndeplinirea acestor condiţii este verificată fie de către stat, fie de către organizaţia profesională. În general statul preia această sarcină atunci când structura profesională este nou înfiinţată sau inexistentă, iar apoi transferă aceste atribuţii către aceasta. Este foarte important ca aceste condiţii impuse noilor intraţi în profesie să nu fie excesive, îndeplinirea lor să fie evaluată cu imparţialitate şi în condiţii de egalitate de şanse, iar cei nemultumiţi să poată contesta decizia respectivă.

Asociaţiile profesionale argumentează în favoarea menţinerii acestui sistem care, spun ele, asigură un nivel de calitate corespunzător pentru serviciile oferite clienţilor. Rolul lor continuă şi după primirea în profesie, prin dezvoltarea unor programe de formare profesională continuă şi prin indeplinirea atribuţiilor lor de supraveghere şi control asupra activităţii membrilor. Apartenenţa la asociaţia profesională ar constitui o garanţie, o recomandare pentru consumator cu privire la calitatea serviciilor, mai ales în condiţiile unei pieţe specializate, caracterizate de o asimetrie a informaţiilor.

Apartenenţa la o organizaţie profesională ca o condiţie obligatorie pentru exercitarea profesiei, caracterizează majoritatea profesiilor liberale din România. Este imposibilă exercitarea profesiei de notar, avocat, expert contabil, arhitect etc. fără a face parte dintr-o anumită structură organizatorică, de regulă unică, puternic reprezentată în teritoriu.

În practică, autorizarea/licenţierea nu a avut întotdeauna ca efect asigurarea unui nivel înalt al calităţii serviciilor. Aceasta se poate datora unei multitudini de factori cum ar fi: impunerea unor condiţii de intrare nerelevante pentru desfăşurarea în bune condiţii a profesiei, organizarea deficitară a procedurii de verificare a condiţiilor de intrare în profesie, favorizarea unor candidaţi mai puţin pregatiţi în faţa celor mai bine pregătiţi sau tratament discriminatoriu cu privire la diverse categorii de candidaţi.

Pentru unele profesii liberale, fie prin lege, fie la nivel de practică, s-a stabilit că nu poate funcţiona decât o singură asociaţie profesională, care se află astfel în poziţie de monopol faţă de membrii săi: toate riscurile de concurenţă prezentate mai sus sunt agravate de faptul că cei nemulţumiţi nu au posibilitatea de a accesa un serviciu alternativ oferit de o altă organizaţie.

Principala problemă derivă din faptul că membrii organelor de conducere ale corpurilor profesionale sunt cei care permit şi controlează accesul în profesie al potenţialilor lor concurenţi, aspect asupra căruia, la nivelul unor foruri internaţionale precum OCDE, s-a pus în discuţie posibilitatea ca accesul în profesie să fie acordat de un organism mai degrabă independent, ai cărui membrii să fie, preponderent, din afara respectivei profesii.

În cadrul profesiilor liberale restricţiile variază între limitarea strictă a numărului de profesionişti prinnraportare la diverse criterii şi reglarea numărului de membri prin examene de admitere în profesienfără limită de locuri. În general asociaţiile profesionale susţin limitarea numărului de practicanţinpentru că, în condiţiile unei pieţe fixe, un număr mai mic de membri activi maximizează profitul. Un argument des invocat îl reprezintă imposibilitatea realizării supravegherii efective a activităţii membrilor de către organizaţiile profesionale, şi, în consecinţă, imposibilitatea de a garanta calitatea serviciilor prestate. Pe de altă parte, statul, acolo unde şi-a păstrat o oarecare putere de negocierenprin ministerele de resort, încearcă să determine organizaţiile profesionale să permită intrarea penpiaţă a mai multor actori pentru a proteja interesele consumatorului prin creşterea nivelului de concurenţă. Stabilirea numărului de profesionişti altfel decât de către piaţă conduce în mod necesar la o creştere artificială a preţului respectivelor servicii. În fiecare caz în parte trebuie apreciat dacă potenţialele beneficiile legate de asigurarea calităţii serviciilor compensează pierderea bănească resimţită de consumator.

