Incalcarile aduse dreptului de acces la justitie si dreptului de proprietate prin legea nr. 278/2009 de modificare a legii taxelor judiciare de timbru

1. Consideratii  generale privind dreptul de acces la justitie

Sistemul judiciar  reprezintă,  în orice stat democratic, o componentă esenţială a civilizaţiei şi progresului social. Ideea de proces echitabil trimite automat la ideea de stat de drept.

În societăţile moderne, justiţia este o funcţie fundamentală a statului, iar administrarea ei reprezintă unul din atributele esenţiale ale puterii suverane. Această funcţie implică existenţa unor structuri statale (servicii publice) apte să realizeze activitatea jurisdicţională. Un atare serviciu public trebuie organizat pe baza unor principii proprii, funcţionale şi autonome.

Există  principii ce se află într-o legătură indisolubilă cu organizarea sistemului judiciar dar care vizează mai degrabă funcţionarea acestuia şi însăşi democratismul şi umanismul sistemului procesual, fie el cel civil sau penal.

Printre aceste principii menţionăm: accesul liber la justiţie, independenţa judecătorilor, inamovibilitatea, egalitatea în faţa justiţiei şi gratuitatea justiţiei.

Accesul liber la justiţie constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar democratic fiind consacrat într-un număr important de documente internaţionale, astfel că el are semnificaţii deosebite şi pentru dreptul procesual, dar şi pentru dreptul constituţional.

Facultatea oricarei persoane de a introduce, dupa libera sa apreciere, o actiune in justitie, implicand astfel obligatia corelativa a statului, ca prin instanta competenta, sa solutioneze aceste actiuni, reprezinta practic liberul acces al persoanei la justitie.

Orice condiţionare a accesului liber la justiţie, ar reprezenta o nesocotire a unui principiu constituţional fundamental şi a unor standarde internaţionale universale, în orice democraţie reală. Pe plan procesual, accesul liber la justiţie se concretizează în prerogativele pe care le implică dreptul la acţiune, ca aptitudine legală ce este recunoscută de ordinea juridică oricărei persoane fizice sau juridice.

Prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum şi protocoalele adiţionale la aceasta nr. 1, 4, 6, 7, 9, 10.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede, în art. 6 pct. 1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil...”

In explicitarea acestui drept, in doctrina dreptului european [1] dreptul de acces la un tribunal este inteles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca justitiabilul „sa beneficieze de o posibilitate clara si concreta de a contesta atingerea adusa  drepturilor sale.” [2]

Pornind de la premisa ca drepturile fundamentale trebuie garantate  intr-o maniera concreta si reala, iar nu iluzorie si teoretica, imposibilitatea concreta de sesizare a unei instante de catre persoana interesata constituie o incalcare a dreptului acesteia de acces la justitie. [3]

Dreptul de acces la justitie impune obligatii in sarcina legiuitorului si executivului.Statul este tinut sa acorde oricarei persoane toate facilitatile rezonabile de drept si de fapt, pentru a accede la instanta, intr-un cuvant,  efectivitatea dreptului de acces.

Liberul acces la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental şi prin art.21 din Constituţia României, prin art. 10 din  Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

În Constituţie, accesul liber la justiţie este conceput ca drept al oricărei persoane de a se putea adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită prin nici o lege.

Accesul la justitie a capatat aproape in toate tarile europene o valoare constitutionala. Astfel, acesta este consacrat , intre altele,  in Constitutiile Finlandei (art. 16), Germaniei ( art. 13 si 14), Greciei (art. 8), Italiei ( art. 24 si 25), Luxemburgului ( art. 13), Olandei ( art. 17), Portugaliei ( art. 20) sau Spaniei ( art. 24 si 53).

Codul de procedură civilă roman prevede  ca mijloace procedurale concrete de care pot  uza cetăţenii pentru a accede la justiţie: cererea de chemare în judecată (art. 109) şi căile ordinare şi extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti (apelul – art. 282, recursul – art. 299, contestaţia în anulare – art. 317 şi art. 318, revizuirea – art. 322).

