Gabriela Birsan despre cum ar trebui sa fie condusa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ganduri si intentii
21 octombrie 2009 | JURIDICE.ro
Dan Stoica, Andrei Savescu: Este prima data cand se vorbeste public despre un proces de numire a Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Care sunt, in opinia dumneavoastra calitatile manageriale si profesionale principale necesare unui candidat la aceasta functie? Ce anume din activitatea dumneavoastra va recomanda ca avand aceste calitati?
Gabriela Birsan: De fapt, corect ar fi sa spunem ca este pentru prima data cand numirea presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie se face conform procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004, avand in vedere faptul ca anterior numirea s-a facut potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992, tot la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dar in acord cu recomandarea ministrului justitiei.
Pot afirma insa ca, intr-adevar, numirea noului presedinte al Inaltei Curti, ca urmare a incetarii mandatului exercitat de prof. univ. Nicolae Popa, a devenit un subiect mult mai mediatizat, probabil din cauza vastei expuneri mediatice de care s-a „bucurat” justitia in ultima perioada de timp si, cu precadere, in ultimul an.
De altfel, numirea noului presedinte al Inaltei Curti de Casatie prezinta interes si pentru organismele comunitare, de vreme ce in Raportul Comisiei Comunitatilor Europene din iulie 2009 s-a afirmat expres faptul ca actul numirii va fi o ocazie propice pentru a demonstra angajamentul in ceea ce priveste reforma si modernizarea sistemului judiciar, precum si o mai mare transparenta a acestuia.
Cat priveste calitatile necesare unui candidat la aceasta functie, consider ca prioritate au calitatile profesionale, acestea fiind urmate in mod necesar de intrunirea unor aptitudini manageriale, deoarece presedintele Inaltei Curti este chemat a gasi cea mai buna rezolvare in primul rand problemelor de drept substantial ce cad in competenta instantei, iar in ceea ce priveste conducerea economico-financiara si administrativa a institutiei este secondat de Colegiul de conducere si beneficiaza de asistenta de specialitate a managerului economic.
In viziunea mea, o astfel de functie, ca de altfel orice alta functie din sistemul autoritatii judecatoresti, presupune in mod necesar o cariera de judecator. Acest termen nu il folosesc in mod intamplator, deoarece consider ca un judecator de cariera nu poate fi decat judecatorul care a parcurs in decursul anilor toate etapele firesti ale profesiei. Inteleg sa ma refer la faptul ca aceste etape corespund in mod necesar gradelor de jurisdictie din sistemul nostru judiciar: judecatorie, tribunal, curte de apel, intrucat nu cred in ascensiunea in salturi profesionale intr-un domeniu in care cunoasterea empirica a fiecarei trepte ar trebui sa fie conditia sine qua non a accederii la nivelul urmator.
Iata de ce, in opinia mea, candidatul pentru functia de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie trebuie sa fie in primul rand un judecator de cariera ce a parcurs toate aceste etape deoarece numai astfel poate obtine claritatea unei viziuni de ansamblu a sistemului in cadrul caruia Instanta Suprema este exponentul primordial, iar presedintele sau, primul-magistrat.
In ceea ce priveste calitatile manageriale cerute presedintelui Inaltei Curti, este dificil a raspunde punctual, dar, in ceea ce ma priveste, pot afirma cu certitudine, facand o trecere in revista a celor 30 de ani de activitate, ca sunt si voi ramane in primul rand judecator de cariera, dar ca nu imi sunt nici pe departe straine toate aspectele legate de managementul institutiei, constand in complexul activitatilor de organizare, conducere si gestiune a unei entitati juridice cum este Instanta Suprema.
Cat priveste aceste calitati de management, consider ca acestea sunt cele specifice oricarei functii de conducere, deci nu doar celei de presedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. As enumera doar cateva dintre aceste calitati, fara pretentia de a fi in masura sa epuizez aptitudinile de manager necesare unei functii de o asemenea importanta, si anume: capacitate deosebita de comunicare, abilitati organizatorice novatoare, spirit de lider (sau „leadership”) pentru a fi pe placul tinerelor generatii impresionate de cultura organizationala si de conducere de inspiratie americana, capacitate de concentrare, dar mai ales voluntariat, dedicatie si eficienta absolut necesare asumarii si rezolvarii tuturor problemelor ce tin de conducerea unei institutii de o asemenea anvergura (cu peste 500 de angajati).