O linie de raţionament similară poate fi folosită şi cu privire la prevederile care limitează dreptul unui profesionist de a-şi deschide un birou în apropierea unui birou deja existent. Este cazul articolului 28 litera j) din Codul deontologic al profesiei de notar care califică drept o manifestare de concurenţă neprincipială deschiderea unui birou notarial în imediata vecinătate a altui birou notarial în funcţiune, fără o prealabilă înştiinţare a notarului ce funcţionează în biroul deschis iniţial. În acest sens, se interzice deschiderea a două birouri notariale în acelaşi imobil sau la o distanţă de minimum 50 de metri unul de altul. De asemenea sunt considerate practici neprincipiale cele prin care un notar întocmeşte doar actele pentru care tarifele plătite de consumator sunt mari, iar pentru întocmirea acte pentru care se percep tarife mai mici îndrumă consumatorul către alţi colegi.

În plus faţă de aceste condiţii impuse la intrarea pe piaţă, pentru a deveni membru cu drepturi depline al unui anumit corp profesional, noul intrat trebuie să parcurgă o perioadă de stagiu supravegheată de un membru cu vechime în profesie. Şi cu privire la acest aspect putem remarca în practică riscuri majore de distorsionare a concurenţei:

• prin tratamentul discriminatoriu între stagiari (de regulă între femei şi bărbaţi);

• prin stabilirea unei perioade de stagiu extrem de lungi, eventual cumulată cu practica remunerării modeste sau inexistente a stagiarului. Perioada de stagiu este un mecanism prin care profesia încearcă să asigure calitatea serviciilor prestate, deci nu trebuie să se transforme într-o metodă de eliminare din sistem a celor care, deşi ar avea calităţile necesare să presteze respectivele servicii, nu au resursele materiale care să le permită să susţină o perioadă lungă de stagiu. Există state membre ale UE care au reglementat această chestiune şi au stabilit un nivel minim al remuneraţiei care trebuie oferită unui stagiar;

• prin impunerea unor limitări prea severe privind dreptul profesioniştilor cu vechime în profesie de a lua stagiari. Prin stabilirea unui număr maxim de stagiari se urmăreşte asigurarea calităţii actului de supraveghere a stagiului, proces prin care maestrul transferă către stagier cunoştinţele şi abilităţile pe care acesta le va folosi mai tarziu în profesie. Cu toate acestea, prin o limitare excesivă poate să devină o barieră la intrarea în profesie, mai ales în condiţiile în care nu toţi profesionişti cu vechime doresc să ia stagiari, fără îndeplinirea perioadei de stagiu aceştia pierzând beneficiul intrării în profesie.

Rolul asociaţiei profesionale este esenţial în a veghea la menţinerea unui echilibru just în aceste zone în continuă transformare în societatea modernă. În acest context trebuie menţionat şi rolul asociaţiilor profesionale în menţinerea unui standard de profesionalism ridicat, inclusiv prin aplicarea unor norme de etică şi prin utilizarea pârghiilor existente pentru sancţionarea comportamentelor neconforme.

Astfel, practicile instituţionale corecte şi normele de auto-reglementare rezonabile devin esenţiale în aprecierea concretă a stării concurenţei în fiecare sector în parte. Dacă restricţiile la intrarea pe piaţă sunt excesive, numărul de furnizori de servicii va fi redus, fapt ce va conduce la creşterea preţurilor şi la reducerea posibilităţilor de alegere pentru consumatori.

Dacă accesul în profesie se face, în cele mai multe cazuri, în urma unui examen/concurs, ocazie cu care se realizează, practic, o triere a viitorilor profesionişti, iar după o perioada de stagiu, de regulă de doi ani, urmează o nouă selectare a acestora, se poate spune că aceste etape sunt necesare şi suficiente pentru asigurarea unui nivel ridicat de competenţă. În opinia autorităţii de concurenţă, încă o restricţionare, printr-o limitare numerică a membrilor profesiei, apare ca fiind nejustificată.