Căile procedurale menţionate asigură persoanelor interesate accesul la o instanţă de judecată, căreia, prin lege, i s-a stabilit competenţa de a hotărî în materie civilă.

Este unanim acceptat ca dreptul de acces la justitie nu poate fi un drept absolut, ci unul care poate implica limitari, cat timp acestea sunt rezonabile si proportionale  cu scopul urmarit. Accesibilitatea justitiei nu inseamna caracterul gratuit al acesteia. Intrucat este vorba de un serviciu prestat de stat, accesul la instanta de judecata poate fi conditionat de plata unei taxe de timbru necesara pentru acoperirea cheltuielilor de judecata. Cand se stabilesc insa  taxe judiciare de timbru exorbitante, care depasesc cu mult cheltuielile prilejuite de realizarea actului de justitie si posibilitatile de plata ale justitiabilului, atunci limitarea dreptului de acces nu mai are  caracter de proportionalitate. « Cu alte cuvinte, justitia in materie non penala nu trebuie sa fie  neaparat gratuita, dar trebuie sa fie ieftina ». [4]

In ceea ce priveste limitarile financiare pe care le poate avea accesul unei persoane la instanta, Curtea a stabilit ca acestea pot constitui obiectul incalcarii disp. art. 6 din  Conventie.Au fost analizate de catre Curtea Europeana taxe judiciare impuse la momentul introducerii actiunii si a caror neplata impiedica accesul la prima instanta [5] sau intr-o etapa ulterioara a procesului ( apel, recurs), inclusiv in faza de executare a unei hotarari. [6]

2. Modificarea legislativa a taxelor judiciare de timbru intervenita prin legea 276/2009

Prin modificarea legii 147/1997 privind taxele judiciare de timbru adusa prin legea 276/2009 [7],  s-a ajuns la o limitare evidenta  a accesului la justitie, accesul devenind  doar un drept teoretic.  Datorita taxelor stabilite de stat  intr-un cuantum exagerat in sarcina justitiabilului, practic persoana interesata nu se mai poate adresa instantei de judecata.

Exista diferente majore intre taxele judiciare de timbru avute in vedere de legea 146/1997 si noua lege –  276/2009. Noua lege nu are niciun suport in realitate economica concreta, in conditiile in care populatia Romaniei a saracit si majoritatea familiilor traiesc la nivelul minim stabilit pe economia tarii noastre.

Relevante sub acest aspect sunt statisticile realizate de Banca Mondiala si  mentionate in  Strategia de parteneriat cu Romania pentru perioada 2009-2013. [8]

Salariul minim pe economie din Romania – de  540 de lei pentru un program cu norma intreaga – nu asigura un standard de viata decent pentru angajat si familia sa, se arata in raportul anual al SUA privind respectarea drepturilor omului in lume in 2008. [9]

Salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2009 a fost stabilit prin art. 16 din legea nr.19/2009 [10] la valoarea de  1.693 lei, iar  valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei de la 1 aprilie 2009 si de 732,8 lei de la 1 octombrie 2009.

Comisia Naţională de Prognoză (CNP) a revizuit în scădere estimările privind salariul mediu net aferent  anului 2009  la 1.352 de lei. [11]

Fata de aceasta realitate economica si sociala, care este situatia taxelor nou stabilite?

Prin Legea  nr. 276/7 iulie 2009 privind  aprobarea OUG nr. 212/2008, sunt prevazute noi praguri de taxare pentru actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti. Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se vor taxa astfel:

Aceste dispozitii se vor aplica in mod corespunzator si cererilor privind declararea nulitatii, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum si cererilor privind constatarea existentei sau inexistentei unui     drept patrimonial.

