Avocat versus jurisconsult
18 octombrie 2009 | Alberto KURTYANPe vremea lui Ceauşescu, avocaţii, membri ai Colegiilor de avocaţi, se ocupau cvasi-exclusiv de pricini private şi reprezentau doar persoane fizice.
Jurisconsulţii, membri ai oficiilor juridice, se ocupau cvasi-exclusiv de pricini ale organizaţiilor publice, întreprinderi şi persoane juridice în general, pe care le reprezentau şi le asistau.
Veteranii ştiu cum era în vremea aceea.
După revoluţie, avocaţii… şireţi şi foarte, foarte interesaţi financiar… au extins clientela către persoanele juridice.
Au exercitat un lobby foarte eficient şi au reuşit să îşi extindă sfera de influenţă… nu prin acte normative… ci prin statute şi hotărâri interne ale profesiei.
Abia în 1995 a apărut Legea avocaturii… care le-a consfinţit monopolul.
În acest timp… jurisconsulţii… dezbinaţi şi lipsiţi de libertate profesională… şi de inteligenţă negustorească, spre deosebire de avocaţi… au rămas legaţi de firme, ca salariaţi.
Juriştii nu şi-au constituit o breaslă solidă.
Ei nu au avut un lobby atât de bun, nu au reuşit să îşi extindă clientela şi la persoanele fizice, deoarece erau în majoritatea lor salariaţi. Erau legaţi de locuri de muncă, subordonaţi şi mulţumiţi de o oarecare siguranţă salarială. Au fost puţin interesaţi de activism profesional.
S-a creat o disproporţie, o limitare a clientelei între cele două profesii.
Să ne gândim. Ce diferenţe există între cele două profesii? Există o diferenţă cu privire la întinderea puterilor de reprezentare sau asistenţa juridică între avocaţi şi jurişti? NU, nu există nici o diferenţă.
Singura diferenţă este aceea de clientelă.
Avocaţii au voie să reprezinte şi să asiste persoane fizice… pe când jurisconsulţii… nu au voie decât persoane juridice.
Dar avocaţii au voie şi la persoane juridice, pe când jurisconsulţilor le este interzis accesul la persoane fizice.
S-a creat astfel un monopol de o moralitate îndoielnică al Breslei avocaţilor.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a criticat în mai multe rânduri organizaţia avocaţilor pentru discriminare.
Consiliul Concurenţei a emis un punct oficial de vedere evidenţiind efectul neconcurenţial al Legii 51/1995.
I-a împiedicat pe avocaţi acest lucru? NU. A fost modificată legea în acest sens? NU.
Au fost înlăturate între timp acele neajunsuri? NU.
În esenţă, cele două profesii, de avocat şi jurisconsult se confundă.
Sunt unul şi acelaşi lucru, lucru recunoscut şi de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Vă rog din sufletul meu să nu îmi povestiţi despre teoriile franceze… profund anacronice şi păguboase cu privire la profesia de avocat/jurist şi difenţele dintre ele.
Ideea este următoarea:
Avocaţii au exploatat la maximum împrejurările politice şi juridice ale vremii printr-un lobby agresiv şi interesat, prin păstrarea exerciţiului profesiei chiar sub protecţia imunităţii parlamentare, de multe ori…
Este dreptul lor, al avocaţilor să facă acest lucru. Bravo lor, au fost deştepţi. Jos pălăria !
Dar de ce ar trebui să penalizăm juriştii pentru faptul că au constituit societăţi comerciale cu obiect de activitate asistenţă şi reprezentare juridică?
Sau de ce trebuie atunci să penalizăm juriştii, licenţiaţii în drept, aderenţi la noile barouri că au utilizat la maximum breşele legislative şi toate normele în vigoare pentru a le specula/exploata în interesul lor general privat? De ce?
Dimpotrivă, şi unii şi alţii trebuie felicitaţi că au folosit asemenea instrumente juridice. Au făcut şi ei acelaşi lucru pe care l-au făcut avocaţii. Au încercat să exploateze sistemul juridic, să penetreze breşele, să spargă zidul monopolului.
Şi au reuşit, spun eu.
Parţial, dar au reuşit.
Există în prezent nişte inovaţii juridice, ingenioase şi năstruşnice: societăţile comerciale de asistenţă şi consultanţă juridică constituite înainte de Decizia XXII/2006 a ICCJ şi aşa-numitele barouri paralele.
De altfel, interesul consilierilor juridici cu societăţi comerciale sau avocaţilor membri ai barourilor alternative este atât onorabil cât şi legitim.
Două principii sunt aplicabile: tempus regit actum şi principiul neretroactivităţii legii civile.
Avocaţii au ştiut să mulgă vaca juridică română şi au ştiut să o dreseze astfel încât să răspundă foarte bine la comenzi după propriul interes.
Juriştii încă nu ştiu cum să îşi ocupe adevăratul loc în sistemul juridic. De fapt, după părerea mea, jurisconsulţii încă nu ştiu, de fapt, că sunt… cu adevărat… avocaţi.
În urmă cu o juma de deceniu, Andrei Săvescu se grăbea să pună un diagnostic consilierilor juridici că suferă de „Gripă avocaţială„. Diagnosticianul din mine ar fi zis mai degrabă că avocaţii sunt loviţi de „Febra aurului”, de instinctul genetic al puiului de cuc care aruncă oul păsării-gazdă ca să rămână el singurel în cuibul juridic.
Anul viitor, 2010, va fi un an de criză profundă şi de şomaj record. Prevăd o creştere enormă a juriştilor şomeri.
Daţi-le ocazia şi lor să fie independenţi! Permiteţi-le să constituie cabinete individuale sau asociate şi să poată reprezenta şi persoane fizice. Este dreptul lor. Este lucrul pentru care au învăţat 4 ani de facultate, la fel ca avocaţii. Consfinţiţi-l în lege. Clarificaţi situaţia.
Avocaţii au ştiut să reclame pentru ei dreptul de a reprezenta persoane juridice…
Juriştii au rămas în urmă, legaţi pe nedrept de nişte firme ca salariaţi sclavi. Este nedrept.
În 2010, cu siguranţă, juriştii vor îngroşa rândul şomerilor. Practica privată le va permite să supravieţuiască.
Avocaţii strigă în gura mare că unii jurişti practică ilegal profesia de avocat. Au fost şi urmăriri penale. Deci, culmea, un jurisconsult poate fi condamnat şi poate fi încarcerat pentru că face servicii de avocat.
Dar un avocat?! Poate fi el condamnat şi încarcerat pentru că exercită fără drept profesia de consilier juridic?
Observaţi diferenţa?
Cunoaşteţi Fabula „Câinele şi căţelul” şi faimoasa formulă finală „Noi vrem egalitate… dar nu pentru căţei”!?
Care este diferenţa între câine şi căţel? Care este diferenţa între avocat şi jurisconsult?