Tocmai de aceea, autoritatea de concurenţă a intervenit pentru eliminarea restricţionărilor cantitative, pe criterii geografice şi demografice, existente în rândul notarilor, executorilor judecătoreşti, farmaciştilor, medicilor dentişti şi, mai puţin, pe obligativitatea, pentru membrii profesiei, de a intra într-o astfel de organizaţie.

Dacă în ceea ce îi priveşte pe medicii dentişti, aceasta problemă a limitării numărului de profesionişti s-a rezolvat, în cazul notarilor lucrurile sunt mai complicate, aceştia prevalându-se de componenta de „autoritate publică” a activităţii lor pentru a justifica, atât controlul numărului de notari, cât şi al nivelului onorariilor practicate, ambele cu concursul Ministerului Justiţiei.

Reglementarea structurării afacerii este justificată în general în domeniile în care este necesară o protecţie accentuată a independenţei şi responsabilităţii personale a celor care exercită profesia.

Anumite reglementări, cum sunt cele care privesc proprietatea, pot avea ca efect reducerea accesului la capital şi, implicit, împiedicarea intrării pe piaţă a unor noi furnizori de servicii. Alte reglementări, de exemplu în cazul practicienilor în insolvenţă, introduc obligaţia ca societatea comercială în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea să aibă ca unic obiect de activitate insolvenţa.

De altfel, aşa cum am arătat mai sus, ţintele urmărite prin reglementarea structurii afacerilor, respectiv asigurarea independenţei şi a unor standarde etice, pot fi atinse şi prin mecanisme alternative, care restricţionează mai puţin concurenţa.

II. Reguli privind desfăşurarea activităţii pe piaţă

1. Stabilirea de tarife (obligatorii sau recomandate; minime sau maxime) de către organele profesionale cu atribuţii de reglementare

Practica stabilirii unor tarife obligatorii distorsionează în mod esenţial piaţa, eliminând unul din rolurile sale esenţiale, anume determinarea preţului pentru diverse servicii în funcţie de cerere şi ofertă. Listele de tarife minime obligatorii distrug, practic, orice posibilitate de a concura pe piaţă cu preţuri sub nivelul fixat, în detrimentul clienţilor. La fel de dăunătoare se pot dovedi şi listele de tarife maxime obligatorii, dacă prin intermediul acestui mecanism se urmăreşte eliminarea unor prestatori de servicii de pe piaţa respectivă.

Argumentul în favoarea stabilirii unor tarife obligatorii minimale este acela că în lipsa acestora libera concurenţă de pe piaţă ar conduce la scăderea excesivă a preţului, fapt care ar antrena o deteriorare a calităţii serviciilor prestate. În aceste condiţii profesioniştii cei mai pregătiţi ar părăsi sistemul pentru profesii mai bine recompensate.

Contra-argumentul derivă din specificitatea profesiilor liberale şi din mecanismul care stă la baza alegerii unui anumit serviciu de către consumator. Datorită specializării extreme a acestor sectoare şi a mizei importante pe care o are selectarea unui profesionist bine pregătit (ex. un medic pentru o intervenţie serioasă, un avocat într-un proces important, un auditor pentru un proiect mare) consumatorul va tinde să aleagă calitatea în detrimentul preţului, cel puţin pentru afacerile importante. Aşadar profesioniştii de calitate nu vor pierde din profit în mod necesar.

Nu există nici o garanţie că la fixarea tarifelor obligatorii se iau în considerare criterii care ţin de evoluţia pieţei sau că există vreo legătură între fixarea preţurilor şi asigurarea unui standard înalt de calitate.