Pana in prezent, Legea nr. 146/1997 stabilea, la art. 2 alin. (1), ca actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, sunt taxate astfel:

Schimbarea majora se constata in privinta   taxelor  de timbru in materie succesorala. Astfel:
– la stabilirea calitatii de mostenitor se va percepe o taxa de 50 lei/mostenitor;
– la stabilirea masei succesorale taxa va fi de 3% la valoarea masei succesorale;
– pentru cereri de raport – taxa  va fi de 3% la valoarea bunurilor a caror raportare se solicita;
– pentru cererile de reductiune a liberalitatilor se va percepe o taxa de 3% la valoarea rezervei care urmeaza a fi reintregita prin reductiunea liberalitatilor;
– pentru cererile de partaj  taxa  va  fi de 3% la valoarea masei partajabile.

Separat de aceasta taxa, daca partile contesta bunurile de impartit, valoarea acestora sau drepturile ori marimea drepturilor coproprietarilor in cadrul cererilor, taxa judiciara de timbru se va datora de catre titularul cererii la valoarea contestata.

Comparativ, taxele stabilite anterior prin  Legea  nr. 146/1997 in materie succesorala  erau suportabile de orice   justitiabil: o taxa fixa de 19 lei si un timbru judiciar de 5 lei, timbrand la valoarea contestata doar cand se  punea in discutie o astfel de contestare.

Impunerea unei cote de 3%  din valoare pentru constatarea masei succesorale si  inca 3% pentru sistarea starii de indiviziune,  este in mod evident o conditie abuziva. De exemplu,  la o masa succesorala de 10.000 euro (echivaland 42.000 lei), taxa pentru iesirea din indiviziune, la un numar de 4 mostenitori  va insemna  o taxa de 200 lei(47,61 euro) pentru constatarea calitatii de mostenitor, 300 euro pentru constatarea masei succesorale si 300 euro pentru iesirea din indiviziune. In total se va plati o suma de 647,61 euro (2719,96 lei). Dar, de regula, o succesiune care cuprinde  cel putin un imobil duce la stabilirea unei valori a succesiunii de cel putin 30.000 euro. Intr-o astfel de  ipoteza taxa judiciara ce ar trebui avansata de justitiabil ar fi de 1942,83 euro.

Raportat la salariul minim pe economie (540 lei ~ 128,57 euro) si la venitul mediu net (1.352 lei~321,90 euro) se constata ca taxa ce ar trebui suportata de justitiabilul  cu un astfel de  venit ar fi de 15  salarii minime  sau 6 salarii medii.

Este evident  ca noua lege a taxelor de timbru va conduce la ramanerea cetatenilor in indiviziune si la impiedicarea unei libere circulatii a bunurilor, care se transpune din punct de vedere legal in incalcarea dreptului de acces la justitie dar si a dreptului de proprietate, astfel cum vom detalia in cele ce urmeaza.
O majorare semnificativa se constata si pentru taxarea  actiunilor posesorii si a cererilor care au ca obiect servituti. In aceste situatii  taxa se va calcula in conditiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997  modificata , la o valoare de  20% din valoarea bunului a carui posesie se solicita sau asupra caruia se solicita constituirea unei servituti. Si in aceasta situatie  trecerea de  la o taxa in suma fixa de 19 lei cum era in reglementarea anteriora nu este justificata si nu are nici un raport de proportionalitate. De ce nu s-a aplicat criteriul valoric prevazut in art. 2 din legea modificata, ca pentru orice alta actiune patrimoniala evaluabila in bani?

3. Analiza modificarii legislative din perspectiva respectarii Constitutiei

Modificarile aduse legislatiei privind taxele judiciare de timbru, pot fi apreciate ca neconstituţionale prin raportare la urmatoarele dispozitii constitutionale:

– art. 21 alin. 1 si 2 din Constitutie („nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”)
– art. 124 alin. 2 din Constitutie care consacra principiul egalitatii in fata justitiei, deci si din perspectiva unui acces egal pentru toti cetatenii, indiferent de veniturile de care dispun acestia;
– art. 53 din Constitutie care prevad: “(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”
– art. 56 – Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

Acest control de constitutionalitate se poate exercita pe calea invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate de catre justitiabili in cadrul litigiilor in curs, unde se pune problema  achitarii acestor noi taxe de timbru, in temeiul disp. art.2 alin.2 din legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii  Constitutionale.