In final, inteleg sa ii las pe ceilalti sa aprecieze cu privire la aceste calitati, deoarece personal nu ma pot prezenta din aceasta perspectiva decat numai prin prisma realizarilor din ultimii 4 ani in care am coordonat activitatea Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
DS, AS: Legea vorbeste de un rol de reprezentare a puterii judecatoresti acordat Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fara insa a defini aceasta notiune. In sens larg, reprezentarea este o functie care sustine prestigiul sistemului judecatoresc si legitimitatea deciziilor sale in fata publicului. Ce va propuneti sa faceti pentru a creste prestigiul Instantei supreme si a sustine deciziile acesteia in cazurile controversate?
Gabriela Birsan: Consider ca prezentul ne obliga deseori sa recurgem la trecutul pozitiv, acesta fiind motivul pentru care, vorbind despre rolul ce revine presedintelui Jurisdictiei Supreme, vreau sa imprumut din perioada interbelica denumirea ce ii era atribuita in mod frecvent conducatorului Curtii de Casatie, si anume aceea de „prim-magistrat al tarii”.
In opinia mea, conducatorul Jurisdictiei Supreme este si va fi permanent primul-magistrat, deoarece, fara putinta de tagada, are privilegiul de a reprezenta, prin sine, profesia de magistrat si de a oferi in sistemul justitiei un model de urmat, iar pentru celelalte puteri, un model de respectat.
Daca este sa ne raportam la dispozitiile legale in vigoare, potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, presedintele reprezinta Inalta Curte de Casatie si Justitie in relatiile interne si internationale. Sub acest aspect, rolul presedintelui corespunde intru-totul rolului de reprezentare ce revine tuturor conducatorilor institutiilor publice centrale, iar aceasta abordare nu necesita lamuriri suplimentare.
Sunt de acord cu faptul ca, prin functia pe care o detine, presedintele Inaltei Curti, in calitate de prim-magistrat al tarii, are oportunitatea de a imprima prestigiu autoritatii judecatoresti si de a oferi publicului incredere in sistemului judiciar. In opinia mea, insa, hotararile judecatoresti dobandesc legitimitate prin ele insele, ca rezultat al indeplinirii actului de justitie si nicidecum prin persoana presedintelui Instantei Supreme.
Inainte de toate, intotdeauna am gandit ca un judecator de cariera trebuie sa puna pe primul plan activitatea de solutionare a dosarelor cu care este investit, prin pronuntarea unor solutii in acord cu legea si temeinic motivate, ceea ce in final duce in mod incontestabil la cresterea prestigiului autoritatii judecatoresti.
In ceea ce priveste raporturile cu puterea legislativa si puterea executiva, consider ca rolul presedintelui este determinant si ofera posibilitatea de reprezentare, in primul rand, a Instantei Supreme si, implicit, a celorlalte instante judecatoresti, corespunzator prestigiului si locului pe care puterea judecatoreasca il ocupa in statul de drept.
Aceasta este gandirea care ma determina, in calitate de candidat pentru functia de presedinte al Inaltei Curti, ca exponent primordial al sistemului instantelor judecatoresti, sa imi definesc prioritatile in raport cu dezideratul principal ce consta in cresterea calitatii actului de justitiei. Or, cresterea calitatii actului de justitie impune cu necesitate pronuntarea de hotarari judecatoresti in acord deplin atat cu dispozitiile legii nationale, cat si cu prevederile comunitare si conventionale, intelegand sa ma refer aici la dreptul comunitar si la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Consider ca numai in aceste conditii putem vorbi despre indeplinirea rolului ce revine Jurisdictiei Supreme, care are menirea de a pronunta hotarari de urmat de catre celelalte instante, precum si „orientari”, asa cum se afirma in Raportul Comisiei Europene, acolo unde legislatia este fie lacunara, fie lipsita de coerenta.
Prin indeplinirea cu profesionalism a competentei exclusive ce revine Casatiei, prin preintampinarea si reglarea divergentelor de jurisprudenta vom ajunge, fara doar si poate, in situatia in care sa nu se mai poata vorbi de cazuri controversate, ci sa se constate instituirea unui climat de certitudine si securitate juridica, despre care se vorbeste atat de des si atat de raspicat in hotararile CEDO referitoare la rolul ce revine Jurisdictiei Supreme intr-un sistem bazat pe un ansamblu de jurisdictii de fond.