În plus, mobilitatea profesională este oarecum limitată de specializarea deţinută, aşa încât migrarea către alte sectoare nu este neapărat un risc major, cu excepţia profesiilor susceptibile de o aplicabilitate „generalistă”. O problemă interesantă a apărut odată cu intrarea în UE şi cu eliminarea treptată a barierelor pentru libera circulaţie a forţei de muncă. Se observă că în profesiile prost retribuite (este cazul sectorului public, în principal) apare fenomenul de migraţie către alte ţări membre ale UE. Acesta este un fenomen natural de reglare după eliminarea limitărilor teritoriale şi nu poate în nici un caz să fie blocat prin tehnici cum ar fi impunerea unor tarife minime obligatorii.

Cât priveşte tarifele recomandate de către asociaţia profesională, aprecierea legată de impactul lor asupra liberei concurenţe în sector depinde în mod esenţial de poziţionarea asociaţiei profesionale şi de impactul acesteia în exercitarea profesiei. Cu cât rolul asociaţiei profesionale este mai proeminent, cu atât profesioniştii din domeniu vor tinde să interpreteze acestea tarife recomandate ca pe unele obligatorii.

De cele mai multe ori însă, recomandarea de către un corp profesional a tarifelor/onorariilor nu face altceva decât să conducă la o coordonare a comportamentului concurenţial al membrilor acestora, orientând, practic, piaţa. Alături de numerus clausus, stabilirea limtelor minime şi/sau maxime a tarifelor/onorariilor reprezintă forma cea mai gravă de restricţionare a concurenţei existentă în sectorul profesiilor liberale.

Aşa cum atătam mai sus, în aceste sectoare alegerea unui furnizor de servicii nu depinde în mod esenţial doar de preţ, ci şi de imaginea pe care consumatorul şi-o formează despre furnizor.

Interdicţia privind publicitatea se bazează pe argumentul că ea ar afecta relaţia confidenţială cu clientul şi că doar reputaţia construită în ani de muncă îndreptăţeşte profesionistul la o imagine favorabilă din perspectiva consumatorului. În plus, a fost adus în discuţie riscul publicităţii înşelătoare pentru care există, însă, căi legale de sancţionare a acesteia, problema nefiind nici pe departe circumscrisă profesiilor liberale.

Această interdicţie prezentă, în special, în rândul profesiilor juridice, afectează în primul rând pe cei proaspăt intraţi în profesie, care se află în imposibilitatea de a-şi promova serviciile, deci contribuie la consolidarea poziţiei celor cu o vechime îndelungată. De asemenea, consumatorul este lipsit de orice posibilitate de a compara serviciile furnizate de diferiţi furnizori şi de a alege în cunoştinţă de cauză, pe baza unor criterii obiective.

Furnizarea corectă şi realistă a informaţiilor către consumator prin intermediul publicităţii l-ar ajuta pe acesta să aleagă serviciul care corespunde cel mai bine nevoilor sale. Riscurile în ceea ce priveşte răspunderea civilă ar putea împiedica pe membrii profesiei să utilizeze în publicitate promisiuni iluzorii sau alte practici contrare celor de marketing, care să afecteze prestigiul profesiei.

În legea de organizare a unora dintre profesiile liberale sunt enumerate modalităţile în care profesia poate fi exercitată. De exemplu, profesia de avocat poate fi exercitată în cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată. La rândul lor, cabinetele individuale se pot asocia între ele, precum şi cu societăţile civile profesionale şi se pot grupa pentru a-şi crea facilităţi tehnico-economice, păstrându-şi individualitatea în relaţia cu clienţii. Mai mult, condiţiile de fond în care pot fi încheiate convenţiile de grupare şi asociere a cabinetelor, precum şi actele de constituire a societăţilor civile profesionale de avocaţi şi a societăţilor civile profesionale cu răspundere limitată, pot fi prevăzute şi în statutul profesiei, adoptat de organizaţia profesională, respectiv de Congresul avocaţilor, ca organ de conducere al Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR).