O alta alternativa pentru verificarea neconstitutionalitatii legii in discutie  este aceea a ridicarii directe a exceptiei  chiar de catre Avocatul Poporului a exceptiei de neconstitutionalitate in temeiul  disp. art.32 din legea 47/1992.

4. Criteriile de apreciere a incalcarii aduse dreptului de acces la instanta din perspectiva C.E.D.O.

Modificarea adusa legislatiei privitoare la taxa de timbru, prin legea mai sus mentionata, aduce atingere substantei dreptului de a acces prevazut de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca forma a dreptului la un proces echitabil, golindu-l de continut.

De aceea ne propunem sa analizam  criteriile in functie de care se poate concluziona ca prin aceste  modificari legislative s-a adus atingere dreptului de acces la instanta.

In toate  cauzele in care Curtea Europeana a verificat incalcarile  aduse  disp.art. 6 din Conventie  a avut in vedere daca limitarile aplicate au restrans accesul persoanei de o maniera sau intr-o masura in care dreptul este atins chiar in substanta sa, adica daca restrangerea dreptului de acces urmarea un scop legitim si era proportionala cu acesta.

Din perspectiva acestor criterii de apreciere prin raportare la practica C.E.D.O, consideram  ca  modificarea taxelor de timbru mai sus mentionate  tinde sa anuleze liberul acces al persoanelor la justitie, impunand conditii nerezonabile de exercitare a acestui drept.

In justificarea unei exceptii de neconstitutionalitate cat si in argumentarea incalcarii disp. art. 6 din Conventie pot fi invocati urmatorii factori, rezultati din practica C.E.D.O. pentru aprecierea proportionalitatii restrictiei:
– cuantumul sumei ce trebuie platita de reclamant;
– veniturile platitorului;
– stadiul procesual in care intervine restrictia;
– scopul in care este impusa;
– garantiile procedurale de care se bucura reclamantul;
– miza procesului;
– evolutia ulterioara a legislatiei.

Vom  analiza din perspectiva principalilor factori mai sus mentionati  conformitatea modificarilor  legislative in discutie  cu dispozitiile Conventiei.

a. Cuantumul  taxei judiciare ce trebuie platita

Daca acest cuantum este unul foarte mare, in practica Curtii se retine incalcarea dreptului de acces, fara sa aiba importanta ceilalti factori invocati de guvernul parat. In acest sens sunt hotararile din cauzele  Weissman c.Romaniei din 24.05.2006 [12] si Iosif si altii contra Romaniei din 20.12.2007 [13]. Cuantumul taxei se apreciaza in functie de circumstantele particulare  ale cauzei, inclusiv insolvabilitatea reclamantului si faza procesuala in care este impusa restrictia respectiva [14].

b. Veniturile  reclamantului

Pentru a determina daca este vorba de un cuantum ridicat al taxei, Curtea foloseste in general, o dubla raportare: subiectiva si obiectiva.

Dupa primul criteriu – subiectiv – Curtea tine seama de:
– situatia personala a reclamantului, prin raportare la veniturile lunare ale acestuia [15]
– nevoile personale al reclamantului; s-a apreciat ca nu ar trebui sa fie obligat sa plateasca taxa daca are nevoie  pentru satisfacerea  nevoilor  sale de baza sau a celor pe care ii are in intretinere [16].

Dupa criteriul obiectiv Curtea tine seama de:
– compararea veniturilor reclamantului cu veniturile medii sau minime lunare [17].

Aplicand astfel de criterii s-a apreciat  in practica C.E.D.O. ca  taxe de 10 RON, 21 euro sau 3 euro ar fi de natura a restrange  accesul la justitie. [18]

5. Studiu comparativ cu legislatia in materie si veniturile din alte tari europene

Pentru a putea aprecia in ce masura legiuitorul roman  nu a avut in vedere posibilitatile materiale efective de care dispun cetatenii Romaniei, consideram relevant sa facem si un studiu comparativ cu legislatia in materia taxelor judiciare aplicate in alte tari europene, dar  si cu veniturile  justitiabililor din aceste tari.

Astfel, in Germania, in anul 2009, venitul mediu brut anual al unui angajat este de 27.327 EURO. Dupa aplicarea impozitului si plata altor taxe venitul net al cetateanului german este de 17.406 Euro/an, deci 1.450 Euro/luna. De retinut este ca acest venit este valabil pentru un angajat necasatorit, fara copii, cu varsta  pana in 50 ani.

Un angajat casatorit cu doi copii al carui sot/sotie nu are venituri beneficiaza de avantaje fiscale importante ajungand la un venit net de 24.201 Euro anual, deci un venit net lunar de 2.016 Euro.

In cazul introducerii unei actiuni evaluabile in bani, taxele judiciare sunt stabilite pe praguri valorice si taxe fixe.  Cu titlu de exemplu: la un litigiu evaluabil la 10.000 euro se va plati o taxa fixa de 196 euro.

Diferentele sunt majore si in ceea ce priveste venitul minim garantat. Astfel, Luxemburg: 1.413 euro/luna;  Olanda: 1.336 euro/luna; Belgia: 1.254 euro/luna;  Franta: 1.189 euro/luna;  Marea Britanie: 1.154 euro/luna; Irlanda: 1.152 euro/luna; Malta: 804 euro/luna; Spania: 760 euro/luna; Grecia: 723 euro/luna; Slovenia: 710 euro/luna.

In Italia, legislatia privind taxele de timbru, este accesibila cetatenilor  statului italian, raportat la veniturile acestora:

6. Concluzii care se impun privind ingradirea dreptului de acces la instanta pentru cetatenii romani

Avand in vedere raportarile la criteriul veniturilor din Romania se poate concluziona  ca, in majoritatea cazurilor,  justitiabilii din Romania se afla in situatia unei lipse  majore  a posibilităţilor materiale de a plăti anticipat taxele judiciare de timbru.  Aceasta  inseamna  ca legea in discutie ingradeste accesul liber la justiţie, încalca prevederile art. 21 alin. (2) din Constituţie şi, totodată, are ca efect şi afectarea dreptului la apărare, ca parte componentă a dreptului la un proces echitabil, întrucât persoana în cauză nu are posibilitatea de  a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului, în cadrul unui proces, care nu va putea avea loc sau va fi obligata sa recunoasca toate pretentiile adversarului, pentru a nu fi pus in situatia de a timbra daca va contesta.

Totodata,  se poate aprecia ca  prin restrictia  accesului la justitie  se aduce atingere  implicit si  dreptului de proprietate privată garantat de disp. art. 44 alin. 1 din Constitutie  şi de art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie precum si dreptului la moştenire garantat de dispozitiile art. 45 din Constitutie. Justitiabilul impiedicat din motive financiare sa-si exercite  dreptul de acces la instanta, implicit nu-si poate nici exercita in plenitudinea lor toate atributele dreptului sau de proprietar. In situatia unui drept aflat in indiviziune si   pe care nu-l poti partaja din considerente de lipsa a resurselor financiare de promovare a actiunilor succesorale corespunzatoare, este evident ca  dreptul de proprietate va fi restrictionat in comparatie cu situatia in care acest drept se exercita de un proprietar exclusiv cum tinde sa devina justitiabilul daca accesul sau nu ar fi ingradit.

Scutirea sau esalonarea de la plata taxelor judiciare de timbru nu constituie un remediu efectiv pentru aceste limitari ale accesului la justitie, aceasta fiind o masura lasata la arbitrariul  instantelor de judecata, fara o larga aplicabilitate.Pede alta parte, s-ar ajunge la o incarcare excesiva a instantelor cu cereri avand ca obiect astfel de scutiri si esalonari.

7. Incalcarea dreptului  la un proces echitabil din perspectiva limitarii aduse dreptului de  a pune in executare  hotararea.

Prin legea 276/2009  s-a modificat arti. 8 ¹, alin. (1)  din legea 146/1997 sub urmatoarele aspecte: “Cererile pentru eliberarea de catre instantele judecatoresti de copii de pe hotararile judecatoresti, cu mentiunea ca sunt definitive si irevocabile, prin care se stabilesc calitatea de mostenitor, masa succesorala, cotele si bunurile ce revin fiecarui mostenitor, daca nu s-a platit taxa de timbru pentru efectuarea procedurii succesorale notariale, se taxeaza potrivit dispozitiilor art. 3 lit. c.“

Se reia astfel doar  partial reglementarea anterioara, dar cu mentiunea ca taxele se datoreaza prin raportare la cele stabilite prin noua lege. Aceste taxe sunt mult mai mari decat cele care erau prevazute anterior prin Anexa la OG 12/1998 (republicata in M.Of. nr. 586/7 aug. 2002). [19]

In maniera in care a fost adoptata dispozitiile acesteia prevad plata noilor taxe judiciare de timbru si pentru procesele declansate anterior intrarii ei in vigoare, daca nu s-a timbrat conform procedurii notariale, pe tot parcursul procesului.

Se incalca astfel principiul fundamental de drept al neretroactivitatii legii civile.

Se ajunge la situatia absurda in care justitiabilii sunt obligati sa timbreze la valorile  impuse de catre Camera Notarilor Publici, necenzurate de instanta cu ocazia  legalizarii  sentintelor  necomunicate in termenul prevazut de lege de catre instante, termen expirat inaintea intrarii in vigoare a acestei legi.

Prin impunerea acestor taxe retroactiv se incalca si dispozitiile art. 6 din C.E.D.O. din perspectiva dreptului de acces la executarea silita, care constituie o parte integranta a  procesului civil. [20]

8. Prin noua reglementare  a taxelor judiciare de timbru s-a produs si  o incalcare a dispozitiilor art. 124 alin. 3 din Constitutie care prevad ca „judecatorii sunt independenti si se supun numai legii”, dar si dreptul  la un proces echitabil.

Acesta incalcare rezulta din dispozitiile art. 3¹ al legii modificate in discutie care prevad:
”(1) Cererile introduse la instantele judecatoresti, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine loc de act autentic de instrainare a unor bunuri imobile, se taxeaza potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului.
(2) Taxarea cererilor prevazute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de parti. In cazul in care valoarea declarata de parti este inferioara valorii orientative stabilite prin expertiza intocmita de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceasta din urma valoare.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator si la taxarea cererilor in materie de mostenire.
(4) Instantele de judecata vor solicita la inceputul fiecarui an camerelor notarilor publici expertizele privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor imobile din circumscriptia teritoriala a instantei”

Nu exista nici o ratiune pentru care  legiuitorul trebuia sa raporteze, in regim de subordonare, activitatea instantelor de judecata, Camerei Notarilor Publici.

Prin practicarea  unor taxe judiciare de timbru, impuse indirect de Camera Notarilor Publici, prin evaluarile stabilite de aceasta, fara cenzura instantei si a platitorului de taxa  se ajunge o  ingradire a  accesul liber la justitie, care presupune posibilitatea de a se stabili de instanta care este valoarea la care urmeaza  fi stabilit timbrajul.

9. Prin modalitatea de reglementare actuala a art. 23 alin.1(1) din legea 146/1997 se incalca si principiul echitabilitatii procedurii si a egalitatii in fata legii.

Asa cum aratam mai sus, art.56 din Constitutie prevede ca sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.
Aceste sarcini fiscale nu sunt in mod just asezate din urmatoarea perspectiva. Exista  posibilitatea de a se restitui  integral taxa de timbru  in cazul in care, pana la prima zi de infatisare, partile incheie tranzactie sau renunta la judecata sau pana la jumatate din suma achitata in cazul in care tranzactia ori renuntarea la judecata intervin ulterior primei zile de infatisare.

Se creeaza astfel o discrepanta majora intre cei care hotarasc sistarea starii de indiviziune pe cale amiabila si cei care ajung in fata instantelor de judecata pentru ca  nu ajung la o solutionare pe cale amiabila a divergentelor aparute intre ele.

Practic  se poate  ajunge  ca cetatenii sa fie obligati sa ramana in indiviziune, situatie ce contravine in mod evident dispozitiilor Codului Civil.

10. Prin modalitatea de reglementare a destinatiei sumelor incasate cu titlu de taxa judiciara de timbru nu se asigura sursa de finantare pentru o instanta independenta, ca garantie a dreptului la un proces echitabil.

Pornind de la  scopul legitim urmarit, Curtea Europeana  a aratat ca se poate admite ca sistemul romanesc de stabilire a valorii taxei de timbru, sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, urmareste sa limiteze cererile de chemare in judecata abuzive si sa stranga fonduri pentru bugetul justitiei. O astfel de ratiune ar subzista insa daca fondurile astfel incasate ar ajunge   in mod direct la prestatorul serviciului taxabil.

Insa prin art. 19  din legea analizata ”taxele judiciare de timbru, precum si sumele provenite din impozitele incasate din onorariile avocatilor, ale notarilor publici si ale executorilor judecatoresti se platesc… in contul bugetului local al unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza isi are domiciliul sau, dupa caz, sediul fiscal debitorul”.

In acest mod finantarea  instantelor este doar la indemana executivului si a modului in care acesta stabileste redistribuirea bugetului statului, situatie care in practica a confirmat ca nu asigura un sistem eficient si independent de administrare a justitiei, ca garantie a  dreptului la un proces echitabil.

*

Imposibilitatea obiectivă de a se asigura dreptul de acces în mod plenar la un tribunal ca urmare a subfinanţării sistemului judiciar, a fost sustinuta si in protestul magistratilor din septembrie 2009.

Faptul ca prin noua lege a taxelor judiciare  se  impune plata taxei judiciare de timbru in contul bugetului local, care  nu are niciun fel de implicare in finantarea sistemului de justitie, nu poate fi benefica cetateanului. In acest mod nu s-a tinut seama  de Avizul nr. 10 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din 23 noiembrie 2007,  care obligă statele să finanţeze instanţele indiferent de fluctuaţiile politice pentru a nu se pierde încrederea publicului în sistemul judiciar.

De aceea, consideram ca pentru asigurarea efectiva a unui liber acces la justitie, corpul avocatial trebuie sa-si exercite misiunea sa de aparator al drepturilor si libertatilor cetatenesti, in exercitarea obligatiei prevazute de disp. art. 2 alin.2 din legea 51/1995 care prevad ca:   ” Avocatul promovează şi apără drepturile şi libertăţile omului” si ale art.2 alin.5 care prevad ca: ”În exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie şi pentru un proces echitabil.

[2] CEDO Bellet impotrivaFrantei din 4.12.1995 citata in lucrarea de la nota 1

[3] CEDO, hotararea Airey citata in R. Chirita – Conventia europeana a drepturilor omului – comentarii si explicatii, Ed. C.H.Beck 2008,  pag. 254

[4] J.Robert – Droits de l’homme et libertes fundamentals, citat in  R. Chirita , op. cit. pag. 265

[5] Hotararile in cazurile  Beian impotriva Romaniei  din 7 februarie 2008; Marolux SRL si Jacobs impotriva Romaniei din 21.02.2008; Iorga impotriva Romaniei din 25 ianuarie 2007

[6] Hotararea in cazul Elena Negulescu impotriva Romaniei din 1 iulie 2008

[7] Legea de aprobare a Ordonantei de urgenta  a Guvernului nr. 212/2008, publicata in Monitorul Oficial al  Romaniei, partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009

[8] „Nivelul saraciei este estimat sa creasca la 7,4% din populatie in 2009, iar proportia copiilor care traiesc in saracie absoluta este anticipata sa urce la 10,7% in 2009, de la 7,8% in 2008”, potrivit Bancii Mondiale. In strategie se mai arata ca, desi cea mai mare parte a populatiei sarace locuieste in zona rurala, gradul de saracie este asteptat sa creasca mai rapid in mediul urban – unde este anticipat un avans al saraciei cu 40% in acest an – decat in cel rural (+30%). Banca Mondiala anticipeaza ca si antreprenorii – din alte domenii decat agricultura – vor fi afectati, ca urmare a impactului crizei economice. Banca Mondiala subliniaza ca sistemele de protectie sociala actuale nu se adreseaza prea bine saraciei, iar cheltuielile pentru protectie sociala raportate pe cap de locuitor sunt in Romania cele mai mici din Uniunea Europeana. Totodata, cheltuielile pentru programe care sa tinteasca reducerea saraciei sunt foarte mici, daca se raporteaza la produsul intern brut (PIB) sau la nevoi. In plus, acestea au scazut in ultimii ani.Guvernul şi-a asumat, în cadrul acordului de finanţare cu instituţiile internaţionale, să scadă cheltuielile de personal în sectorul bugetar de la 8,4% din PIB în 2008 la 7,5% din PIB în 2009, aminteşte Banca Mondială. Sursa: www.wall-street.ro si www.adevarul.ro

[9] Citat de NewsIn, www.ziua.net

[10] Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 122 din 27 februarie 2009

[11] Comisia Naţională de Prognoză (CNP) a revizuit în scădere şi estimările pentru următorii patru ani. Astfel, pentru 2010, Comisia anticipează un câştig de 1.460 de lei, iar pentru 2011, de 1.586 de lei. CNP a înrăutăţit şi estimările privind rata şomajului din intervalul 2009-2011. Noua estimare pentru acest an este de 6,8%, cu 0,7 puncte procentuale peste nivelul anticipat în toamna anului trecut, în timp ce prognoza privind şomajul din 2010 a urcat cu 0,4 puncte, la 6,3%. Sursa: www.zf.ro

[12] Reclamantii trebuiau sa plateasca 323.264 euro, suma considerata de Curte ca fiind extrem de ridicata pentru orice justitiabil obisnuit.

[13] S-a considerat ca suma de 133.984 euro este o suma foarte ridicata pentru orice justitiabil – Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 561 din 24 iulie 2008

[14] A se vedea pe larg trimiterile la hotararile CEDO: Kupiek impotriva Poloniei din 23 februarie 2009, Ipeks Iplik Tekstil Sanayi A.T. impotriva Turciei din 14 octombrie 2008, S.C. Marolux S.R.L. si Jacobs c.Romaniei din 21 februarie 2008, Beian impotriva Romaniei din 7 februarie 2008 etc. in “Procesul civil echitabil in jurisprudenta CEDO , vol. 1 – Accesul la justitie” de Dragos Bogdan, 2009

[15] Hotararea  Curtii  in cauza Cibicki impotriva Poloniei din 3 martie 2009

[20] Cauzele Ulger impotriva Turciei din 26 iunie 2007; Apostol impotriva Georgiei din 28 noiembrie 2006; Elena Negulescu impotriva Romaniei din 1 iulie 2008

Av. Floriana Marin-Vladulescu
Decan al Baroului Valcea
Lector INPPA

Av. Elena Monica Livescu
Prodecan al Baroului Valcea
Lector INPPA

Citeşte mai mult: Elena-Monica Livescu, Floriana Marin Vladulescu, taxe de timbru

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!