DS, AS: Sunt tari in care numele unui Presedinte al Instantei Supreme este strans legat de activitatea acestei institutii, astfel cum numele unui Guvern este asociat cu numele Primului Ministru. Presedintele devine astfel moral responsabil pentru “caracterul” acestei institutii. Ce va propuneti pentru a imbunatati “caracterul” Inaltei Curti in mandatul dumneavoastra? Prin ce ati dori sa se faca remarcata activitatea Instantei Supreme?
Gabriela Birsan: Mai mult ca oricand, in epoca actuala, Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie sa isi asume pe deplin rolul fundamental ce ii revine, si anume acela de parghie de echilibru in organizarea si functionarea statului de drept, si aceasta numai prin indeplinirea misiunii sale traditionale si constitutionale de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti.
Aceasta deoarece, in absenta unui mecanism apt sa asigure coerenta practicii in sanul celei mai inalte jurisdictii interne, Casatia risca sa devina ea insasi o sursa de insecuritate juridica, reducand astfel increderea publicului in sistemul juridic.
Este evident, in aceste conditii, faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie are obligatia fundamentala si constitutionala de a regla divergentele de jurisprudenta pentru instituirea unui climat de certitudine si securitate juridica, asigurand in acest fel credibilitatea actului de justitie.
Altfel spus, Casatia, ca exponent primordial al autoritatii judecatoresti, trebuie sa isi indeplineasca rolul sau, stabilind o interpretare juridica de urmat de catre celelalte instante judecatoresti.
Din pacate, insa, in ultimii ani, lipsa de coerenta pe plan legislativ, precum si divergentele de jurisprudenta au fost de natura a crea un climat general de incertitudine si nesiguranta juridica.
Asa se explica si faptul ca, prin recentul Raport din iulie 2009 al Comisiei Comunitatilor Europene catre Parlamentul European si Consiliu, Comisia invita Romania sa consolideze rolul ICCJ in unificarea jurisprudentei, inclusiv prin simplificarea procedurii care se aplica in cazul recursurilor in interesul legii, in vederea interpretarii si aplicarii legii in mod coerent, precum si prin emiterea de orientari de urmat in cazul pedepselor aplicate in cazul infractiunilor de coruptie.
In acest context, este evident faptul ca rolul ce revine presedintelui Instantei Supreme este determinant in a demonstra angajamentul cu privire la modernizarea sistemului judiciar, precum si cu privire la asigurarea unei mai mari transparente a acestuia.
Asa fiind, in mod inevitabil, presedintele primei instante in stat devine persoana responsabila moralmente pentru ceea ce numiti caracterul acestei institutii, in masura in care putem asocia unei entitati juridice insusirea fundamentala a „caracterului”.
Asa cum am raspuns la intrebarea anterioara, consider ca imbunatatirea calitatii actului de justitie, prin asumarea rolului ce revine Jurisdictiei Supreme si pronuntarea de hotarari judecatoresti de urmat de catre celelalte instante judecatoresti constituie prioritatea de grad zero pe care trebuie sa si-o propuna orice candidat pentru functia de presedinte al Inaltei Curti.
DS, AS: Care credeti ca sunt valorile si libertatile umane fundamentale pe care un judecator al Inaltei Curti de Casatie si Justitie trebuie sa le aiba in vedere atunci cand judeca orice cauza?
Gabriela Barsan: Imi place sa cred ca intrebarea dumneavoastra se refera la functia de judecator in general, iar nu numai la cea de judecator de casatie.
Aceasta deoarece consider ca, asa cum aratam atunci cand am vorbit despre judecatorul de cariera, deosebirea dintre judecatorul de Casatie si judecatorul de la orice alta instanta ierarhic inferioara rezida tocmai in experienta necesara judecatorului pentru a accede la Instanta Suprema, si anume parcurgerea tuturor etapelor pe care le presupune aceasta profesie in cadrul unui sistem bazat pe ierarhii de jurisdictie, intrucat numai astfel se poate dobandi o imagine de ansamblu si intelepciunea care se prezuma a caracteriza magistratul primei instante a tarii.
De aceea, vorbind despre ceea ce dumneavoastra numiti „valorile si libertatile umane fundamentale”, in opinia mea acestea sunt imanente functiei de judecator in general si este absolut necesar a fi respectate ori de cate ori un judecator pronunta o solutie, indiferent de gradul ierarhic al instantei in care isi desfasoara activitatea.
Altfel spus, orice judecator si, cu atat mai mult judecatorul de casatie, este chemat a pronunta hotararea independent si impartial, in litera si in spiritul legii, cu respectarea intocmai a drepturilor si libertatilor fundamentale, astfel cum acestea sunt consacrate de tratatele internationale la care Romania este parte, de Constitutie si de celelalte reglementari din dreptul intern.
DS, AS: Presedintele unei institutii ar trebui sa isi exercite abilitatea de a “unifica” diferite curente de opinie existente in interiorul acesteia, prin dialog si persuasiune. Care sunt cateva situatii din activitatea dumneavoastra in care v-ati exercitat aceste abilitati?
Gabriela Birsan: La aceasta intrebare pot doar sa spun ca nu imi este de ajuns spatiul alocat unui asemenea interviu pentru a enumera toate situatiile in care mi-am exercitat, asa cum spuneti dumneavoastra, abilitatea de a unifica diferite curente de opinie.
Spun acest lucru deoarece numai in decursul ultimilor 4 ani in care am coordonat activitatea Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie m-am concentrat in principal pe unificarea diferitelor puncte de vedere exprimate la nivelul colectivului de judecatori si chiar la nivelul Sectiilor de profil de la cele 15 Curti de apel din tara.
Inca de la preluarea mandatului de presedinte al Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie am inteles si am ramas consecventa atingerii scopului de a realiza unificarea jurisprudentei in materia contenciosului administrativ si fiscal si am fost pusa in situatia de a realiza, prin intermediul mecanismelor legale si procedurale in vigoare, convergenta diferitelor curente de opinie si reglarea divergentelor de jurisprudenta.
Personal ma bucur ca, pentru prima data, am prilejul de a-mi exprima satisfactia deplina a reusitei in sensul unificarii practicii judiciare in materia contenciosului administrativ.
Spun acest lucru in deplina cunostinta de cauza si cu speranta ca voi avea ocazia de a afirma intr-un viitor cat mai apropiat ca am reusit sa realizez acelasi lucru si la nivelul intregii Instante Supreme.
Pe scurt, pentru ca este foarte mult de discutat pe aceasta tema pe care eu nu as rezuma-o doar la insusirea de „abilitate”, vreau sa mentionez ca principala mea realizare in materie de unificare a diferitelor curente de opinie o consider a fi initierea si implementarea la nivelul Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a mecanismelor procedurale de unificare a jurisprudentei in materie si extinderea beneficiului lor la nivelul Sectiilor de profil ale Curtilor de apel, prin comunicare permanenta si efectiva in perspectiva cunoasterii si insusirii jurisprudentei Instantei Supreme.
DS, AS: Care considerati ca este cauza principala a lipsei de incredere a publicului in sistemul judiciar: incoerenta legislativa sau divergentele de jurisprudenta?
Gabriela Birsan: La aceasta intrebare am sa raspund citand paragrafele 98 si 99 din Hotararea CEDO in cauza Paduraru impotriva Romaniei, in care Curtea a retinut ca, in lipsa unui mecanism care sa asigure coerenta practicii instantelor nationale, lipsa de coerenta pe plan legislativ si divergentele de jurisprudenta sunt susceptibile sa creeze un climat general de incertitudine si nesiguranta juridica.
Este evident, asadar, ca nu putem vorbi la modul absolut de o prioritate a uneia dintre cele doua cauze, despre care in mod uzual se sustine ca determina lipsa de incredere a publicului in sistemul judiciar, dar in mod sigur putem vorbi de o interdependenta a acestora.
Astfel, este incontestabil faptul ca de o buna perioada de timp Romania se confrunta cu o efervescenta legislativa care determina in mod necesar o adaptare a jurisprudentei la dinamica procesului de reglementare.
As mentiona aici faptul ca realitatile procesului legislativ din Romania nu pot fi ignorate, ele fiind retinute ca atare si in concluziile si recomandarile cuprinse in recentul Raport al Comisiei Comunitatilor Europene din iulie 2009, in care se afirma ritos ca nu este surprinzator faptul ca jurisprudenta sistemului judiciar romanesc este contradictorie, ceea ce duce la intarzieri nejustificate, care, la randul lor, sunt abordate printr-un amalgam legislativ de ordonante de urgenta, norme si practici de punere in aplicare.
Consider ca sintagma „amalgam legislativ de ordonante de urgenta” reflecta cat se poate de plastic realitatea pe care o traim cu totii, dar pe care judecatorii o resimt din plin, intrucat se confrunta zilnic cu interpretarea si aplicarea legii in situatii de speta.
In esenta, tin sa accentuez faptul ca tocmai in acest context Casatia este cea care, prin asumarea rolului fundamental, traditional si constitutional, ce ii revine si prin exercitarea competentei exclusive pe care o detine in procesul de asigurare a interpretarii si aplicarii unitare a legii, poate contribui decisiv la asigurarea unui climat general de normalitate si securitate juridica.
DS, AS: Care vor fi primele cinci prioritati ale mandatului dumneavoastra si cum va propuneti sa le puneti in practica?
Gabriela Birsan: Este greu sa stabilim o ordine de prioritate sau nu numar exact al prioritatilor avand in vedere conjunctura actuala din societatea romaneasca, complexitatea procesului de reforma si modernizare a sistemului judiciar, precum si angajamentele asumate de Romania in calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Cu toate acestea, pentru ca intrebarea dumneavoastra este extrem de precisa, voi incerca sa decelez din contextul raspunsurilor date la intrebarile anterioare, urmatoarele 5 prioritati:
1. Asigurarea credibilitatii actului de justitie, prin asumarea rolului fundamental, traditional si constitutional ce revine Jurisdictiei Supreme, si anume asigurarea si interpretarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti.
2. Subordonat primului obiectiv propus, a doua prioritate decurge in mod firesc si consta in implementarea mecanismelor procedurale la nivelul tuturor Sectiilor Instantei Supreme care sa permita din punct de vedere functional reglarea divergentelor de jurisprudenta pentru realizarea scopului final al actului de justitiei: interpretarea si aplicarea unitara a legii.
3. Asigurarea mijloacelor bugetare, a resurselor umane si a conditiilor de ordin organizatoric necesare implementarii noilor Coduri, pe baza rezultatelor evaluarii amanuntite a impactului acestor reglementari asupra functionarii instantei.
4. Consolidarea statutului judecatorului de casatie si redefinirea rolului magistratului-asistent in perspectiva realizarii corespunzatoare a actului de justitie.
5. Poate nu in ultimul rand, efectuarea tuturor demersurilor necesare pe langa puterea legislativa si puterea executiva in vederea identificarii unor solutii imediate de asigurare a unui nou sediu care sa raspunda cerintelor de spatiu corespunzator structurii de personal si volumului de activitate al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in perspectiva implicatiilor pe care le presupune intrarea in vigoare a noilor Coduri si mai ales a cerintelor ce tin de imaginea Casatiei, ca prima instanta a unei tari si, in esenta, de asigurarea solemnitatii actului de justitie.
*
* *
In final, as dori sa mai spun faptul ca raspunsurile date reflecta unele ganduri mai vechi ale mele pe care, din pacate, nu le-am putut exprima pana acum intr-un cadru corespunzator importantei pe care o reprezinta, in opinia mea procesul extrem de complex de reforma si modernizare a actului de justitie, dar pe care intotdeauna am inteles sa le pun in practica – si simt nevoia de a face urmatoarea precizare absolut necesara – in limita competentelor pe care legea mi le-a conferit, fie in calitate de judecator, fie in calitate de presedinte al Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Nutresc speranta ca, in viitorul apropiat, Casatia isi va redobandi locul pe care l-a avut inca de la infiintarea ei si va insemna ceea ce pentru mine personal, ca judecator, a reprezentat inca din prima zi in care am imbracat roba, si anume idealul oricarei persoane care isi propune o cariera in aceasta nobila profesie.
DS, AS: Va multumim pentru amabilitatea de a va adresa utilizatorilor Juridice.ro.
Gabriela Birsan: Si eu va multumesc.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