Restricţionarea formelor de organizare împiedică avocaţii să găsească cele mai bune soluţii de organizare, care le-ar permite să acţioneze eficient şi din punct de vedere economic. Argumentul adus de organizaţiile profesionale constă în aceea că alte tipuri de asocieri ar avea efecte nedorite asupra independenţei exercitării profesiei. Trebuie reanalizate aceste restricţii pentru a stabili în mod exact balanţa costuri-beneficii sociale care decurge din acest regim.

III. Conferirea unor drepturi de monopol privind desfăşurarea unor activităţi

Fiecare dintre profesiile liberale a luat fiinţă având la bază un set de servicii pe care membrii profesiei le prestau în mod exclusiv. Acest lucru este în continuare vizibil în cazul multora dintre statutele profesiilor liberale, indiferent dacă vorbim despre avocaţi, notari sau practicieni în insolvenţă. Alte state europene cum ar fi Olanda şi Marea Britanie au limitat treptat aceste drepturi exclusive şi au constatat că preţurile de pe piată au scăzut semnificativ, fiind influenţate de creşterea concurenţei. În general acordarea unui drept exclusiv unei anumite profesii trebuie să derive în mod necesar din caracteristicile sale intrinseci (profesiile medicale sunt un bun exemplu în acest sens), iar nu să urmărească în mod exclusiv obţinerea beneficiilor materiale cât mai însemnate pentru membrii profesiei.

Nu s-a dovedit până în prezent că restricţiile enumerate ajută la creşterea independenţei, a responsabilităţii sau a calităţii serviciilor oferite de practicienii de profesii liberale. Din contră, în unele state membre ale Uniunii Europene, unde au fost eliminate restricţiile care ţin de partea economică a exercitării profesiei, s-a constatat o îmbunătăţire a activităţii prin creşterea nivelului de concurenţă, fară scăderea calităţii serviciilor, dar cu efecte benefice evidente pentru consumator, mai ales în materie de preţuri.

Oricum, se poate observa direct că majoritatea covârşitoare a restricţiilor şi exclusivităţilor acordate unor profesii liberale aduc avantaje doar practicienilor. În domeniul concurenţei, derogările premise de la anumite reguli au în vedere, mai ales, beneficiile aduse consumatorilor de respectivele practice derogatorii, precum si de efectele benefice pe termen lung asupra concurenţei pe o anumită piaţă sau într-un anumit sector.

Pentru o funcţionare corectă a concurenţei pe piaţele serviciilor profesionale este necesară eliminarea acelor reglementări care restricţionează în mod vădit şi nenecesar concurenţa şi care sunt disproporţionate în raport cu scopul urmărit, şi anume asigurarea unui nivel cât mai ridicat de calitate al serviciilor oferite la preţuri competitive, accesibile unui segment cât mai ridicat din populaţie.

În concluzie, trebuie acordată mai multă atenţie practicilor exclusive şi analizată balanţa costuribeneficii sociale pe care acest regim o produce. În lipsa unor dovezi convingătoare sau a unor argumente solide, intervenţia publică anti-piaţă în aceste profesii liberale trebuie redusă, atât ca intensitate, cât şi ca arie de cuprindere. Evident, trebuie privite cu mare rezervă încercările de a introduce bariere suplimentare în exercitarea acestor profesii, contra tendiţei europene de dereglementare, sau de a spori numărul profesiilor reglementate, încercări care se fac simţite periodic.”

 
Secţiuni: Concurență, Content, Protecția consumatorilor | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Concurenta in sectorul profesiilor liberale”

  1. pompiliu bota spune:

    SUNA PERICULOS DE PROMITATOR!

  2. cbalanta spune:

    O atitudine foarte interesanta. Astept sa vad daca cei din UNBR au habar despre aceste acte si daca vor lua atitudine.
    Bag mana in foc ca deja cei din Barourile cu rezervare de denumire freamata de fericire si au explodat pe toate forumurile si blogurile.

    Incep sa ma simt ca si in comunism. Toti trebuie sa fim egali ca ne place sau nu. Dar, nu ma mai mira nimic in tara asta

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD